Cercurile Pastorale din Protopopiatul Suceava I desfășurate în luna martie 2024

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna martie întâlniri ale cercurilor pastorale.

CERCUL PASTORAL NR. 1
„Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”

În data de 26.03.2024, la Parohia „Sfinții Împărați Constanin și Elena” Zamca, din orașul Suceava păstorită de către părintele Mazarache Alexandru, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 1, aşezat sub patronajul „Sfântului M. Mucenic Dimitrie”, coordonat de părintele Duţuc Adrian.

Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Acatistului Bunei Vestiri , urmat de susținerea prelegerii cu tema„Credinţa în suferinţă(Lc.8,40-56) şi mijloacele pentru păstrarea sau intensificarea acesteia” de către P.C. Pr. Mazarache Alexandru.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Sf Maxim Mărturisitorul teologhisea: “Răul este abaterea lucrării puterilor (facultăţilor) sădite în fire de la scopul lor… Cu cât se îngrijea omul mai mult de cunoştinţa celor văzute prin simţire, cu atât îşi strângea mai tare neştiinţa de Dumnezeu. Şi cu cât îşi strângea mai mult legăturile neştiinţei, cu atât se lipsea mai mult de experienţa gustării prin simţire a bunurilor materiale cunoscute… Şi cu cât se îngrijea mai mult de patima iubirii trupeşti de sine, cu atât născocea mai multe moduri de producere a plăcerii, care este şi fiica, şi ţinta iubirii trupeşti de sine… Omul aflând prin însăşi experienţa sa că orice plăcere are ca urmaşă în chip sigur durerea, îşi avea toată pornirea spre plăcere şi toată fuga dinspre durere… Sub puterea patimii el nu ştia că plăcerea nu poate fi niciodată fără de durere. Căci în plăcere e amestecat chinul durerii… Iar izbăvirea de rele şi calea cea scurtă spre mântuire este dragostea adevărată, cea din cunoştinţă a lui Dumnezeu şi izgonirea din suflet a dragostei faţă de trup şi de lumea aceasta. Prin aceasta, lepădând pofta de plăcere şi frica de durere, ne eliberăm de reaua iubire trupească de noi înşine, înălţaţi fiind la cunoştinţa Ziditorului…” (Răspunsuri către Talasie)”.

În urma discuțiilor, s-au accentuat următoarele aspecte:

Valorile mari, valorile eterne, valorile veşnice nu există decât acolo unde există eroism şi o dorinţă de jertfă căci, fără eroism, nu se poate nimic. Mântuitorul n-a mântuit lumea prin marile minuni pe care le-a făcut, ci prin Cruce, prin Jertfă. Nu se poate fără jertfă nimic, pentru că cine fuge de jertfă, fuge de Dumnezeu, cum spun Sfinţii Părinţi”. Fără valuri, fără jertfă, fără cruce, fără luptă, fără eroism, nu există mântuire;
Boala, mai ales cea care duce la moarte, este unul dintre darurile speciale ale lui Dumnezeu pentru omul căzut, ca, povăţuit prin mijlocirea ei, să poată să se înalţe şi să se întoarcă la vechea lui stare în care l-a făcut Dumnezeu. Cine nu are parte de boli este, de obicei, neîncercat pentru Împărăţia cerurilor şi imatur pentru viaţa aceasta. Seamănă cu corabia care încă nu a fost dată la apă şi nu ştim dacă va rezista la valuri. Boala, dincolo de faptul că este un dar al lui Dumnezeu, este şi o mare binecuvântare, pentru că ne dă drepturi înaintea lui Dumnezeu şi ne face în mod deosebit iubiţi prin faptul că participăm, mai cu seamă fără de voie, la patimile Domnului. Când cineva pătimeşte din voia sa, ridică povara pătimirii sale.

În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh Mazarache Alexandru pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.

CERCUL PASTORAL NR. 2
„Sfântul Apostol Andrei”

În data de 11.03.2024, la Capela „Schimbarea la Față” – Școala specială Burdujeni, din orașul Suceava, păstorită de către părintele Cîrlioru Cosmin, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 2, aşezat sub patronajul „Sfântului Apostol Andrei”, coordonat de părintele Husarciuc Gheorghe.

Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Acatistului Sfinților Cosma și Damian, urmat de susținerea prelegerii cu tema „Suferința omului modern, manifestată prin depresie sau deznădejde, și mijloacele necesare pentru tratarea acestuia” de către P.C. Pr. Prof. Dr. Boiciuc Modest Dănuț.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Biserica trăiește tragedia omului modern, Biserica trăiește tragedia omului contemporan și se confruntă cu o serie de provocări din partea societății: pe de o parte, pierderea credinței și secularizarea par sa prindă teren din ce în ce mai mult. Mulți oameni contemporani se îndepărtează de credința pe care au primit-o în copilărie prin taina Botezului și cultivarea ulterioară a unei educații creștine, și acceptă o nouă relație superficială cu Biserica, din cauza influenței secularizării și a schimbărilor culturale. Biserica se confruntă cu provocarea de a rămâne relevantă și de a transmite învățăturile sale într-un mod care să fie înțeles și acceptat de oamenii moderni. Observăm din ce în ce mai des că mulți oameni contemporani se confruntă cu crize spirituale și mentale, adesea ca urmare a presiunilor sociale, a izolării și a lipsei de sens în viață. Rolul Bisericii este de a oferi sprijin și îndrumare sufletelor celor care vor să facă față în mod creștinesc și eficient acestor provocări ”.

În urma discuțiilor, s-au accentuat următoarele aspecte:

Pentru a face față suferinței în lumea modernă, este important ca Biserica să ofere sprijin emoțional și să promoveze sănătate duhovnicească, oferind tuturor creștinilor acces la cunoașterea cea de-viață-dătătoare, la terapie și consiliere;
Prinexperiențe dificile, suntem chemați să ne confruntăm cu adevărata noastră condiție umană și să ne întoarcem, ca fiul risipitor, cu umilință și dependență către Dumnezeu pentru ajutor și mântuire. Astfel, sfântul Sofronie ne îndeamnă să acceptăm și să abordăm aceste momente de descurajare și deznădejde ca pe oportunități de creștere duhovnicească și de apropiere de Dumnezeu. Prin înfruntarea și depășirea acestor momente, ne întărim credința și încrederea în harul și puterea lui Dumnezeu de a ne elibera și de a ne mântui.;
În tradiția noastră ortodoxă, duhovnicul este un ghid și un sprijin pentru credincioși, în diferite aspecte ale vieții lor. În cazul celor care se simt înfrânți și dezamăgiți de lupta cu patimile și diferite căderi, duhovnicul, prin cuvinte de înțelepciune, încurajare și rugăciune, îi ajută să depășească momentele de deznădejde și să își găsească din nou puterea sufletească și credința în Dumnezeu.

În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh Cîrlioru Cosmin pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.

CERCUL PASTORAL NR. 3
Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”

În data de 14.03.2024, la Parohia Mitocaș, comuna Mitocu Dragomirnei, păstorită de către părintele Silea Volintiru Toader, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 3, aşezat sub patronajul „Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil”, coordonat de părintele Mitu Pascal.

Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Acatistului Adormirea Maicii Domnului, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Familia celui suferind între împlicare și abandonare”, de către P.C. Pr. Silea Volintiru Toader.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Boala este și un eveniment relațional care afectează starea interioară a celui în suferință, suportul pozitiv al familiei este adesea central în mediul de recuperare al acestuia. Relațiile apropiate pot oferi suportul necesar care să permită persoanelor fizice traumatizate să se reconecteze cu ei înșiși, cu ceilalți și cu Dumnezeu, și să se angajeze într-un proces de vindecare. Natura mediului de recuperare joacă un rol în determinarea efectelor pe termen lung ale evenimentelor traumatice. Suportul familial de care bolnavul are o nevoie stringentă este consumptiv de timp, energie, resurse materiale și emoționale și joacă un rol important în capacitatea cuiva de a face alegeri mai sănătoase sau de a depăși condiția de boală. Sprijinul simplu din partea familiei poate fi cel mai puternic instrument de vindecare pentru pacienții care luptă împotriva bolilor grave, care în timpul unei crize a fost considerat de mult timp a avea un efect emoțional pozitiv”.

