„Atunci când credința este însoțită de rugăciune și post, ea poate muta munții necredinței din suflet, aducând vindecare sufletească şi trupească” este învățătura centrală cu care s-au îmbogățit duhovnicește credincioșii care și-au îndreptat pașii spre Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” în duminica în care cuvintele unui tată, descurajat de suferința cumplită a fiului său, rostite în genunchi înaintea Mântuitorului Iisus Hristos, străbat timpul, răsunând în cadrul Sfintei Liturghii: „De poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ți milă de noi.”, urmate de „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!”.
Cei prezenți la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava – mănăstirea care adăpostește moaștele celui dintâi ocrotitor al Moldovei, Sfântul Ioan cel Nou – s-au bucurat de binecuvântare arhierească în Duminica a X-a după Pogorârea Sfântului Duh, 1 septembrie 2024, zi în care în bisericile ortodoxe este amintită Vindecarea copilului lunatic, minune săvârșită de Domnul Hristos și relatată de Sfinţii Evanghelişti Matei, Marcu şi Luca. Tot în această zi se face și pomenirea Sfântului Cuvios Dionisie Exiguul (460/470-545), sfânt străromân originar de pe meleagurile Scythiei Minor, Dobrogea de astăzi, căruia îi datorăm fixarea cronologiei erei creştine, numită „a Întrupării”, propunând împărţirea istoriei în două perioade: „înainte de Hristos” şi „după Hristos”.
În prima zi a anului bisericesc, în mijlocul credincioșilor și a obștii monahale s-a aflat Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților. Ierarhul a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur pe un podium special amenajat în incinta complexului monastic, fiind înconjurat de un sobor de preoți și diaconi din care au făcut parte clerici de la Centrul Eparhial Suceava, între care îl amintim pe arhim. Paraschiv Dabija, vicar administrativ al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, slujitori ai mănăstirii și ai Catedralei Arhiepiscopale, dar și ai sfintelor altare ale unor biserici din eparhie.
Ca de fiecare dată în duminici și la marile sărbători, și în cea dintâi zi de toamnă Corala mixtă „Sfântul Ioan cel Nou” a Catedralei Arhiepiscopale a răspuns prin cânt ecteniilor și rugăciunilor înălțate de soborul slujitor.
În timpul împărtășirii clericilor, pr. dr. Florin Grigorescu de la Parohia „Sfântul Nicolae” Uncești, Protopopiatul Fălticeni, a rostit un cuvânt de învățătură în care a trecut în revistă cele trei evenimente liturgice avute în atenție de Biserica Ortodoxă astăzi – începutul anului bisericesc, pomenirea Sfântului Cuvios Dionisie Exiguul și minunea vindecării copilului lunatic de către Mântuitorul imediat după coborârea de pe Muntele Tabor, unde Se schimbase la Față înaintea apostolilor Petru, Iacov și Ioan – și a explicat semnificația momentelor cheie relatate în pericopa evanghelică rânduită de Sfinții Părinți a se citi în această zi. Sfinția sa a făcut totodată accesibil celor prezenți tâlcul duhovnicesc al dialogului Mântuitorului cu tatăl ajuns la capătul puterilor din pricina bolii fiului său, pe de o parte, și cu ucenicii Săi, nedumeriți că nu au putut să îl vindece pe copil, deși primiseră cu puțin timp înainte „putere asupra duhurilor necurate” (Marcu 6, 7) și a așezat în inimile ascultătorilor îndemnul de a se ruga mereu cu smerenie și nădejde.
„E foarte important să reținem care este parcursul acestui tată până a putea să își expună durerea înaintea lui Dumnezeu. Își face loc, adică iese din mulțime, se apropie de Dumnezeu, cade în genunchi înaintea Lui și apoi se roagă suspinând apăsat. Cred că și noi, pentru a căpăta răspuns la rugile noastre, pentru a primi minunile lui Dumnezeu, avem de reiterat acest parcurs al tatălui îndurerat din Evanghelia de astăzi. Să ieșim din tumultul lumii, – și să știți că Sfânta Liturghie este o ieșire din tumultul lumii noastre –, să ne reculegem, să ne așezăm în pacea Bisericii, să cădem în genunchi, căci numai de jos, din genunchi, de la nivelul pământului, putem vedea limpede, curat, deplin, măreția, bunătatea și sensul lucrărilor lui Dumnezeu. Iar din genunchi trebuie să cerem, să strigăm repetat, insistent, fără tăgadă, fără oprire, durerea noastră înaintea Părintelui Ceresc, a Scumpului nostru Dumnezeu.”
