Cercurile Pastorale din Protopopiatul Fălticeni desfășurate în luna martie 2024

RAPORT CERC PASTORAL NR. 1
„Sfântul Paisie de la Neamț”

În data de 12.03.2024, la Parohia Sfântul Ilie, păstorită de către părintele Dulgheriu Ioan Adrian, din Protopopiatul Falticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 1, așezat sub patronajul „Sfântului Paisie de la Neamț”, coordonat de către părintele Cojocaru Daniel.

După săvârșirea Acatistului Sfinților Arhangheli, ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Repere scripturistice și patristice pentru asumarea suferinței și pentru îngrijirea celor bolnavi”, care a fost susținută de către părintele Neculau Tudorel, de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Ca să înțelegem bine această temă a asumării suferinței, trebuie să vedem care ar putea fi cauzele suferinței omenești în general, dar și perspectiva din care ar trebui omul să-și asume suferința, astfel încât ea să aibă un rol în câștigarea mântuirii. Perspectiva din care un om își asumă suferința, se referă mai exact la rostul pentru care suferă. Atunci când omul înțelege și acceptă că propria suferință are un sens, un rost pozitiv, capătă șansa să-și sublimeze suferința și să-i imprime o direcție și un scop mântuitor. Când omul nu vede și nu înțelege rostul din propria suferință, adică abordează suferința în chip fatalist, cu siguranță, suferința va fi spre pierzarea lui.”

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Păcatul lui Adam este semn al rupturii între Dumnezeu și om și este cauza primară a suferinței în lume. Astfel, primul om, s-a aflat pus, dintru început, într-o stare dinamică, pe un drum a cărui țintă era desăvârșirea, având posibilitatea de a-și arăta dragostea către Dumnezeu, prin împlinirea liberă a voii Creatorului său;
2. Citim în Scriptura Noului Testament că suferinţa umană Îl emoţionează pe Hristos Cel plin de compasiune și de compătimire. Mântuitorul nu doar că nu refuză pe nimeni care-I solicită ajutorul, ci îl oferă chiar El întâi. La întâlnirea cu cortegiul funerar şi cu văduva din cetatea Nain, care plângea pe unicul său fiu mort şi-l conducea către mormânt, I s a făcut milă de ea şi i-a înviat fiul (Luca 7, 13), iar în faţa mormântului prietenului său Lazăr, chiar a lăcrimat (Ioan 11, 35);
3. Sfaturile Sfinţilor Părinţi în ceea ce priveşte suferinţa şi îngrijirea celor suferinzi constituie de fapt şi o terapie spirituală, căci ei răspund multor întrebări, nedumeriri şi probleme duhovniceşti, pe care lecturându-le, realizăm că dragostea cuvioşilor era atât de mare, încât aveau aplecare şi înţelegere pentru fiecare om, iar anduranţa lor în suferinţă, încercare sau necaz le era sprijinită şi întărită de Hristos, de credinţa în El şi de gândul la bunătăţile veşnice ale Împărăţiei Lui.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

RAPORT CERC PASTORAL NR. 2
„Sfântul Mitropolit Dosoftei”

În data de 28.03.2024 la Parohia Sfântul Dimitrie – Budeni, păstorită de către părintele Nesvadba Gorun-Cezar din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 2, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Dosoftei”, coordonat de către părintele Chihaia Denis.

După săvârșirea Sfintei Liturghii, ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Suferinţa omului modern (depresie, deznădejde, adicţii, avariţie) şi mijloacele necesare pentru tratarea acesteia” susținută de către părintele Nesvadba Gorun Cezar de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Omul a fost zidit numai „după chipul” Creatorului. A primit asemănarea cu El ca pe potenţialul pe care trebuia să-l dezvolte prin liber arbitru, progresând întru sfinţenie. Purtând în sine pecetea chipului lui Dumnezeu (sufletul, gândirea, simţirea şi voinţa proprie), omul este rudă cu Dumnezeu. Părintele Mihai Mocanu spunea că „în virtutea acestei înrudiri…, adâncul omului caută adâncul lui Dumnezeu, după cum zice Psalmistul: «Adânc pe adânc caută» (Ps 41,9)”. Dorul de Dumnezeu îi este specific omului şi izvorăşte din chemarea care a fost sădită în el, aşa cum spune Sf. Ap. Petru: „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate cele ce sunt spre viaţă şi spre bună cucernicie, făcându-ne să cunoaştem pe Cel ce ne-a chemat prin slava Sa şi prin puterea Sa, prin care El ne-a hărăzit mari şi preţioase făgăduinţe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi dumnezeieştii firi, scăpând de stricăciunea poftei celei din lume.” (II Petru 1,3-4)”.