În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:

Boala este o suferinţă pe care persoana umană se vede nevoită a o suporta în trupul său, dar ea nu presupune izolare și individualism. Implicarea semenilor, mai cu seamă a familiei, la suferința bolnavului e un semn al dragostei prin acesta se poate izbăvi. Bolnavul are nevoie de îngrijire şi tămăduire, concretizată adesea în forme materiale (costuri financiare) și afective (inclusiv de ordin spiritual);
Sprijinul simplu din partea familiei poate fi cel mai puternic instrument de vindecare pentru pacienții care luptă împotriva bolilor grave, care în timpul unei crize a fost considerat de mult timp a avea un efect emoțional pozitiv;
Rugăciunea este descrisă de mai mulți autori ca fiind valoroasă în ceea ce privește îngrijirea persoanelor suferinde în mai multe culturi. Rugăciunea și ajutorul medical nu se exclud reciproc, rugăciunea fiind considerată ca un răspuns activ în fața problemelor medicale stresante. Rugăciunea familiei pentru cel bolnav dintre ei îl integrează în sânul Bisericii, „Îl chemăm pe Cel care ne poate vindeca rănile sufletești, care ne poate însănătoși sufletele ce zac în patul păcatului și al morții.

În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh Silea Volintiru Toader pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.

CERCUL PASTORAL NR. 4
„Sfântul Serafim de Sarov”

În data de 12.03.2024, la Parohia Dumbrăveni II, comuna Dumbrăveni, păstorită de către părintele Agapi Ionuț, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 4, aşezat sub patronajul „Sfântului Serafim de Sarov”, coordonat de părintele Chelba Constantin.

Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema „ Bolile incurabile – șansă, binecuvântare sau posibilitate de întâlnire cu Dumnezeu? O perspectivă creștină asupra suferinței” , de către P.C. Pr. Agapi Ionuț.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„În perspectiva creștină, boala incurabilă este văzută ca o încercare sau o încercare a credinței, în care credinciosul este chemat să își pună încrederea în Dumnezeu și să își găsească pacea și speranța în El. Este important să menționăm că învățăturile creștine nu promit vindecare fizică în această viață pentru toată lumea, ci se concentrează mai mult pe vindecarea spirituală și eternă. Pentru un creștin, suferința și boala pot fi văzute ca oportunități de creștere spirituală, de întărire a relației cu Dumnezeu și de marturisire a credinței în mijlocul încercărilor. De asemenea, există și credința într-o viață după moarte, în care toate suferințele și durerile vor fi îndepărtate pentru cei care cred în Hristos.

Perspectiva creștină asupra suferinței este una complexă și profundă. Creștinismul recunoaște realitatea suferinței și a durerii în lumea noastră, dar oferă și o viziune de speranță și înțelegere a suferinței.”.

În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:

Bolile incurabile pot fi văzute ca o oportunitate de a crește în credință și înțelepciune. Prin aceste încercări, credincioșii sunt chemați să se apropie de Dumnezeu și să crească în credință și ascultare față de El;
Bolile incurabile pot aduce oamenii împreună în comuniune și îngrijire. Comunitățile creștine sunt îndemnate să își sprijine și să își îngrijească membrii care suferă, oferindu-le astfel binecuvântarea relațiilor umane autentice și susținătoare;
Bolile incurabile oferă credincioșilor oportunitatea de a mărturisi credința lor în Dumnezeu în mijlocul suferinței. Prin modul în care trăiesc și răspund la boală, ei pot să reflecte lumina și speranța pe care o au în Hristos, fiind astfel o binecuvântare pentru alții.

În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh Agapi Ionuț pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.

CERC PASTORAL NR. 5
„Sfântul Nectarie”

În data de 05.03.2024, la Parohia Hănțești II, din comuna Hănțești, păstorită de către părintele Rusu Ciprian din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul pastoral-misionar Nr. 5, aşezat sub patronajul „Sfântului Nectarie”, coordonat de părintele Nichitean Constantin.

Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Biserica – spital duhovnicesc. Rolul terapeutic al Bisericii în vindecarea omului de patimi” de către P.C. PR. Rusu Ciprian.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Alinarea pe care o oferă Biserica nu se limitează doar la cuvinte goale, ci se manifestă prin prezența credincioșilor în mijlocul suferințelor lor. Preoții, în calitatea lor de slujitori ai lui Dumnezeu, sunt chemați să fie prezenți alături de cei îndurerați, să le ofere cuvinte de încurajare și să îi îndrume să-și găsească alinarea în credință. Prin intermediul Sfintei Euharistii, Biserica ne hrănește sufletele cu trupul și sângele lui Iisus, aducându-ne alinare și pace interioară.

