Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna februarie întâlniri ale cercurilor pastorale.
CERCUL PASTORAL NR. 1
„Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”
În data de 12.02.2024, la Parohia „Sfinții Arhangheli”- Pacea I, din orașul Suceava păstorită de către părintele Hisem Ștefan Dobrin, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 1, aşezat sub patronajul „Sfântului M. Mucenic Dimitrie”, coordonat de părintele Duţuc Adrian.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Acatistului Acoperământul Maicii Domnului, urmat de susținerea prelegerii cu tema „Suferința omului modern (depresie / deznădejde / adicţii / avariţie). Mijloacele necesare pentru tratarea acesteia” de către P.C. Pr. Hisem Ștefan Dobrin.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Tema noastră vine ca să ne arate ce se întâmplă cu omul firesc: El trăieşte suferinţa şi cade în deznădejde fără a înţelege că „a săpat singur groapa în care a căzut,” depresia fiind boala pe care înainte de a o avea, conştiinţa lipsită de glasul lui Dumnezeu pentru că a refuzat colaborarea cu El, nu a sesizat-o, iar acum că s-a aşternut ca un cancer trupesc pe sufletul celui bolnav a devenit „boala sufletească a secolului XXI.
Succesiunea stărilor bolii acesteia este inversă: Întâi avariţia, apoi adicţiile, după aceea deznădejdea şi în final toate la un loc generează depresia, sau altfel spus, rezultatul refuzului de a face voia lui Dumnezeu întotdeauna aduce suferinţa, pentru că Dumnezeu prin suferinţă ne trezeşte la realitate. Pilda Fiului risipitor este emblematică, pentru că prin aceasta Mântuitorul a găsit calea revenirii în Braţele părinţeşti: „Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta!” (Luca XV, 18) Însă depresia inhibă, te face să nu mai doreşti nimic, să nu mai poţi vedea nimic din lucrarea mântuitoare de pe Crucea Golgotei, astfel încât simţi o prăbuşire şi neputinţă voită de a nu ridica ochii spre Jertfa mântuitoare devine ca un foc lăuntric care, arzând mocnit aduce după sine şi bolile trupeşti, acestea fiind expresia văzută a păcatului ca boală morală. Vorbind despre suferinţă, Sf. Vasile cel Mare enumeră trei forme de cădere în depresie:
– Necredincioşia (slăbirea credinţei şi răcirea ei) care duce la întoarcerea către mai mulţi dumnezei întruchipaţi în Viţelul de aur. Aici se încadrează şi cei nepăsători, pentru că tot necredincioşi se numesc;
– Negarea existenţei lui Dumnezeu, pentru că, aşa cum spune Dostoievski, „dacă Dumnezeu nu există, atunci totul e permis”, deci logica spune că pentru a fi totul permis trebuie să nu existe Dumnezeu!
– Învârtoşarea în păcat, adică „stau pe scaunul pierzătorilor ca pe un tron; ei nu se mulţumesc doar cu săvârşirea păcatului, ci îi îndeamnă şi pe alţii la păcat,” sau şi mai nou, legiferează pentru a înlesni păcatul, or în aceste condiţii să nu ne mire cu nimic când vine depresia, stresul şi deznădejdea!”
În urma discuțiilor, s-au accentuat următoarele aspecte:
- Dacă vrei să te vindeci Dumnezeu îţi cere să te pocăiești, să te smereşti, să-ţi spovedeşti păcatul şi de îndată ţi se vor deschide ochii şi vei vedea marginea prăpastiei în care diavolul voia ca să cazi şi de care ai fost salvat;
- Trebuie să ai şi să menţii demnitatea duhovnicească; să ai grijă ca să mulţumeşti pe fraţii tăi şi să nu bagi în seamă la ce te mulţumeşte pe tine! Scopul tău să fie curăţia sufletului şi să-ţi supui mintea harului dumnezeiesc. Aceasta te ajută să ajungi la mântuire, cu alte cuvinte să fii atent la lucrarea duhovnicească, pentru că atunci când o neglijezi vine şi suferinţa: depresia şi deznădejea. Trebuie să credem că Mântuitorul Iisus Hristos şi Maica Domnului ne păzesc şi ne ajută totdeauna, dar numai dacă, avem cugetarea curată!;
- Spovedania şi Împărtăşania:Spovedania te duce la smerenie şi Împărtăşania te duce la unirea cu Hristos! Tratamentul unic pentru bolile sufleteşti, care au rădăcină în păcat, trebuie să conţină lepădarea de păcat şi întoarcerea la Hristos, adică în casa părintească.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh Hisem Ștefan Dobrin pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 2
„Sfântul Apostol Andrei”
În data de 08.02.2024, la Capela misionară Sfântul Haralambie – Spitalul De Psihiatrie – Burdujeni, din orașul Suceava, păstorită de către părintele Luca Paulică, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 2, aşezat sub patronajul „Sfântului Apostol Andrei”, coordonat de părintele Husarciuc Gheorghe.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Acatistului Sfântului Haralambie, urmat de susținerea prelegerii cu tema „Bolile incurabile – șansă, binecuvântare sau posibilitate de întâlnire cu Dumnezeu” de către P.C. Pr. Arhid. Rusu Paul.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Lucrarea de față are ca premisă cartea lui Philip Yancey Unde este Dumnezeu atunci când sufăr ? și este fundamentată pe teologia Sfântului Maxim Mărturisitorul.
