Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna august întâlniri ale cercurilor pastorale.
CERCUL PASTORAL NR. 1
„Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”
În data de 8.08.2023, la Parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” – Zamca, din orașul Suceava, păstorită de către părintele Maghiar Mihai, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 1, aşezat sub patronajul „Sfântului M. Mucenic Dimitrie”, coordonat de părintele Duţuc Adrian.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Paraclisului Maicii Domnului, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Corurile parohiale și importanța lor în misiunea Bisericii” de către P.C. Pr. Maghiar Mihai.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Muzica bisericească în general, muzica bizantină, muzica slavă și de tradiție bizantină în special, este rugăciune, este înălțarea doxologică, este convorbirea creației cu Creatorul său. Dacă participăm la programul liturgic complet al unei zile, putem observa că în desfășurarea acesteia muzica este nelipsită. Oprindu-ne de pildă la ciclul celor șapte Laude, descoperim o armonioasă împletire între cuvântul citit și cel cântat. Această alternanță poate fi sesizată și în rânduiala Sfintei Liturghii, doar că aici muzica dobândește o pondere mai mare. Este firesc să ne întrebăm de ce în această slujbă muzica ocupă un loc atât de important. Motivul cel mai evident care generează această situație este însăși structura Sfintei Liturghii, care are la bază un dialog continuu între cler și credincioși. Or, pentru că acest dialog să fie realizat în condițiile optime este necesar o perfectă sincronizare între cei care dialoghează. Aici intervine muzica care reușește să facă din mii de glasuri unul singur”.
În urma discuțiilor, s-au accentuat următoarele aspecte:
- Cântarea corală bisericească a avut și are o importanță deosebită pentru cultul divin, întrucât ea îi dă mai multă amploare, mai mult folos, îl face mai plăcut. Un prim rol al corurilor bisericești este cel misionar. În fiecare comunitate este o biserică. În scop misionar biserica este împodobită cu pictură, înfrumusețată de preot și credincioși. Preotul se ostenește să predice, să cânte și să săvârșească frumos slujba și să facă cunoscută învățătura lui Dumnezeu. Corul bisericesc a avut menirea să completeze activitatea preotului. Unde se cântă frumos, credinciosul merge pentru a se putea interioriza mai bine.
- Învățătura Mântuitorului este cunoscută și prin cântare și reținută mai ușor cu ajutorul muzicii. Coriștii pot fi asemănați cu Apostolii, pentru că ei predică prin cântare. Sunt lumină pentru că ei cântă și despre lumină. Corul cântă în toate momentele importante ale vieții omului, de la naștere și până la moarte și chiar după moarte , pentru că preotul mergea adesea însoțit de coriști la pomenirile celor adormiți întru Domnul. Transmiterea mesajului cât mai pătrunzător a devenit prioritate la începutul sec. al XX-lea;
- Un alt rol al corurilor bisericești ar fi cel cultural. Corurile bisericești participau la evenimentele culturale unde erau comemorați eroii, înaintașii, la zilele importante din istoria țării, preotul era chemat să săvârșească serviciu religios și pentru solemnitatea slujbei, lua corul cu el. Corurile bisericești participau la toată viața religioasă a comunității. Coriștii dădeau răspunsurile la Sfânta Liturghie și înfrumusețau toate celelalte slujbe de la biserică: cununii, botezuri, înmormântări, pomeniri ale celor adormiți.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh Maghiar Mihai pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 2
„Sfântul Apostol Andrei”
În data de 21.08.2023, la Parohia „Sfinții Împărați Constantin și Elena” – Burdujeni, din orașul Suceava , păstorită de către părintele Hirghiligiu Ciprian, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 2, aşezat sub patronajul „Sfântului Apostol Andrei”, coordonat de părintele Husarciuc Gheorghe.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Acatistului Sfinților Împărați Constantin și Elena, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Conduita liturgică a preotului și a cântărețului la săvârșirea serviciilor religioase” de către P.C. Pr. Hirghiligiu Ciprian.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Cântarea bisericească este mijlocul prin care omul își închină cugetele sale Domnului și totodată le îmbracă într-o haină folositoare și pentru alții. Ideile rugăciunii se iau din cărțile bisericești întocmite pe temeiul Sfintei Scripturi. Ele hrănesc duhovnicește pe tot cel ce crede și râvnește întru a lăuda pe Domnul. În biserică, slujitorii aduc roada buzelor, ca jertfă Domnului, folosindu-se pe ei însiși și pe alții, de unde așteaptă o răsplată de la Domnul. Și orice creștin este dator să vorbească în psalmi și în cântări duhovniceștispre a lăuda pe Domnul în toată vremea, așa cum îndeamnă Sf. Ap. Pavel pe Efeseni: „Vorbiți între voi în psalmi și în laude și în cântări duhovnicești, lăudând și cântând Domnului, în inimile voastre.” (Efeseni 5,9)
„Ce înseamnă și ce s-a zis de apostoli: „ Cânt cu duhul, dar cânt și cu mintea.”. Cântă cineva cu duhul când rostește numai cu limba cele cântate, și cântă cu mintea, cunoscând înțelesul celor cântate, se veselește în contemplarea lor.” (Filocalia II, 209, 2) ˝.
