Cercurile Pastorale din Protopopiatul Suceava I desfășurate în luna februarie 2023

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna februarie întâlniri ale cercurilor pastorale.

CERCUL PASTORAL NR. 1
„Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”

 

În data de 27.02.2023, la Parohia „Nașterea Maicii Domnului” din orașul Suceava, păstorită de către părintele Vîrlan Viorel, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 1, aşezat sub patronajul „Sfântului M. Mucenic Dimitrie”, coordonat de părintele Duţuc Adrian.

Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Deniei Canonului  cel Mare, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Dificultăți și oportunități în pastorația vârstnicilor” de către P.C. Pr. Dan Gheorghiță.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Perioada de bătrânețe aduce cu sine numeroase schimbări importante în modul în care individul se percepe pe sine și lumea din jur, respectiv, au loc schimbări în viața profesională, în relațiile cu familia și prietenii.  Perioada bătrâneții aduce cu sine numeroase probleme de sănătate. Bătrânii au, de regulă, o listă lungă de plângeri privind sănătatea. Procesul îmbătrânirii include transformări fiziologice, biochimice și comportamentale, declinul psihic fiind condiționat de o serie de factori de natură subiectivă, de natură fiziologică, precum și de condițiile de mediu, retragerea treptată din majoritatea activităților care dădeau sens vieții și crearea sentimentelor de inutilitate respectiv dobândirea afecțiunii depresiei”.

În urma discuțiilor, s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Rugăciunea este o slujire pe care cei bătrâni o pot îndeplini pentru binele întregii Biserici și al lumii. Chiar și bătrânii cei mai bolnavi sau cei constrânși la imobilitate se pot ruga. Rugăciunea este puterea lor, rugăciunea trebuie să devină viața lor. Prin rugăciune participă la durerile și bucuriile celorlalți, pot rupe cercul izolării, pot ieși din condiția lor de neputință. Un bătrân redus la sărăcie, în patul său, devine ca un monah și prin rugăciunea sa poate îmbrățișa lumea întreagă;
2. Păstorii sufletești trebuie să gândească metode pastorale precum și soluții administrative pentru a răspundenevoilor şi aşteptărilor bătrânilor. Biserica va ajuta persoanele vârstnice să depăşească lipsa de încredere, tristeţea şi izolarea, care îi împiedică pe bătrâni să participe activ şi cu speranţă la viaţa comunităţii;
3. Vârstnicii, prin maturitatea lor duhovnicească, pot ajuta mult la păstrarea valorilor creştine în cultura noastră, pentru armonia societăţii şi a familiei. Pe lângă pastoraţia bătrânilor, Biserica Ortodoxă Română face deja eforturi importante pentru ajutorarea vârstnicilor, prin diverse centre sociale, acţiuni şi programe filantropice”.

În încheiere, părintele misionar protopopesc, Iustin Croitoru, a mulţumit părintelui paroh Vîrlan Viorel pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.

 

CERCUL PASTORAL NR. 2
„Sfântul Apostol Andrei”

În data de 20.02.2023, la Parohia „Izvorul Tămăduirii” – Burdujeni, din orașul Suceava, păstorită de către părintele Stamatin Laurențiu, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 2, aşezat sub patronajul „Sfântului Apostol Andrei”, coordonat de părintele Husarciuc Gheorghe.

Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema„Rolul cântărețului în lucrarea pastoral misionară a parohiei: aspecte practice, inadvertențe și oportunități” de către P.C. Pr. Petrescu Narcis.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Pr. prof. Ene Braniște, spunea: <<Pe lângă ierarhia superioară (episcop, preot, diacon) a luat naștere, cu timpul, o nouă categorie de slujitori ai cultului sau persoane ajutătoare ale clerului, pentru a îndeplini noile funcțiuni create. Numai ipodiaconii și citeții se mențin până astăzi în ierarhia bisericească, dar ele sunt doar trepte premergătoare spre diaconat și preoție. Toate serviciile mărunte în legătură cu îngrijirea bisericii sunt îndeplinite astăzi de cântăreți și paraclisieri, care sunt aleși dintre laici, fără a fi hirotesiți>>.