Yancey separă durerea de suferință. Durerea fizică deși se află în strânsă legătură cu suferința este un dar de la Dumnezeu pentru om, fără de care viața fiecărui semen ar fi în primejdie. Există cercetări medicale efectuate pe bolnavii de lepră care au demonstrat că boala este periculoasă tocmai datorită lipsei durerii fizice. Tot în acest sens este și doctorul Paul Brand care în cartea Darul durerii afirmă: îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că a inventat durerea. La prima Vedere durerea este privită ca un inamic care trebuie înlăturat. Durerea, însă are un mesaj pentru cel care o percepe, este susceptibilă să instruiască.
În altă ordine de idei, comunitatea creștină trebuie să fie conștientă de unitatea corpului Mântuitorului nostru în care „dacă un mădular suferă toate mădularele suferă cu el și dacă un mădular este slăvit toate mădularele se bucură cu el” (I Corinteni 12, 16 )”.
În urma discuțiilor, s-au accentuat următoarele aspecte:
- Comunitatea se împlinește în dragostea persoanelor una pentru alta și în dragostea tuturor pentru Dumnezeu. De aici decurge și cunoașterea pentru că prin dragoste cunoaștem și prin cunoaștere ajungem la dragoste. În comuniune are loc împlinirea persoanei prin dezvoltarea sinelui și întărirea duhovnicească. Aceasta duce la creșterea comuniunii însăși căci dacă Biserica realizează actul de comuniune între membrii ei, ea o face și între aceștia și Dumnezeu;
- A lucra în mod responsabil pentru binele aproapelui nu înseamnă altceva decât să te dezvolți pe tine însuți în mod responsabil întru bine căci lucrarea faptei bune pentru altul produce în timp mișcarea interioară de fortificare și a bucuriei de a te fi regăsit mai bogat, nu prin faptul că te-ai dezvoltat urmărind aceasta în mod expres ci descoperind că tocmai renunțând la tine ai câștigat ceea ce ar fi fost imposibil într-un alt mod.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh Luca Paulică pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 3
„Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”
În data de 13.02.2024, la Parohia Dragomirna, comuna Mitocu Dragomirnei, păstorită de către părintele Curcă Andrei, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 3, aşezat sub patronajul „Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil”, coordonat de părintele Mitu Pascal.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Taina Sfântului Maslu și efectele acesteia în viața celor suferinzi. Mărturii”, de către P.C. Pr. Curcă Andrei.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Practica apostolică este confirmată de Sfântul Apostol Iacov în epistola sa: Este cineva bolnav întru voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn întru numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav, şi-l va ridica pe el Domnul, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui (Iacov 5,14-15).
Conţinutul slujbei este format din Psalmi din Vechiul Testament, imnuri de implorare directă a lui Dumnezeu şi rugăciuni către sfinţi ca să intervină pentru cei care se roagă. Pe lângă acestea sunt adăugate şi şapte citiri din Evanghelii (Luca 10, 25-37 ; Luca 19, 1-10 ; Matei 10, 1, 5-8 ; Matei 8, 14-23 ; Matei 25, 1-13 ; Matei 20, 21-28 ; Matei 9, 9-13), precedate de şapte citiri din alte scrieri ale Noului Testament, în special epistolele Sfântului Apóstol Pavel şi ale Sfântului Apóstol Iacov. După fiecare set de scrieri scripturistice, preotul face o rugăciune, ca mijlocitor al celor ce se roagă, cerând iertarea păcatelor şi sfinţirea uleiului pus înainte. În mod tradiţional, Sfântul Maslu este slujit de şapte preoţi, dar dacă sunt disponibili (ceea ce se întâmplă cel mai des) mai puţini, poate fi slujit de mai puţini, dar minim de doi (pentru că se spune „…să cheme preoţii bisericii”)”.
