Cercurile Pastorale din Protopopiatul Suceava I desfășurate în luna aprilie 2024

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna aprilie întâlniri ale cercurilor pastorale.

CERCUL PASTORAL NR. 1
„Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”

În data de 25.04.2024, la Parohia „Sfântul Ioan Botezătorul” Biserica Domnițelor, din orașul Suceava păstorită de către părintele Cărăușu Cristian Vasile, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 1, aşezat sub patronajul „Sfântului M. Mucenic Dimitrie”, coordonat de părintele Duţuc Adrian.

Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Acatistului Bunei Vestiri, urmat de susținerea prelegerii cu tema„Bolile incurabile – șansă, binecuvântare sau posibilitate de întâlnire cu Dumnezeu? O perspectivă creștină asupra suferinței.” de către P.C. Pr. Mazarache Alexandru.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Pentru creștinii primelor veacuri „Urmarea lui Hristos” nu era doar o expresie frumoasă, ci un deziderat extrem de dorit și o atitudine de urmat la propriu prin moarte martirică. „Cel ce voiește să vină după mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-mi urmeze Mie” (Marcu 8). Urmarea Lui, era sinonimă nu doar cu lepădarea de sine, ci mai ales cu luarea crucii. Cine își lua crucea? Cel condamnat la moarte. Acela își lua crucea și o ducea spre locul de execuție, fiind conștient că nu mai avea niciun viitor. Se considera ca și mort. Iar dacă ai murit, nu mai ai așteptări, dorințe proprii, preferințe, planuri de viitor. Așa erau creștinii acelor timpuri. Aceștia aveau conștiința că „nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine. Că dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem”. (Romani 14, 7-8). Pentru că moartea era considerată un câștig, Sf Ignatie Teoforul spune: „Lăsați-mă să fiu de mâncare fiarelor, prin care pot dobândi pe Dumnezeu. Grâu al lui Dumnezeu sunt și sunt măcinat de dinții fiarelor, ca să fiu găsit pâine curată a lui Dumnezeu”.

În urma discuțiilor, s-au accentuat următoarele aspecte:

Creștinismul însuși, prin noua viziune adusă despre lume și viață, este suficient pentru a avea o perspectivă luminoasă, nu doar asupra suferinței, ci asupra vieții în general și în special faptul că „noua viață în Hristos” cuprinde în sine toate răspunsurile, inclusiv la temele care sunt legate de boală și suferință;
Hristos prin învățătura Sa (din predica de pe munte, dar nu numai) vine și inversează percepția asupra valorilor. Adică asupra bogăției și a sărăciei, a umilinței și a măririi, a suferinței și a bucuriei, a dreptății celei adevărate, și în final asupra vieții și a morții. În cuvintele „Cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Celui ce voieşte să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. De te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două.”(Matei 5, 39-41) se surprinde atitudinea ortodoxă ce cuprinde întreaga existență umană atât cea fizică cât și cea sufletească cu cele 3 componente: partea poftitoare, irascibilă și rațională. Fiul lui Dumnezeu ne învață că nimic din lumea asta nu este atât de important (nici măcar viața) încât să ne agățăm de ea ca de o ultimă realitate, pt că „Eu nu sunt din lumea aceasta, precum din lumea aceasta nu sunteți nici voi”. (Ioan 15).

În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh Cărăușu Cristian Vasile pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.

CERCUL PASTORAL NR. 2
„Sfântul Apostol Andrei”

În data de 25.04.2024, la Parohia Sfântul Gheorghe – Burdujeni, din orașul Suceava, păstorită de către părintele Băițan Turenschi Cristian, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 2, aşezat sub patronajul „Sfântului Apostol Andrei”, coordonat de părintele Husarciuc Gheorghe.

Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Liturghiei Darurilor Mai Înainte Sfințite, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Sfinți tămăduitori ca model al preoților de caritate și prieteni ai celor bolnavi” de către P.C. Pr. Luca Paulică.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Suferinţa este una dintre dimensiunile fundamentale ale vieţii, poate cel mai puternic mijloc de îndreptare, de apropiere a omului de Dumnezeu şi chiar de transfigurare spirituală. Izvorul durerii, al suferinţei este, de cele mai multe ori, păcatul, după cum spune Sf. Ap. Pavel: „Printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea” (Romani 5, 12). Mântuitorul, venind în lume, a ales suferinţa ca mijloc de mântuire şi El însuşi îndură cele mai grele suferinţe, pentru a arăta că drumul crucii (suferinţa) duce la desăvârşire şi mântuire. Domnul Iisus Hristos însă schimbă caracterul iniţial al suferinţei şi al durerii într-unul de curăţire, de purificare şi de desăvârşire morală.

