Alcătuit în contextul pomenirii Sfântului Cuvios Ioan Damaschin, „teologul icoanelor”
- Adu talantul tău drept jertfă pe altarul artei sacre și deschide prin asceză calea revărsării harului dumnezeiesc în viața ta.
- Întipărește în frescă și icoană chipul pe care L-a luat Dumnezeu, prin întrupare, din iubire faţă de om, şi omul, prin îndumnezeire, din iubire faţă de Dumnezeu.
- Fă din icoană un prilej de a-L slăvi pe Dumnezeu, o mărturisire a credinţei, o lucrare născută din dor de veşnicie şi de pace duhovnicească.
- Scrie despre Dumnezeu prin intermediul frescei și icoanei, făcând cunoscută dumnezeirea şi sfinţenia Lui, şi surprinde ceea ce este de nespus în cuvinte.
- Fii cu luare aminte să nu strivești ori să întinezi taina când ilustrezi un text al Sfintei Scripturi sau al Sfintei Tradiţii, ci caută să surprinzi cât mai autentic teologia icoanei.
- Rafinează-ți crezul artistic prin viețuire înduhovnicită, redând acele arhetipuri din adâncurile fiinţei tale, luminat de Dumnezeu.
- Contemplă evenimentele din istoria mântuirii cu inteligenţa unei priviri călăuzite de Sfântul Duh, transfigurând astfel simpla naraţiune descriptivă.
- Depăşește limitele materiei prin armonia și căldura culorilor, prin eleganţa mişcărilor şi proporția liniilor, prin respectarea canoanelor ce se impun.
- Fă din icoană suportul liturgic al comuniunii cu Dumnezeu, cu Maica Domnului şi cu toți Sfinţii şi un prilej al unei împreună-slăviri a lui Dumnezeu.
- Căldura dragostei sufletului tău şi încărcătura apropierii tainice de Dumnezeu să îți fie argumente spre regăsirea cu cei cu care te-ai întâlnit prin compoziție și culoare.