Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna august întâlniri ale cercurilor pastorale.
CERCUL PASTORAL NR. 1
„Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”
În data de 08.08.2022, la Parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” – Zamca, din orașul Suceava, păstorită de către părintele Maghiar Mihai, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 1, așezat sub patronajul „Sfântului Mare Mucenic Dimitrie”, coordonat de părintele Duțuc Adrian.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Paraclisului Maicii Domnului, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Sfântul Paisie de la Neamț și contribuția acestuia la viața duhovnicească din Moldova” de către P.C. Pr. Maghiar Mihai.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Este imposibil să vorbim despre monahismul din Balcani, dar și de cel slav al veacului al XVIII lea, fără să amintim de personalitatea Sfântului Paisie Velicikovski. Activitatea lui misionar reformatoare, a influențat viața monahală, deoarece a reînviat monahismul chinovial după modelul Sfântului Munte Athos din sec. al XIV–lea. Studiile referitoare la viața marelui duhovnic ni-l prezintă ca un continuator al marilor Părinți ai Bisericii și totodată înnoitorul tradiției ascetice și isihaste. cu precădere în Biserica Slavă, Greacă și Română.
Sf. Cuvios Paisie, așa cum remarcă istoricul Valentina Pelin în cartea sa Paisianismul în contextual cultural și spiritual sud – est și esteuropean, este un fenomen cultural și spiritual, care a marcat întreaga arie de cultură post bizantină – sud est și est europeană în a două jumătate a sec. al XVIII și prima jumătate a sec. al XIX- lea. Exodul călugărilor slavi spre Țările Române și Balcani, stau sub semnul mai multor curente dinspre și spre lumea slavă”.
În urma discuțiilor, s-au accentuat următoarele aspecte:
- Personalitatea Sfântului Paisie de la Neamț și moștenirea paisiană în Moldova, îmbunătățirea vieții monastice la mănăstirile Dragomirna, Secu sau Neamț, dar în același timp contribuția acestuia la scoaterea la lumină a Filocaliei pe care o traduce din greacă în română și limbile slave, îndemnarea fiecărui viețuitor, să devină un trăitor și permanent înnoitor a vieții filocalice practicând rugăciunea minții;
- Isihasmul însăși era prezent în mănăstirile din Moldova, el însă a redat un alt sens al isihasmului ,,Sf. Grigore Palama” prin putința ca fiecare viețuitor al mănăstirilor să poată citii Filocalia și să se folosească de învățăturile ei”.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Iustin Croitoru, a mulțumit părintelui paroh Maghiar Mihai pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 2
„Sfântul Apostol Andrei”
În data de 16.08.2022, la Parohia ,,Sfinții Apostoli” – Ițcani II, din orașul Suceava, păstorită de către părintele Clipa Mihai, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 2, așezat sub patronajul „Sfântului Apostol Andrei”, coordonat de părintele Husarciuc Gheorghe.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Acatistului Sfinților Apostoli Petru și Pavel, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Sf. Simeon Noul Teolog și exigențele cunoașterii personale a lui Dumnezeu”, de către P.C. Pr. Cârlioru Cosmin.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Reînnoitor al vieții duhovnicești și mistice autentice, atingând culmile unirii dumnezeiești, Simeon a binemeritat numele de Noul Teolog. El i-a fost dat poate, mai întâi de potrivnicii săi, cu un sens disprețuitor pentru urechile bizantine conservatoare, dar care a fost repede acceptat cu entuziasm de ucenicii lui Simeon, cuvântul „teolog” înțelegându-se aici, ca la majoritatea Părinților greci, nu în sensul de teolog elaborând dogme noi, ci al unei persoane ce atinge culmile contemplației. Și adjectivul „Nou” ar voi să însemne aici reînnoitor al vieții apostolice care, cum o spune el însuși, fusese în mare parte uitată.”(arhiep. Basile Krivocheine).
Scrierile simeoniene arată că adevărata teologie creștină realistă și personalistă este simultan una a Întrupării lui Dumnezeu prelungită eclezial și una a îndumnezeirii ascetico – mistice a omului în Biserică, experiență ce actualizează și anticipează realitatea eshatologică a Slavei Împărăției Sfintei Treimi”(arhid . Ioan Ică jr.)”.
