Cuvânt la înmormântarea părintelui Modest Moisuc(1951-2024)

Preacuvioși Părinți,

Îndurerată familie,

Iubiți credincioși și credincioase,

Niciodată nu se va putea cuprinde viața unui om în rândurile unei biografii. Datele fixe, cronologia și evenimentele mai importante sunt borne, bineînțeles, de amintit, dar îndrăznesc a spune că ceea ce este între ele compun adevărata viață a unei persoane. Am primit din partea familiei părintelui Modest, pe care-l prohodim astăzi, și câteva date, pe care vi le voi înfățișa acum. Dar vă rog să vă gândiți câte trăiri nu vor fi fost între cele menționate! Câte bucurii și tristeți, câte prietenii și dezamăgiri, câte împliniri și câte eșecuri, câte lucruri frumoase și bune și câte or fi fost cele pe care, dacă ar lua-o de la capăt, nu le-ar mai fi făcut…

Să o luăm și noi de la capăt, cu depănarea câtorva momente ale vieții părintelui Modest Moisuc. Era bucovinean, de aici, din apropiere, din comuna Frătăuții Noi. Familia simplă de țărani, Gavril și Maria, l-au născut, la 14 aprilie 1951, pe Modest, ca al 11-lea copil. Și al 9-lea rămas în viață.

A urmat școala generală în localitatea natală ca mai apoi să absolve Școală Profesională de Industrializare a Lemnului din Piatră Neamț. Rămânând orfan de tată la 16 ani, a lucrat o perioadă la fabrica de cherestea din Sucevița.

Din dragoste față de Dumnezeu, a viețuit câțiva ani ca frate la sfânta mănăstire Putna, prin anii ’80. Perioada de noviciat este una în care te verifici: ești chemat la această viață sau altul este rostul tău în lume. Desigur, lucrarea voturilor monahale se începe din prima zi: mai ales ascultarea. Iar cei care l-au cunoscut, printre ei fiind și părintele Arhiepiscop Calinic, au mărturisit că da, aici, la Putna, s-a străduit să facă totul cu ascultare. Tot aici, împreună cu alți 2 frați de mănăstire, Melchisedec și Mihai, au restaurat zidul de nord al mănăstirii Putna cu piatră desprinsă din stâncile dimprejurul mănăstirii tot de către ei și au ajutat și la pietruirea aleilor din curte.

Cumpănind și realizând în sinceritatea inimii că nu este chemat pentru viața călugărească, și-a purtat pașii spre Brașov, unde a lucrat împreună cu frații săi în construcții, perioadă in care a absolvit liceul. După 2 ani a fost admis la Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu, absolvindu-l în 1986. Tot în a același an, s-a căsătorit cu Maria. Au viețuit împreună 38 de ani, având 2 copii, Maria și Constantin. Familia și cei apropiați mărturisesc că a fost un soț și un tată iubitor și atent, care a căutat mereu armonia și înțelegerea.

Cu bunăvoința Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Pimen, în data de 2 iulie 1987 a fost hirotonit preot în Catedrala Mitropolitană din Iași, pe seama parohiei Bădeuți, județul Suceava. Era chiar ziua în care va fi pomenit, după 1992, Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, ocrotitorul acestei părți de țară; o fi fost și un semn al răsplății pentru tânărul preot Modest din partea lui Ștefan cel Mare pentru timpul în care s-a ostenit ca frate în mănăstirea sa dragă.

Și așa a început perioada de păstorire aici, la Bădeuți. Timp de 33 de ani, vârstă rotundă, ca anii Mântuitorului Hristos. A păstorit cu blândețe și armonie; a zidit biserica nouă din Bădeuți pe locul celei vechi, dar a zidit mai întâi sute și sute de biserici în inimile credincioșilor pe care i-a povățuit. Cu smerenie și înțelegere, cu îngăduință și răbdare, așa cum i-a fost și numele, de Modest.