Părintele Ene Braniște afirma: <<În Biserica veche, până prin secolele IV-V, toți credincioșii participanți la sfintele slujbe (mai ales la Sfânta Liturghie), cântau în biserică, dând răspunsurile la ectenii și cântând imnurile liturgice, care, de altfel, erau mai puține și mai simple ca melodie decât cele de astăzi. Funcția de cântăreț nu a fost creată pentru a înlocui pe credincioși la cântarea liturgică, ci pentru a-i instrui și a-i conduce la îndeplinirea acestei datorii creștine și pentru a-i reprezenta, la nevoie, în cadrul cultului>>˝.

În urma discuțiilor, s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Participarea credincioșilor (laicilor), alături de preot, la activitatea misionar-pastorală a parohiei este esențială deoarece aceștia sunt cei mai în măsură să identifice nevoile reale și de bază ale parohiei astfel ei să găsească soluții care să răspundă necesitaților identificate. Din acest motiv, alături de preot, cântărețul este cel care poate și trebuie să-și asume un rol important în viața parohiei;
2. Prin activitatea sa în sânul bisericii, cântărețul are rolul de a se ocupa de recrutarea, îndrumarea și catehizarea viitorilor cântăreți. El trebuie să fie alături de preot în activitățile ce se desfășoară în biserică, anume: întâlniri cu tinerii, cateheze, activități filantropice, precum și în pastorația și îngrijirea vârstnicilor;
3. În afara bisericii, cântărețul reprezintă pe preot. El trebuie să aibă o conduită exemplară. În vechime cântărețul era de obicei și dascălul (învățătorul) comunei. Era alături de tineri și de părinții acestora. Prin viața sa de familie, prin slujirea la catedră dar și în comunitate, dascălul păstra aprinsă flacăra credinței, insufla tinerilor patriotismul și iubirea de țară și de neam dar era și un păstrător al tradițiilor și a valorilor umane.

În încheiere, părintele misionar protopopesc, Iustin Croitoru, a mulţumit părintelui paroh Stamatin Laurențiu pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.

 

CERCUL PASTORAL NR. 3
„Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”

În data de 16.02.2023, la parohia Dragomirna, comuna Mitocu Dragomirnei,  păstorită de către părintele Curcă Andrei, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 3, aşezat sub patronajul ,,Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil”, coordonat de părintele Mitu Pascal.

Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea slujbei Aghezmei și a Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Redescoperirea adâncului teologic și duhovnicesc al imnografiei”, de către P.C. Pr. Curcă Andrei .

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Imnografia, cuprinsă în cărțile de cult, ca parte integrantă de o importanță covârșitoare a Sfintei Tradiții, este aceea care reflectă, într-un mod extrem de riguros, învățătura de credință a unei Biserici.  În creațiile imnografice și în rugăciunile pe care le conțin aceste cărți este expusă toată gândirea teologică, bazată pe Sfânta Scriptură, pe hotărârile sinoadelor ecumenice, pe operele Sfinților Părinți și pe pietatea clerului și a credincioșilor. Biserica răsăriteană are caracteristic faptul că <<trăiește și învață liturgic teologia sa>>, căci <<cultul în Biserica Ortodoxă – așa cum afirma un mare teolog ortodox – nu este altceva decât raiul pe pământ>>, <<este manifestarea frumuseții lumii spirituale>>, care ajută la înălțarea și transfigurarea credinciosului. Întreaga cugetare teologică se leagă în aceste imne prin verigi indestructibile în care se repetă necontenit ideile-forță și se adâncesc temele majore ale credinței”.

În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Imnografia bizantină reprezintă o adevarată antologie teologică versificată, potrivit expresiei unui teolog contemporan care spune că dogma traiește în Liturghie, o insuflețește și o spiritualizează necontenit, iar cultul ortodox practică dogma, se intemeiază pe ea, răspândind viața si credința ortodoxă;
2. Cele mai multe imne şi texte liturgice ale cultului ortodox, pe lângă faptul că reprezintă adevărate mărturisiri de credinţă şi profunde rugăciuni cu adânci rezonanţe spirituale, mai îndeplinesc şi rolul de veritabile piese de poezie religioasă, demne de a fi păstrate cu sfinţenie în Tradiţia bisericească.