În urma discuțiilor, s-au accentuat următoarele aspecte:
- Sfântul Niceta de Remesiana în lucrarea sa „De psalmodiae bon”(Despre folosul cîntării) ne spune: „Vocea voastră a tuturor nu trebuie să fie distorsionată ci armonioasă. Nu unul să o ia înainte în chip prostesc, iar altul să rămînă în urmă. Ci este invitat fiecare să încadreze vocea sa cu multă umilință între glasurile corului care cîntă laolaltă, nu ca cei care ridică glasul, bsau o iau înainte să iasă în evidență în chip necuviincios”. De aceea o cîntare poate fi ușor compromisă atît timp cît se aud mai multe voci și se simte foarte clar lipsa omogenizării în cîntare, de altfel nu toți au voci suple sau cantabile deși au multă dragoste. Însă bunii cîntăreți au un farmec care atrage sufletele credincioșilor la evlavie;
- Cîntarea bisericească îi predispune pe credincioși spre rugăciune, meditație și viață contemplativă. Scopul cîntărilor bisericești este de a da mai mare expresivitate textului liturgic și de a-i sensibiliza pe credincioși pentru Hristos și Evanghelie.Pentru aceasta cîntarea bisericească trebuie executată cu multă finețe, cu căldură sufletească și mai ales cu dragoste față de Dumnezeu. Cîntarea bisericească prin dulceața melodiilor mijlocește transmiterea învățăturilor dumnezeiești și le face ușor accesibile;
- Conduita spirituală a preotului presupune o atenție deosebită și a vieții spirituale, personale, atât a lui, cât și a familiei sale. Pastorația credincioșilor este o datorie însemnată a clerului care se face atât prin exemplu, cât și prin învățătură.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh Hirghiligiu Ciprian pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 3
„Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”
În data de 28.08.2023, la parohia Tișăuți, comuna Ipotești, păstorită de către părintele Bejenar Mircea, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 3, aşezat sub patronajul „Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil”, coordonat de părintele Mitu Pascal.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Valoarea misionară a conferințelor pastorale a cântăreților bisericești în Mitropolia Bucovinei (1935-1940)”, de către P.C. Pr. Bejenar Mircea.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„S-a constat că mulți cântăreți bisericești nu posedă cunoștințele muzicale și corale bisericești, neputând face față cerințelor presante ale schimbărilor sociale, Școala de cântăreți bisericești a fost reexaminată și redeschisă pe 2 octombrie 1936. Pentru ridicarea nivelului educației religios-morale și a celei vocaționale, elevii frecventau de două ori pe zi capela mitropolitană (Fapte și Gânduri pentru Biserica Bucovinei, 1939, p.419-420). Absolvenții erau încadrați în parohii pe posturile de cantori bisericești și repartizați în cercuri misionare, în cadrul cercurilor misionare preoțești, sub îndrumarea și subordonarea acestora. Astfel pregătirea cântăreților bisericești devenea continuă și ațintită spre calitatea misiunii pastorale armonioase preot- cântăreț.
Cercurile misionare, în frunte cu un președinte, organizau în enorii liturghii în sobor, misiuni religioase cu predici, conferințe și diferite servicii religioase, la care participa poporul cu entuziasm, unde veneau și din satele învecinate cu procesiune. Se combăteau diferite vicii și curente subversive care periclitau sufletele și moralitatea poporului. Credincioșii se spovedeau și se împărtășeau cu prilejul acestor evenimente”.
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Rolul ce-l au corurile asupra înfrumusețării cultului divin: intensificarea cercetării bisericii, adâncimea simțământului de pietate, mobilizarea sufletului creștin, ridicarea prestigiului bisericii și ridicarea mândriei naționale. Sentimentul estetic e frate cu cel religios. Trezind sentimentele estetice, promovând sentimentul religios, iar acesta la rândul său curăță inima omului și face din sufletul omenesc cel mai strălucit locaș al virtuților creștinești.