Cel mai mare ajutor în mijlocul suferinţelor, de care nici un muritor nu este cruțat este credinţa care este calea cea mai sigură de cunoaştere a lui Dumnezeu şi a adevărurilor religioase, ne leagă de Dumnezeu şi de tot ce duce la mântuirea sufletului”.

În urma discuțiilor, s-au accentuat următoarele aspecte:

Capacitatea empatică a preotului de caritate, de a se pune în locul celor suferinzi este un aspect extrem de important, de această calitate depinzând în mare măsură dorința de deschidere a bolnavului. Acesta din urmă vrea să fie ascultat și înțeles, element esențial al terapeuticii și un pas spre vindecare sau cel puțin spre alinarea suferinței sau spre o mai mare capacitate de a o asuma;
Bolnavul care și-a deschis sufletul, descoperind astfel cauzele bolii, are nevoie de cuvintele preotului pentru a se simți iubit, mângâiat, întărit în nădejde;
Ca și oarecând, Sfinții tămăduitori care vindecau atât cu leacul dar mai ales cu rugăciunea lor fierbinte către Dumnezeu, cel în suferință trebuie să aibă încredere în convingerea că Dumnezeu este prezent în mod tainic lângă patul bolnavilor, deoarece tot El de-a lungul timpului a vindecat prin prezența Lui și prin intervenția lui, prin cuvânt, prin atingere prin punere mâinilor, prin porunca dată demonilor, prin rugăciune către Tatăl, prin folosirea materiei acestei lumi rugat de cei din jur, sau nerugat, adică din revărsarea iubirii Lui;
Prin sfintele lor moaște, icoane dar și prin binecuvântările pe care le revarsă asupra bolnavilor, medicilor, pacienților, aparținătorilor și credincioșilor din instituțiile medicale, sfinții tămăduitori, doctori fără de arginți și făcători de minuni sunt parte activă a corpului medical.

În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh Băițan Turenschi Cristian pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.

CERCUL PASTORAL NR. 3
„Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”

În data de 22.04.2024, la Parohia Călugăreni, comuna Adâncata, păstorită de către părintele Horga Dimitrie, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 3, aşezat sub patronajul ,,Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil”, coordonat de părintele Mitu Pascal.

Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Acatistului Sfântului Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de biruință, urmat de susținerea prelegerii cu tema „Importanța lucrării preotului în alinarea suferinței și în prevenirea deznădejdii în suferință”, de către P.C. Pr. Horga Dimitrie.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Lucrarea preotului în alinarea suferinței și a deznădejdii celui suferind este deosebit de importantă și poate fi abordată din mai multe perspective practice, iată câteva idei:

**Consiliere și ascultare empatică**: Preotul poate oferi un spațiu sigur pentru cei care suferă să-și exprime emoțiile și gândurile fără frică de judecată. Ascultarea empatică este esențială în acest proces, iar preotul poate oferi sfaturi și îndrumare spirituală în funcție de nevoile individuale.
**Rugăciune și meditație**: Preotul poate ajuta pe cei suferinzi să găsească confort și alinare în rugăciune și meditație. Împărtășirea unor rugăciuni specifice sau facilitarea unor sesiuni de meditație ghidată poate fi de mare ajutor pentru cei care trec prin momente dificile.
**Sfintele Taine**: Prin oferirea Sfintelor Taine precum Spovedania și Împărtășania, preotul poate contribui la eliberarea de povara păcatelor și la întărirea spirituală a celor suferinzi. Acestea pot aduce liniște și alinare în momentele de suferință și deznădejde.
**Suport practic și material**: Preotul poate oferi și suport practic și material celor în suferință, cum ar fi asistență în accesarea serviciilor sociale sau medicale, sau prin intermediul comunității bisericești, cum ar fi ajutorul cu alimente sau cu alte necesități materiale”.

În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:

Preotul trebuie, pentru o pastorație bineplăcută lui Dumnezeu și folositoare oamenilor, să fie un bun psiholog, integrându-l pe suferind în familia comunității de credincioși, făcând „terapie sacră” prin Sfânta Liturghie și Sfintele Taine, ajutându-l cu rugăciunea proprie și a comunității, descoperindu-i acestuia Împărăția lui Dumnezeu care este înlăuntrul lui și sprijinindu-l în permanență prin ascultare și sfat;
Preotul trebuie, pentru o pastorație bineplăcută lui Dumnezeu și folositoare oamenilor, să fie un medic care trebuie să analizeze natura suferinței, intuind pe cât posibil cauzele trupești pentru a-l trimite la medicul potrivit, dar fiind conștient în permanență că boala se naște și din păcat, lăsând sau accentuând anumite suferințe sau boli sufletești;

În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh Horga Dimitrie pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.