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Această Taină arată că Dumnezeu îşi manifestă mila Lui faţă de suferinzii care îşi pun nădejdea în El. Toate rugăciunile invocă mila lui Dumnezeu, care este numit Doctorul plin de milă, Doctorul sufletelor şi al trupurilor. Lucrarea Duhului Sfânt nu se poate împlini fără o deschidere a sufletului bolnavului, prin credinţă tare şi căinţă sinceră;
- Taina Sfântului Maslu este şi taina comuniunii în rugăciunea unuia pentru altul, semn al dragostei creştine şi al solidarităţii cu cel aflat în suferinţă. Cel bolnav este mângâiat şi încurajat, simţind că nu este singur în suferinţa lui, întreaga Biserică rugându-se pentru el.
- Taina Sfantului Maslu nu trebuie considerată rugăciunea cea mai de pe urmă pentru credinciosul aflat pe patul de moarte. Pentru astfel de împrejurări există rugăciuni speciale (Împărtăşirea grabnică; Rugăciunea la ieşirea cu greu a sufletului). Maslul se săvârşeşte pentru sănătate, fiindcă Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fi e viu (Iezechiel 33, 11) .
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh Curcă Andrei pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 4
„Sfântul Serafim de Sarov”
În data de 20.02.2024, la Parohia Mereni, oraș Salcea, păstorită de către părintele Chiriac Pavel, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 4, aşezat sub patronajul „Sfântului Serafim de Sarov”, coordonat de părintele Chelba Constantin.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Sfinții tămăduitori ca model al preoților de caritate și prieteni ai celor bolnavi” , de către P.C. Pr. Pascal Daniel.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Domnul Iisus Hristos, așa cum ne învață Sfânta Scriptură și scrierile Sfinților Părinți, este Doctorul sufletelor și al trupurilor, El fiind, în același timp, doctor și medicament (medicus et medicamentus), așa cum anunțau mai înainte profeții Vechiului Testament, zicând: „El a luat asupră-Și durerile noastre și cu suferințele noastre S-a împovărat” (Isaia 53, 4). Însă Domnul Iisus Hristos nu a venit în lume doar pentru o simplă însănătoșire a omului, ci spre a-i dărui viața cea veșnică (cf. Ioan 11, 25). De aceea, „scopul Bisericii nu este să dea lumii un mod de a supraviețui sau de a dobândi o viață cât mai lungă, ci viața care biruiește moartea”. Hristos Însuși este medicament, Sfânta Euharistie fiind leac nu doar pentru tămăduirea sufletului și a trupului, ci și spre iertarea păcatelor și viața de veci (cf. Ioan 6, 54). Astfel, Domnul Iisus Hristos este principalul nostru model pentru îngrijirea bolnavilor: El dăruiește prelungirea vieții pământești prin lucrările Sale minunate, ca semne ale Împărăției cerurilor, ca Samarinean milostiv”.
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Hristos Însuși este medicament, Sfânta Euharistie fiind leac nu doar pentru tămăduirea sufletului și a trupului, ci și spre iertarea păcatelor și viața de veci (cf. Ioan 6, 54). Astfel, Domnul Iisus Hristos este principalul nostru model pentru îngrijirea bolnavilor: El dăruiește prelungirea vieții pământești prin lucrările Sale minunate, ca semne ale Împărăției cerurilor, ca Samarinean milostiv ;
- Domnul Iisus Hristos, Maica Sa și Sfinții tămăduitori fără de arginți sunt adevărații vindecători ai bolnavilor, de multe ori, inspirând lucrarea medicului, care tratează. Diversele vindecări realizate de sfinți în lume sunt recunoscute ca fiind manifestările unui har deosebit pe care îl primesc în dar de la Dumnezeu și îl oferă mai departe, tot ca dar;
- Dintre sfinții taumaturgi, unii au studiat știința medicală a epocii lor și au vindecat bolnavii atât cu medicamente, cât și cu harul Sfântului Duh, prin rugăciune. Alții din această categorie nu au studiat medicina, însă li s-a dăruit harul de a tămădui. Pe aceștia credincioșii au ajuns să-i venereze ca vindecători minunați, iar alții au fost incluși în categoria sfinților tămăduitori datorită vindecărilor minunate săvârșite după moartea lor, prin puterea harului dăruit de Dumnezeu sfintelor moaște. Toți aceștia au o trăsătură comună: harul dăruit fiecăruia pentru a vindeca omul aflat în boală. Ei sunt numiți „doctori sau tămăduitori fără de arginți” (ἀνάργυροι), întrucât nu au cerut niciodată plată pentru vindecările lor”.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh Chiriac Pavel pentru organizarea cercului pastoral, părintelui Pascal Daniel pentru prezentarea temei, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERC PASTORAL NR. 5
