Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna mai întâlniri ale cercurilor pastorale.
CERCUL PASTORAL NR. 1
„Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”
În data de 25.04.2024, la Parohia „Nașterea Maicii Domnului”, din orașul Suceava păstorită de către părintele Vârlan Viorel Ioan din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 1, aşezat sub patronajul „Sfântului M. Mucenic Dimitrie”, coordonat de părintele Duţuc Adrian.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmat de susținerea prelegerii cu tema„Taina Sfântului Maslu şi efectele acesteia în viaţa celor suferinzi. Mărturii” de către P.C. Pr. Dan Gheorghiță-Vasilică.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Revărsarea harului vindecător asupra celor bolnavi sufleteşte şi trupeşte prin mijlocirea untdelemnului este una dintre nenumăratele lucrări dumnezeieşti pe care Domnul Iisus Hristos a lăsat-o Bisericii în scopul mântuirii acestora. „Una dintre cauzele principale ale deprimării şi descurajării omului este boala. Şi de multe ori nici boala, nici deprimarea nu pot fi învinse numai cu mijloace omeneşti. Bolnavul credincios e chinuit şi de conştiinţa că boala lui are cauza şi în unele păcate pe care nu le-a putut mărturisi, sau că eventual va muri fără iertarea acestor păcate. Şi cine nu trece în viaţa lui prin boală şi prin aceste deprimări şi îngrijorări, care-i măresc suferinţa? Ele intră în componenţa existenţei omeneşti. Este posibil să credem că Dumnezeu nu S-a gândit şi la un ajutor dat omului în aceste situaţii de boală şi de slăbire sufletească?”
Taina Sfântului Maslu ,,arată că Dumnezeu Îşi manifestă mila Lui şi faţă de cei suferinzi care-şi pun nădejdea în El, care apelează la El când ajung în aceste situaţii”.
În urma discuțiilor, s-au accentuat următoarele aspecte:
- Efectele Tainei Sfântului Maslu sunt multiple: iertarea păcatelor, vindecarea totală a bolilor sufleteşti şi trupeşti, despătimirea, întărirea sufletească, luminarea interioară, iertarea păcatelor, îndepărtarea diavolilor, pacea și liniștirea interioară, bucuria, atitudinea pozitivă, energia şi motivaţia interioară;
- Revărsarea harului Sfântului Duh asupra bolnavului înseamnă introducerea acestuia în viaţa lui Hristos.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh Vârlan Viorel Ioan pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 2
„Sfântul Apostol Andrei”
În data de 23.05.2024, la Parohia Sfântul Treime – Burdujeni Sat, din orașul Suceava, păstorită de către Oprișan Cornel, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 2, aşezat sub patronajul „Sfântului Apostol Andrei”, coordonat de părintele Husarciuc Gheorghe.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Acatistului Maicii Domnului, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Credința în suferință (Luca 8, 40-56) și mijloacele pentru păstrarea sau intensificarea acesteia” de către P.C. Pr. Husarciuc Gheorghe.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Dumnezeu nu este autorul suferinței. Ea vine din răutatea diavolului sau a oamenilor dar și ca urmare a prostiei noastre. Dumnezeu doar îngăduie suferința, pentru că nu vrea să lezeze libertatea omului sau din motive pedagogice, ca mustrare spre îndreptare sau ca întărire a capacităților sufletești, pentru mai multă răsplată în lupta duhovnicească. Pentru înțelegerea rostului suferinței în viața noastră este nevoie de credință. Credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute (Evrei 11, 1). Credința este un mod de intrare în contact cu o realitate dincolo de noi, cu Dumnezeu; este un mod de cunoaștere: credem în Cineva, nu în ceva. Credem pentru că ne încredem în Cel pe care-L știm deja. A crede înseamnă a te încredința cuiva, nu pe temeiul argumentelor ci pe cel al făgăduinței și mărturiei altuia. Credința e esențială pentru funcționarea unei relații. Este deschiderea noastră de a lăsa pe Dumnezeu să lucreze în noi și este un mod de împărtășire de harul dumnezeiesc. Bineînțeles că, la început, credința este slabă. Dar folosind-o spre apropiere de Dumnezeu, ea se întărește. Creștinul săvârșește aceasta prin ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu, prin împlinirea poruncilor și prin lucrarea virtuților. Prin credință omul îl recunoaște pe Dumnezeu ca Doctorul care-i poate aduce alinare și vindecare și-L cheamă în ajutor. Ea îl împinge pe om să iasă din nepăsare și să lupte pentru eliberarea din patimi.”
