Cercurile Pastorale din Protopopiatul Suceava I desfășurate în luna iunie 2024

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna iunie întâlniri ale cercurilor pastorale.

CERCUL PASTORAL NR. 1
„Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”

 

În data de 17.06.2024, la Parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel – Zamca”, din orașul Suceava păstorită de către părintele Maghiar Mihai din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 1, aşezat sub patronajul „Sfântului M. Mucenic Dimitrie”, coordonat de părintele Duţuc Adrian.

Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Acatistului Sfinților Apostoli Petru și  Pavel, urmat de susținerea prelegerii cu tema „Familia  celui suferind între implicare și abandonare” de către P.C. Pr.  Maghiar Mihai.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Încercați trupește de fierbințeala suferinței și înghețați sufletește de răceala singurătății, unii semeni de-ai noștri se sting singuri și îndurerați, fără să aibă parte de mângâierea unei mâini și de glasul sau de prezența tăcută a unui om căruia să-i pese. De aceea suntem și trupești și duhovnicești, ca nu doar să ajutăm fizic pe cineva, ci să-l și mângâiem la vreme de boală, încercare și necaz. Bunul credincios privește suferințele altuia ca și cum ar fi ale sale. Făcând astfel, îndemnul unui scriitor post-apostolic „Să iubeşti pe aproapele tău mai mult decât sufletul tău” (Barnaba, Epistola, cap. XIX, 5, în PSB, I, p. 162) nu va rămâne fără ecou în sufletul și în viața lui. Când varsă lacrimi pentru durerea altuia, simte și el mângâierea dumnezeiască. Și el este răsplătit de Hristos cu mângâiere dumnezeiască potrivit cu durerea lui pentru aproapele. Sfinții Părinți conchid că nimeni nu-i atât de bun prieten al lui Dumnezeu ca acela care trăiește spre folosul celor din jurul său. De aceea ne-a dat Dumnezeu cuvânt, mâini, picioare, tărie trupească, minte și pricepere, ca toate acestea să fie nu doar spre trebuința și mântuirea noastră, ci și spre folosul aproapelui ”.

           În urma discuțiilor, s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Pe patul de suferință, creștinul și orice ins, în general, are trebuință mai mult decât oricând de atenția, sprijinul, întărirea, încurajarea și mângâierea celor din jur. În aceste vremuri, mulți dintre semenii noștri rămân singuri în suferința lor, departe de familie și părăsiți de prieteni, sfârșindu-și adeseori viața într-o cameră rece de spital. Prezența noastră iubitoare la căpătâiul lor le este de un mare folos, pe care nici nu îl putem bănui;
2. Viața este darul lui Dumnezeu! Prezența noastră în viața credincioșilor aduce un plus de încredere a celui suferind și o nădejde că nu este singur în fața vitregiilor vieții, iar crucea pe care o duce este mai ușoară pentru că noi îl ajutăm asemenea lui Simon Cirineul să o ducem. Exemplul de mai sus ne arată cât de importantă este încurajarea familiilor celor suferinzi de a nu-și abandona pe cei aflați în nevoi, împlinind astfel porunca a cincea din Decalog care spune „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți  fie bine și să trăiești ani mulți pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l va da ție” ( Ieșire 20,12).

În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh Maghiar Mihai pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.

CERCUL PASTORAL NR. 2
„Sfântul Apostol Andrei”

 

În data de 25.06.2024, la Parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” – Ițcani, din orașul Suceava, păstorită de către părintele Clipa Mihai, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 2, aşezat sub patronajul „Sfântului Apostol Andrei”, coordonat de părintele Husarciuc Gheorghe.

Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea slujbei Acatistului Sfinților Apostoli Petru și Pavel, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Îngrijirea bolnavilor ca datorie morală și ca binecuvântare (Mt. 25, 34-46)” de către P.C. Pr. Danalache Augustin.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Iubirea de Dumnezeu și iubirea aproapelui sunt atât de intim legate, încât, atunci când îți manifești dragostea pentru aproapele, de fapt, ți-o manifești și pentru Dumnezeu, al cărui chip este în aproapele, iar dragostea față de Dumnezeu, nu ți-o poți manifesta decât iubind pe aproapele. Spune sf. Apostol Ioan: Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească. Şi această poruncă avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său. (1 Ioan 4:20-21). „Altfel spus, iubirea de aproapele înseamnă a-l iubi pe acesta în Domnul și totodată a-l iubi pe Domnul în el. Așa se înțelege cuvântul lui Iisus Care, învățând felurite chipuri ale iubirii, zice: Întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut… Întrucât nu ați făcut unuia dintre acești prea mici, nici Mie nu Mi-ați făcut (Mt.25-31-46)”.