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Pe toate le primim în suflet prin minte. Porţile minţii sunt simţurile. Prin acestea, în minte ajung tot felul de informaţii. Mintea le prelucrează şi gândurile (rezultatul prelucrării) sunt livrate sufletului, iar sufletul le transformă în trăiri. Acelaşi fel de informaţii ajung prin simţuri şi în mintea unui om credincios şi a unui necredincios, dar mintea face diferenţa în privinţa a ceea ce experiază sufletele lor.
2. Leacul împotriva deznădejdii este rugăciunea stăruitoare. Sf. Ioan Gură de Aur ni-i dă ca exemplu pe niniviteni: „Oraşul ninivitenilor a aflat mântuirea pentru că nu a deznădăjduit. Cu toate că hotărârea lui Dumnezeu era: Patruzeci de zile mai sunt, şi Ninive va fi distrusă! (Iona 3, 4), oamenii nu şi-au pierdut nădejdea şi îndrăzneala. Şi aceasta, cu toate că Dumnezeu nu le-a spus că se vor mântui dacă se pocăiesc. Să luăm şi noi exemplu de la aceşti oameni, şi chiar şi atunci când auzim de la Dumnezeu cuvinte de osândă, să nu ne pierdem nădejdea, ci să ne pocăim.”
3. Pentru un bun început al tratamentului este imperios necesar ca bolnavul să accepte faptul că este neputiincios şi are nevoie de ajutor pentru ca să se vindece. Cel suferind este un mădular bolnav al Trupului lui Hristos care este Biserica, iar suferinţa lui ar trebui să fie resimţită ca atare de către fiecare membru al ei. Iar participarea întregului organism la vindecarea mădularului bolnav se face prin rugăciunea de mijlocire.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

RAPORT CERC PASTORAL NR. 3
„Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”

În data de 11.03.2024, la Parohia Sfânta Treime Dumbrava păstorită de către părintele Lupașcu Ionuț, din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 3, așezat sub patronajul „Sfantului Voievod Ștefan cel Mare”, coordonat de părintele Andrioaia Tudor.

După săvârșirea Sfântului Maslu a urmat meditația cu titlul: „Conlucrarea dintre preot și medic în actul îngrijirii celor bolnavi”, care a fost susținută de către părintele Lupașcu Ionuț de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspect:

„Bolile am putea să le împărțim în două mari categorii: bolile fizice, care cauzează durere trupului dar și sufletului prin privarea libertății de a fi sănătos și bolile psihice care afectează gândurile, comportamentele sau capacitățile sociale. Toate acestea pot fi afecțiuni, de origini congenitale, pot apărea în timp, o dată cu vârsta sau ca urmare a unor accidente, a contaminărilor, a expunerii la factori de risc, etc. Nevoia de tratament de specialitate este pentru orice boală din aceste categorii, știința evoluând, în prezent regâsindu-se în unitățile acreditate în domeniul medicinei soluții pentru tratare, ameliorare a durerilor și a suferinței sau oprirea evoluției unei afecțiuni și stagnarea ei în parametrii de viețuire.”

