Mănăstirea Putna – locul odihnei celei de-a pururea a sfântului mare domnitor, unde muzeografii bisericeşti au aşezat cu mare grijă valorile de patrimoniu unice în arta ecleziastică ortodoxă sud-est europeană – este locul unde pelerinii şi nu numai, pot face un popas de înaltă conştiinţă şi de zidire sufletească şi românească acum la 150 de ani de la Marea sărbătoare din 1871, prin mângâierea privirii şi a sufletului cu însemnele înălţătoare ale luptei jertfelnice şi iubirii de Hristos şi de Biserica Sa, ale aceluia ce a fost, vreme de aproape jumătate de veac, un neobosit apărător al poporului, al ţării sale, dar şi al fruntariilor întregii Europe creştine, învrednicindu-se aşa cum spunea fericitul întru adormire Patriarhul Teoctist dinaintea lui Dumnezeu, a neamului românesc şi a toată creştinătatea de cununa sfinţeniei.
Vizitând Muzeul mănăstirii Putna, înţelegem şi mai bine că valorile istorice şi artistice create de-a lungul secolelor, necesare desfăşurării ceremoniilor religioase, pentru a împlini setea de credinţă şi devoţiune faţă de Divinitate, reprezintă o componentă fundamentală şi definitorie a patrimoniului cultural naţional.
În acest patrimoniu eclezial găsim o mare varietate de categorii de bunuri, prin care se exprimă sentimentul religios, dar, în acelaşi timp, reprezintă chintesenţa tradiţiilor artistice, capodopere de artă, a diferitelor şcoli precum şcolile de zugravi de biserici, iconari, caligrafi, argintari, a şcolilor de broderie etc.
Un exemplu aparte este Dvera Răstignirii dăruită de Binecredinciosul voievod Ştefan cel Mare la 10 august 1500,aşa după cum putem citi în inscripţia ce o însoţeşte Io Ştefan voievod, fiul lui Bogdan Voievod, şi doamna sa Maria , fiica lui Radu voievod, a făcut această dveră Mănăstirii sale Putna în anul 44 al domniei sale, în anul 7008 (1500) august 10.
Din nou observăm din această inscripţie că domnitorul dorea să -şi sublinieze descendenţa din marea familie muşatină şi în acelaşi timp dorea să arate înrudirea sa cu domnul Ţării Româneşti Radu cel Frumos fiu al domnitorului Vlad Dracul, şi frate cu Vlad Ţepeş.
Această broderie cu fir de aur, argint şi mătase colorată prezintă Răstignirea, o compoziţie ce impresionează prin monumentalitatea sa, prin măreţia personajelor, pe de o parte, prin afectivitatea dureroasă a personajelor pe de altă parte.
Nu puţine rânduri s-au scris în literatura de specialitate despre această piesă de broderie de o valoare inestimabilă, aşa încât nu o vom descrie, ci vom insista pe valoarea documentară, graţie celor două portete voievodale pe care le conţine în registrul inferior, respectiv Ştefan cel Mare în stânga şi doamna Maria Voichiţa în dreapta.
Cele două personaje, înveşmântate cu mantii ceremoniale de brocard ţesut în fir de aur, sunt înconjurate de stele, purtând pe capete coroane princiare, cu fleuroni, au braţele îndreptate că Iisus Hristos. Această reprezentare iconografică subliniază postura de ctitori, de donatori, specifică tablourilor votive murale.
Este posibil ca această broderie impresionantă zugrăvită migălos cu acul, deşi este clar din inscripţie că este numită dveră, să fi fost făcută cu scopul de a servi ca obiect de podoabă în arhondaricul mănăstiresc, în palatul domnesc de la Putna.
Indiferent care avea să fie destinaţia, această broderie ocupă un loc aparte între piesele de broderie de patrimoniu din tezaurul Mănăstirii Putna, fiind o mărturie a sintezei concentrate a sintezei artistice săvârşite în vremea marelui voievod.