La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop a rostit rugăciuni de dezlegare și rugăciuni pentru sănătate trupească și sufletească, pentru cei ce suferă de depresie ori alte tulburări sufletești, dar și pentru cei care zac în patul suferinței.
În cuvântul de încheiere, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic i-a mulțumit părintelui oaspete pentru bogăția de sensuri și sensibilitatea omiliei sale, soborului împreună slujitor, membrilor coralei, ce adaugă frumusețe și solemnitate slujbei prin răspunsurile liturgice psalmodiate, și celor care au venit cu multă evlavie să îl cinstească pe sfântul ocrotitor al Cetății Sucevei și să se roage împreună cu ierarhul locului și obștea monahală.
În continuare, Părintele Arhiepiscop a amintit faptul că exegeza textului evanghelic, intitulată „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!” și pregătită pentru această duminică, dar și prezentarea vieții și activității Sfântului Cuvios Dionisie Exiguul pot fi lecturate pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. Din acest motiv, a dorit să le prezinte câteva aspecte legate de perspectiva teologică asupra calendarului, având în vedere că în Biserica Ortodoxă ziua de 1 septembrie marchează începutul anului bisericesc:
„Anul bisericesc, iubiți credincioși, nu este numai comemorare istorică, ci și eshatologică. Este continuarea vieții în perspectiva mântuirii. Nu spunem anul mântuirii? Anul liturgic, v-aș ruga să puneți la suflet, este pentru creștinul ortodox unirea cu Hristos prin Sfânta Liturghie și Sfânta Împărtășanie. Ne invită acest an bisericesc să retrăim împreună cu Hristos întreaga Lui viață. Citiți în calendar și veți vedea. De la Nașterea Lui până la Înviere și de la Înviere până la Pogorâre. … Suntem îndemnați să ne unim cu Hristos, Cel Care Se naște, crește, suferă, moare și înviază. Triumfă prin Înălțare și inspiră Biserica prin Pogorârea Duhului Sfânt. Am putea spune că anul liturgic este Hristos, chiar și în comemorarea unor sfinți sau a sfinților care, cum ne spune textul, sunt „chipul slavei lui Dumnezeu” și chipul slavei lui Dumnezeu la rândul ei strălucește în ei. Acest chip al slavei lui Dumnezeu nu face altceva decât să ne lumineze și pe noi. Cum? Prin participarea la Sfânta Liturghie. Calendarul pe care îl cumpărați, fie de la biserică, fie de la privați, este Hristos în istorie, comuniunea oamenilor cu El. Pentru că nu există sărbătoare a vreunui sfânt fără Sfânta Liturghie. … Noi nu recomemorăm, ci noi trăim liturgic întâlnirea cu sfântul respectiv. Calendarul, iubiți credincioși, nu ține numai de timp, ci și de ființa Bisericii Care, – un lucru extraordinar pe care l-am reținut atunci când am parcurs materiale în acest sens –, este instituție istorică și comuniune eternă cu Dumnezeu. În calendarul bisericesc eshatologia și istoria se întâlnesc, așa cum se întâlnesc în Hristos firea omenească cu firea dumnezeiască. Fiecare an bisericesc, așa cum v-am spus, este numit anul mântuirii. … Sărbătoarea Indictionului, așa cum a fost numită prin lege de Sfântul împărat Constantin cel Mare, nu este revelion. Când începem un an bisericesc, îl începem într-un alt fel, cu rugăciune și cu pregătire. Pentru că acest an bisericesc … marchează etapele duhovnicești și ritmuri de creștere a omului în Dumnezeu. Scopul este … formarea lui Hristos în noi, dar tot atât de ușor ne este să spunem și creșterea noastră duhovnicească în Hristos. Prin ce? Nu trebuie să mai stăm cățărați ca Sfântul Simeon Stâlpnicul 40 de zile și 40 de nopți pe un stâlp și să postim și să mâncăm miridele aduse de frați uscate sau să nu bem nici apă și să nu mâncăm nimic. Acum este foarte simplu ca să creștem în Hristos și Hristos să vieze în noi: să fim oameni de caracter.”
Toți cei prezenți au fost binecuvântați cu apă sfințită, înainte de a se întoarce la casele lor, pentru a transmite și altora mesajul încurajator rostit de Mântuitorul: „De poți crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede.” (Marcu 9, 23).