În încheiere, părintele misionar protopopesc, Iustin Croitoru, a mulţumit părintelui paroh Curcă Andrei pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.

 

CERCUL PASTORAL NR. 4
„Sfântul Serafim de Sarov”

 

În data de 23.02.2023, la Parohia Dumbrăveni V, oraș Dumbrăveni, păstorită de către părintele Ioniță Vasile Jr, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 4, aşezat sub patronajul „Sfântului Serafim de Sarov”, coordonat de părintele Chelba Constantin.

Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Corurile parohiale și importanța lor în misiunea Bisericii”, de către P.C. Pr. Ioniță Vasile Jr.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Cântarea în comun a credincioşilor reprezintă nu numai una dintre formele principale de participare activă a poporului la cultul divin, ci şi un admirabil instrument pedagogic-educativ şi o excelentă metodă misionară. Părintele Petre Vintilescu evidenţiază şi binefacerile dobândite în urma practicării cântării în comun: <<Două mari câştiguri pot decurge în chip natural pe plan pastoral din cultivarea cântării liturgice în comun: trezirea şi întreţinerea în primul rând a conştiinţei de comunitate, atât de fundamentală şi de esenţială pentru viaţa religioasă a Bisericii noastre Ortodoxe. În al doilea rând, se organizează, prin participarea activă la viaţa liturgică, acea elită religioasă a parohiei, atât de necesară în acţiunea pastorală, ca aluatul menit să dospească toată frământătura (Cf. Mt. 13, 33)>>”.

În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Un prim rol al corurilor bisericești este cel misionar. În fiecare comunitate exista o biserică. În scop misionar, biserica este împodobită cu pictură, înfrumusețată de preot și de credincioși. Preotul se ostenește să predice, să cânte, să săvârșească frumos slujba și să facă cunoscută învățătura lui Dumnezeu. Muzica a atras mereu pe om. Muzica bisericească este atât de melodioasă și armonioasă și liniștește. Corul bisericesc a avut menirea să completeze activitatea preotului;
2. Corul bisericesc a reușit, prin cântare, să contribuie la lărgirea orizontului intelectual al omului. Multe cântări au fost învățate, multe rugăciuni erau asimilate prin simpla auzire permanentă. Cei mai tineri și copiii au fost cei mai avantajați de corul bisericesc. Ei înțelegeau mult mai ușor. Copiii mergeau la școală. Cei mai mulți dintre învățătorii și profesorii lor erau coriști și dirijori ai corurilor. Corurile bisericești erau acelea care întregeau cultul bisericii și, prin cântarea lor, atrăgeau lumea la biserică și dăruiau frumusețe și prestanță evenimentelor. Corurile bisericești exprimau unitatea credincioșilor. Din toate colțurile comunității, coriștii se adunau și formau o echipă;
3. Pentru a avea o eficienţă misionară cât mai mare, corurile bisericeşti trebuie să ţină seama de necesităţile sufleteşti ale tuturor categoriilor de credincioşi, alternând în repertoriile lor cântările armonice cu cele omofone.

În încheiere, părintele misionar protopopesc, Iustin Croitoru, a mulţumit părintelui paroh Ioniță Vasile Jr pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.

 

CERC PASTORAL NR. 5
„Sfântul Nectarie”

În data de 14.02.2023, la Parohia Dealu, din comuna Zvoriștea, păstorită de către părintele Cîrlan Constantin din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul pastoral-misionar Nr. 5, aşezat sub patronajul „Sfântului Nectarie”, coordonat de părintele Nichitean Constantin.

Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Rolul bunicilor în formarea tinerei generații” de către P.C. Pr. Cîrlan Constantin.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Una dintre sarcinile cele mai importante ale bunicilor este aceea de a trasmite valorile și tradițiile conservate de-a lungul generațiilor, de a înmâna copiilor o moștenire ce le aparține prin recunoașterea lor ca membri ai familiei. Poveștile, întâmplările, istoriile, pildele bunicilor sunt încărcate de emoție și de datoria spirituală de a fi ascultate și de cei mai tineri membri ai familiei pentru a-și cunoaște originile și strămoșii. Pentru fiecare copil este importantă atât apartenența în timpul și spațiul specific vârstei sale și societății în care traiește, cu alte cuvinte apartenența în familia actuală și în relațiile cu cei ce sunt pe acceași linie generațională, cât și cunoașterea rădăcinilor transgeneraționale și a familiilor dinaintea familiei sale. Cu alte cuvinte, bunicii sunt cei care asigură continuitatea spirituală a familiei, transmițând tot ceea ce înseamnă valori ale familiei și conservând specificul în ciuda schimbărilor ce apar de la generatie la generație”.

În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Din punct de vedere spiritual, acesta este unul dintre cele mai importante roluri pe care bunicii îl au în viața unui copil, învățându-l încă de mic tainele lui Dumnezeu prin faptele și acțiunile lor, dar și prin povești religioase sau formarea unor obiceiuri religioase ale copilului. Bunicii învață nepoții că întotdeauna credința în Dumnezeu, credința în valorile morale, în ceea ce nu se vede, iubire, recunoștința, fapta cea bună, toate acestea formează pachetul acesta puternic din sufletul omului care se numește credința în Dumnezeu.”
2. Bunicii sunt cei care îi învață pe copii să iubeascu cu adevărat. Iubirea pentru bunici este magică și nimic în lumea asta nu poate concura cu aceasta. Astfel, bunicii îi învață pe cei mici iertarea, răbdarea și toleranța, dar trebuie să aibă grijă la rândul lor să păstreze o atitudine fermă față de copii. Copilul este ca un burete, absoarbe tot. De aceea, acum este bine de mic să învețe rolul faptei bune. Bunicii au ceva în plus față de părinți. Ei au timp și au o disponibilitate extraordinară. Este important ca bunicii să aibă și puțină fermitate. Îi îndemnăm pe bunici să aibă fermitate în mesajul educațional.

În încheiere, părintele misionar protopopesc, Iustin Croitoru, a mulţumit părintelui paroh Cîrlan Constantin pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.

 

CERCUL PASTORAL NR. 6
„Sfântul Ștefan cel Mare”

În data de 07.02.2023, la Parohia Botoșana, comuna Botoșana, păstorită de către părintele Nistor Spiridon, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 6, aşezat sub patronajul ,,Sfântului Ștefan cel Mare”, coordonat de către părintele Davidoaia Gheorghiță.

Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Sfatul bătrânilor și aplicarea acestuia în pastorație – Evidențierea unor personalități reprezentative ale parohiei Mihoveni” de către P.C. Pr. Nistor Spiridon.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Atenția și angajarea Bisericii în favoarea celor în vârstă nu datează de astăzi. Ele au fost destinate de misiunea și de grija ei pastorală de-a lungul secolelor și în cele mai variate circumstanțe. „Caritasul” creștin a luat în considerație nevoile lor, trezind cele mai diferite opere de slujire a celor în vârstă, mai ales grație inițiativei și grijii Bisericii și a asociațiilor laice.

Situația actuală – sub multe aspecte inedită – determină  Biserica să purceadă la o revizuire a pastorației celei de-a treia și a patra vârstă. De fapt, căutarea de forme și metode noi, mai corespunzătoare nevoilor și așteptărilor lor spirituale, precum și elaborarea de parcursuri pastorale fundamentate în terenul apărării vieții, a semnificației sale și a destinului său, par să fie o condiție de care nu se poate face abstracție, pentru a-i determina pe cei în vârstă să-și aducă aportul lor la misiunea Bisericii și pentru a-i ajuta să tragă un însemnat folos spiritual din participarea lor activă la viața comunității ecleziale.”