- Simțul estetic, muzical, al omului de astăzi s-a subțiat, este tot mai pretențios. Sunetele stridente, lipsite de armonie și dulceață, vocea răgușită sau pițigăiată mai mult conturbă și enervează pe ascultători, decât îi înalță și le promovează sentimentul religios. Pentru o fină și nuanțată interpretare muzicală a sentimentului religios se cere, pe lângă voce plăcută, dulce și domoală, o deosebită cultură muzicală, de care cântăreții noștri trebuie numaidecât să se învrednicească. E de prisos, cred, să mai vorbească despre importanța acestei chestiuni. Cântăreții lipsiți de cultura muzicală, nu sunt în stare să organizeze coruri bisericești, care au nepătrunsa putere de a polariza/ concentra, gândurile curate ale credincioșilor spre înălțimi, care nu sunt din lumea aceasta.
- Având în vedere criza acută de cântăreți bisericești și calitatea amatoristică a unor coruri parohiale, precum și ascensiunea fenomenului sectant (neoprotestant), a Mișcării New Age și a Totalitarismul discriminatoriu neomarxist, globalist, dezvoltarea de neoprit a tehnologie și a inteligenței artificiale, a curentelor muzicale hedoniste, se propune o evaluare actualizată și problematizată a acesteia, pentru a încerca soluționarea după modelul implementat de vrednicul de pomenire Visarion Puiu, fost Mitropolit al Bucovinei.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh Bejenar Mircea pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 4
„Sfântul Serafim de Sarov”
În data de 24.08.2023, la Parohia Sălăgeni, comuna Dumbrăveni , păstorită de către părintele Dobrițoiu Ionuț, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 4, aşezat sub patronajul „Sfântului Serafim de Sarov”, coordonat de părintele Chelba Constantin.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Priorități si oportunitati în pastorația persoanelor vârstnice”, de către P.C. Pr. Dobrițoiu Ionuț.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„În societatea secularizată individualistă, politicile sociale sunt contradictorii: pe de o parte, se face un efort considerabil de investiție materială și resurse umane pentru creșterea longevității vieţii omului, pe de altă parte, vârstnicii sunt văzuţi de populația activă a unei societăți ca fiind o povară.
În Biserică, o prioritate în pastorația persoanelor vârstnice este implicarea vârstnicilor în creșterea și educarea copiilor, mai ales privind rugăciunea. Vârstnicii, prin maturitatea lor duhovnicească, pot ajuta mult la cultivarea vieţii liturgice şi la păstrarea valorilor creștine în cultura noastră, pentru binele societății și al familiei. În unele zone ale țării, copiii îi numesc pe bunici bunul și buna, pentru că ei simt mai mult bunătatea sufletească a celor vârstnici. Se constată că și bunicii au preferințe pentru nepoți și nepoții pentru bunici, de aceea faptul acesta trebuie folosit spre o bună creștere a copiilor. Să ne amintim doar importanța pe care au avut-o bunicii și bunicele în perioada comunistă, când au reușit să mențină vie credința creștină, transmițând-o generațiilor de nepoți. Mereu bunii și bunele noastre au fost pilde autentice cărora nu doar Biserica, ci și întreaga cultură română le datorează mult”.
