Dreptul de proprietate este un drept exclusiv, absolut și perpetuu care trebuie exercitat în limitele determinate de lege.
Dreptul de proprietate al unităților de cult este reflectat printr-o lege.
Legea conține nu doar logică ci mai ales experiență.1 O lege își vădește eficiența în momentul punerii ei practică.
Ce este legea? Este mai ales organizarea colectivă a dreptului la apărare care gravitează în jurul a trei valori și anume persoana, libertatea și bunurile sale. 2 Evident că atunci când spunem persoane ne referim la persoane fizice și juridice.Unitățile de cult sunt entități juridice abstracte și concrete are au drepturi și obligații.
Unitățile de cult au primit începând cu anul 1990 din partea autorităților statului care aparțin administrației publice locale terenuri şi construcţii cu titlu de folosinţă gratuită pe durată nedeterminată sau pentru o perioadă îndelungată.În consecință se impunea inițierea și implicit adoptarea unei legi care să resolve problema terenurilor și construcțiilor deținute de unitățile de cult.
Acest lucru s-a întâmplat la data de 12 iulie 2007 când Parlamentul României adoptă Legea nr. 239/2007 modificată, privind reglementarea regimului juridic al unor bunuri imobile aflate în folosinţa unităţilor de cult, care stabilește în preambulul ei că imobilele aflate în proprietatea statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, care au fost atribuite în folosinţă gratuită cultelor religioase, după 1 ianuarie 1990, pot fi transmise, fără plată, în proprietatea unităţilor de cult deţinătoare.
În continuare legea definește terminologia utilizată arătând că prin unitate de cult deținătoare se înțelege centrul de cult sau unitatea locală de cult recunoscut, care deține în folosință gratuită unul sau mai multe imobile atribuite cu acest titlu după 1 ianuarie 1990, în vederea desfășurării unei activități specifice cu caracter de continuitate.Tot în acest sens prin imobile, în înțelesul prezentei legi, se înțelege atât terenurile atribuite în folosință, după 1 ianuarie 1990, în vederea edificării de locașuri de cult sau de clădiri cu destinație administrativă, educațională, de asistență socială și a anexelor acestora, cât și clădirile împreună cu terenul aferent primite, după 1 ianuarie 1990, pentru realizarea de către culte a unor activități spirituale, administrative, educaționale, de asistență social.
Legea nr.239/2007 modificată, arată că în cazul imobilelor pentru care există cereri de restituire în curs de soluționare, transmiterea dreptului de proprietate către unitățile de cult se poate face numai după clarificarea regimului lor juridic. În vederea transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilelor atribuite în folosință, unitățile de cult vor depune la titularul dreptului de proprietate câte o cerere pentru fiecare imobil.(2) Cererea va fi însoțită de copia legalizată a actului de atribuire în folosință gratuită a imobilului și trebuie să cuprindă următoarele date:a) datele de identificare a solicitantului;b) datele necesare identificării cadastrale a imobilului și adresa la care este situat;c) descrierea imobilului, suprafața construită, suprafața construită desfășurată, suprafața terenului etc.(3) În cazul imobilelor din domeniul privat al statului atribuite în folosință gratuită prin hotărâre a Guvernului, cererile se vor adresa către Guvernul României – Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Cererile de transmitere a dreptului de proprietate se soluționează în termen de 60 de zile de la data înregistrării, prin hotărâre.(2) În situația în care în momentul atribuirii imobilul se afla în domeniul public, prin hotărâre se va aproba și trecerea acestuia în domeniul privat al statului sau al unității administrativteritoriale, potrivit legii. Hotărârea de transmitere cu titlu gratuit a dreptului de proprietate adoptată în temeiul prezentei legi se comunică unității de cult care a făcut cererea.Actul de transmitere cu titlu gratuit a dreptului de proprietate se încheie în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dreptul de proprietate putând fi înscris în cartea funciară. Actele prin care cultele religioase recunoscute devin titulare ale dreptului de proprietate sunt scutite de taxă de timbru. În cazul în care cererea de transmitere în proprietate este respinsă, o nouă cerere poate fi formulată după trecerea unui termen de minimum un an de la data depunerii primei cereri. Imobilele dobândite în condițiile prezentei legi nu pot fi înstrăinate și nu li se poate schimba destinația timp de 30 de ani de la data dobândirii dreptului de proprietate.
După obţinerea binecuvântării Chiriarhului, împuternicitul unităţii de cult deţinătoare va depune la titularul dreptului de proprietate o cerere ce va fi însoţită de copia legalizată a actului de atribuire, cerere ce va cuprinde datele de identificare ale unităţii de cult, datele necesare identificării cadastrale a imobilului şi adresa la care este situat, adică două schiţe ale imobilului la scara de 1:500 şi 1:2.000, descrierea imobilului care să cuprindă suprafaţa construită, desfăşurată, suprafaţa terenului prin efectuarea măsurătorilor cadastrale. Cererea se soluţionează în termen de 60 de zile de la data înregistrării, prin „hotărâre“, iar dacă imobilul se află în domenuil public, în momentul atribuirii, prin aceeaşi „hotărâre“, se va aproba şi trecerea acestuia în domeniul privat, potrivit legii. După primirea hotărârii de transmitere cu titlu gratuit a dreptului de proprietate se va încheia Actul translativ al dreptului de proprietate, în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, urmând ca dreptul de proprietate să fie înscris în cartea funciară. Important este, de asemenea, faptul că toate aceste acte, prin care se transmite dreptul de proprietate unităţilor de cult, sunt scutite de taxă de timbru, iar imobilele dobândite în condiţiile Legii nr. 239/2007 nu pot fi înstrăinate şi nu li se pot schimba destinaţia timp de 30 de ani de la data dobândirii.
În cazul în care cererea de transmitere din folosinţă în proprietate a fost respinsă de către titularul dreptului de proprietate, se poate formula o nouă cerere, după trecerea unui an de la data depunerii primei cereri.
Adoptarea acestui act normativ decurge din necesitatea reglementării dreptului de proprietate privitor la acele bunuri aflate în folosinţa unităţilor de cult asupra cărora nu există solicitări de retrocedare.
Apariţia Legii nr. 239/2007 constituie un demers necesar şi obligatoriu în desfăşurarea procesului şi cadrului legislativ privind proprietatea unităţilor de cult, pentru realizarea activităţilor specifice, a activităţilor cu caracter permanent, spre a fi dezvoltate şi în viitor.
______________________
1 Oliver Wendell Jr. Holmes, Jr. The Common Law, 2014 Wilder Publications, United States of America, 5;
2 Frederic Bastiat, The Law, 2017 Enhanced Media Published, 6;