În primăvara anului 1600, la 27 mai, voievodul Mihai Viteazul devenea „domn al Țării Românești și a toată Țara Moldovei”, realizând prima unire politică a celor trei țări române. „O primăvară a unei Românii Mari”.
Despre personalitatea domnitorului Mihai Viteazul au scris „ziariștii” vremii nenumărate broșuri — toate apărute în toiul timpului, la zi, pentru informarea cititorilor cu privire la mersul evenimentelor. Biblioteca Academiei Române se află în posesia a peste 40 dintre aceste publicații — unele fiind, se pare, exemplare rămase unice în lume. Cu ajutorul lor, să cunoaștem pe cel ce a fost numit în Europa, la vremea lui, „un principe demn de glorie”; să-l cunoaștem trecând dincolo de frontierele țării, privindu-1 deci din afară, prin ochii plini dc admirație ai străinilor.
La Lyon, în Franța, în luna septembrie 1595. O apariție ocazională, intitulată: Discours de ce gui s’est passe en Transylvanie (Thibaud Ancelin — Lyon, 1595), se ocupa, între altele și de faptele de arme ale lui „Michel Vayvoda de Valachie, care luptă și învinge pe Sinan Pașa, la 13 august 1595, la Călugăreni”.
Roma, primăvara anului 1599. Publicațiile de aici, din capitala italiană, acele foarte răspândite Avviso care apar la ocazii însemnate, când trebuie să aducă la cunoștința lumii fapte de mare importanță, relatează despre: „Bătălia dată de domnul Mihai, Voievod al Valahiei, contra Turcului, în luna martie 1599; cu moartea a zece mii de turci, cu luarea în captivitate a Sangiacului Behy și a mai multor căpetenii, și despre cucerirea steagului cel mare” (Bernardino Beccari, Roma, 1599).
Paris, iarna anului 1599. O broșură, intitulată: Nouvelles du Duchi de Transylvanie,descriind bătălia de la 22 octombrie 1599, de la Șelimbăr, ne spune: „… ca și la Călugăreni, bătălia care a urmat la Șelimbăr, a fost câștigată grație intervenției personale a lui Michel Vayvoda, comandantul detașamentelor…”
Un an mai târziu apare Ia Barcelona o altă publicație, care vestește Europei cucerirea Moldovei de către Mihai: „Dacă a fost vreodată în lume un principe demn de glorie pentru faptele sale eroice, acela este Domnul Mihai, Principe al Valahilor care, pe lângă că a învins pe Sinan Pașa, în josul râului Argeș, în Valahia, și că a înfrânt pe Affis Acomat Eunucul, în Bulgaria, capturându-i artileria, munițiile, drapelele, bagajele și corturile și stindardele, și luând Nicopoli, oraș principal al zisului regat al Bulgariei, și apoi Avidin, fortăreață a aceluiași regat și cutreierând ținutul până la fruntariile Thraciei și după ce a bătut pe (…) Pașa la aceste fruntarii, cuceri anul trecut regatul Transylvaniei cu o singură bătălie și acum, cu alta, cuceri marea și nobila provincie a Moldovei, zisă și chemată cu alt nume, Bugdana, din care ținut obișnuia Marele Turc să tragă profit, atât în grâu, cât și în animale…” Urmează descrierea luptei, după care autorul relatării rezumă: „Așa dar putem spera că totala distrugere a Turcului se va întâmpla în curând, cu ajutorul lui Dumnezeu și prin curajul acestui atât de Brav Principe și Căpitan”.
Conchidem din aceste atestări străine înțelegând că în vremea aceea numele voievodului nostru era rostit cu respect, Mihai Viteazul find, în anii 1599-1600, o personalitate europeană de prim rang; un erou slăvit pe tot continentul.
Victoria de la Gorăslău
Cel mai important eveniment consemnat de “presa” europeană a anului 1601, a fost victoria armatelor lui Mihai Viteazul, de la Gorăslău. Chiar în prima jumătate a lunii august 1601, au apărut în Europa peste o sută de broșuri-ziare care s-au ocupat numai de această victorie.
Din relatarea apărută la Nurnberg (Abraliam Wagenmann -1601), aflăm: „La ora 5 dimineața (3 august 1601), printr-o. șarjă vijelioasă, ostașii Voievodului Mihai, pornind de la stângă, dau lovitura hotărâtoare, cucerind pozițiile ocupate de dușmani…” Pe spatele foii de titlu al publicației amintite, se află portretul lui Mihai, învingătorul de la Gorăslău. După cum știm, este primul portret al voievodului, cunoscut în Europa prin intermediul tiparului.
Altă relatare, apărută la Dresda, descrie, la fel de elogios victoria eroului de la Gorăslău, pe care-1 numește: Mihai, Principe al Ardealului („Michail Weida der Furst in Siebenburgen”). De asemenea, în interiorul broșurii găsim și un desen reprezentând un moment, o imagine al câmpului de luptă de la Gorăslău.
În broșura apărută la Praga (Nicolaus Straus, 1601), pe copertă găsim menționat mai întâi numele voievodului Mihai și apoi pe al lui Basta. La fel și în broșura apărută la Colonia (Johan Christoffel, 1601).
La Roma (Domenico Giglioni, 1601) și la Modena (Francesco Cadaldino 1601), au apărut două Avisi în 8 pagini, numai cu relatări privind bătălia de la Gorăslău, „Care s-a sfârșit prin fuga rușinoasă a lui Sigismund Bathori și a armatei sale urmărită de oștenii lui Michael Wayda”.
Una dintre publicațiile cercetate spre a cunoaște, deplin, măreția lui Mihai Viteazul, este aceea apărută în Franța, cu titlul: Deffaite d’une avmee de qavante miile hommes (Fleury Durand – Lyon, 1601). Cele opt pagini ale interesantei broșuri sunt atât de pline de informații cu privire la operațiunile militare de la Gorăslău, încât s-ar putea crede că au fost redactate de un „trimis special”. „Trupele încleștate în marea bătălie – scrie reporterul – sunt în număr de 40 000 de oameni, cu 10 000 de cai, din partea trufașului Sigismund Bathori; 18 000 de oameni și 2 000 de cai din partea voievodului român… În urma lui Bathori, care se salvează în galopul calului, rămân 11 000 de morți…”
Câteva dintre publicațiile menționate au apărut în primele două săptămâni de la terminarea bătăliei, adică înainte de 19 august 1601, ziua morții lui Mihai, ceea ce dovedește, marea semnificație pe care a avut-o atunci, în țările europene, evenimentul relatat și personalitatea lui Mihai, Principe al Ardealului; cel demn de glorie pentru faptele sale eroice.
După știrea noastră, ultima apariție tipografică referitoare la Mihai Viteazul a apărut la Paris, în septembrie 1601- Discours de la mort de Michel Vayvode de Valaquie. Este o descriere a împrejurărilor în care și-a pierdut viața voievodul nostru, după victoria obținută la Gorăslău.
Pr. Dr. Ilie Rusu
Sursă foto: basilica.ro