Sâmbătă 14 decembrie, la Mănăstirea Pătrăuți a fost pomenită cneaghina Cristina Crimca, mama mitropolitului Anastasie Crimca, la 430 de ani de la trecerea la cele veșnice. Slujba de parastas a fost săvârșită de preoții slujitori ai Mănăstirilor Dragomirna și Pătrăuți iar răspunsurile la strană au fost date de maici din cele două obști monahale.
Această comemorare a fost inițiată în anul 2023 cu binecuvântarea și povățuirea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților și nădăjduim să devină tradiție și hram al ctitorilor pentru Mănăstirea Pătrăuți, după cum a subliniat Stavrofora Alexandra Bădrăgan, maica stareță a acestei mănăstiri.
La 14 decembrie 1594, trecea la cele veșnice una dintre cele mai iubite mame ale Țării Moldovei secolului al XVI-lea, un ales educator pentru un viitor păstor. Cristina Crimca a fost înmormântată de unicul ei fiu, preotul Ilie Crimca, în biserica de la Pătrăuți, acolo unde de ceva timp, după moartea soțului ei, Ioan Crimca, se retrăsese în obștea de călugărițe a ctitoriei ștefaniene.
Familia Ioan și Cristina Crimca era una dintre familiile bogate ale târgului de pe apa Sucevei, fie că erau negustori sau mari boieri, părinții viitorului mitropolit erau iubitori și dăruitori de cele sfinte.
Cristina sau – după cum este menționată în documente – Cârstina a avut mare grijă să ofere o educație aleasă fiului ei, după sfatul Sfântului Ioan Gură de Aur: „născându-și copilul, mama dă mai întâi lumii un om, iar pe urmă, tot prin el trebuie să dea Cerului un înger”.
Ilie Crimca a învățat să scrie, să citească – ceea ce nu era puțin lucru la mijlocul secolului al XVI-lea – și văzându-l părinții săi că era cu multă sârguință și îndemânare la caligrafierea cărților de suflet folositoare și la zugrăvirea de icoane, l-au dat să învețe arta iconografică la călugării cărturari din mănăstirile moldovenești.
Din pruncia sa, Iliuță a fost dus de mama sa, Cristina Crimca, la Sfânta Liturghie pentru a se împărtăși la Biserica Mitropoliei cu hramul „Sfântul Gheorghe” din Suceava. Aici, loc drag sufletului său, viitorul Mitropolit Anastasie Crimca, atunci când a avut autoritate și putere financiară, a construit un paraclis pentru a-i mulțumi Sfântului Ioan cel Nou pentru că i-a ocrotit tinerețea.
Cristina Crimca avea o gospodărie mare și multe obligații, fiind o familie cunoscută în cetatea de scaun a Moldovei, dar acestea nu i-au îngreuiat cu nimic preocuparea ei principală de a tăia patimile ce puteau răsări în pruncul ei, pentru ca ele să nu se întărească și să omoare pe omul cel nou, lăuntric, născut prin Sfântul Botez.
Știa această femeie nobilă, pe care fiul ei o numea pe lespedea funerară „cneaghină”, că educația unui copil este cea mai minunată artă și cea mai mare bogăție pentru o femeie. Un părinte înțelept creează un chip viu de care se bucură în primul rând Dumnezeu și apoi oamenii, uitându-se la el. În familie, Cristina Crimca a avut grijă ca fiul ei să nu audă cuvinte nepotrivite și îl hrănea prin povețe cuviincioase, citindu-i des din Sfânta Scriptură.
Iliuță Crimca a văzut-o de multe ori pe mama sa oferind multe daruri săracilor din târgul Sucevei, învățând și el să fie milostiv. Astfel, când a devenit mitropolit, a construit un spital, primul din târgul sucevean, „pentru cei orbi, șchiopi și neputincioși și pentru alții care vor avea nevoie, ca să se odihnească toți în acel loc”, în care să le fie tămăduite rănile sufletești și trupești și să li se dăruiască hrană și îmbrăcăminte, toate prin mijlocirea călugărilor din ctitoria sa de la Dragomirna.