CERCUL PASTORAL NR. 4
„Sfântul Serafim de Sarov”

În data de 24.04.2024, la Parohia Dumbrăveni IV, comuna Dumbrăveni, păstorită de către părintele Chelba Constantin, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 4, aşezat sub patronajul „Sfântului Serafim de Sarov”, coordonat de părintele Chelba Constantin.

Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Conlucrarea dintre preot și medic în actul îngrijirii celor bolnavi” , de către P.C. Pr. Chelba Constantin.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Conlucrarea dintre Medicină şi Biserică, dintre medici şi preoţi reprezintă astăzi un liant extrem de necesar şi de viabil, deoarece şi unii şi alţii întâlnesc zilnic în munca lor fiinţe umane, răvăşite de boli trupeşti şi sufleteşti, care încearcă să descopere căi de vindecare în actul medical, dar şi în refacerea legăturii cu Dumnezeu, de la Care aşteaptă şi primesc ajutor prin Biserică. Atât vocaţia medicală, cât şi cea preoţească sunt daruri divine, cultivate, de cei care au simţit aceste vocaţii deosebite, cu mult efort: „Medicul este, ca şi preotul, slujitor al lui Dumnezeu. De aceea, Sfânta Scriptură îl compară pe Mântuitorul cu medicul, iar noi, în rugăciunile noastre pentru cei bolnavi, Îl numim «Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre»” (Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, „Iisus Hristos-Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre” în Misiune pentru mântuire. Lucrarea Bisericii în Societate, Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2009, p. 364-365).

De altfel, slujirea bolnavului reprezintă deopotrivă pentru preot şi medic nu doar o dificultate, ci în special o şansă, aceea de a-L descoperi pe Hristos ascuns în semenul nostru şi de a ne manifesta întreaga atenţie, culminând cu iubirea. Ea este cu atât mai necesară, cu cât vorbim mai profund despre suferinţă, percepută de cei bolnavi ca dureroasă”.

În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:

Relaţia medic-preot-bolnav sintetizează cel mai bine faptul că fără comuniune, angajare personală, recunoaştere a limitelor (umane şi ştiinţifice) şi invocarea ajutorului Doctorului Suprem, fiecare în parte nu reprezintă decât trei piese separate ale unui puzzle care nu va ajunge niciodată să reflecte lumina armoniei;
Pentru cel suferind, fiecare intenţie, fiecare gest, fiecare cuvânt al medicului şi al preotului apasă cu greutate pe povara durerilor purtate, eliberându-l de multe ori din încleştarea şi blocajul său fizico-psihic, iar evoluţia vindecării bolii sale depinde în mare măsură de flexibilitatea celor doi slujitori de a se lăsa modelaţi de Dumnezeu, dar şi de oameni înţelepţi, prin care Dumnezeu lucrează, de la care pot culege informaţii preţioase, din scrierile lor sau din legătura directă cu aceştia. De altfel este unanim acceptat faptul că, cu cât este mai personal dialogul medic-bolnav-preot, cu atât este mai eficace vindecarea;
Din experienţa personală, pot să afirm că pentru mulţi boala a fost puntea de unire cu cerul, iar mărturiile tot mai dese ale celor care, prin suferinţă, au ajuns la fericire sunt strigăte vii că fără Dumnezeu sănătatea nu înseamnă decât o banală şi trecătoare stare de bine. Nu întâmplător, spitalul devine de multe ori spaţiul identic cu pustiul în care trăiau odinioară părinţii, cei care vedeau în boală taina crucii: asumare, nădejde, răbdare, credinţă în mântuire.

În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh Chelba Constantin pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.

CERC PASTORAL NR. 5
„Sfântul Nectarie”

În data de 11.04.2024, la Parohia Berești, din comuna Hănțești, păstorită de către părintele Mihalache Constantin Răzvan din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul pastoral-misionar Nr. 5, aşezat sub patronajul ,,Sfântul Nectarie”, coordonat de părintele Nichitean Constantin.

Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Liturghiei Darurilor Mai Înainte Sfințite, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Suferința omului modern (depresia, deznădejdea, adicții, avariție) și mijloacele necesare pentru tratarea acesteia de către P.C. Pr. Mihalache Constantin Răzvan.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Aspectul spiritual desemnează în sens general raportul omului cu Dumnezeu, iar bolile spirituale reprezintă o alterare a acestui raport. Într-adevăr, unele boli fizice sau psihice pot oferi un teren favorabil dezvoltării bolilor spirituale, însă nu sunt niciodată cauza lor. Bolile psihice sunt cel mai adesea provocate fie de boli fizice, fie de boli spirituale, fie printr-o intervenţie exterioară de tip demonic, fie prin conjugarea unor astfel de factori . Revenind la bolile spirituale, chiar dacă ele se definesc prin relaţia om-divinitate, ele privesc modul în care sunt puse în lucrare facultăţile noastre omeneşti (raţiunea, dorinţa, agresivitatea etc.). De aceea, orice exercitare contra naturii a unei facultăţi corespunde unei boli nu doar din punct de vedere spiritual, ci şi psihologic. Asta înseamnă că orice boală spirituală generează o tulburare psihică corespunzătoare, însă nu întotdeauna bolile psihice catalogate de ştiinţa medicală pot fi identificate cu bolile spirituale”.

În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:

Omul trebuie să fie atent la granițe și să cunoască periocolul trecerii din această lume virtuală. Tocmai în aceasta constă înțelepciunea omului, de a scăpa din mrejele mediatice, prin păzirea minții și a inimii de înfășurarea cu filamentele mass-mediei, ale divertismentului și ale plăcerii. Prin împărtășirea cu tot ce este curat, prin bucuria de darurile oferite de Dumnezeu, omul poate trăi în afara acestui coșmar al televizionării;
Pentru lupta împotriva adulterului biserica a prescris cateva retete de mare folos în lupta cu această patimă. Astfel, în lupta cu aceasă patimă este important menținerea unor valori creștine, studierea Sfintei Scripturi, rugăciunea, participarea la viața Bisericii: Spovedania, Împărtășirea, Sfânta Liturghie. Aceste metode de apărare sunt cele mai eficiente, iar fără ajutorul lui Dumnezeu acestea sunt imposibil de biruit;
Patimile omului sunt materialul fluid, ce îl leagă pe om de societea de consum. Astfel, procesul de eliberare de acest miraj al culturii nimicului nu poate fi decât unul spiritual și numai Dumnezeu îl poate scoate pe om din fundătura unde a ajuns.

În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulțumit părintelui paroh Mihalache Constantin Răzvan pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.

CERCUL PASTORAL NR. 6
„Sfântul Ștefan cel Mare”

În data de 04.04.2024, la Parohia Cajvana I, oraș Cajvana, păstorită de către părintele Davidoaia Iulian, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 6, aşezat sub patronajul ,,Sfântului Ștefan cel Mare”, coordonat de către părintele Davidoaia Gheorghiță.

Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema ,, Sfinții tămăduitori ca model al preoților de caritate și prieteni ai celor bolnavi” , de către P.C. Pr. Davidoaia Gheorghiță.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Oamenii se nasc şi mor la fel, dar nu trăiesc la fel, nu toţi au acelaşi mod de viaţă, nu toţi au aceeaşi soartă. Adesea, unii au calea vieţii încâlcită, presărată cu boli şi necazuri, cu dureri de tot felul, alţii străbat un drum drept şi neted, în sănătate, belşug şi bucurii. Iarăşi este adevărat că nimeni nu are parte numai de bucurii sau numai de necazuri. Această inegalitate pare de neînţeles pentru mintea omenească şi este tălmăcită de unii oameni, chiar buni creştini, într-un mod cu totul greşit şi îndepărtat de adevăr. De pildă, despre cineva care suferă mult, se spune că are păcate mari, ori este blestemat de părinţi sau de altcineva, iar despre cel căruia îi merge bine, se spune că îi ajută Dumnezeu. Acest fel de a judeca suferinţa sau bucuria vieţii este greşit şi nepotrivit pentru noi, creştinii, căci cele dinăuntru ale omului numai Dumnezeu le cunoaşte şi le hotărăşte.

Biserica i-a numit „Sfinții doctori fără de arginți” pe fericiții, bineplăcuții lui Dumnezeu și făcătorii de minuni – Cosma și Damian din Asia Mică, Chir și Ioan, Talaleu, Cosma și Damian din Roma, Ermolae, Pantelimon, Anichit și Fotie, Diomid, Luca, Arhiepiscopul Crimeii etc. Despre viața, minunile, vindecările și pătimirile lor găsim relatări în sinaxare. Din acestea citim că, după porunca Evangheliei, unii dintre acești mari sfinți au cutreierat orașele și satele, propovăduind pe Hristos și vindecând pe cei bolnavi. Din iubire fierbinte faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni, ei nu luau niciodată plată pentru serviciile lor, respectând porunca Mântuitorului Hristos Care a spus: „În dar aţi luat, în dar să daţi” (Matei 10, 8). Ca urmare a acestor minunate fapte, lumea i-a supranumit „doctori fără de arginți”.”