De asemenea, comunitatea Bisericii joacă un rol esențial în a oferi sprijin și consolare în mijlocul suferințelor noastre. Credincioșii se adună în jurul celor aflați în suferință, oferindu-le rugăciuni, sprijin material și, mai presus de toate, iubire necondiționată. Prin această solidaritate evanghelică, Biserica devine un refugiu în care creștinii se pot întări reciproc și pot găsi puterea de a înfrunta încercările vieții.

Nu în ultimul rând, Biserica ne oferă învățături și perspective duhovnicești pentru a ne ajuta să înțelegem rolul suferinței în planul divin. Învățătura creștină ne arată că prin suferință putem fi purificați și uniți mai strâns cu Dumnezeu. Iisus Însuși, prin suferința și moartea Sa, ne-a arătat că suferința poate deveni mijloc de mântuire și eliberare de păcat”.

În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:

Prin intermediul rugăciunii și al slujbelor religioase, ne îmbogățim sufletul și ne regăsim echilibrul spiritual. Ele ne îndeamnă să ne ridicăm din mijlocul turbulenței lumii și să ne îndreptăm privirea către cer, spre Dumnezeu Cel înălțat. Ne amintește că suntem creații ale Sale și că scopul nostru ultim este unirea cu iubirea Sa nesfârșită;
Prin Sfânta Spovedanie și Sfânta Împărtășanie, primim puterea de a ne ridica din starea căzută în care suntem, pentru a ne îndrepta spre Dumnezeu. Prin rugăciunea fierbinte și mărturisirea sinceră a păcatelor noastre, avem parte de iertare și de curățirea ce ne pregătește pentru primirea sfintelor Taine;
În calitate de medici duhovnicești, preoţii ortodocşi trebuie să fie atenţi, să asculte şi să identifice rănile sufletului celor care le trec pragul, vindecându-le prin rugăciune, spovedanie și Sfintele Taine. Ei sunt chemaţi să fie îndrumători pentru credincioşi în căutarea lumii celei mai de sus, să-i îndrume pe calea mântuirii, să vindece rănile păcatelor şi să aducă împăcarea şi încurajarea în inimile îndurerate.

În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulțumit părintelui paroh Rusu Ciprian pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.

CERCUL PASTORAL NR. 6
„Sfântul Ștefan cel Mare”

În data de 04.03.2024, la Parohia Pătrăuți, comuna Pătrăuți, păstorită de către părintele Mihoc Constantin Cristian, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 6, aşezat sub patronajul ,,Sfântului Ștefan cel Mare”, coordonat de către părintele Davidoaia Gheorghiță.

Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema„Repere scripturistice și patristice pentru asumarea suferinței și pentru îngrijirea celor bolnavi” , de către P.C. Pr. Mihoc Constantin Cristian.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Necazurile și suferințele fac parte din iconomia (planul) mântuirii noastre, căci spune Mântuitorul: În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea (Ioan 16,33), iar Sf. Apostol Pavel pornind de la cuvintele Mântuitorului, scrie: Prin multe suferințe trebuie să intrăm în împărăția lui Dumnezeu (F. Ap. 14,22). Pornind, astfel, de la cele scrise mai sus putem spune cu fermitate că nu există mântuire fără suferințe, necazuri sau încercări. Cuvintele Sfintei Scripturi, precum și cele ale Sfinților Părinți îi îndeamnă pe cei aflați în suferință la asumare, rugăciune și răbdare, iar pe cei sănătoși la împlinirea datoriei de a avea grijă de cei bolnavi aflați în necazuri și suferințe”.

