În Sâmbăta Sfintelor și Marilor Pătimiri, în care prin textele evanghelice suntem chemați să luăm parte cu toată ființa la Pătimirile, moartea și îngroparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, reamintește în cadrul unui Decalog că fiecare creştin este chemat, în faţa Sfântului Epitaf, să aducă lui Dumnezeu jertfa postului trupesc și sufletesc, pentru ca bucuria Învierii să fie pe măsură.
- Pregătește-te pentru Înviere prin sporită rugăciune și prin pocăință și nu căuta să înțelegi taina, ci învață să o trăiești.
- Înțelege tăcerea Sâmbetei Mari ca pe o revelație, nu ca pe o absență a lui Dumnezeu, căci Hristos, coborând la iad, i-a eliberat pe cei ținuți de moarte.
- Nu te înfricoșa de moarte, ci vezi în ea o realitate tranzitorie, nu un sfârșit al existenței, căci prin coborârea la iad Hristos a distrus puterea morții din interiorul ei.
- Fă din Sâmbăta Mare o icoană a propriei tale renașteri, ca fiecare cădere să fie urmată de o ridicare, fiecare noapte, de o dimineață, și fiecare moarte de Înviere.
- Nu te grăbi să fugi de suferință, ci învață să o transfigurezi, pendulând între durerea Crucii, cheia cu care se deschid porțile vieții veșnice, și bucuria Învierii.
- Coboară în adâncul inimii, recunoaște-ți slăbiciunile firii și urmează calea smereniei, ca început al unei noi realități.
- Gustă în Sâmbăta Mare bucuria viitoare a Învierii, înainte ca aceasta să se manifeste pe deplin, căci moartea și Învierea sunt două fețe ale aceleași realități.
- Explorează dimensiunea eshatologică a așteptării ca un creștin care trăiește între deja și nu încă, unde promisiunea Învierii este prezentă, dar încă nerealizată pe deplin.
- Vezi Sâmbăta Mare ca o paradigmă esențială a credinței, care nu constă doar în momentele de triumf, ci și în fidelitatea din perioadele de tăcere și așteptare.
- Recunoaște că Învierea este deja prezentă în moarte, chiar dacă nu se vede, iar Lumina lui Hristos strălucește în întuneric, înainte ca ochii tăi să o poată vedea.