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Fiecare preot implicat într-o legătură de îndrumare spirituală, fie a unui vârstnic bolnav sau nu numai, trebuie să știe ce moștenire poartă în el, cu ce pleacă pe acest drum, cât contează vocația și cât contează efortul continuu și susținut de a te îmbogăți sufletește pentru ca, la rândul său, să îi îmbogățească pe ceilalți. Acest lucru implică pentru preot în relația cu bătrânii bolnavi deschiderea sinceră și autentică a sufletului, cât și cunoașterea de sine;
- În calitatea sa de urmaș și reprezentant al lui Hristos în lume, preotul trebuie să aibă salba de însușiri necesare față de toți oamenii aflați în suferință, în singurătate, în izolare, pentru bătrâni, depunând strădania necesară pentru întărirea, stabilizarea și tămăduirea lor.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh Dobrițoiu Ionuț pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERC PASTORAL NR. 5
„Sfântul Nectarie”
În data de 31.08.2023, la Parohia Slobozia, din comuna Zvoriștea, păstorită de către părintele Boca Dorin Ioan din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei si Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul pastoral-misionar Nr. 5, aşezat sub patronajul „Sfântul Nectarie”, coordonat de părintele Nichitean Constantin.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu și sfințirea Monumentului închinat Eroilor, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Atitudinea actuală a persoanelor vârstnice față de preot și Biserică ” de către P.C. Boca Dorin Ioan.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Așa numita bătrânețe ar trebui să ne convingă definitiv că adevărata viață nu e aceasta și sufletul matur, însoțit de trupul bătrân, poate rodi însutit daruri dumnezeiești, pentru că peste 50 de ani, omul ar trebui să posede și experiență, și înțelepciune, să aibă lucrurile clar așezate în viață și în minte, sentimentele educate și ascultătoare, deci temelia pe care Dumnezeu trimite daruri deosebite, între care cele mai mari sunt credința – vederea continuă a celor nevăzute – nădejdea, periscopul nostru duhovnicesc în lumea sfinților și a îngerilor, și dragostea, energia jertfelnică, dăruitoare și puternică a vieții adevărate, autentice. Orice abatere de la acest calapod se vindecă în Biserică, în relație cu duhovnicul, în citiri și călătorii duhovnicești, în osteneli și rugăciune. Când vine vorba despre vârsta a treia a omului – bătrânețea, aceasta este privită ca o perioadă greu încercată de boală și suferință. Dar dincolo de aceste aspecte, bătrânețea presupune o relație mai strânsă cu Dumnezeu, înțelepciune și curăție a sufletului. Este important să trăim într-o permanentă comuniune cu bătrânii noștri și să deprindem de la ei povețe și experiențe din vasta lor cultură laică și spirituală, dar și noi să îi ajutăm acolo unde au nevoie”.
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Bătrânilor li se cuvine cinste și respect pentru ceea ce înseamnă ei pentru cei mai tineri, pentru că prin viața lor culturală și spirituală sunt un model pentru generațiile următoare;
- Vârstnicii pot participa, de asemenea, la activități caritabile derulate în cadrul bisericii. Ajutorul reciproc este esența definitivării unei stări de bine constante. Vârstnicii se vor simți mult mai bine, tocmai datorită implicării active în diverse probleme sociale. De asemenea, se vor simți reintegrați în societate. Părerea lor va conta din nou, ceea ce îi va ajuta să își dezvolte încrederea în forțele proprii;
- O veche expresie din popor ne spune că „cine nu are bătrâni să-și cumpere”, deoarece vârstnicii noștri sunt comori neprețuite la casa fiecăruia și în societate, ducând cu ei o moștenire culturală absolută, plină de cuvinte de învățătură, dragoste, promovând valori precum răbdarea, chibzuința, bunătatea, credința și multe altele.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh Boca Dorin Ioan pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 6
„Sfântul Ștefan cel Mare”
În data de 17.08.2023, la Parohia Comănești, comuna Comănești, păstorită de către părintele Morar Nicihifor, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 6, aşezat sub patronajul „Sfântului Ștefan cel Mare”, coordonat de către părintele Davidoaia Gheorghiță.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Acatistului Acoperământului Maicii Domnului, urmată de susținerea prelegerii cu tema ,, Preotul contemporan în fața problemelor personale, familie, boală, locuință, bătrânețe, pensionare etc Corurile parohiale și importanța lor în misiunea Bisericii” , de către P.C. Pr. Morar Nichifor .
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Tema referatului ne îndeamnă să facem judecăți de valoare asupra persoanei preotului „în puterea vârstei și activității sale, propunând două teme: prima este activismul personal, comun fiecărui individ în parte, cu trăire omenească liniară, adică fără a raporta valoarea proprie în relația cu Dumnezeu și ca atare este preocupat „de cele lumești și trecătoare”, identificate de Mântuitorul prin cuvântul „mamona”, care devine „domn căruia să i se slujească,” iar a doua este trăirea duhovnicească, proprie creștinului practicant și aplicabilă la nivelul slujitorului de la Sf. Altar, care trebuie „să se cerceteze pe sine” astfel încât preotul contemporan să poată spune „cărui dumnezeu slujește” fără a aduce sminteală turmei sale încredințată spre păstorire — dacă se poate, dar mai cu seamă arătându-și grija pentru purtarea crucii celor cărora le slujește.
In acest context răspundem la întrebarea Mântuitorului: „Cărui dumnezeu slujești?”, iar ca preot avem un singur răspuns: Lui Dumnezeu cel adevărat! Și totuși a venit această temă care provoacă dubii, îngrijorare că slujirea nu este deplină și că trebuie să întrăm într-un soi de „reeducare” pentru a ne regăsi calea urmării lui Hristos, potrivit îngrijorărilor Sf. Ap. Pavel, care ne atrage atenția și ne spune: „Căci voi, care de multă vreme s-ar fi cuvenit să fiți învățători, aveți iarăși trebuință ca cineva să vă învețe cele dintâi începuturi ale cuvintelor lui Dumnezeu și ați ajuns să aveți nevoie de lapte, nu de hrană tare…” (Evrei V, 12)”.