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Primul lucru pe care omul contemporan îl face după ce se îmbolnăvește sau simte dureri este să caute singur răspunsuri folosind mijloacele moderne de accesare a informațiilor, urmând să acceseze consultanța unui specialist. Rolul medicului în primă instanță este de a diagnostica și evalua pacientul, pe baza acestor evaluări dezvoltând un plan de tratament individualizat, în funcție de diagnostic, care poate duce la medicamentație, întervenții chirurgicale, regimuri fizice și alimentare;
2. Sănătatea persoanei și a societății în general au fost o prioritate în preocupările Bisericii de-a lungul timpului, sănătatea fizică cât și cea spirituală, nu sunt valori necondiționate, conform propovăduirii Mântuitorului, El îngrijindu-se nu doar de sănătatea fizică, ci punând pe primul loc sănătatea spirituală. Evanghelia propovăduită era însoțită de vindecări fizice ca semn al puterii lui Dumnezeu de a ierta păcatele, de aceea Taina Spovedaniei este văzută ca o unitate spitalicească spirituală pentru că cel care intră, iese vindecat de cele ce a făcut;
3. Conlucrarea dintre medic, pacient și preot, în centrul atenției fiind pacientul sintetizează că fără comuniune fiecare în parte nu reprezintă ceva, medicul cu tratamentul, bolnavul cu asumarea și credința iar preotul cu rugăciunea și asistența pot aduce vindecarea. De cele mai multe ori boala este liantul pentru cei mai mulți dintre oamenii suferinzi cu preotul și medicul, ideal ar fi ca această relație să înceapă cu prevenția, atât cu medicul care poate educa în materie de sănătate, cât și cu preotul care prin asistență, prin administrarea Tainelor și a Lucrărilor Sfinte îi poate accesa mila lui Dumnezeu pentru ferirea de accidente și boli.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulțumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

RAPORT CERC PASTORAL NR. 4
„Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca”

 

În data de 27.03.2024 la Parohia Sfinții Voievozi Bogdănești păstorită de către părintele Loghinoaia Florentin din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 4, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Ioan de la Râșca”, coordonat de către părintele Meștereanu Ciprian.

După săvârșirea Slujbei de Tedeum, a urmat meditația cu titlul: „Credința în suferință (Luca 8, 40-56) și mijloacele pentru păstrarea sau intensificarea acesteia”, care a fost susținută de către părintele Loghinoaia Florentinde la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Moartea pe cruce şi predicarea Răstignirii marchează, după cum spune Sfântul Pavel, noutatea şi unicitatea mesajului creştin: Şi-n timp ce Iudeii cer semne şi Elinii caută înţelepciune, noi Îl propovăduim pe Hristos-Cel-Răstignit: pentru Iudei, piatră de poticnire; iar pentru păgâni, nebunie (I Cor. 1, 22-23). Nod central al istoriei mântuirii umane, Răstignirea reprezintă totodată şi împlinirea destinului asumat al lui Iisus Hristos. De la Naştere până la Înviere, Crucea proiectează umbra sa tragică asupra Fiului, deschizând în spatele fiecărui moment al vieţii Sale orizontul veşniciei. Născut ca să moară, ca orice om, Dumnezeul Iubire, Pruncul ajuns matur va muri sub loviturile vrăjmaşilor, va lăsa forţele răului să se dezlănţuie împotriva Sa pentru a le zdrobi şi pentru a-l elibera pe om de ele .’’

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Icoana Crăciunului şi cea a Paştelui se completează una pe alta. În ambele întunericul este în luptă cu lumina, mormântul, smirna şi giulgiurile. Stâncile sunt crăpate, despicate de intruziunea luminii, care pătrunde întreaga creaţie până în măruntaiele pământului. Dumnezeu intră în firea umană, care, la rândul ei, urcă spre El.
2. Întreaga existenţă a Maicii Domnului stă sub semnul suferinţei. Ea este o Maică a durerii, născută de către părinţii ei, Ioachim şi Ana, după ce comunitatea i-a batjocorit – în comunitatea evreiască tradiţională fiind o ruşine ca soţii să nu aibă copii. Ca Maică a Domnului va suferi alături de Fiul răstignit, încă din momentul Întâmpinării Domnului la templul din Ierusalim, la 40 de zile după Naştere

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

RAPORT CERC PASTORAL NR. 5
„Sfânta Cuvioasă Parascheva”

În data de 04.03.2024 la Parohia Adormirea Maicii Domnului din Osoi, păstorită de către părintele Condac Cristian din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 5, așezat sub patronajul „Sfintei Cuvioase Parascheva”, coordonat de părintele Florin Grigorescu.

