„Dobândește mântuirea prin post și rugăciune stăruitoare, care stârpesc pornirile pătimașe și deschid adâncul smereniei, unde se află mărgăritarul cel de mult preț al mântuirii.” a fost îndemnul adresat de către Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic fiecăruia dintre cei care au ales astăzi Catedrala Arhiepiscopală din Suceava pentru a afierosi fie și puțin timp lui Dumnezeu.
În ultima duminică a lunii numită popular Gerar, 26 ianuarie 2025, zi în care în bisericile ortodoxe este lecturată pericopa evanghelică despre convertirea vameșului Zaheu, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la altarul amenajat în preajma Bisericii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, aflată într-un amplu proces de restaurare. Din soborul slujitor au făcut parte clerici de la Centrul Eparhial Suceava, precum arhim. Paraschiv Dabija, vicar administrativ, și slujitori ai așezământului monahal, între care arhim. Serafim Grigoraș, starețul mănăstirii.
Corala mixtă „Sfântul Ioan cel Nou” a Catedralei Arhiepiscopale a dialogat liturgic cu slujitorii Sfântului Altar, oferind răspunsurile la ecteniile și rugăciunile înălțate spre Dumnezeu. Este demn de menționat faptul că în această zi este pomenit Mitropolitul Iosif Naniescu care a înfiinţat la Catedrala Mitropolitană din Iași, pentru prima dată, o corală mixtă, sub bagheta compozitorului Gavriil Musicescu, el însuși fiind înzestrat cu o voce frumoasă, ce se făcea adeseori auzită în cadrul slujbelor bisericești.
La momentul rânduit, după Axion, tânărul teolog Alexandru Pascal a primit hirotonia întru diacon pe seama Catedralei Arhiepiscopale din Suceava.
În timpul împărtășirii clericilor, cuvântul de învățătură despre întâlnirea emblematică dintre Iisus și Zaheu, mai marele vameșilor din Ierihon, a fost rostit de către protosinghelul Gherasim Soca de la Mănăstirea Putna.
Pornind de la contextul în care s-a petrecut evenimentul, și anume că Ierihonul, un oraș foarte vechi, dar rău famat între evrei, situat din punct de vedere geografic mult sub nivelul mării, preacuviosul părinte a făcut o paralelă între călătoria Mântuitorului, aflat în trecere prin acest oraș, spre Ierusalim și drumul pe care Domnul Hristos Îl face în istorie prin Întrupare, reflectată și în itinerarul duhovnicesc parcurs de fiecare dintre noi, „ridicându-ne din Ierihonul propriei vieți către pregustarea bucuriei Împărăției Sale, înlăuntrul inimii”. Mai mult, potrivit unor exegeți, vechimea și poziționarea sa, „cetatea finicilor”, cum era cunoscut Ierihonul, ar simboliza îmbătrânirea în păcate grele, în timp ce numele Zaheu, al cărui nume ar fi o abreviere de la evreiescul „zekaryā”, tâlcuit „Dumnezeu Își amintește”, astfel încât o interpretare a acestui episod evanghelic ar fi că „Dumnezeu Și-a amintit de omul căzut pradă păcatului, prin vicleșugul demonilor, și a plecat în căutarea lui, exponentul umanității fiind aici Zaheu.”
Apoi părintele predicator a atras atenția asupra modului în care mai-marele vameșilor „trăia drama unei vieți lipsite de sens, nemulțumit de sine și de lume”, întrucât prin lăcomia după bunuri materiale ratase direcția vieții sale; cu toate acestea, „căuta să Îl vadă pe Iisus”, dintr-o smerenie autentică, izvorâtă din conștientizarea stării decăzute în care se afla. „Mișcarea lui Zaheu are altă cadență și altă miză față de cea a mulțimii de oameni care se înghesuia să fie cât mai aproape de Iisus. El caută un loc potrivit ca să-L vadă. Nu-L vrea pentru Hristos pentru sine, nu o făcea din orgoliu sau din simplă curiozitate. (…) Zaheu nu Îl primește doar în casa sa din Ierihon, ci în sufletul și în inima lui, căci, stând «în fața Domnului», a început să se vadă pe sine așa cum ar fi trebuit să fi fost dintotdeauna: cel curat. Acum se recunoaște ca adevăratul Zaheu, fiu al lui Avraam, cel care trebuia să crească în lumină și, astfel, să-și trăiască viața”. Acesta este și motivul pentru care „în circuitul liturgic al pericopelor evanghelice, textul acesta este rânduit să se citească în perioada premergătoare Triodului, ca o antecameră a Postului Mare. El dovedește puterea de înnoire pe care omul cuprins de păcate o poate dobândi atunci când Îl caută pe Dumnezeu prin pocăință.”