„Sfântul Nectarie”
În data de 01.02.2024, la Parohia Hănțești I, din comuna Hănțești, păstorită de către părintele Viziteu Iulian din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 5, aşezat sub patronajul „Sfântului Nectarie”, coordonat de părintele Nichitean Constantin.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Taina Sfântului Maslu şi efectele acesteia în viaţa celor suferinzi. Mărturii.” de către P.C. PR. Viziteu Iulian.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Bolile şi suferinţele oamenilor nu pot fi învinse numai cu mijloace omeneşti şi mai mult decât atât, unele boli nu sunt altceva decât o consecinţă a propriilor noastre păcate. Poate ne întrebăm cum întăreşte sau dacă vindecă Dumnezeu pe cei bolnavi şi cum anume? Dumnezeu îşi manifestă iubirea şi mila Sa faţă de cei suferinzi prin Taina Sfântului Maslu, de aceea în toate rugăciunile slujbei se invocă mila lui Dumnezeu, iar Dumnezeu este în aceste rugăciuni Doctorul Cel plin de milă. Taina Sfântului Maslu este una dintre cele mai solicitate și frecventate slujbe săvârșite în Biserica Ortodoxă. Acest lucru se datorează faptului că prin această sfântă slujbă ne rugăm pentru tămăduirea de boală a tuturor celor care sunt în suferință trupească și sufletească. Și cum boala este o realitate care ne înconjoară la tot pasul, este firesc ca dorința de însănătoșire să fie tot mai puternică în oameni, alergarea la mijloacele de vindecare, cât mai grabnică, iar nădejdea în mila și ajutorul lui Dumnezeu, tot mai mare ”.
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Taina Sfântului Maslu se oficiază pentru toți bolnavii de boală trupească și sufletească și oricând socotește cel bolnav sau familia lui că este necesar să fie chemați preoții Bisericii pentru oficierea acestei Sfinte Taine. Așadar, această slujbă nu se oficiază numai pentru o categorie de boală și nu numai într-o fază foarte avansată sau pe patul de moarte, cum se întâmplă de foarte multe ori sau cum s-a creat concepția și practica de a-i chema pe preoți doar atunci când nu mai este nimic de făcut din punct de vedere medical pentru cel bolnav ;
- Prin Taina Sfântului Maslu se oferă nu doar o vindecare a suferinței și a bolii sau a cauzelor care au provocat boala, ci ungerea cu ulei sfințit aduce o deschidere spre Dumnezeu, spre Viață. În Taina Sfântului Maslu, vindecarea este dată deodată cu darul unui nou orizont, ca prin răbdarea în suferință și boală să primim întărire și nădejde a gustării din Lumina cea neînserată.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulțumit părintelui paroh Viziteu Iulian pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 6
„Sfântul Ștefan cel Mare”
În data de 06.02.2024, la Parohia Botoșana, comuna Botoșana, păstorită de către părintele Nistor Spiridon, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 6, aşezat sub patronajul „Sfântului Ștefan cel Mare”, coordonat de către părintele Davidoaia Gheorghiță.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema ,,Biserica spital duhovnicesc – rolul terapeutic al bisericii în vindecarea omului de patimi” , de către P.C. Pr. Coca Nicolae.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Biserica este cea care se îngrijește îndeosebi de bolile sufletești ale membrilor săi, deși slujitorii acesteia în mai toate slujbele se roagă pentru sănătatea integrală a omului, atât a sufletului cât și a trupului. De aceea, Biserica pune la dispoziția fiilor ei două căi sau mijloace care sunt adevărate medicamente de viață în fața bolii sau a suferinței: rugăciunea și postul. Hristos-Cuvântul lui Dumnezeu este pentru fiecare membru al bisericii aflat în suferință, și nu numai, Leacul de viață Cel Adevărat și Lumină a sufletului din moartea păcatului.
Preoții Legii celei Vechi erau chemați să constate o vindecare (de exemplu, boala leprei – Luca 17, 14 etc.) și să-I aducă lui Dumnezeu jertfele prevăzute de Legea lui Moise drept mulțumire, întrucât ceea ce se petrecea la evrei prin stropirea cu isop era o prefigurare a ceea ce se petrece astăzi în Biserica lui Hristos.