Grija părinților Ioan și Cristina Crimca și efortul lor de a fi modele vii de moralitate și de lucrare pentru Biserică și neam l-au întărit pe viitorul mitropolit în a deveni un înțelept rugător. Tot în familie, Anastasie Crimca a învățat și diplomația. Neamul Crimca se regăsește printre breslele târgului Suceava ca bun negociator în a mijloci comerțul cu bunuri, precum produse de tăbăcărie și cojocărie. Viitorul mitropolit a fost un bun sol la popoarele vecine și a reușit să îndrepte spre Biserică atenția celor 10 Voievozi ai Moldovei din timpul arhipăstoriei sale. Astăzi, în Suceava, pe urmele locurilor în care altădată se aflau casele acestui neam se află strada Anastasie Crimca.
Sfântul Vasile cel Mare ne spune: „copiii evlavioși sunt cea mai bună împodobire a părinților vii și cel mai bun monument al părinților morți”. Numele părinților Mitropolitului Anastasie Crimca, Ioan și Cristina, nu lipsesc de pe niciuna dintre notițele dedicatorii ale manuscriselor sale: „întru amintirea sa și a părinților săi, Ioan și Cristina Crimca” sau „întru pomenirea sa și a părinților săi, Ioan și Cristina Crimca” sau „întru pomenirea sufletelor părinților lui, Ioan și Cristina Crimca”.
În pomelnicele vechi ale Mănăstirii Dragomirna, părinții Mitropolitului Anastasie Crimca sunt pomeniți odată cu mitropolitul ca mari ctitori, așa cum întărește și testamentul de pe manuscrisul numit „Apostol”, care se află la Viena. Vlădica Anastasie a respectat întocmai cuvântul Scripturii: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta… ca să-ți fie ție bine și să trăiești ani mulți pe pământ” (Efeseni 6,1-3).
Deși erau trecuți la cele veșnice, cu mulți ani înainte ca Ilie (Anastasie) Crimca să înceapă activitatea ctitoricească, totuși, prin educația ce i-au oferit-o, precum și pentru bunurile materiale ce i le-au lăsat moștenire, viitorul mitropolit îi face părtași la toate daniile pe care le întărea ctitoriilor sale și nu numai.
Pe lângă textul cu numele părinților săi, care însoțește toate manuscrisele miniate create în scriptoriul dragomirnean, Anastasie Crimca ne lasă peste veacuri și chipurile părinților săi în Tetraevangheliarul din 1616, care se află la Liov, „caz unic în miniatura românească”.
Ioan și Cristina Crimca sunt așezați în poziție evlavioasă, rugători la sfinții ocrotitori ai bisericii mici de la Dragomirna – Dreptul Enoh și Sfinții Ilie și Ioan Teologul.
Îmbrăcămintea lor, specifică evului mediu românesc, constă într-un anteriu cu mâneci strâmte acoperit cu un conteș cu mâneci largi și scurte până la cot, încheiat cu 3 nasturi aurii, iar Cristina Crimca are capul învăluit cu o maramă albastră.
Inscripția de pe lespedea de mormânt a Cristinei Crimca, care se află în „faimoasa biserică de la Pătrăuți” a fost transcrisă pentru prima dată de E. Kozac în 1903 și era dedicată „preaiubitei sale mame, cneaghina Cristina Crimca din Suceava, care a murit la 14 decembrie 1594”.
Mitropolitul Anastasie Crimca a făcut de multe ori la Pătrăuți pomenire pentru mama sa și tot aici a construit o bolniță, ca să fie milostenie pentru sufletul celei care i-a dat viață și i-a îndrumat primii pași, respectând cuvântul din Înțelepciunea lui Isus Sirah 3, 3-4: „Cel care cinstește pe tată se va curăți de păcat. Și ca acela care strânge comori, așa este cel care cinstește pe mama sa”.
Veșnica ei pomenire!
Stavrofora Maria Magdalena Gherghina,
stareța Mănăstirii Dragomirna