În urma discuțiilor, s-au accentuat următoarele aspecte:
- Deși au existat și probabil vor mai exista tentative, pe Sfântul Simeon nu-l putem acuza nici de inovații necuvenite misticii creștine, nici de împrumuturi primejdioase din varii denominațiuni, filosofii sau erezii (gnosticism, bogumilism, mesalianism, monism șa), nici de similitudini de profunzime cu religiile orientale ci, dacă putem spune așa, trebuie să-l „bănuim” de exces de fervoare, de trăire mistică profund creștină, care aduc un suflu proaspăt viețuirii duhovnicești a pragului dintre cele două milenii;
- Ceea ce este important și probabil este unul dintre motivele cele mai importante pentru care a primit apelativul de „Teolog” este faptul că descrie totul prin prisma propriilor trăiri, fără să încerce să ascundă nici neputințele sau ispitele prin care a trecut, sau momentele, nu puține, în care i se părea că Harul l-a părăsit. Poate cele mai importante rânduri sunt, însă, acelea în care descrie experiența conștientă, și subliniem aceasta, a Luminii dumnezeiești și acelea în care îndeamnă fierbinte, pe toți, să caute să guste și ei din aceeași Lumină.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Iustin Croitoru, a mulțumit părintelui paroh Clipa Mihai pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 3
„Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”
În data de 04.08.2022, la parohia Ipotești II, păstorită de către părintele Sava Alexandru-Flavian, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 3, așezat sub patronajul ,,Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil”, coordonat de părintele Mitu Pascal.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea slujbei Paraclisul Maicii Domnului, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Preotul contemporan între activismul pastoral și trăirea duhovnicească”, de către P.C. Pr. Sava Alexandru-Flavian.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„În acest sens, Sfântul Ioan din Kronștadt afirmă despre preoție: „Slujirea noastră preoțească este slujire cerească, slujirea nestricăciunii și nemuririi, a vieții veșnice, slujire a dreptății și a sfințeniei, slujire prin care sufletele oamenilor renasc, se curăță, se sfințesc, se înnoiesc, ajung la acea desăvârșire pe care o poate atinge omul cu ajutorul lui Dumnezeu, și se îndumnezeiesc. Cum ar trebui să fie preotul! Cât de departe ar trebui să fie de orice împătimire pentru cele pământești, cât de ceresc, de blând, de smerit, de înfrânat, de înțelept trebuie să fie”[1]. Sau o altă descriere a preotului în viziunea Înaltpreasfințitului Antonie Plămădeală spune așa: ,,Preotul trebuie să fie informat. Cu fiecare dintre credincioșii lui trebuie să vorbească în limba lui. Să fie cult cu cel cult, și să fie simplu cu cel simplu, dar simplitatea lui, spre deosebire de a credinciosului simplu, să izvorască dintr-o mare cultură, să fie o înălțime care se adaptează, nu pur și simplu o simplitate-simplitate. Cu aceasta nu l-ar putea ajuta pe cel simplu, căruia îi e de ajuns și nefolositoare propria lui simplitate”.
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Pentru a putea începe drumul ascensiunii către Dumnezeu, orice om, trebuie să-și însușească spusele regelui Solomon, adică să considere toate lucrurile lumești ca fiind deșertăciuni și netrebuincioase în urcușul său duhovnicesc. Întreaga plinătate a vieții o descoperim în Dumnezeu, Cel ce nu se limitează, Cel ce nu Se termină, izvorul neîncetat de bunătăți;
- În activitatea lui, preotul, trebuie să se cuprindă de o aură duhovnicească, având o trăire intensă, o înțelegere spirituală profundă, pentru ca viața lui și atitudinea pe care o are, să devină exemplu de la sine grăitor, căci parohia, sau comunitatea, este oglinda sufletului preotului și a familiei preotului.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Iustin Croitoru, a mulțumit părintelui paroh Sava Alexandru-Flavian pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 4
„Sfântul Serafim de Sarov”
În data de 30.08.2022, la Parohia Sălăgeni, comuna Dumbrăveni, păstorită de către părintele Dobrițoiu Ionuț, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral nr. 4, așezat sub patronajul „Sfântului Serafim de Sarov”, coordonat de părintele Chelba Constantin.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, în cadrul căreia au fost citite și rugăciunile pentru ploaie, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Rugăciunea”, de către P.C. Pr. Iftimiu Adrian.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„În ce privește metoda în rugăciune, Domnul ne învață două lucruri importante. În primul rând, rugăciunea trebuie să-I fie adusă Lui, așa cum s-a procedat când El era încă pe pământ (Matei 8:2; Matei 9:18). După cum a insistat asupra credinței atunci (Marcu 9:23), după cum a încercat sinceritatea (Matei 9:27-31), și a descoperit ignoranța (Matei 20:20-22) precum și presupunerile păcătoase (Matei 14:27-31), la aceia care îl întrebau, tot așa face și astăzi în experiența celor care îi aduc rugăciuni.
Rugăciunea trebuie acum adusă în Numele lui Hristos (Ioan 14:13; Ioan 15:16; Ioan 16:23 ș.urm.), prin care avem acces la Tatăl. A ne ruga în Numele lui Hristos este a ne ruga așa cum S-a rugat Hristos Însuși, și a ne ruga Tatălui așa cum Fiul ni L-a făcut de cunoscut: și pentru Iisus, adevăratul obiectiv al rugăciunii era voia Tatălui. Iată caracteristica de bază a rugăciunii creștine: o nouă cale la Tatăl pe care Hristos o asigură creștinului, și o rugăciune în armonie cu voia Tatălui pentru că este adusă în Numele lui Hristos”.
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Adevărata rugăciune – rugăciunea care trebuie ascultată – este recunoașterea personală și acceptarea voinței divine (Ioan 14:4; Marcu 11:24);
- Adevărata viață spirituală este o viață de rugăciune – este o viață mișcată de Duhul Sfânt. Rugăciunea este virtute și maică a virtuților. Ca virtute, îl înalță pe om la Dumnezeu. Iar ca maică a virtuților, îl călăuzește tainic la unirea cu Dumnezeu și naște virtuțile, însă, ca orice virtute, și rugăciunea are nevoie de efortul omului.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Iustin Croitoru, a mulțumit părintelui paroh Dobrițoiu Ionuț pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERC PASTORAL NR. 5
„Sfântul Nectarie”
În data de 23.08.2022, la Parohia Berești, din comuna Hănțești, păstorită de către părintele Rusu Ciprian, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei si Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul pastoral-misionar V, așezat sub patronajul „Sfântul Nectarie”, coordonat de părintele Nichitean Constantin.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Preotul contemporan între activismul pastoral și trăirea duhovnicească” de către P.C. Pr. Mihalache Constantin Răzvan .
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Reorganizarea și consolidarea vieții parohiale este nu numai o prioritate urgentă, ci ea trebuie să se facă în perspectiva unei învățături clare despre Biserică. O înțelegere corectă a teologiei și practicii misionar-pastorale de azi cere în primul rând o aplicare a eclesiologiei. Acolo unde teologia și practica misionară și pastorală nu sunt exercitate în conformitate cu doctrina eclesiologică și cu spiritualitatea liturgică, ele riscă să fie deformate și să devină ineficiente. Prin urmare, teologia și practica misionară va urmări organizarea, reconstituirea și consolidarea parohiei, ca imagine concretă a Bisericii la nivel local, în așa fel încât parohia să devină o comunitate liturgică, spirituală și socială în contextul lumii de azi ca mare forță mărturisitoare locală.”
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Preotul să aibă mereu conștiința sublimității cutremurătoare a misiunii sale, aceea că el este slujitorul văzut al preoției nevăzute a lui Hristos. El este icoana lui Hristos în mijlocul comunității liturgice și liturghisește în numele lui Hristos. Iisus Hristos Însuși împlinește prin preot lucrarea Sa sfințitoare și mântuitoare, făcând din el organ activ al Său. Aceasta înseamnă că Hristos Însuși l-a învestit prin Taina hirotoniei cu harul Său pentru a liturghisi, a învăța și păstori cu seriozitate și răspundere pentru ca Hristos Însuși să lucreze prin el;
- O altă condiție a bunei propovăduiri și implicit a misiunii este promovarea participării active a tuturor credincioșilor la cult și în special la Sfânta Liturghie prin aducerea darurilor, rostirea unor rugăciuni și a Crezului și prin cântarea în comun;
- Preotul trebuie să aibă mereu în vedere că împărtășirea credincioșilor la Sfânta Liturghie ține de însăși ființa Tainei euharistice. Deoarece prin actul împărtășirii credincioșilor se încheie Euharistia ca taină și jertfă, căci abia acum se înfăptuiește sensul ei de jertfă adusă lui Dumnezeu și pentru sfințirea credincioșilor, împărtășirea euharistică sacramentală este scopul final al Liturghiei credincioșilor.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Iustin Croitoru, a mulțumit părintelui paroh Mihalache Constantin Răzvan pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 6
,,Sfântul Ștefan cel Mare”
În data de 22.08.2022, la Parohia Cajvana I, păstorită de către părintele Davidoaia Iulian, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 6, așezat sub patronajul „Sfântului Ștefan cel Mare”, coordonat de către părintele Davidoaia Gheorghiță.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Acatistului „Adormirii Maicii Domnului”, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Sfântul Paisie de la Neamț (1722-1794) si contribuția acestuia la viața duhovnicească din Moldova” de către P.C. Pr. Davidoaia Marius – Gheorghiță.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Paisianismul insistă pe ideea unei unități în diversitate, nu ideea de națiune este cea care marchează o cultură, ci modul în care un neam este capabil să valorifice moștenirea culturală într-o direcție ce vizează atât evoluția intelectuală, cât și pe cea spirituală, în obștea Sfântului Paisie se poate observa în mod clar accentul pus pe o unitate duhovnicească cu posibilități multiple, după cum menționa chiar unul dintre ucenicii săi: „la cuviosul nu era modovean și malorusian, nu era român și moscal, nu era grec și bolgariu, ci toți unul era, fii ai Sfinției sale, fiind fii ai ascultării” fiecare era îndrumat să-și dezvolte calitățile sale și să le pună în slujirea celorlalți, indiferent de limba, neamul și formarea pe care o avea, din scrierile starețului Paisie observăm grija sa pentru păstrarea unității în obște, el adresându-se atât stareților dar și monahilor, așa cum vedem din scrisoarea către părinții de la Poiana Mărului, pe care îi conștientizează de importanța încredințării vieții lor în mâinile unui om duhovnicesc, a cuviosului Alexie, spunându-le: „acestuia să vă supuneți ca însuși lui Dumnezeu și din gura lui, ca din gura Domnului să primiți cuvânt, dacă încă vreți să aveți folos sufletelor voastre”.