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Avem a ne cerceta pe noi înșine pentru a vedea cărui dumnezeu slujim cu adevărat, deoarece slujirea pastorală se face prin pilda vieții și prin dragoste pentru cei păstoriți, că spune Mântuitorul: „Voi sunteți lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă… Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, așa încât să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.” (Mat. V, 14-16) ;
- Legile sunt în cugetul preotului, trebuie să fie în cugetul preotului și dacă nu, iată tema vine ca să „ne aducă cu picioarele pe pământ,” pentru că Preoția este înălțătoare dar ca să ajungi îndeplinindu-i cerințele trebuie „să urci” prin trăire duhovnicească și nicidecum „să cobori” prin activismul personal;
- Alegând trăirea duhovnicească preotul își realizează împlinirea misiunii sale„ca slujitor al credincioșilor, manifestându-și astfel conștiința că locul lui este nu deasupra parohiei, ci înlăuntrul ei… că nu are dreptul să stăpânească (pentru activismul personal, n.n.) ci să slujească și să conducă, așa cum spune Mântuitorul: „Care dintre voi va vrea să fie mai mare să fie slujitorul vostru! (Matei XX, 26).
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin a mulţumit părintelui paroh Morar Nichifor pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 7
„Sfântul Ciprian”
În data de 17.08.2023, la Parohia Grigorești, comuna Siminicea, județul Suceava păstorită de către părintele Lăcătuș Adrian, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 7, aşezat sub patronajul „Sfântului Ciprian”, coordonat de părintele Cobzaru Andrei-Alin.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Rolul bunicilor în formarea tinerei generații” de către P.C. Pr. Lăcătuș Adrian.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Bunicii au în general un impact semnificativ asupra vieţii nepoţilor, însă bunicii care își trăiesc în mod autentic creștinismul pot avea un impact incredibil, punctează Larry Fowler, autorul cărţii Overcoming Grandparenting Barriers („Depășirea barierelor educaţiei date de bunici”), care prezintă un set de principii de urmat pentru bunicii care vor să lase o amprentă spirituală profundă în familiile lor.
Bunicii au un rol unic, care le-a fost încredinţat de Dumnezeu (Deuteronomul 4:9), de a modela dezvoltarea spirituală a copiilor într-un mod în care nimeni altcineva, în afară de părinţii lor, nu are privilegiul să o facă. De fapt, atunci când părinţii sunt dezinteresaţi de viaţa religioasă, bunicii pot deveni cei mai importanţi mentori spirituali, subliniază Fowler, îndemnându-i pe cei care au privilegiul de a avea nepoţi să verifice dacă rolul lor se rezumă la cadrul stabilit de cultură sau se extinde și la transmiterea moștenirii spirituale. Nu ar trebui să subestimăm niciodată impactul unei vieţi pline de bunătate, pentru că imaginea pe care și-o formează copiii despre Dumnezeu depinde într-o măsură deloc neglijabilă de ceea ce spune despre El viaţa noastră.”.
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Rolul bunicilor în formarea tinerei generații poate fi semnificativ. Ei aduc cu ei experiența și înțelepciunea acumulată de-a lungul anilor, oferind perspective valoroase asupra vieții și învățându-i pe cei tineri despre tradiții, valori și istorie. De asemenea, relația strânsă cu bunicii poate oferi suport emoțional și stabilitate în viața copiilor, ajutându-i să dezvolte încredere în ei înșiși și să învețe din experiențele mai vechi;
- Ce le pot transmite bunicii nepoților? Dragoste de viață, care să conducă la sete de viață. Trăire autentică, implicată, înflăcărată. Putere de a răbda, la trecerea prin încercări și necazuri, nădăjduind într-o izbândă finală. Conștiința că există o altă viață, eternă, de dorit a fi în preajma lui Dumnezeu. Voioșie decentă. Privire înțeleaptă asupra lumii, în însoțire cu cele bune și cu veștejirea celor rele. Dragoste și respect față de țară și neam. Responsabilitate în toate câte le au de împlinit. Dragoste față de Dumnezeu și de Biserică. Cultura să le fie o condiție vitală. Să iubească frumosul din toată inima și din tot cugetul lor.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin a mulţumit părintelui paroh Lăcătuș Adrian pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
A consemnat, Arhidiacon Nicşan Valentin