După săvârșirea Acatistului Bunei Vestiri, a urmat tratarea temei: „ Familia celui suferind între implicare și abandonare” susținută de către părintele Condac Cristian de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul lucrării cităm următoarele aspecte:

„În Noul Testament, evenimentul cel mai important şi la care participă Hristos în calitate de invitat împreună cu ucenicii şi cu Maica Să, este nunta din Cana Galileii. Mica localitate, Cana, a devenit faimoasă datorită nunţii a doi tineri, la care Iisus Hristos, în calitate de Dumnezeu, a dat o nouă dimensiune legăturii dintre bărbat şi femeie, ridicând-o la rang de Taină şi revalorizând cununia şi familia ce decurge din ea. Pentru Biserica Ortodoxă, nunta este Taina în care un bărbat și o femeie, învoindu-se în mod liber să trăiască împreună toată viața, pentru a se iubi unul pe altul, a naște și a crește copii și a se ajuta reciproc, primesc – prin preot – harul care sfințește legătura lor și ajută la atingerea scopului ei – iubirea lui Dumnezeu!”

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Comuniunea care se creează între credincioşii din Biserică este una de tip familial. Imediat după Pogorârea Duhului Sfânt, cele „ca la trei mii de suflete” botezate au adoptat un mod nou de viaţă, care nu a mai fost întâlnit în istorie, căci „toţi cei ce credeau erau laolaltă şi aveau toate de obşte. Şi îşi vindeau bunurile şi averile şi le împărţeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare”. Aşadar, trăiau ca o familie lărgită cu mult faţă de numărul obişnuit de membri pe care-i cuprindea casa cuiva.
2. Dintotdeauna, Biserica şi fiii săi au fost „urâţi de lume“. În zilele noastre, însă, nu doar familia Bisericii, ci şi familia propriu zisă este în real pericol. Aşa cum se poate lesne constata, realitatea de zi cu zi este una din ce în ce mai nefavorabilă acestei entităţi vitale şi pentru naţiunea română, şi pentru Biserică.
3. Sunt mulți oameni sănătoși care ajung să creadă că sunt bolnavi. Cum simt cea mai mică durere încep să se gândească la boli cronice, la operații complicate, la tot ceea ce înseamnă delirul neîncetat al suferinței și morții pe care l-au observat la alții și care i-a marcat. Însă această anxietate este ea însăși o boală și se naște din lipsa de credință.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 6
„Acoperământul Maicii Domnului”

În data de 05.03.2024, la Parohia Sfinții Voievozi – Băișești, păstorită de către părintele Stavovei Constantin, din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 6, așezat sub patronajul Maicii Domnului și coordonat de către părintele Corduneanu Petru.

După săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, a urmat meditația cu titlul: „Îngrijirea bolnavilor ca datorie morală și ca binecuvântare” care a fost susținută de către părintele Stavovei Constantin de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Este cunoscut faptul că, în mediul teologic contemporan, misiunea Bisericii nu poate fi nimic altceva decât expresia concretă şi vie a modului în care iubirea cu şi în Hristos se manifestă în „esse mundus”. Cu alte cuvinte, datoria binecuvântării morale a fraților, văzută prin ochii teologului contemporan (este inclus, desigur, aici creştinul) este să ajute „ca toţi să trăiască iubirea divină… iubire [care] este naturalmente universală”. În Hristos, deci, omul se împlineşte şi îşi umple de sens existenţa sa telurică şi efemeră. Transfigurat în şi prin Hristos, omul îl percepe pe Fiul lui Dumnezeu ca singura Persoană capabilă să confere demnitate și sfințenie”.

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Familia încearcă să păstreze legătura, implicându-se în vizite dese, ajutor material, emotional și dorind să se implice în programul de îngrijire. După stress-ul inițial pacientul stabileste o comunicare eficientă cu personalul spitalului și procesul de adaptare la condițiile și timpul de internare, dă familiei sentimentul de înstrăinare.
2. Pentru ca transfigurarea omului să fie concretizată e nevoie – pe lângă devotamentul față de ucenicia în și prin Hristos – și de intervenția providențială a Duhului Sfânt, care face ca această lucrare sfântă să rodească. De aceea „Duhul produce roadele întregi ale sfințeniei în inima ucenicului lui Hristos (Col. 3, 12; Gal. 5, 22; Rom. 6, 22). El dirijează lucrările omului așa cum se cuvine sfinților (Efes. 5, 3).

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

RAPORT CERC PASTORAL NR. 7
„Sfântul Nectarie”

În data de 01.03.2024, la Parohia Sfinții Arhangheli, păstorită de către părintele Todireanu Mihai din Protopopiatul Falticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 7, așezat sub patronajul „Sfântului Nectarie de la Eghina”, coordonat de părintele Maftei Danuț.

