Cuvânt la instalarea părintelui Arhimandrit Iosif Onică în ascultarea de stareț al Mănăstirii Sihăstria Putnei (23 februarie 2025)

Preacuvioși și preacucernici Părinți,
Stimate oficialități,
Iubiți credincioși și credincioase,

Hirotesia și instalarea ca stareț a părintelui arhimandrit Iosif Onică are loc într-o zi specială din cursul anului bisericesc și are o semnificație deosebită pentru viața Mănăstirii Sihăstria Putnei.

Mănăstirea noastră a fost, dintru începuturile ei de după reînființare, cârmuită de oameni vrednici. Primul egumen, așa cum știți, a fost părintele Sebastian Șcheuleac, care a avut și inițiativa refacerii Schitului, în timpul păstoririi părintelui arhimandrit Iachint Unciuleac, starețul Mănăstirii Putna, și a urmașului sfinției sale, părintele arhimandrit Melchisedec Velnic. Cu multă trudă și jertfelnicie ruinele vechii așezări, pustii timp de 200 de ani, au redevenit „piatră” din trupul bisericii Bunavestire, sfințită în anul 1996. Cei mai vechi dintre noi și nu puțini dintre dumneavoastră și-l aduc aminte pe părintele Sebastian ca cel dintâi la slujbele bisericii și dar înțelept sfătuitor, omenos și cald la suflet. Un an de zile, egumenia a fost preluată de către părintele protosinghel Gherasim Curaciuc. Prins cu multe deplasări pentru binele schitului și ale credincioșilor, sfinția sa a cerut slobozirea de această ascultare și a fost rânduit atunci, în octombrie 2000, părintele protosinghel (apoi arhimandrit) Nectarie Clinci. Cei 25 de ani de stăreție sub părintele Nectarie (2000-2015) au adus rod bogat: biserica nouă și paraclise, corpuri de clădiri necesare și realizate cu mult bun gust, dar mai ales o obște închegată în jurul sfinției sale și o comunitate de credincioși, de aproape și de departe, trup și suflet pentru Mănăstirea Sihăstria Putnei. Părintele, de acum Preasfințitul Părinte Nectarie, va rămâne pururi în sufletele noastre și ale dumneavoastră, inima sa cea atât de plină de bunătate primind recunoștința noastră pentru totdeauna.

Părintele Iosif vine, așadar, după acești părinți și este chemat a păstra și a spori moștenirea lor duhovnicească. Rânduit în această slujire de către părintele arhiepiscop Calinic îndeosebi pentru statornicia sa și spiritul de jertfă, care îl caracterizează, părintele Iosif are o misiune grea, mai ales dacă ne gândim și la ziua în care ne aflăm: Duminica Înfricoșătoarei Judecăți. Deloc coincidență, ci citit acest moment în cheie duhovnicească drept un mesaj transmis de către Dumnezeu, părintele Iosif, ca și noi toți, până la urmă, suntem datori a privi cu și mai mare responsabilitate atât la chemarea care ni se face, cât și la asumarea ei.

Evaluarea nu se face imediat, ci, în timp, cum ne învață Părinții Bisericii, tâlcuind semnificațiile acestei zile. Privind peste ani, aici, la Sihăstria Putnei, ne vom bucura toți să vedem lucrurile înflorind duhovnicește, mai ales, dar și în primeniri administrative. Obștea înmulțindu-se, cu râvnă dedicându-se rugăciunii și ascultării, dar și credincioșii atrași pe mai departe de frumusețea slujbelor, de cuvântul ales rostit aici de părinți, de duhul de dragoste cu care s-au obișnuit a fi primiți. Experiența părintelui Iosif în cele ale Martei va fi nevoie a fi însoțită incomparabil mai mult, de acum, de atenția față de obște, de grija și imensa responsabilitate, înaintea lui Dumnezeu, față de părinții și frații primiți astăzi spre povățuire. De aceasta va fi cel dintâi întrebat starețul unei mănăstiri când va sta înaintea Judecății. Celelalte, importante desigur și ele, vin după. Starețul este „părintele”, el naște și crește fii duhovnicești, el se roagă și lucrează împreună cu părinții și frații, se sfătuiește cu ei și împreună, în duhul comuniunii, iau hotărâri pentru binele mănăstirii. Și întru acest duh, părintesc, filial și frățesc petrecând, nădejde va avea și păstorul, și păstoriții, a auzi, la sfârșit, cuvântul de binecuvântare, anunțător al moștenirii Împărăției celei pregătite de la întemeierea lumii.

Cum va reuși părintele Iosif să se achite de această responsabilitate, onorantă dar mult solicitantă? Îngăduiți a-i aduce înainte cele 10 principii, 10 cuvinte pe care le-a sintetizat ca esențiale pentru un stareț, părintele arhiepiscop Calinic:

  1. Mulțumește lui Dumnezeu, Păstorul cel bun, Cel Ce te-a luat din mijlocul părinților și al fraților și te-a pus povățuitorul lor pe calea mântuirii.
  2. Călăuzește-te întotdeauna în slujirea ta după pravilele bisericești, canoanele Sfinților Părinți, rânduielile vieții monahale și Statutul Bisericii Ortodoxe, fără a prețui însă mai mult litera decât spiritul.
  3. Nu încălca şi nu constrânge niciodată voinţa și libertatea fraților, fiindcă supunerea prin constrângere nu are nicio valoare morală.
  4. Râvnește ca prin pilda vieții tale să te faci ușier al lui Dumnezeu și însoțitor al purtătorilor Crucii lui Hristos spre Împărăția cerurilor.
  5. Fii părinților și fraților un model de smerenie, hărnicie și bună-cuviință în toate, înveșmântându-te cu haina dăruirii de sine.
  6. Primește cu răbdare și îngăduință pe cel ce a greșit, mângâie pe cel întristat și tulburat și dă speranță celui deznădăjduit.
  7. Îngrijește-te ca nimic din cele de folos să nu lipsească părinților și fraților, bine chivernisind bunurile mănăstirii și lucrând cu pricepere pentru sporirea lor.
  8. Acordă sporită atenție vieții liturgice și duhovnicești din mănăstire, studiului Sfintei Scripturi și al scrierilor Sfinților Părinți, astfel încât viețuirea monahală să fie rug aprins de focul iubirii de Dumnezeu.
  9. Străduiește-te ca în fiecare zi să împletești deopotrivă lucrarea Martei cu cea a Mariei, ca și cum L-ai avea oaspete pe Hristos Domnul.
  10. Urmează marilor stareți și ostenește-te, împreună cu părinții și frații, să faci cele cuvenite spre mântuirea sufletelor voastre și slava lui Dumnezeu.

Acestea avându-le în minte și în inimă părintele Iosif, ne rugăm Domnului să îl binecuvinteze și să-l ajute în noua sa ascultare. Să fie Maica Domnului, pe mai departe, acoperământ noului părinte stareț și tuturor părinților și fraților din obște. Sfinții Cuvioși Sila, Paisie și Natan, mult nevoitori aici, la Sihăstria Putnei, să aibă grijă în continuare de casa lor, și de cei ce calcă pe urmele lăsate de ei.

Binecuvântat fie noul început și o, Doamne, dă să fie cu rod, cu pace și bună și de Tine iubită așezare cele care urmează pentru mănăstirea aceasta și pentru noi toți.

Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul,

Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților