Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna noiembrie întâlniri ale cercurilor pastorale.
CERCUL PASTORAL NR. 1
„Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”
În data de 15.11.2022, la Parohia „Sfânta Înviere” din orașul Suceava, păstorită de către părintele Irimia Dumitru, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 1, aşezat sub patronajul „Sfântului M. Mucenic Dimitrie”, coordonat de părintele Duţuc Adrian.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Acatistului Sfântului Paisie de la Neamț, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Sfântul Paisie de la Neamț și contribuția acestuia la viața duhovnicească din Moldova” de către P.C. Pr. Irimia Ioan.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Un rol important l-a avut Starețul Paisie în organizarea monahismului românesc, în perioada nemțeană, care poate fi sintetizat în trei etape: a intensificat Regulile monahale după modelul athonit, aceasta constând în viața de obște, cu ascultare față de stareț, cercetarea Scripturilor și scrierile Sfinților Părinți, iubire milostivă față de călugării bătrâni și bolnavi, ospitalitate față de străini și față de pelerini. În al doilea rând a intesificat legătura dintre viața de obște și rugăciunea inimii, iar preocuparea principală în viața monahală să fie participarea la Sfintele Slujbe după tipicul grecesc, iar după rugăciunea în comun să fie continuată în chilie, rugăciunea particulară rostind numele lui Iisus. În acest fel, Sfântul Paisie aduce un element nou, și anume, îmbinarea rugăciunii comune cu rugăciunea isihastă și isihamul în viața de obște, îmbunătățind astfel viața spirituală din România, metodă care dăinuie și astăzi. Slujbele bisericii se săvârșeau alternativ în limba slavă și latină. În al treilea rând, o preocupare deosebită a fost traducerea textelor patristice din limbile greacă și slavă, constituind o adevărată școală de traducători”.
În urma discuțiilor, s-au accentuat următoarele idei:
- Ceea ce a adus Sfântul Paisie în monahismul românesc, nu este doar preocuparea pentru rugăciunea lui Iisus, căci aceasta s-a menținut mereu între miile de sihaștri din munții țărilor române, ci o introducere a acestei rugăciuni în viața de obște și prin aceasta o înviorare a spiritualității isihaste;
- Sfântul Paisie a creat un curent de înnoire a vieţii monahale, mişcare spirituală care i-a avut în vedere şi pe mireni. Acest curent poartă numele de paisianism şi s-a datorat impresionantei activităţi de traducere a operelor Sfinţilor Părinţi ca suport în practicarea rugăciunii lui Iisus, având o puternică rezonanţă în rândul călugărilor aflaţi sub ocârmuirea sa şi nu numai;
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Iustin Croitoru, a mulţumit părintelui paroh Irimia Dumitru pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 2
„Sfântul Apostol Andrei”
În data de 21.11.2022, la Parohia „Acoperământul Maicii Domnului” – Burdujeni, din orașul Suceava, păstorită de către părintele Husarciuc Gheorghe, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 2, aşezat sub patronajul „Sfântului Apostol Andrei”, coordonat de părintele Husarciuc Gheorghe.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Acatistului Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Preotul contemporan între activismul pastoral și trăirea duhovnicească ” de către P.C. Pr. Clipa Mihai Alexandru.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Adevăratul păstor trebuie să-și cunoască turma, să fie cu luare aminte la orice suferind și orice neputincios, la cei ce pătimesc și la toți cei ce sunt în durere. El trebuie să cunoască inima, nevoile și plânsul fiecărui nevoiaș, orfan, văduv, bătrân sau neputincios. Preotul trebuie să vadă în sufletul fiecăruia care suferă de boală, necaz, pagube, despărțiri, moarte și altele; să fie cel ce mângâie, alină, îndrumă, se întristează și se bucură. Altfel spus, preotul trebuie să iubească pe toți oamenii, pe străini și necunoscuți, pe virtuoși și pe cei păcătoși ca unii care trebuie să se mântuiască, că de mântuirea lor depinde propria mântuire ”.
În urma discuțiilor, s-au accentuat următoarele aspecte:
- Preotul în mijlocul credincioșilor are un plan, o situație, o misiune și o autoritate duhovnicească primită prin hirotonie de la Biserică prin Arhiereu întărită canonic și prin aceasta învață, povățuiește, călăuzește duhovnicește și sfințește prin slujbele pe care le săvârșește;
- Pentru o pastorație rodnică este nevoie de multă răbdare, multă chibzuință, mult tact pastoral, fiind cu băgare de seamă și la cele mai neînsemnate lucruri care ar putea sminti pe credincioși. Preotul, în virtutea Harului dumnezeiesc, este acela care naște sau renaște pe credincioși pentru o viață nouă, spirituală, viața în Hristos;
- O altă provocare care ne-a luat prin surprindere, punând preotul în dificultate este migrația forței de muncă. Parohiile sunt golite de cei care aveau mai mare nevoie de Biserică, familii întregi pleacă și în multe cazuri nu se mai întorc, fenomenul depopulării fiind îngrijorător. Cei rămași sunt de regulă persoane în vârstă, în mare parte sunt bolnavi și neputincioși, iar tineretul care mai este, cade pradă tehnologiei (rețelelor sociale) ce le acaparează timpul în totalitate și formarea lor ca oameni, nu mai vorbim de formarea duhovnicească .
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Iustin Croitoru, a mulţumit părintelui paroh Husarciuc Gheorghe pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 3
„Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”
În data de 24.11.2022, la parohia Mitocu Dragomirnei I, comuna Mitocu Dragomirnei, păstorită de către părintele Ieremie Ioan, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 3, aşezat sub patronajul ,,Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil”, coordonat de părintele Mitu Pascal.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Acatistului Bunei Vestiri, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Sfântul Simeon Noul Teolog și exigențele cunoașterii personale ale lui Dumnezeu”, de către P.C. Pr. Ieremie Ioan.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Prezenţa conştientizată a harului în fiinţa noastră, ca un rezultat direct al vederii extatice, înseamnă simţirea sălăşluirii interioare a Treimii. Continuând cu aserţiunea, că harul Treimii este cel care ne face dumnezei după har, înţelegem foarte clar, că Sfântul Simeon e conştient de actul sinergic al îndumnezeirii, stipulând astfel o conştientă universală a procesului de îndumnezeire personală a creştinilor ortodocşi. La Sfântul Simeon vederea dumnezeiască are caracter relaţional şi paradoxal, pentru că e de fapt existenţa simultană a Treimii în noi prin lumina Sa şi a noastră în comuniune cu Treimea, prin vederea slavei Sale”.
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Sfântul Simeon ne propune o teologie a experienţei, în care Dumnezeu coboară la om, arătându-I slava Sa, pentru ca să îl ridice pe om la nivelul Treimii, să îl deschidă comuniunii treimice, aceasta, pentru că Simeon vede pe om ca avându-şi centrul de gravitație în Dumnezeu şi nu în el însuşi ;
- Cunoaşterea duhovnicească e o celebrare, o sărbătoare a minunării de Dumnezeu. Imnul 21 vorbeşte despre cunoaştere ca despre o învăţare a noastră de către Treime, prin lumina dumnezeiască: cei ce văd pe Dumnezeu, au învăţător pe Duhul, şi nu au nevoie să înveţe de la oameni, ci fiind luminaţi de lumina Lui, privesc pe Fiul, văd pe Tatăl şi se închină Treimii în persoane, unui Dumnezeu unit prin fire în mod negrăit. Aşadar, cunoaşterea duhovnicească este luminare, e descoperire dumnezeiască pentru cel credincios.
- Sfântul Simeon evidenţiază dorinţa lui Dumnezeu de a avea credincioşi cu o slujire reală, adevărată. Aceştia sunt cei care primesc în inima lor pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh în chip conştient, în fiinţa lor, pe Treimea care locuieşte şi umblă împreună cu ei.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Iustin Croitoru, a mulţumit părintelui paroh Ieremie Ioan pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 4
„Sfântul Serafim de Sarov”
În data de 22.11.2022, la Parohia Dumbrăveni I, comuna Dumbrăveni, păstorită de către părintele Ioniță Vasile, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 4, aşezat sub patronajul „Sfântului Serafim de Sarov”, coordonat de părintele Chelba Constantin.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Preotul contemporan între activismul pastoral și trăirea duhovnicească ”, de către P.C. Pr. Ioniță Vasile.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Vorbind despre preotul ortodox contemporan, înțelegem că el este chemat să-L slujească pe Mântuitorul Hristos într-un timp cu totul special, fiindu-i aduse tot felul de mijloace de dezvoltare și de facilitare a misiunii pastoral misionare în contextul dezvoltării sociale contemporane, dar în același timp comoditatea care-și face tot mai adânc loc în societate aduce tot mai multe carențe în ceea ce presupune efortul, osteneala, jertfa duhovnicească. Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, vrednicul de pomenire Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților amintea de multe ori preoților săi de o cugetare populară înțeleaptă: „Nu e greu ca să trăiești, greu este să cumpănești”. Aceasta o spunea Vlădica pentru a sublinia necesitatea înțelepciunii preotului de a armoniza, de a echilibra, de a cumpăni timpul alocat activităților edilitare cu cel alocat vieții duhovnicești din parohie.”
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Toată alergătura preotului poate și trebuie să aibă o amprentă duhovnicească. Să simtă preotul că fiecare minut petrecut cu păstoriții săi, cu familia sa – care este începutul păstoririi sale este o Liturghie după Liturghie, adică o jertfă, o dăruire care are sens. Misiunea sa sfântă și sfințitoare nu se restrânge doar la sfintele slujbe, în ambianța bisericii, ci se oglindește și se reflectă în întreaga sa viață și activitate. El nu este preot doar în biserică sau în reverendă, ci este preot când slujește dar și când sfătuiește, când se roagă, dar și când muncește fizic sau intelectual;
- Preotul este chemat să fie focul care alungă rugina păcatelor de pe sufletele oamenilor și vântul care dărâmă tot ceea ce este putred în conștiința lor, pentru că el este organ al Sfântului Duh în lume. Dacă este conștient de misiunea lui, preotul devine, pe zi ce trece, focul care încălzește și luminează și vântul care purifică atmosfera spirituală a parohiei.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Iustin Croitoru, a mulţumit părintelui paroh Ioniță Vasile pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERC PASTORAL NR. 5
„Sfântul Nectarie”
În data de 09.11.2022, la Parohia Șerbănești, din comuna Zvoriștea, păstorită de către părintele Nichitean Constantin, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul pastoral-misionar Nr. 5, aşezat sub patronajul „Sfântului Nectarie”, coordonat de părintele Nichitean Constantin.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Sfântul Simeon Noul Teolog și exigențele cunoașterii lui Dumnezeu” de către P.C. Pr. Nichitean Constantin.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Chiar dacă la o primă lectură a operei sale, învățătura Sfântului Simeon este atipică și diferită de tradiția patristică, în esență ea este comună cu a părinților anteriori pentru că vorbește despre aceeași învățătură cu privire la: curățirea de patimi, dobândirea virtuților și a nepătimirii, contemplarea nepătimașă a rațiunilor dumnezeiești ale lucrurilor prin care omul revine la starea naturii lui, învățătură evidențiată mai ales de Sfântul Maxim Mărturisitorul și considerată ca treapta a doua a urcușului dumnezeiesc; în sfârșit aceeași învățătură despre unirea cu Dumnezeu sau cu Hristos prin Sfântul Duh, care este, în toată tradiția patristică, treapta a treia și ultimă a urcușului duhovnicesc.”
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Specific Sfântului Simeon este accentul deosebit de pregnant pus pe simțire, pe conștiință, pe lumină și pe iubire. Toate acestea stau într-o legătură între ele, dar și cu întreaga învățătură a parinților despre curățirea de patimi sau despre virtuțile care le culminează în nepătimirea și iubirea de Dumnezeu și în „vedereaˮ Lui;
- Prin ,,vedere”, cel ce cunoaște sesizează o lumină care iradiază din cel cunoscut, o lumină materială, dacă este un obiect sensibil, o lumină spirituală, dacă este o prezență spirituală: „altceva este să cunoști pe Dumnezeu din auzite și altceva este să-L cunoști prin lucrarea și puterea Preasfântului Său Duh sau a luminii;
- Sfântul Simeon Noul Teolog este un înnoitor în tradiția duhovnicească răsăriteană ce a promovat duhul rugăciunii și simțirii concrete a lui Dumnezeu în ortodoxie.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Iustin Croitoru, a mulţumit părintelui paroh Nichitean Constantin pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 6
„Sfântul Ștefan cel Mare”
În data de 14.11.2022, la Parohia Cajvana II, oraș Cajvana, păstorită de către părintele Rezuș Radu Sorinel, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 6, aşezat sub patronajul ,,Sfântului Ștefan cel Mare”, coordonat de către părintele Davidoaia Gheorghiță.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Isihaștii din zona Bucovinei. Viața și învățăturile acestora” de către P.C. Pr. Rezuș Radu – Sorinel.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„O trăsătură specifică a isihasmului românesc constă în tendința lui de a lega rugăciunea lui Iisus, ca preocupare majoră nevoințelor isihaste de desăvârșire, de rugăciunea obștească din mănăstiri. Se spune că fiecare dintre sihaștri păstrau legătura cu mănăstirea din care făceau parte. În fiecare sâmbătă coborau din munte, se mărturiseau la duhovnicul mănăstirii, a doua zi se împărtășeau și iarăși se urcau la chiliile lor. Ocupația permanentă a sihaștrilor era sfânta rugăciune a lui Iisus.
O altă trăsătură specifică isihasmului românesc constă în faptul că a reușit să lege preocuparea pentru o înaltă și dinamică viață spirituală cu grija față de săraci. Prin aceasta, am putea spune că isihasmul românesc, care reușește să țină împreună verticala contemplației lui Dumnezeu cu orizontala făptuirii și a grijii față de cei săraci prin intermediul vieții liturgice, devine expresia unui creștinism integral pe care Biserica trebuie să-l practice mai ales în contextul spiritual, cultural și social al vremii în care trăim, pentru renașterea spirituală și morală a neamului.”
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Călugării, sihaștrii, pustnicii aceștia fugiți de lume, au iubit cel mai mult pe oameni, s-au rugat neîncetat pentru ei. Acești pribegi ai munților au fost în același timp cei mai apropiați sfetnici ai voievozilor. Toți voievozii au avut ca duhovnici și sfetnici de taină călugări și sihaștri. În ei aveau cea mai mare încredere, cea mai mare nădejde, de la ei cereau rugăciune și binecuvântare, când plecau să-și apere credința și pământul strămoșesc;
- Existența neîntreruptă a miilor de sihaștri și a sutelor de schitulețe cu viață sihastră din cadrul țărilor române se explică și prin faptul că avem de-a face cu niște traitori ai vieții duhovnicești creștine care deveniseră extrem de populari în rândul fiilor neamului. Popularitatea lor se vede din rolul pe care l-au jucat ei în susținerea de rezistență a poporului nostru în vremuri grele;
- Deși au fugit de lume, mulțimile i-au căutat cu evlavie și au prefăcut pustia în adevărate orașe și sate. Prin darul lui Dumnezeu au ridicat adevărate „lavre” duhovnicești în care au cultivat viața de rugăciune, posturi și privegheri, au sprijinit prin rugăciune mulțimile de credincioși iar mulți dintre ei au dobândit darul facerii de minuni sau darul înainte-vederii.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Iustin Croitoru a mulţumit părintelui paroh Rezuș Radu Sorinel pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 7
„Sfântul Ciprian”
În data de 29.11.2022, la Parohia Bursuceni, comuna Verești, județul Suceava, păstorită de către părintele Cobzaru Andrei-Alin, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 7, aşezat sub patronajul ,,Sfântului Ciprian”, coordonat de părintele Cobzaru Andrei-Alin.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Isihasmul o alternativă necesară în fața secularizării” de către P.C. Pr. Cobzaru Andrei-Alin.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„În lumea de astăzi, tot mai secularizată, nevoia de a trăi în chip duhovnicesc un mod de viață autentic, devine tot mai necesară, deoarece omul contemporan este confruntat cu pericolul pierderii identității spirituale, mai ales datorită procesului secularizării, fenomen cultural și social , care tinde să șteargă și să niveleze tot ceea ce constituie specificul religios al unei comunități. Isihasmul nu este numai o mișcare duhovnicească, înțeleasă în sens istoric, ci este un mod de viață autentic, este însăși viața Bisericii pătrunsă de Duhul Sfânt; este iubirea lui Dumnezeu pentru oameni și modul în care Dumnezeu este prezent și lucrător în istorie, precum și modul în care omul percepe, trăiește și înțelege această prezență dumnezeiască. Valorile vieții isihaste, precum credința vie, fidelitatea față de Revelația dumnezeiască redată în Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție, comuniune și rugăciune înnoitoare și neîntreruptă, nu intră în contradicție cu valorile și cerințele unei vieți moderne ca libertatea și respectarea drepturilor omului, ci sunt compatibile și complementare, punctul de convergență fiind capacitatea omului de a înțelege demnitatea umană în raport și relație personală cu Dumnezeu.”
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Contemporaneitatea are nevoie de isihasm. Isihasmul este sufletul care dă profunzime ontologică timpului nostru, este starea care poartă în sine dorul fiecărui creştin de a intra în comuniune deplină cu Dumnezeu, prin rugăciune neîncetată şi împărtășire din lumina necreată, descoperită ucenicilor pe Tabor;
- Ortodoxia propune o a doua cale, am zice noi mai ușoară, la îndemâna majorității credincioșilor, realizabilă nu numai în liniștea pustiei, cât mai ales în mijlocul lumii. Este calea misticii liturgice, a întâlnirii cu Dumnezeu în Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în biserica de cartier sau a satului, în părtășia euharistică la taina vieții lui Dumnezeu ca sens și împlinire a fiecăruia dintre noi ;
- Omul creat după chipul lui Dumnezeu are posibilitatea și capacitatea de a fi îndumnezeit, de a „pătimi îndumnezeirea”, având ca punct de plecare credința în Cel pe Care în mod liber și conștient dorește să-L cunoască și să-I împlinească voia, spre a fi în comuniune desăvârșită cu El. Deprinderea isihiei nu este doar o încercare de a întoarce mintea spre propria ei alcătuire, după cum nici însoţirea sa cu inima nu e pur şi simplu o tehnică oarecare. Isihia este inspirată şi călăuzită de Duhul Sfânt şi se manifestă prin pocăinţă neştirbită şi întristarea cea după Dumnezeu.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Croitoru Iustin, a mulţumit preotului paroh Cobzaru Andrei-Alin pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
A consemnat, Arhid. Nicșan Valentin