În urma discuțiilor, s-au accentuat următoarele aspecte:
- Prin credință omul înțelege adevăratul sens al existenței sale și se eliberează de neliniștea în care îl împinge diavolul prin suferința bolii; și scapă de deznădejde. Omul credincios nu rămâne cu gândul doar la trecut; doar la a considera suferința ca pedeapsă pentru păcat și la a se lamenta, ciprivește spre viitor, valorificând suferința ca pe o unealtă spre mântuire;
- Ca omul să rodească binefaceri duhovnicești prin intermediul suferinței, are deci nevoie de răbdare, de rugăciune și de nădejde. Răbdarea ne ferește de deznădejde. Prin nădejde ne încredințăm că suferințele sunt trecătoare și că răsplata lui Dumnezeu este veșnică. Iar prin rugăciune primim ajutorul și mângâierea lui Dumnezeu;
- Pe măsura purtării suferinței, împreună cu Hristos, omul se întărește, se călește. Tăria în suferință nu e așadar un rezultat al puterilor omenești ci ajutor al harului lui Dumnezeu ca răspuns la rugăciune. Așa, creștinul trebuie să-și ducă viața, nelăsându-se biruit de suferințe ci încurajându-se ca și Sf. Ap. Pavel: „Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întăreşte!” (Filipeni 4, 13);
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh Oprișan Cornel pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 3
„Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”
În data de 27.05.2024, la Parohia Lisaura, comuna Ipotești, păstorită de către părintele Filon Ionuț, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 3, aşezat sub patronajul „Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil”, coordonat de părintele Mitu Pascal.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Acatistului Sfântului Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de biruință, urmat de susținerea prelegerii cu tema „Importanța lucrării preotului în alinarea suferinței și în prevenirea deznădejdii în suferință”, de către P.C. Pr. Filon Ionuț.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Orice om botezat în Biserica noastră este candidat la sfințenie. De aceea, atât preotul, cât și credincioșii, dar în mod cu totul deosebit medicii, trebuie să înceteze a-l mai vedea pe omul bolnav doar ca pe un obiect al milei creștine. Acest om este de fapt încercat și iubit de Dumnezeu, este aurul trecut prin foc, nu este obiectul milei, ci obiectul slujirii noastre, este fratele în care Hristos Însuși suferă.
Luând ca temei cele spuse, cineva spunea că: Sănătatea pacientului trebuie evaluată și din perspectiva duhovnicească, nu doar din acea a sănătății trupești, pentru că spunea Pr. Arsenie Boca „Medicul care tratează pacientul fără să se îngrijească de sufletul lui nu se deosebește de un veterinar”.
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Pocăința și mărturisirea sinceră trebuie să se facă la începutul vindecării. Ca să ajungem la însănătoșirea trupească, este necesar ca mai întâi minunea vindecării să se petreacă înlăuntrul nostru;
- Omul suferă prin boală pentru a i se pune la încercare credința și răbdarea. Suntem, preoți și credincioși, martorii Învierii Domnului, adică a actului suprem prin care omenirea a fost vindecată de consecințele bolilor, dar această vindecare la nivel personal este condiționată de purtarea Crucii – altarul de jertfă personală încredințat Bisericii.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh Filon Ionuț pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 4
„Sfântul Serafim de Sarov”
În data de 28.05.2024, la Parohia Dumbrăveni I, comuna Dumbrăveni, păstorită de către părintele Ioniță Vasile, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 4, aşezat sub patronajul „Sfântului Serafim de Sarov”, coordonat de părintele Chelba Constantin.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu și citirea rugăciunilor pentru ploaie , urmată de susținerea prelegerii cu tema „ Bolile incurabile: șansă, binecuvântare sau posibilitate de întâlnire cu Dumnezeu. O perspectivă creștină asupra suferinței”, de către P.C. Pr. Ioniță Vasile.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Un creştin autentic trebuie să ia toate ca din mâna lui Dumnezeu, adică dacă ai ajuns la o boală, înseamnă că boala la care ai ajuns îţi este necesară pentru mântuire. Sunt lucruri inexplicabile: în momentul în care o boală te desfiinţează, îţi ia capacitatea de gândire, îţi anulează dorinţa de împotrivire când te vezi, eventual desfiinţat, nici măcar nu poţi să-ţi dai seama în ce situaţie ai ajuns, lucrul acesta este inexplicabil. Inexplicabile sunt bolile incurabile, inexplicabile sunt bolile care desfiinţează capacitatea omului, care desfiinţează pe om ca om, şi la fel, bolile copiilor sunt inexplicabile. Ca să suferi în situaţia de copil, ca unul care n-ai prilejuit, nu ai provocat boala respectivă şi totuşi o ai. E inexplicabil, noi trebuie să recunoaştem, din cer până-n pământ, faptul că suferinţa n-are o explicaţie satisfăcătoare. Însă acest nerăspuns aduce totuși o explicație când depășesti sfera „pământului” și te transpui în sfera „cerului” cum avea să spună părintele Arsenie că „Dumnezeu îl ia pe fiecare om la El atunci când şansele lui de mântuire sunt maxime”.