Iubirea de aproapele se manifestă în multe și diferite moduri, dar cel mai concret, se manifestă în faptele milei, cum spune Iacov: Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele, Şi cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace! Încălziţi-vă şi vă săturaţi, dar nu le daţi cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul? (Iacov 2:15-16). Faptele milei sunt de două feluri, după cele două părți din om: trupul și sufletul. Astfel că, avem faptele milei trupești și faptele milei sufletești”.

În urma discuțiilor, s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Lucrarea preotului în alinarea suferinței celor bolnavi și în păstrarea sănătății sufletești și trupești a celor pe care îi păstorește este o lucrare sfântă și necesară, el fiind nu numai un doctor de suflete, ci și un împreună-lucrător cu medicul la redobândirea sănătății depline a celor pe care îi păstorește;
2. Pastorația celor bolnavi urmărește, pe lângă sporirea credinței în Mântuitorul Iisus Hristos – Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, și dobândirea conștiinței că mântuirea sufletului și trăirea în comuniune cu Dumnezeu reprezintă țelul vieții omului, potrivit cuvintelor Domnului: „Căutați mai întâi Împărăția Cerurilor și toate celelalte vi se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33);
3. Viața creștină trăită după rânduielile Bisericii este nu numai un mod de a ne feri de păcat, ci și o modalitate de a preveni boala. Rugăciunea, postul, cumpătarea și milostenia nu sunt doar obligații morale ale creștinului, ci și mijloace prin care cultivăm, cu ajutorul harului dumnezeiesc, o viață fizică și spirituală sănătoasă. Asceza creștină nu reprezintă doar lupta împotriva patimilor egoiste, ci și modul prin care trupul devine vas ales al lui Dumnezeu și templu al Duhului Sfânt (cf. I Corinteni 6, 19);

În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh Clipa Mihai pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.

 

CERCUL PASTORAL NR. 3
„Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”

 

În data de 18.06.2024, la Paraclisul Căminului de bătrâni „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, unde este slujitor părintele Nistoroaea Iustin, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 3, aşezat sub patronajul ,,Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil”, coordonat de părintele Mitu Pascal.

Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Acatistului Sfântului Efrem cel Nou, urmat de susținerea prelegerii cu tema „Îngrijirea bolnavilor ca datorie morală și ca binecuvântare (Matei 25, 34-46)”, de către P.C. Pr. Nistoroaea Iustin.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„În orice timp, acum și în viitorul îngăduit de Dumnezeu, Biserica s-a rugat, se roagă și se va ruga pentru întreaga umanitate și, în mod deosebit, pentru cei ce suferă. Chiar dacă trăim într-o lume în care omul se închide tot mai mult în propria lui individualitate, văzându-se doar pe el și nevoile lui, totuși omul nepervertit găsește resurse optime pentru a-și manifesta atenție și către cei bolnavi.

Astfel, îngrijirea, cercetarea încurajarea unui om bolnav, devine nu numai datorie morală ci adevărată binecuvântare”.

În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Într-o viață de om nimeni nu poate spune cu tărie că a făcut tot ceea ce trebuia să facă sau ceea ce ar fi putut să facă bine în raport cu semenii săi. Fapta bună prețuită de Mântuitorul, este ceea ce am făcut pentru alții – pentru cei bolnavi, bătrâni, săraci – nu ceea ce am făcut pentru noi;
2. Dacă ne-am hrănit pe noi, aceasta nu este o faptă mântuitoare, iar dacă am hrănit pe un bolnav, aceasta este fapta iubirii creștine. Dacă ne-am îmbrăcat pe noi, acest lucru nu contează în Împărăția cerurilor dar dacă am ajutat ori îmbrăcat pe alții cu probleme locomotorii ori paralitici, atunci această faptă este judecată ca binecuvântare, în urma ei se primește binecuvântarea.

În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui Nistoroaea Iustin pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.

 

CERCUL PASTORAL NR. 4
„Sfântul Serafim de Sarov”

 

În data de 06.06.2024, la Parohia Plopeni, oraș Salcea, păstorită de către părintele Mihoc George, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 4, aşezat sub patronajul „Sfântului Serafim de Sarov”, coordonat de părintele Chelba Constantin.

Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu și citirea rugăciunilor pentru ploaie , urmată de susținerea prelegerii cu tema „ Taina Sfântului Maslu și efectele acesteia în viața celor suferinzi. Mărturii” , de către P.C. Pr. Mihoc N. George.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„În cadrul slujbei vindecarea trupească și cea duhovnicească sunt atât de strâns întrețesute încât este aproape imposibil de făcut deosebirea dintre ele. Vindecare duhovnicească implică mai întâi iertatrea păcatelor: caută din cer Cel ce ești necuprins cu mintea, spre cel ce aleargă la Tine cu credință și cere iertare greșelilor…

Mai mult, vindecarea duhovnicească trebuie înțeleasă în termeni pozitivi și nu poate fi redusă doar la încetarea patimilor și iertarea păcatelor. Aspectele pozitive ale vindecării duhovnicești sunt: nașterea din nou, luminarea, eliberarea din robia diavolului, înfierea, fericirea sfinților. Acum, când ne întâlnim cu posibilitatea morții, ne rugăm să dobândim odihna veșnică și să primim plata înaltei noastre chemări alături de biruința împotriva diavolului, îmbrăcarea în Duhul Sfânt și părtășia la preoția împărătească. Astfel vindecarea este mai mult decât iertarea păcatelor și restabilirea sănătății fizice, emoționale și spirituale. Mai degrabă este un eveniment cosmic în care toate sunt reașezate în perspectiva lor adecvată. Înfrângerea noastră este transformată în biruință prin alăturarea suferinței noastre la suferința și biruința lui Hristos de pe Cruce”.

În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Boala trebuie văzută ca parte a unui întreg mai mare, ca una dintre multiplele consecințe și manifestări ale căderii ce au afectat întregul cosmos. Pentru creștini nu boala și moartea sunt problema reală ci înstrăinarea de Dumnezeu și moartea duhovnicească;
2. Prin Sfântul Maslu Biserica, în calitate de comunitate stă alături de cel bolnav. Acdeastă dimensiune eclezială a slujbei este esențială. Tocmai acest sens comunitar lipsește adesea din viața parohiilor. Tindem să ne vedem ca indivizi care vin la biserică să-și satisfacă propriile nevoi, iar atunci când un membru al parohiei se îmbolnăvește abia dacă observăm. De multe ori Taina Sfântului Maslu devine o taină privată;
3. Este necesară recuperarea dimensiunii eclesiologice a acestei Sfinte Taine, adică săvârșirea ei în strânsă legătură cu Sfânta Liturghie și participarea întregii comunități, a întregului Trup al Bisericii în actul vindecării mădularelor sale bolnave.

În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh Mihoc Goerge pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.

 

CERC PASTORAL NR. 5
„Sfântul Nectarie”

 

În data de 20.06.2024, la Parohia Slobozia, din comuna Zvoriștea, păstorită de către părintele Boca Ioan Dorin din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei si Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul pastoral-misionar V, aşezat sub patronajul ,,Sfântul Nectarie”, coordonat de părintele Nichitean Constantin.

Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Îngrijirea bolnavilor ca datorie morală și ca binecuvântare (Matei 25, 34-46)”de către P.C. Pr. Boca Ioan Dorin. 

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Gândul că Domnul Hristos ne-a purtat povara păcatelor, a cunoscut suferinţa noastră şi ne este un Prieten Care ne înţelege, ne compătimeşte şi ne ajută, ne oferă un puternic imbold pentru a lucra spre alinarea durerii şi a suferinţei în lume, nutrind propria noastră compasiune din cea a Învăţătorului nostru. Compasiunea este limbajul iubirii. Căutând să uşureze greutăţile suportate de alţii în această lume dură, lucrăm pentru a uşura durerea lui Dumnezeu în faţa suferinţei creaţiei Sale. Dumnezeu suferă împreună cu poporul Său. Uşurându-le celor suferinzi şi chiar muri-bunzi tristeţea singurătăţii şi suferinţa trupului, aducem un zâmbet pe faţa lui Dumnezeu. Nu contează de fapt dacă aceasta ia forma aplecării asupra necazurilor vecinilor care sunt bătrâni, bolnavi, neputincioşi şi infirmi sau a dăruirii de bunuri materiale pentru a împiedica foametea, sau înseamnă a rupe din timpul nostru liber discutând cu cei singuri şi trişti. Făcând oricare dintre acestea, răspundem unei nevoi umane reale, împlinim porunca de a iubi după cum am fost iubiţi şi bucurăm inima părintească a unui Dumnezeu Care alege să sufere împreună cu cei pe care i-a creat şi-i iubeşte ˝.