După săvârșirea Sfântului Maslu, a urmat meditația cu titlul: „Importanța lucrării preotului în alinarea suferinței și în prevenirea deznădejdii celui suferind”, care a fost susținută de către părintele Todireanu Mihai de la parohia sus menționată.

Din cele prezentate menționăm următoarele:

„Dintotdeauna Sfanta Biserică și slujitorii ei au înțeles că misiunea lor este „de a prelungi în spațiu și timp lucrarea Domnului Iisus Hristos: „Și Iisus străbătea toate cetățile și satele învățând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia Împărăției și vindecând toată boala și toată neputința în popor.” (Matei 9,35). Dumnezeu voiește să vindece omul în integritatea ființei sale, primirea învățăturii fiind ea însăși condiție pentru vindecare, iar din Sfânta Scriptură înțelegem limpede că vindecarea trupului este semnul unei vindecări mult mai profunde, care este iertarea păcatelor” (Marcu 2, 10-12).

Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:

1. Credința și încrederea în Persoana Mântuitorului Hristos, primirea învățăturii Sale, ascultarea sau plinirea acesteia, este prima condiție a însănătoșirii sufletești și trupești a omului bolnav. Iisus întreaba uneori pe cei care cereau vindecare: „credeți că pot face Eu aceasta? -Zis-au Lui: Da, Doamne…; După credința voastră fie vouă! ( Matei 9, 28-29);
2. Suferința și problema răului, în general, este pentru oameni o piatră grea de încercare a credinței și încrederii în Dumnezeu. Oamenii au căutat întotdeauna explicații. Cineva face observația, că problema existenței suferinței este ridicată cu mult mai des de spectatorii vieții, decât de adevărații combatanți.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp a mulţumit celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 8
„Episcopul Gherasim Putneanul”

În data de 25.03.2024 la Parohia Adormirea Maicii Domnului Nigotești păstorită de către părintele Răileanu Petrică, din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 8, așezat sub patronajul episcopului Gherasim Putneanul, coordonat de către părintele Martiniuc Mircea.

După săvârșirea Sfântului Maslu, a urmat meditația cu titlul: „Taina Sfântului Maslu și efectele acesteia în viața celor suferinzi”, care a fost susținută de către părintele Răileanu Petrică, de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Sub toate aspectele și formele ei, suferința a reprezentat pentru oameni o mare încercare, rămânând o taină greu de descifrat și o realitate greu de acceptat. Sfânta Scriptură ne învață că Mântuitorul nostru Iisus Hristos nu a venit ca să înlăture suferința, nici să o definească, ci a venit ca să o asume și să o transfigureze într-un sens pedagogic și mântuitor. Mântuirea nu trebuie înțeleasă abstract. Firea omenească, înaintea căderii în păcat a primilor oameni, Adam și Eva, nu era coruptă sau suferindă, ci ea se bucura de prezența nemijlocită a harului divin. Un creștin autentic nu trebuie să-și privească trupul cu dispreț, pentru că mântuirea omului se referă nu numai la salvarea sufletului, ci și la restaurarea și salvarea trupului. În mod concret, mântuirea înseamnă vindecarea de neputințe, plinirea celor care lipseau, scăparea din mrejele durerii, care este urmare a păcatului strămoșesc”.

Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Afirmațiile celor care susțin că viața ortodoxă tradițională duce nu numai la integritate spirituală, dar și fizică și mentală, nu sunt hiperbolice sau nerealiste, pentru că acestea sunt susținute de rezultatele concrete ale pshihoterapiei ortodoxe și ale psihologiei pastorale. Sfinții Părinți ne învață că omul trebuie să învețe smerenia, răbdarea și nepătimirea ca să nu cadă pradă disperării și depresiei.
2. Atât în cazul deprimării, cât şi în cazul tristeţii, tămăduirea cere ca omul să înţeleagă că e bolnav şi să vrea să se vindece. Este foarte important lucrul acesta întrucât, în multe cazuri, oamenii se complac în această stare şi se lasă în voia ei, anihilându-şi voinţa. Este cunoscut faptul că Dumnezeu nu trece peste libertatea omului, de aceea primul pas trebuie făcut de cel aflat în suferinţă.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

A consemnat, Diac. Constantin Andrieș