În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:

Următori Sfinților Doctori fără de arginți sunt preoții zilelor noastre. Din punct de vedere pastoral-misionar, lucrarea preotului de caritate se descrie, pe de o parte, prin slujire liturgică, iar pe de altă parte prin apropierea personală de pacienți, de aparținătorii lor și de personalul medical . Familia cere uneori ca preotul să vină la căpătâiul bolnavului pentru Spovedanie și Împărtășanie, sau, după caz, pentru a oficia Taină Sf. Maslu ;
Ca preoţi trebuie să acordăm maximă atenţie îngrijirii bolnavilor. Preotul e cel care îl ajută pe om să-şi regăsească echilibrul în viaţă, să primească iertarea păcatelor. Dumnezeu cere bolnavilor care au cules în trupul lor roada păcatului, să se pocăiască întâi de păcatele lor. Le porunceşte acestora să să se spovedească, învinuindu-se pe ei înşişi în faţa lui Dumnezeu prin duhovnic. Aşadar suntem obligaţi ca preoţi să cercetăm pe cei neputincioşi şi bolnavi ori de câte ori este cazul;
Putem afirma că Sfântul Maslu, Spovedania şi rugăciunile parohiei şi ale familiei, ale prietenilor pentru cei bolnavi constituie lucrarea duhovnicească de bază a Bisericii pentru îngrijirea bolnavilor. Iar cercetarea, vizitarea, îngrijirea şi ajutorarea lor completează partea spirituală a pastoraţiei bolnavilor. Făcând astfel şi cler şi popor vom primi răsplata de la Dumnezeu în împărăţia Sa cea cerească spre slava Preasfintei Treimi şi spre a noastră mântuire.

În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin a mulţumit părintelui paroh Davidoaia Iulian pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.

CERCUL PASTORAL NR. 7
„Sfântul Ciprian”

În data de 18.04.2024, la Parohia Siminicea I, comuna Siminicea, județul Suceava păstorită de către părinteleLeizeriuc Ioan din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 7, aşezat sub patronajul ,,Sfântului Ciprian”, coordonat de părintele Cobzaru Andrei-Alin.

Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Liturghiei Darurilor Mai Înainte Sfințite, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Conlucrarea dintre preot și medic în actul îngrijirii bolnavilor” de către P.C. Pr. Leizeriuc Ioan.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Transcendența spiritului, ca realitate sustrasă temporalității, obligă la a căuta în Dumnezeu eternitatea pentru ca omul să se mântuiască, deci a da vieții, în orice condiții un sens. Altfel, fără sens viața s-ar încadra într-o moarte continuă, absurdă și lipsită ea însăși de sens. De aceia, nu exagerat se afirmă că o persoană ce moare, moare cu puțin înaintea medicului și a duhovnicului, care, în atare împrejurări, se cofruntă acut cu sensul vieții proprii.

În fața eșecului morții atât medicul format într-o concepție științifică pozitivă, cât și duhovnicul au nevoie de un ,,supliment de suflet” pentru a atenua toate reacțiile de apărare, conștiente și inconștiente, față de moarte, de tipul anxietății, angoasei pentru a le face, în final, de acceptare liniștitoare a morții.”

În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:

Biserica și spitalul sunt două spații complimentare sănătății ființei umane, iar poruncile pornesc de la existența bolii omului și țintesc spre tămăduirea lui;
Colaborarea dintre preot și medic poate transforma spitalul dintr-un loc de tratament, într-un sanctuar al vindecării complete, unde pacienții sunt văzuți și tratați ca întregi trup, minte, suflet. Este un parteneriat care merită explorat și dezvoltat pentru binele pacienților și al comunității în ansamblu;
Într-o lume în care medicina și spiritualitatea par să meargă pe căi separate, colaborarea dintre preot și medic reprezintă o punte între sănătatea fizică și cea spirituală a pacienților. Această sinergie poate aduce beneficii semnificative în procesul de vindecare și în îmbunătățirea calității vieții celor care se confruntă cu diverse afecțiuni.

În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin a mulţumit părintelui paroh Leizeriuc Ioan pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.

A consemnat Arhidiacon Nicşan Valentin