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Paisianismul poate fi definit drept acel curent de revigorare a vieții spirituale prin readucerea în actualitate a scrierilor patristice și reorganizare a comunității monahale sub forma vieții de obște, după modelul dat de marii Părinți ai Bisericii;
- Suntem datori să urmăm sfintele sale învățături cu toata râvna. Căci nimeni dintre noi nu se poate mântui fără ascultare, fără sfânta rugăciune, fără blândețe, smerenie și iubire curată în Hristos. Numai aceste virtuți, unite cu harul Sfântului Duh, transformă inimile, ne unesc cu Hristos și ne asigură mântuirea sufletului.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Iustin Croitoru a mulțumit părintelui paroh Davidoaia Iulian pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 7
„Sfântul Ciprian”
În data de 25.08.2022, la Parohia Verești, comuna Verești, județul Suceava păstorită de către părintele Gavriliuc Sorin, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 7, așezat sub patronajul ,,Sfântului Ciprian”, coordonat de părintele Cobzaru Andrei-Alin.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Preotul contemporan între activismul pastoral și trăirea duhovnicească” de către P.C. Pr. Gavriliuc Sorin.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Preoția contemporană are același temei, același izvor și aceeași întreită misiune ca și a sfinților apostoli (de a-i boteza pe oameni, de a ierta păcatele, de a săvârși Sfintele Taine, de a-i învăța și conduce pe oameni pe calea spre mântuire) transmisă prin punerea mâinilor arhiereului asupra celor chemați și aleși, celor care după cuvintele Sf. Ioan Gură de Aur, întrec cu mult pe toți ceilalți prin virtutea sufletului″[2]. Astfel Sf. Apostol Pavel i se adresează ucenicului său Timotei: Nu fi nepăsător față de harul, care este întru tine, care și s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor mai-marilor preoților (I Timotei 4:14). Preotul are misiunea sfântă de a-L arăta oamenilor pe Hristos așa după cum El Însuși S-a numit ,,Calea, Adevărul și Viața″ (Ioan 14:6) ”.
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Activismul nu poate ființa fără trăire duhovnicească. Preotul contemporan trebuie să fie mediatorul, trebuie să fie cel care, cu ajutor de la Dumnezeu și înțelepciune, va ști să îi determine pe păstoriții săi să își dorească să se implice în viața colectivă a parohiei, astfel încât, prin convertirea activităților cu aspect material să se ajungă la implicare în viața religios-morală;
- E necesar ca mai întâi preotul să se zidească pe sine, să-și zidească propria sa viață duhovnicească în Hristos, și apoi să se preocupe de problemele pastoral-materiale care sunt consumatoare de energie și timp. Experiența personală, exemplul și credința vie sunt garanțiile cele mai elocvente și mai convingătoare ale unei activități pastorale roditoare[3]. Dorința de a activa/ revitaliza parohia presupune mult efort, căutarea de resurse umane, financiare și materiale, existând astfel pentru preotul contemporan riscul de a se risipi, de a-și neglija propria sa ființă, fără a mai avea timp să-și vadă deficiențele și uită să se înnoiască pe sine însuși;
- Participarea la slujbele religioase, catehezele realizate, pregătirea prin spovedanie pentru Sf. Împărtășanie, întâlnirea cu invitați de înaltă ținută morală și intelectuală transformă și întregesc relația dintre preot și comunitatea parohială.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Croitoru Iustin, a mulțumit preotului paroh Gavriliuc Sorin pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare
A consemnat Arhidiacon Nicşan Valentin
[1]Sfântul Ioan din Kronștadt, Liturghia –cerul pe pământ. Cugetări mistice despre Biserică și cultul divin ortodox, trad. Boris Buzilă, ed. a II-a, Ed. Deisis, Sibiu, 2002, p. 255.
[3] Emilianos Timiadis, Preot, parohie, înnoire, trad. Paul Brusanowski, Ed. Sofia, București 2001, p. 6.