În acest sens, mulți dintre Părinții Bisericii au făcut diferite analogii sau asemănări între Biserică (ca locaș de închinare) și spital (locul de vindecare a bolilor trupești), afirmând că Biserica este pentru creștinii bolnavi duhovnicește ceea ce este spitalul pentru cei ce suferă de diferite neputințe și boli ale trupului”.
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Biserica recomandă celui suferind de diferite patimi câteva modalități prin care acesta poate mijloci și dobândi vindecare din partea lui Dumnezeu. Printre aceste căi de vindecare a patimilor în/prin Biserică se numără: rugăciunea (atât din partea celui suferind, cât și din partea semenilor), untdelemnul sfințit de la Taina Sfântului Maslu, apa sfințită (Aghiasma Mare și Mică), participarea la sfintele slujbe, semnul Sfintei Cruci etc.;
- Fiecare dintre noi suntem supuși necazurilor, bolilor sau suferințelor în această lume, însă, de fiecare dată Biserica s-a arătat ca fiind cea care ne eliberează de toate acestea, ne vindecă atât trupește, cât și sufletește, dobândind cu adevărat pace, alinare și mântuire. Toți cei vindecați prin și în Biserică sunt de fapt, prin ei înșiși, martori ai dumnezeirii Mântuitorului Hristos.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin a mulţumit părintelui paroh Nistor Spiridon pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 7
„Sfântul Ciprian”
În data de 19.02.2024, la Parohia Hancea, comuna Verești, județul Suceava păstorită de către părintele Șaramet Răzvan Iulian Cosmin din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 7, aşezat sub patronajul ,,Sfântului Ciprian”, coordonat de părintele Cobzaru Andrei-Alin.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema ,,Bolile incurabile – șansă, binecuvântare sau posibilitate de întâlnire cu Dumnezeu. O perspectivă creștină asupra suferinței” de către P.C. Pr. Șaramet Răzvan Iulian Cosmin.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Răspunzând la întrebarea: De unde vine boala și suferințele trupești?, Sf. Vasile cel Mare spune că: nu se poate spune că boala este necreată, dar nici că este creatură a lui Dumnezeu. Nu! Ființele au fost create cu o structură naturală, potrivit firii lor, și au fost aduse la viață, având desăvârșite toate mădularele, se îmbolnăvesc când își pierd starea naturală de viețuire, își pierd sănătatea fie printr-o viețuire rea, fie dintr-o pricină oarecare, ce aduce îmbolnăvirea trupului.
Durerea și suferința alterează profund conștiința. Atunci când vin asupra omului, în mintea lui răsar numeroase și frământătoare întrebări. De ce chiar el? De ce chiar atunci? Cât va mai dura? Cum se va sfârși? În plus, capacitatea de a suporta durerea diferă de la o persoană la alta, fiind covârșitor influențată de structura ei psihologică, de temperamentul și de caracterul ei, precum și de convingerile sale de natură spirituală”.
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Dacă, în cele mai multe cazuri, bucuriile și realizările personale îl îndepărtează pe om de Dumnezeu, potențându-imândria și încrederea în sine, bolile și suferințele, durerile și neputințele îl apropie de Izvorul milei și al milostivirii. Și aceasta pentru că sufletul îndurerat, sensibilizat de însăși vulnerabilitatea condiției sale, este mai aproape de Dumnezeu;
- În orice durere, boală sau suferință, pe lângă încercarea de a o ușura și înlătura, până când aceste lucruri se vor întâmpla si dacă acest lucru este cu putință, de cel mai mare folos duhovnicesc, îi este omului, pe de o parte, să înțeleagă faptul că Dumnezeu nu îl încearcă niciodată inutil, ci spre folos sufletesc veșnic, și nici nu îl încearcă peste puterile sale de a suporta, iar pe de altă parte, că el a primit puterea de a-și purta crucea și că pe măsura înmulțirii sau a agravării durerilor, Dumnezeu îi oferă, proporțional darul milostivirii Sale;
- Toți credincioșii cu mic cu mare în frunte cu preotul să vegheze permanent la toți bolnavii sufletești și trupești mângâindu-i cu darul rugăciunii, bucurându-le locul durerii cu „alifia” Sfintei Împărtășanii.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin a mulţumit părintelui paroh Șaramet Răzvan Iulian Cosmin pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
A consemnat, Arhidiacon Nicşan Valentin