Sfârșitul anului 2024 a adus și vestea sfârșitului vieții părintelui Modest. Dar cum prohodirea sa se face la început de an nou, prilej numai potrivit este a ne reaminti că, de fapt, nu avem doar un sfârșit, ci și un început. Un început de viață. Care viață? Cea pe care ne-a făgăduit-o Domnul Hristos: Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel Care M-a trimis pe Mine are viață veșnică și (…) s-a mutat de la moarte la viață (In 5, 24). Pentru părintele Modest nu începe anul 2025, ci începe veșnicia. Care se va grefa, care va fi determinată, care își are sămânța în toate cele de el trăite, așa cum am spus, dincolo și printre toate cele pe care, foarte pe scurt, le-am amintit.

Dacă toate acestea sunt răspuns la ce a spus Mântuitorul: ascultare de cuvântul Lui și credință în Dumnezeu. Dacă viața noastră ne este ghidată de acestea de două: de credință și ascultare, atunci putem nădăjdui și noi în promisiunea unei treceri spre ceea ce tot spunem – și părintele Modest, o, de câte ori se va fi rugat pentru cei adormiți – adică spre tărâmul unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.

Este firesc ca ascultarea și credința să definească mai ales viața unui preot. Dacă el nu va asculta de Dumnezeu, cum va putea îndemna pe oameni să asculte? Dacă a lui credință este slabă, este firavă, este oare cu putință să le insufle credință mai puternică, atunci când ea se clatină, în sufletele credincioșilor? Nu aceasta cereți, de fapt, și dumneavoastră, de la noi? Nu doriți să ne vedeți ca pilde vii, ca modele, ca oameni credincioși noi mai întâi, ca unii care să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de alții, fie ei chiar stăpânitori vremelnici? Și pe bună dreptate este să aveți aceste așteptări. Și poate le-ați avut și de la părintele Modest. Și le cereți a le vedea și la părintele Florin, și la noi, toți cei de față. Așa este, ca să nu fim morminte văruite, ca unele să spunem și altele să facem, precum fariseii de altă dată, așa și mai mult decât acestea s-ar cuveni să împlinim.

Și sunt mulți dintre cei care poartă haină neagră care le împlinesc. Și fac cinste preoției. Și fac cinste și dumneavoastră. Cum mă gândesc că v-ați simțit de mult ori mândri să-l aveți ca păstor pe părintele Modest.

Dar dacă se întâmplă și cazul contrar, fiți, rogu-vă, ceva mai îngăduitori. Prima reacție este să ne răzvrătim: nu se poate, este nedemn și nevrednic! Face de rușine tagma preoțească și pe noi, creștinii. Dar, după ce trece aceasta, după ce s-a inflamat Instagram-ul și Tik-tokul, și ne-am mai liniștit, mai puneți un gând. Unul care o, nu că justifică neputințele, scăderile și abaterile preoților, o nu! Dar ne ajută să le vedem și altfel. Cum altfel?

Mi-am adus aminte de câteva cuvinte ale Sf. Ioan Gură de Aur dintr-o carte celebră a sa, pe care cei mai mulți dintre noi, cei care suntem aici slujitori, am citit-o: Tratatul despre preoție. Dați-mi voie să vi le împărtășesc și dumneavoastră:

„Preoția este plină de greutăți și primejdii. Să înșir toate greutățile preoției înseamnă să măsor marea. Mai multe sunt valurile care tulbură sufletul preotului decât valurile mării (…) Cu mult mai cumplite sunt pedepsite păcatele preoților decât cele ale mirenilor (…) Toți măsoară păcatul nu cu mărimea păcatului săvârșit, ci cu dregătoria celui care săvârșește păcatul”.

Și iarăși, mi-au fost aduse în atenție câteva întrebări pe care ar fi tare bine să ni le punem. Și această slujbă de înmormântare a părintelui Modest, poate ar fi un moment potrivit.