În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:

Iubirea milostivă față de aproapele este cea care trebuie să-l determine pe bunul creștin la compasiune față de cei aflați în suferință. A cerceta pe cel bolnav înseamnă a face tot ceea ce-ți stă în putință de a a-l ajuta să treacă mai ușor prin clipele de suferință. Hristos Domnul nu numai că ne-a dat porunca de a-i cerceta pe cei bolnavi, ci El Însuși, plin de milă și dragoste, i-a cercetat și vindecat pe cei bolnavi și neputincioși;
Boala și suferințele care o însoțesc fac parte din crucea pe care omul trebuie s-o ia și s-o ducă pentru a fi vrednic de Hristos, pentru a-L urma pe calea mântuirii pe care El ne-a deschis-o, pentru a pătimi și muri împreună cu El spre a învia și a viețui împreună cu El (cf. II Cor. 4, 10-12).
În calitate de slujitori ai Mântuitorului avem datoria de a acorda o maximă atenție îngrijirii bolnavilor fiindu-le mereu aproape. Avem datoria de ai vizita, de a sta de vorbă cu ei, arătându-le care este sensul suferinței în creștinism și determinându-i la pocăință, la mărturisirea păcatelor și împărtășirea cu Sfintele Taine, știut fiind faptul că sănătatea sufletească atrage după sine și pe cea trupească. De asemenea să le arate cât de importantă este Taina Sf. Maslu pentru vindecarea sufletească și trupească a celor bolnavi. Trebuie să le spunem apoi bolnavilor cât de importante sunt rugăciunea, smerenia și răbdarea în suferință.

În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin a mulţumit părintelui paroh Mihoc Constantin Cristian pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.

CERCUL PASTORAL NR. 7
„Sfântul Ciprian”

În data de 07.03.2024, la Parohia Verești, comuna Verești, județul Suceava păstorită de către părintele Gavriliuc Sorin din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 7, aşezat sub patronajul ,,Sfântului Ciprian”, coordonat de părintele Cobzaru Andrei-Alin.

Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema,,Biserica- spital duhovnicesc. Rolul terapeutic al Bisericii în vindecarea omului de patimi ” de către P.C. Pr. Gavriliuc Sorin .

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Revenind la subiectul pe care dorim să-l analizăm, (boala păcatului și tămăduirea acestuia), ne vom aminti căîmbolnăvindu-se rădăcina (Adam și Eva), bolnave au fost și ramurile care au crescut din aceasta. Având în vedere înclinația omului către rău (pe care o moștenește ca pe o boală) dar în același timp evidențiind rolul jertfei lui Hristos prin care firea umană a fost restaurată, în concepția patristică răsăriteană în acord cu învățăturile Sfintei Scripturi, se accentuează rolul terapeutic al Bisericii înțeleasă, conform gândirii Sf. Ioan Gură de Aur, ca spital duhovnicesc. În societate, Biserica desfășoară la nivel de (fiecare) comunitate creștină și altfel de activități, de natură social-filantropică, activități religios-culturale, activități ce răspund nevoilor general valabile, se rostesc rugăciuni pentru pacea lumii, pentru izbăvirea de vrăjmași, de năvălirea altor neamuri asupra noastră, pentru binecuvântarea naturii înconjurătoare, etc, dar dincolo de toate, activitatea de căpătâi a bisericii este și trebuie să rămână călăuzirea la mântuire, adică la tămăduire (Ierotheos, Mitropolit al Nafpaktosului, Psihoterapie ortodoxă – p.79-80).. ”

În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:

Harul iertării și dezlegării păcatelor îl primește fiecare preot prin taina hirotoniei, însă terapeut duhovnicesc devine doar cel care prin harul Duhului Sfânt, prin multă stăruință, primește harul vindecării. E nevoie de multă nevoință, luptă duhovnicească pentru ca astfel să dobândească și experiență duhovnicească.Nu există o rețetă general valabilă, fiecăruia (în vederea vindecării) i se va da după măsura vârstei sale, după disponibilitate, după voința manifestată, etc. ;
Metodele terapeutice amintite trebuie să fie încununate de voința puternică a omului de a se vindeca, de a se mărturisi sincer și complet în scaunul spovedaniei, de a face ascultare de părintele duhovnicesc, de a deschide ușa sufletului puterii vindecătoare a Duhului Sfânt ;
Lupta noastră cu propriile păcate, slăbiciuni, patimi și dureri, va deveni mai ușoară dacă vom căuta mila lui Dumnezeu, dacă vom fi stăruitori și ne vom lăsa îndrumați de oameni cu adevărat duhovnicești. Indiferent de vremuri și timp, Biserica rămâne pentru veșnicie același spital duhovnicesc pe pământ.

În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin a mulţumit părintelui paroh Gavriliuc Sorin pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.

A consemnat Arhidiacon Nicşan Valentin