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Suferinţa ar avea, în opinia teologilor, şi rolul de a-l aduce pe om mai aproape de Dumnezeu, mai aproape de semenii săi. Dumnezeu îngăduie suferinţa pentru că este o stare în care omul se poate apropia şi de semenii săi şi de El. În suferinţă omul este mult mai solidar şi înţelegător cu ceilalţi decât în confort;
- Condiția sine qua non pentru mântuire este ca sufletul să rămână sănătos, chiar dacă durerea devorează trupul. Dintr-o astfel de perspectivă, am putea considera boala drept o cruce. De aceea, Sfinții Părinți ne învață că fără o cruce nu vom reuşi să dobândim mântuirea. Tot ei ne spun că boala asumată creștinește reprezintă un fel de busolă, indicându-ne locul unde ne aflăm în drumul către Cer;
- De ce îngăduie Dumnezeu totuși boala și suferința? E o întrebare la care riști întotdeauna dacă răspunzi. Doar Dumnezeu știe. Dumnezeu răspunde la întrebarea aceasta strict personal, adică nu este o întrebare și un răspuns general. Un răspuns ar putea fi că Dumnezeu îngăduie suferința ca să ne aducă la credință, dar nu se aplică de fiecare dată așa la fiecare. Dumnezeu are tot felul de rațiuni și vital este să îi dai lui Dumnezeu ceea ce este a lui Dumnezeu, adică creditul înțelepciunii ultime.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh Ioniță Vasile pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERC PASTORAL NR. 5
„Sfântul Nectarie”
În data de 16.05.2024, la Parohia Poiana, din comuna Zvoriștea, păstorită de către părintele Orhei Ionuț Constantin din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul pastoral-misionar Nr. 5, aşezat sub patronajul „Sfântului Nectarie”, coordonat de către părintele Nichitean Constantin.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Sfintei Liturghii, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Credința în suferință (Luca 8, 40-56) și mijloacele pentru păstrarea sau intensificarea acesteia” de către P.C. Pr. Orhei Ionuț Constantin.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„De ce suferim noi, toți oamenii de la mic la mare? Cel dintâi lucru pe care trebuie să-l facem când venim pe lume este un strigăt de durere, cum spunea și biblicul Iov că omul născut din femeie este plin de necaz în toate zilele vieții sale. Suferința este mai întâi o ispășire a neascultării de la început a primilor oameni față de Dumnezeu. Și omul în suferință își aduce aminte repede de Dumnezeu. Deci credința creștină vede în suferință un mijloc care face arătată dragostea și dreptatea lui Dumnezeu față de noi.
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Suferința poate deveni un mijloc de auto cunoaștere. Ea poate naște momentul care să călăuzească atenția bolnavului spre cele duhovnicești, determinându-l chiar la schimbarea modului de viață. Prin retragerea lui de tumultul lumii, în liniștea adâncă a camerei sale, va putea să întrezărească valoarea inestimabilă a bunurilor spirituale;
- Pentru ceilalți credincioși, suferința altuia este mai ales un prilej de a se transpune în act iubirea față de aproapele, compasiunea și ajutorarea celui care se află în nevoi, după modelul oferit de Mântuitorul Iisus Hristos;
- Întrucât rugăciunea pentru alții este vindecătoare de suferință, biserica ne cheamă să participăm la toate rugăciunile și slujbele ei pentru cei bolnavi și pentru cei care nu mai pot veni la biserică fie că zac în pat în propria casă, fie pe un pat de spital, precum și la ajutorarea materială și spirituală a bolnavilor.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulțumit părintelui paroh Orhei Ionuț Constantin pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 6
„Sfântul Ștefan cel Mare”
În data de 14.05.2024, la Parohia Părhăuți, comuna Todirești, păstorită de către părintele Croitor Lazăr, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 6, aşezat sub patronajul „Sfântului Ștefan cel Mare”, coordonat de către părintele Davidoaia Gheorghiță.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Acatistului Sfintei Învieri, urmat de susținerea prelegerii cu tema „Taina Sfântului Maslu și efectele acesteia în viața celor suferinzi. Mărturii”, de către P.C. Pr. Croitor Lazăr.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Nu există persoană umană care să nu fi experiat măcar o dată în viaţă amarul gust al suferinţei. Deşi această traumă îşi lasă cel mai adesea amprenta pe înfăţişarea şi trupul omului, rădăcinile ei coboară mai profund, în adâncul fiinţei umane, înfigându-se în inima ei. Dintr-o eronată înţelegere, dar şi pregătire în vederea acceptării ei în viaţa noastră, suferinţa şi efectele ei sunt de cele mai multe ori exagerate. Însă trebuie să ne asumăm crucea bolii, a necazurilor, a suferinţei, deoarece ea este parte integrantă a vieţii noastre şi tocmai din acest motiv Hristos spune apostolilor: „În lume necazuri veţi avea” (In 16, 33).