În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Creştinul şi orice ins, în general, are trebuinţă mai mult decât oricând de atenţia, sprijinul, întărirea, încurajarea şi mângâierea celor din jur. În aceste vremuri, mulţi dintre semenii noştri rămân singuri în suferinţa lor, departe de familie şi părăsiţi de prieteni, sfârşindu-şi adeseori viaţa într-o cameră rece de spital. Prezenţa noastră iubitoare la căpătâiul lor le este de un mare folos, pe care nici nu îl putem bănui. ;
2. Aşadar suntem obligaţi ca preoţi să cercetăm pe cei neputincioşi şi bolnavi ori de câte ori este cazul. Dacă prin Sfânta Taină a Spovedaniei şi prin Sfântul Maslu, un bolnav se îndreaptă şi devine ascultător Lui Hristos şi Bisericii Sale, în primul rând am câştigat în împărăţia lui Dumnezeu un suflet, care va fi şi în viaţa aceasta ajutor Bisericii, iar în al doilea rând mila Lui Dumnezeu se va vărsa asupra noastră pentru acest lucru.;
3. Putem afirma că Sfântul Maslu, Spovedania şi rugăciunile parohiei şi ale familiei, ale prietenilor pentru cei bolnavi constituie lucrarea duhovnocească de bază a Bisericii pentru îngrijirea bolnavilor. Iar cercetarea, vizitarea, îngrijirea şi ajutorarea lor completează partea spirituală a pastoraţiei bolnavilor..

În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulțumit părintelui paroh Boca Ioan Dorin pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.

 

CERCUL PASTORAL NR. 7
„Sfântul Ciprian”

 

În data de 10.06.2024, la Parohia Grigorești, comuna Siminicea, județul Suceava păstorită de către părintele Lăcătuș Adrian din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 7, aşezat sub patronajul „Sfântului Ciprian”, coordonat de părintele Cobzaru Andrei-Alin.

Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Taina Sfântului Maslu și efectele acesteia în viața celor suferinzi” de către P.C. Pr. Lăcătuș Adrian.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Orice om trece pe parcursul vieții sale prin boală, iar aceasta mai cu seamă atunci când îmbătrânește, întrucât în urma unui proces firesc îi slăbește trupul, pe măsură ce se apropie de moarte. Aceasta este perspectiva empirică asupra lucrurilor, în care se observă că boala, indiferent de formă, este un element ce însoțește firea omenească în această stare de existență finită și imperfectă a lumii prezente. Însă, dacă schimbăm punctul de vedere și privim boala din perspectiva lui Dumnezeu, atunci constatăm că aceasta devine nu obiect al cu­noașterii, ci instrument al cu­noașterii, așa cum observă și Sfântul Isaac Sirul:

„Iar când te afli neavând nici o lipsă în cele de trebuinţă ale tale şi eşti sănătos şi nu ai frică de cei potrivnici şi zici că poţi umbla în chip curat cu Hristos, să ştii că eşti bolnav la minte şi eşti lipsit de gustarea slavei lui Dumnezeu.” (Cuvântul 25).

Așadar, boala devine diagnostic al stării sufletului nostru, dar mai ales al faptului dacă ne aflăm, sau nu, pe calea corectă a cunoaș­terii lui Dumnezeu. Ne îmbolnăvim nu pentru ca să cercetăm pricinile bolii, ci ca să‑L cunoaștem pe Dumnezeu Însuși, căci El Se află într‑un anume fel prezent în boală, prin faptul cuprinderii ei în planul Proniei divine”.

În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Sfântul Maslu este prin excelenţă taina vindecării omului, a restaurării in integrum a lui, beneficiind de statutul său de taină penitenţială şi de emblema ei simbolică. Maslul evidenţiază faptul că boala trupească nu-şi are izvorul în trup, ci e consecinţa unei „disfuncţii” spirituale, a unei îmbolnăviri interioare şi de aceea acolo unde ştiinţele medicale nu pot interveni decât superficial, taina reface armonia persoanei, îi cicatrizează rănile prin puterea Duhului prezentă în untdelemnul sfinţit cu care este însemnat cel bolnav;
2. Creștinul încercat în cuptorul suferințelor și al bolilor știe că nu este singur niciodată și simte ajutorul din partea lui Dumnezeu, pe potriva dificultăților întâmpinate, a răbdării arătate și a rugăciunii înălțate. Sfântul Ioan arătă că, pe măsură ce se înmulțesc și se intensifică durerile și bolile, „cu atât ne sporește mângâierea și avem mai bune nădejdi despre cele viitoare”. În suferințele noastre, nu trebuie să privim doar la greutate și apăsarea lor, cât mai ales „să avem în vedere și cununile și răsplățile” . 
3. Atunci când omul se naște, trebuie să realizeze că va trece în viața sa și prin necazuri și suferințe și că acestea sunt o cale spre pocăință, îndreptare și desăvârșire. Odată cu această înțelegere duhovnicească a vieții pământești, suferința și durerea sunt nu numai suportabile, ci și folositoare.

În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin a mulţumit părintelui paroh Lăcătuș Adrian pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.

 

A consemnat, Arhidiacon Nicşan Valentin