Pentru ca mesajul pericopei evanghelice să rodească în inimile celor prezenți, părintele protosinghel a îndemnat la imitarea exemplului de căutare sinceră a lui Dumnezeu, de smerire a sinelui și de pocăință izbăvitoare de orice patimă. „Lecția lui Zaheu, «cel curat», este aceasta: tot omul a fost creat curat și bun de Dumnezeu, dar păcatul intrat în fire prin viclenia diavolului l-a murdărit, l-a înrăit și l-a omorât. Numai întâlnirea cu Hristos Cel smerit și iubitor poate să ne aprindă inima după libertate și curăție, înviindu-ne din moartea sufletească prin pocăință. Hristos îl cheamă pe nume pe Zaheu pentru a arăta că omul are vocația dialogului cu Dumnezeu, caracterizându-se mai presus de toate ca ființă cuvântătoare și rugătoare. Acesta a fost scopul întrupării lui Hristos: să ne facă părtași vieții Lui și să ne învețe să dialogăm cu El și, prin El, cu Tatăl și cu Duhul Sfânt.”
Chiriarhul eparhiei Sucevei și Rădăuților i-a mulțumit pentru cuvântul de învățătură părintelui oaspete, apreciind bogăția informațiilor, și i-a îndemnat pe credincioși să urmărească filmul 2024 – Sinteza în 100 de minute a anului intrat în veșnicie, pe canalele oficiale de comunicare ale Arhiepiscopiei (Facebook și YouTube). Prezentat în cadrul Adunării Eparhiale desfășurate pe 25 ianuarie 2025, filmul ilustrează numeroasele împliniri și diversele inițiative derulate în anul precedent de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților prin sectoarele de resort și instituțiile partenere.
A urmat apoi momentul devenit tradiție, când Arhipăstorul ținutului ocrotit de Sfântul Ioan cel Nou a lecturat Decalogul la Duminica a XXXII-a după Pogorârea Duhului Sfânt, în care a accentuat darul neprețuit primit de Zaheu, prin iubirea și iertarea Mântuitorului Hristos, și anume mântuirea lui, cu întreaga sa casă, precizând însă că l-a gândit din perspectivă filocalică. Îndemnurile Decalogului oferă câteva repere pentru urcușul nostru duhovnicesc, ca, asemănându-ne celui ce s-a suit în sicomor, dorind să lase în urmă noianul păcatelor, să coborâm Împărăția lui Dumnezeu în lăuntrul nostru.
Cuvântul exegetic al Înaltpreasfințitului Părinte Calinic la această duminică, postat pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților și intitulat Hristos în casa ta vrea să rămână prilejuiește o reflecție în detaliu asupra versetelor scripturistice, dar și o introspecție a modului în care creștinul înțelege scopul venirii în lume a lui Mesia: „Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Fiul Omului ca să elibereze îngerul din noi, încorsetat de patimile și păcatele noastre. Numai că, pentru o astfel de eliberare, trebuie să urcăm și noi, precum Zaheu, în sicomorul pocăinței, ca să-L putem întâmpina, întocmai lui Zaheu, pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Zaheu rămâne modelul biblic prin excelență al convertirii, pe care Iisus ni-l propune spre urmare. Nu-l ignorați!”
Cuvântul Înaltpreasfințitului Părinte Calinic despre Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, mitropolitul moldovean care înfrumusețează Sinaxarul zilei de 26 ianuarie, se regăsește de asemenea pe site-ul arhiepiscopiei și completează lecturile duhovnicești ale celor preocupați nu doar să-L vadă de la distanță pe Cel venit în lume ca să o răscumpere, ci să Îl primească în casa lor, așezându-L la loc de cinste pe tronul inimii.
Între mlădițele îmbelșugat roditoare ale Viței Hristos s-au distins de-a lungul timpului nenumărați ierarhi. Un loc aparte îl ocupă mitropolitul Iosif Naniescu (1875-1902), care s-a remarcat prin hărnicia în buna chivernisire a lăcașurilor de zid și de suflet ale celor încredințați lui spre păstorire, dar și prin apărarea Bisericii în fața diferitelor pericole cauzate de secularizare. Preocupat de ridicarea de biserici în satele și orașele Moldovei, a finalizat Catedrala Mitropolitană din Iași, acordând o atenție deosebită instruirii și culturalizării celor ce doreau să Îi slujească lui Dumnezeu, clerici, cântăreți bisericești ori teologi. Viața duhovnicească înaltă, milostenia-i proverbială și nenumăratele acte filantropice l-au înscris în conștiința fiilor Bisericii drept „Iosif cel Sfânt”, iar în calendar, „Sfântul Iosif cel Milostiv”.
Pe lângă participarea la cea mai importantă slujbă a cultului creștin și primirea binecuvântării arhierești, cei care au pășit între zidurile vechii ctitorii mușatine au trăit și bucuria întâlnirii cu sfântul drag lor, prin închinarea la cinstitele lui moaște și prin dialogul purtat în rugăciune, Marele Mucenic al lui Hristos fiind cunoscut pentru nenumăratele minuni săvârșite de-a lungul timpului.
Daniela Livadaru