Vieţuirea în cel mai autentic duh creştin nu ne garantează siguranţa existenţei în afara oricărei neplăceri generate de boală în lumea aceasta, ci ea confirmă capacitatea noastră de înţelegere a faptului că bucuria izvorăşte din profunzimile crucii: „Prin cruce s-a adus bucurie la toată lumea”. Mai mult chiar, necazurile şi durerile trebuie să devină o prezenţă necesară în existenţa noastră, atunci când dorim să devenim părtaşi patimii lui Hristos şi ne deschid o altă perspectivă de înţelegere a durerii, ca mijloc al despătimirii şi cale a revelării lui Dumnezeu în om: Ne lăudăm şi în suferinţe, bineştiind că suferinţa aduce răbdare”.
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Chiar dacă suferinţele fizice nu ne sunt vindecate de fiecare dată în totalitate, prin Taina Maslului, totuşi, este restabilită pe de o parte legătura trup-suflet, iar pe de alta harul împărtăşit prin aceasta întăreşte legătura fiinţei umane cu Dumnezeu;
- Maslul este din acest punct de vedere un element ce anticipează Parusia, creştinul simţind încă din această viaţă o pregustare a restaurării fiinţei sale integrale în Hristos şi a comuniunii de iubire întru veşnicie cu El;
- Maslul este o taină a nădejdii pentru fiinţa umană, care nu se mai percepe ca fiinţă sfâşiată de incertitudini şi trăiri existenţialiste nihiliste, ci mai ales ca persoană şi loc al prezenţei şi lucrării lui Dumnezeu. Ea subliniază mai ales valoarea trupului uman destinat să fie nu închisoare a sufletului și piatră de poticnire în calea mântuirii, ci capabil de a fi preaslăvit prin participarea după har, împreună cu sufletul, la trupul îndumnezeit al lui Hristos.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin a mulţumit părintelui paroh Croitor Lazăr pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 7
„Sfântul Ciprian”
În data de 16.05.2024, la Parohia Siminicea II, comuna Siminicea, județul Suceava păstorită de către părinteleBuruiană Paul din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 7, aşezat sub patronajul „Sfântului Ciprian”, coordonat de părintele Cobzaru Andrei-Alin.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema„Taina Sfântului Maslu și efectele acesteia în viața celor suferinzi.” de către P.C. Pr. Buruiană Paul.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Dar a fi virtuos înseamnă a fi sănătos, cu mântuirea înseamnă și vindecarea de tot ceea ce este rău. În acest înțeles, sănătatea ,fie fizică fie sufletească, corespunde cu starea normală a naturii omenești, cea a condiției paradisiace ce presupune a fi o putere omenească folosită în vederea săvârșirii binelui, spre împlinirea poruncilor lui Hristos și spre slava lui Dumnezeu. Prin urmare, sfințirea omului și înnoirea vieții, așa după cum o așteaptă de la noi însuși Mântuitorul Iisus Hristos, se dobândește real și deplin numai în sfânta Biserică prin Sfintele Taine.
Între toate Sfintele Taine bisericești, Maslul ne apare ca fiind Sfânta Taină a Bisericii în care creștinul bolnav care este uns cu untdelemn sfințit, dobândește prin rugăciunile preoților harul vindecării de bolile trupești și sufletești”.
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Sfântul Maslu este întotdeuna un eveniment în Biserică, prin Biserică și pentru Sfânta Biserică, pentru că ea este Taină bisericeasă prin care se administrează acele –epifanii– cerești, acele limbi de foc, ce vestesc celor ce se împărtășesc de ele puterea mântuitoare a harului sfințitor;
- Avem multe mărturii și mărturisiri doveditoare care ne arată despre felul cum că unii credincioși foarte bolnavi cu boli incurabile au fost vindecați prin rugăciuni efectuate de preoți și mai ales prin puterea rugaciunilor de la Sfântul Maslu și ungerea cu Sfântul ulei au fost vindecați și tămăduiți. Exemple avem în toată țara, mărturisi care au fost făcute de către mari duhovnici: părintele Ioanichie Bălan, părintele Elifterie Mihai, părintele Ilie Cleopa, părintele Arsenie Papacioc, părintele Teofil Pârâianu, etc.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin a mulţumit părintelui paroh Buruiană Paul pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
A consemnat, Arhidiacon Nicşan Valentin