Oare dacă l-am întreba pe un preot: „Cum te simți, părinte?”[1], ce ne-ar răspunde. Dar cine să-l întrebe?, că noi mergem să ne folosim noi de el, el să ne ajute, să se pună el la dispoziția noastră. Ale mele probleme, dureri, sunt mai mari și mai importante. Ale lui, or fi și ele…

Când am stat lângă un preot pentru el, nu pentru noi şi nevoile noastre? Când am avut răbdarea, interesul să simțim măcar cât de cât şi nevoile lui? Cum o fi el în singurătatea lui? După ce i-am lăsat noi toate ale noastre, și păcate, și trădări, și neascultări, și necredințe. O mai fi ascultarea și credința lui la fel ca înainte? Oare cum va duce el noaptea după ce toți demonii pe care i-a „izgonit” de la mine primindu-mi spovedania au venit asupra lui? Și asupra familiei lui? Și câtă durere şi câte întrebări rămân în inima unui preot după un suflet care se descarcă de păcate?

Dumneavoastră de câte ori ați plecat de acasă, de lângă copii și soție, atunci când poate aceștia își doreau cel mai mult prezența lui, a preotului care acasă este soț și tată, pentru a spovedi pe cineva care în toiul nopții se pregătește să părăsească lumea aceasta?

Oare cum trăiește un preot sentimentul că nu este vrednic să se apropie totdeauna așa cum se cuvine de Sfânta Liturghie? Și totuși o face, pentru că stă asupră-i datoria. Că trebuie să pomenească pe cei care îi aduceți dumneavoastră la altar. Că atunci când noi uităm să ne rugăm, el, indiferent de starea în care se află, este chemat a se ruga pentru noi.

Cinste negrăită, în cer și pe pământ, are un preot. Dar tot atât de mare îi este și durerea purtării Crucii. Și va cădea, nu de puține ori, sub povara ei. Și tot așa, pe măsură, va fi și răspunsul lui la judecată. Nu-l mai judecați aspru. Este greu să fii păstor. Dintotdeauna a fost, dar mai ales astăzi.

Rugați-vă și pentru sufletul păstorului dumneavoastră, părintele Modest. Maria și Constantin, rugați-vă pentru tata, și iertați-l pentru că nu a avut totdeauna timp pentru voi, atât cât și-ar fi dorit. Doamnă preoteasă Maria, cum i-ați fost alături aproape 4 decenii, nu vă despărțiți lăuntric nici acum, când părintele și soțul dumneavoastră își pune încrederea în dragostea și rugăciunea dumneavoastră.

Ceilalți fii duhovnicești – și dumneavoastră toți cei care sunteți botezați și cununați de părintele îi sunteți copii spirituali – rugați-vă pentru părintele Modest. Și sfințiile voastre, părinți care l-ați cunoscut, care ați slujit cu el, și dumneavoastră, prieteni și oameni care v-ați întâlnit și ați trăit cu părintele, spuneți cu smerenie – cu modestie – pentru părintele Modest un Dumnezeu să-l ierte!

Să-i fie primită osteneala. Rugăciunile și dezlegările făcute pentru voi. Pomenirile celor adormiți din cimitirul acestei parohii. Truda de a vă fi sfințit casele, familiile, holdele, de a vă fi binecuvântat copiii și de a se fi rugat pentru nevoile dumneavoastră.

Primească Dumnezeu și cele neștiute de noi; toate trăirile inimii lui, întru adânc. Și pe acestea, în marea Sa milostivire cumpănindu-le, să așeze sufletul părintelui Modest, trecut la Domnul, acum la cumpăna dintre ani, în vecii cei nesfârșiți ai Împărăției Sale. Amin.

Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul,

Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților

[1] Următoarele paragrafe sunt inspirate (prelucrate și adaptate) dintr-o postare pe rețelele de socializare (care îl desemnează ca autor pe dl Sergiu Cristian Munteanu), preluată de pe pagina https://biserica-ghidighici.md/cand-ati-intrebat-ultima-data-un-preot-cum-te-simti-parinte/, accesată la 1 ianuarie 2025.