Prima ctitorie a voievodului Alexandru Lăpușneanu, Mănăstirea Slatina, a fost vineri, 5 mai 2023, gazda unui eveniment deosebit prin care a fost evocată personalitatea și activitatea acestui domn al Moldovei, la împlinirea a 455 de ani de la trecerea sa la cele veșnice și 470 de ani de la momentul în care a început zidirea acestui locaș de cult.
Ca semn al recunoștinței și al dragostei față de înaintași, ziua a început cu o slujbă de pomenire a domnului Alexandru Lăpușneanu și a familiei sale, la mormântul acestuia din Biserica „Schimbarea la Față” a mănăstirii.
La întâlnirea desfășurată cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, Colocviul „Alexandru Lăpușneanu – Un domnitor, o epocă”, au luat parte clerici, teologi și istorici care au evocat slujirea Dinastiei Mușatinilor în apărarea țării și a Ortodoxiei.
Cuvântul de deschidere a fost rostit de stavrofora Filofteia Mirăuți, stareța Mănăstirii Slatina și gazdă a evenimentului comemorativ, moderat de arhid. Vasile Demciuc, consilier eparhial al Sectorului Monumente, Patrimoniu și Arhitectură Bisericească al Centrului Eparhial Suceava.
Lucrările colocviului au debutat cu prezentarea arhim. Mihail Balan, exarh de zonă al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, intitulată „Alexandru Lăpușneanu – un domnitor, o epocă”. Au fost aduse astfel la lumină mai multe ipoteze legate de felul în care domnul și-a petrecut ultimii ani ai vieții pământești, dar și informații relevante despre sfârșitul celui care a devenit monahul Pahomie.
Sesiunea de comunicări a continuat cu prelegerea pr. prof. univ. dr. Vasile Nechita de la Universitatea „Ovidius” din Constanța. Sfinția sa a vorbit despre „Suceava și gloria Dinastiei Mușatine. De la Petru I Mușatinul la Alexandru Lăpușneanu”, o incursiune în istoria Moldovei.
Pr. prof. univ. dr. Ion Vicovan, de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, le-a vorbit celor prezenți despre Voievodul Alexandru Lăpușneanu ca „trăitor și apărător al Ortodoxiei”, prezentând, între altele, importanța daniilor pe care domnul le-a făcut de-a lungul timpului locașurilor de cult din țară, dar mai ales bisericilor din Sfântul Munte Athos.
Întâlnirea cultural-științifică a continuat cu lucrarea „Biserica Precista Mare din Roman, ctitorie a doamnei Ruxandra Lăpușneanu”, semnată de pr. prof. dr. Florin Țuscanu și de arhim. Andrei Ioniță, reprezentanți ai Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.
Arhid. Vasile Demciuc a susținut apoi prelegerea cu titlul „Câteva considerații privind tabloul votiv de la Mănăstirea Slatina”. Sfinția sa a adus în atenție întreaga familie a voievodului comemorat în această zi, prezentând totodată detalii referitoare la descendența fiilor.
Nu în ultimul rând, arhim. Dosoftei Dijmărescu, exarhul cultural al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, le-a vorbit celor prezenți la colocviul dedicat voievodului Alexandru Lăpușneanu despre „Mănăstirea Slatina în timpul stareților Cleopa Ilie, Petroniu Tănase, Adrian Hrițcu, Benedict Brânză și Emilian Olaru – documente din arhiva mănăstirii 1949-1962”. A fost subliniat faptul că Mănăstirea Slatina a fost considerată, în această perioadă înfloritoare pentru monahismul românesc, un exemplu al tradiției duhovnicești ortodoxe a Bizanțului de altădată.
A urmat un moment special, oferirea distincției Ordinul „Mușatinii” părintelui prof. dr. Florin Țuscanu, oferită de Înaltpreasfințitul Părinte Calinic pentru strădania în slujirea semenilor, „urmând (astfel) domnilor Moldovei și altor vrednici ctitori de țară și neam”.
Evenimentul s-a încheiat cu un moment comemorativ prezentat de elevi ai Școlii Gimnaziale „Alexandru Lăpușneanu” din Slatina, desfășurat în incinta Muzeului mănăstirii.
În cadrul întâlnirii, părintele arhidiacon Vasile Demciuc a explicat motivul pentru care această pomenire s-a săvârșit în această zi, 5 mai 2023.
„Din datele istorice transmise într-un Sbornic, manuscris slavo-român care a aparținut în secolul al XVI-lea unei mănăstiri din Alba Iulia, aflat astăzi la Cluj-Napoca, în anul 7076 (1568) luna martie în 9 zile primi domnia dreptcredinciosul ION BOGDAN voievod al Țării Moldovei, fiul preacucernicului Alexandru, numit monahul Pahomie. Dacă cea de-a domnie a sa s-a încheiat la 9 martie 1568, viața sa a mai continuat încă două zile în cinul monahal. Au fost respectate rânduielile intrării în rândul călugărilor, dar moartea sa a intervenit îndată, joi, 11 martie 1568, înmormântat fiind în martie 14 zile. Mormântul se află în gropnița dintre pronaos și naos, amenajată special pentru adăpostirea locașurilor de veci ale familiei ctitorului. Lespedea de mormânt nu s-a păstrat, iar cea care apare de obicei sub acest nume în istoriografia românească este de fapt o grindă de marmură sculptată, care făcea parte din ancadramentul nișei ce adăpostea mormântul voievodului, acoperit la origine cu un baldachin, din care săpăturile arheologice dinainte de 1966 au scos la iveală doar fragmente. Pe amintita grindă, un pietrar ardelean a dăltuit în slavonă Pahomie cel care a răposat de la viața de aici spre veșnicele lăcașuri și a fost îngropat, aici, în noua sa ctitorie, în anul 7076 luna mai. Pe un decalc al inscripției datorat lui N. Beldiceanu, N. Iorga văzuse chiar data mai 5 crezând că este data precisă a morții lui Lăpușneanu călugăr de frica iadului. În realitate, aceasta trebuie să fi fost data la care au fost reașezate rămășițele domnului după încheierea lucrărilor de amenajare și împodobire a nișei mormântului. Mormântul a fost distrus de multele jafuri otomane, tătărăști sau polone până la cele din timpul Eteriei din 1821, iar la restaurarea din 1823 -1828 nu a mai fost refăcut în forma inițială, lespedea funerară s-a pierdut, iar mai apoi grinda sculptată cu inscripția amintită din ancadramentul locașului a fost adusă la București.”
***
Cea dintâi ctitorie a voievodului Alexandru Lăpușneanu, Mănăstirea Slatina a fost construită în perioada 1552-1564 și sfințită la 14 octombrie 1558. Domnul Moldovei a dăruit locașului de cult capul Sfântului Grigorie Teologul, odor așezat și astăzi în biserica mănăstirii.
Mănăstirea, prin activitatea duhovnicească intensă și profundă, a dăruit întregii țări în secolul al XX-lea numeroase raze ale Ortodoxiei, la acea vreme monahii Arsenie Papacioc, Cleopa Ilie, Petroniu Tănase, Antonie Plămădeală, Andrei Scrima ș.a., personalități care s-au dovedit a fi mai târziu stâlpi ai credinței românești, teologi și duhovnici care, prin darul lui Dumnezeu, vor îmbogăți sinaxarele.
Irina Ursachi