În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Împărtășind „bucuriile și speranțele, tristețile și neliniștile oamenilor de astăzi”, Biserica, pe lângă faptul că se dăruiește cu o grijă maternă față de ei prin intervenții de asistență și caritate, cere persoanelor în vârstă să-și continue misiunea lor evanghelizatoare, nu numai posibilă și necesară și la această vârstă, dar tocmai de la această vârstă devenită oarecum specifică și originală. În ceea ce-o privește, comunitatea bisericească este chemată să răspundă la așteptările de participare ale persoanelor în vârstă, valorificând „darul” pe care ele îl reprezintă ca martori ai tradiției credinței, maeștri de viață, lucrători ai carității.
2. Societatea și instituțiile orânduite în acest sens, sunt chemate să deschidă bătrânilor spații corecte de formare și de participare, și să garanteze forme de asistență socială și medicală adecvate diversității exigențelor și corespunzătoare nevoii persoanei umane de a trăi în mod demn, în dreptate și în libertate. A merge împreună cu persoanele în vârstă și spre persoanele în vârstă este datoria tuturor.

În încheiere, părintele misionar protopopesc, Iustin Croitoru a mulţumit părintelui paroh Nistor Spiridon pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.

CERCUL PASTORAL NR. 7
„Sfântul Ciprian”

În data de 21.02.2023, la Parohia Bănești, comuna Fântânele, județul Suceava, păstorită de către părintele Marțineac Ilie, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 7, aşezat sub patronajul ,,Sfântului Ciprian”, coordonat de părintele Cobzaru Andrei-Alin.

Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema„Rolul cântărețului în lucrarea Pastoral Misionară a parohiei, aspecte practice, inadvertențe și oportunități” de către P.C. Pr. Marțineac Ilie.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„În perioada de început a Bisericii, <<anagnostul>> sau citețul aveau ca sarcină să citească pericopele (textele stabilite) din Sfânta Scriptură, mai puţin pericopele evanghelice. Tot ei păstrau şi cărțile de cult, lucru periculos mai ales în perioada în care Biserica a fost persecutată, sau avea diferite alte îndatoriri pentru desfăşurarea în bune condiţii a cultului creştin.

Deşi cantorii existau, în primele secole toţi cei care participau la slujbe cântau în biserică, răspunzând la ectenii şi intonând cântările liturgice. Era posibil acest lucru pentru că în vremea aceea cântările erau mult mai simple şi mai puţine decât în zilele noastre.

Cantorul, cântărețul sau psaltul au apărut pentru a-i instrui și a-i conduce în cântare pe ceilalţi credincioşi, el fiind de fapt solistul și dirijorul. Rolul lor a devenit şi mai important atunci când cântarea bisericească a devenit mai complicată și mai dificilă, ei fiind pregătiți și instruiți, să o execute corect”.

În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Datorită rolului ce îl îndeplineşte în biserică, cântăreţul de strană trebuie să aibă o conduită exemplară, ținuta pe care cântărețul trebuie să o aibă la toate serviciile bisericești la care ia parte trebuie să-i fie demnă și evlavioasă, mișcarea să o aibă cuviincioasă, atât la strană, cât și în toate umbletele lui prin biserică și totodată în public la Sfintele taine și Ierurgii care se vor săvârși credincioșilor în afară de biserică, o îmbrăcăminte curată și bine îngrijită, disciplina și ordinea cea mai desăvârșită în îndeplinirea tuturor îndatoririlor lui, atât ca psalt, cât și ca simplu cetățean, trebuie să-i fie sacră, pilduirea prin spiritul lui, de disciplină, prin priceperea la îndatoririle lui, prin râvna și prin stăruința lui neobosită de înfăptuiri reale, prin care orice cântăreț este îndatorat să îndrume și să zidească concetățenii săi prin mijloacele de care dispune.
2. Dacă este înțelegere între preot și cântăreț în Parohie, viața duhovnicească este puternică și un exemplu de urmat pentru toți credincioșii. Când este armonie în mijlocul acelei comunități Dumnezeu este prezent, iar acolo unde este dezbinare este prezența celui rău. Cântăreț bun este acela care îi oferă ajutor preotului în toate activitățile pe care le desfășoară în Parohie, slujitoare, misionare, sociale, filantropice etc.

În încheiere, părintele misionar protopopesc, Iustin Croitoru a mulţumit părintelui paroh Marțineac Ilie pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.

A consemnat, Arhid. Nicşan Valentin