Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna octombrie întâlniri ale cercurilor pastorale.
Cercul Pastoral nr. 1,
Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți
Luni, 28 Octombrie 2024, s-a desfășurat întâlnirea membrilor Cercului Pastoral Misionar nr. 1, așezat sub patronajul Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuți. Ședința a fost precedată de slujba Acatistului Bunei Vestiri a Maicii Domnului, la Parohia Nașterea Maicii Domnului – Rădăuți din Municipiul Rădăuți.
După săvârșirea Slujbei, a urmat meditația cu titlul: „Taina Sfântului Maslu și efectele acesteia în viața celor suferinzi. Mărturii” și a fost susținută de către Părintele Ioan – Florin Mateiciuc.
Din cuprinsul meditației, redăm următoarele aspecte:
Sfântul Maslu este slujba prin care Biserica se roagă, prin sfințiții ei slujitori, pentru sănătatea bolnavilor, acordându-le iertarea de păcate prin ungerea cu untdelemn sfințit. După predania veche a Bisericii, pentru slujba Sfântului Maslu trebuie șapte preoți, închipuind cele șapte daruri ale Sfântului Duh.
Elementele esențiale ale Sfântului Maslu:
- Rugăciunea pentru sfințirea untdelemnului, pe care o rostesc preoții pe rând până se plinește de șapte ori.
- Ungerea de șapte ori a celui bolnav cu untdelemn sfințit, rostindu-se de fiecare dată rugăciunea: „Părinte Sfinte, Doctorul sufletelor și al trupurilor…. tămăduiește și pe robul tău acesta (N) de neputința trupească și sufletească ce l-a cuprins”.
În strânsă legătură cu Taina Mărturisirii este Taina Maslului. Dacă Taina Mărturisirii vindecă bolnavul de bolile sufletești, Taina Maslului tămăduiește bolile trupești. Taina Maslului se administrează credinciosului bolnav sau la mai mulți bolnavi, enoriașilor unei parohii, în anumite zile, pentru vindecare de anumite boli sau iertarea păcatelor lor. „Rugăciunea credinței” o constituie partea formală a tainei și constă din repetarea rugăciunii: „Părinte sfinte doctorul sufletelor…” de șapte ori, împreună cu șapte pericope evanghelice, șapte pericope din Apostol și alte rugăciuni.
Taina Maslului se administrează bolnavului care își exprimă dorința de a o primi și este conștient spre a face mărturisire la Taina Pocăinței.
Discuțiile au fost dirijate de părintele misionar, Mironescu George. Notăm, din cadrul discuțiilor, câteva propuneri/repere de bună practică pentru bunul mers al Bisericii:
- Bolnavul primește ajutorul lui Dumnezeu prin Taina Sfântului Maslu.
- Taina Sfântului Maslu se săvârșește doar creștinilor ortodocși.
- Bolnavul necesită o pregătire spirituală înainte de a participa la Taina Sfântului Maslu.
La finalul ședinței, s-au adresat mulțumiri și felicitări părintelui Mateiciuc Ioan -Florin pentru întocmirea referatului și organizarea ședinței, precum și celorlalți preoți pentru participare.
Cercul Pastoral nr. 2
Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul
Preoții din Cercul Pastoral Misionar nr. 2, așezat sub patronajul Sfântului Cuvios Ioan Iacob Hozevitul și coordonat de Părintele Bogdan Lupaștean-Barfă, s-au reunit în ședință de lucru, joi, 24 octombrie, la Parohia Sfântului Mare Mucenic Gheorghe – Arbore III, din comuna Arbore, Protopopiatul Rădăuți.
Înainte de prezentarea referatului, părinții au săvârșit Acatistul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Meditația intitulată „Taina Sfântului Maslu și efectele acesteia în viața celor suferinzi. Mărturii” a fost susținută de către Părintele Paroh Molea Octavian.
Din cuprinsul meditației, cităm următoarele aspecte:
Sfântul Maslu este una din cele șapte Sfinte Taine ale Bisericii în care, prin rugăciunile preoților și ungerea cu untdelemn sfințit, se împărtășește credincioșilor harul vindecării trupești și sufletești, precum și iertarea păcatelor. Taina Sfântului Maslu a fost instituită de Însuși Mântuitorul Hristos, în intervalul celor 40 de zile după Înviere, înainte de Înălţarea Sa la ceruri, încredințând totodată şi în același context evanghelic mandatul propovăduirii evanghelice către ucenicii Săi.
În calitatea sa de „templu al Sfântului Duh” (I Corinteni 6, 19), trupul omului botezat are capacitatea de a fi vindecat și curățit prin materia văzută și sfințită – untdelemnul – care, prin ungerea cu acesta – untdelemnul fiind materia principală a Tainei – face să se reactiveze, cum spune părintele Constantin Necula, „punctele mirungerii noastre”, făcându-l pe cel suferind, dar și pe cei sănătoși, care sunt de față, ca să fie „de temut pentru cei potrivnici”. Taina Sfântului Maslu – anticipată de citirea ritmată a canonului Cuviosului Arsenie, alternat de stihul: „Stăpâne, Hristoase, Mult-milostive, miluiește și tămăduiește pe robul/robii Tăi”, canon care vizează nu doar pe bolnav/bolnavi, ci și pe preoții slujitori, intermediarii dintre Dumnezeu și oameni, care nu pot oficia oricum această Taină – începe cu Binecuvântarea și Ectenia mare în cadrul căreia, pe lângă cererile obișnuite, se cere ca Dumnezeu să binecuvânteze atât untdelemnul, cât și pe cei prezenți cu puterea, cu lucrarea și cu pogorârea Sfântului Duh asupra lui/lor.
Vindecarea ultimă spre care țintește Taina Sfântului Maslu este restaurarea omului întreg și readucerea lui în starea de sănătate și de relație cu Dumnezeu și cu semenii. Dacă este dăruită vindecarea fizică, și ne rugăm pentru aceasta, atunci o primim cu recunoștință. Însă nu acesta este scopul primar al slujbei, căci toți cei ce sunt vindecați în cele din urmă iarăși se vor îmbolnăvi și vor muri, după cum și cei pe care Iisus i-a vindecat sau i-a înviat din morți au murit la un moment dat. Scopul și efectul principal al vindecării este restaurarea omenirii căzute, bolnave și muritoare, și reașezarea ei în comuniune cu Hristos și cu Biserica, care este deja manifestarea Împărăției pe pământ.
Notăm, din cadrul discuțiilor, câteva propuneri/repere de bună practică pentru bunul mers al Bisericii:
- Taina Sfântului Maslu împărtășește credincioșilor vindecarea trupească și sufletească.
- Vindecarea prin Taina Sfântului Maslu are loc dacă credința celui bolnav este una puternică, astfel taina nu are efect vindecător.
Încheierea ședinței s-a adus mulțumiri și gânduri de întărire, părintelui Molea Octavian, pentru găzduirea evenimentului, precum și celorlalți preoți pentru participare.
Cercul Pastoral nr. 3
Sfântul Ierarh Petru Movilă
În data de 29 Octombrie 2024, la Parohia Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul – Siret, Protopopiatul Rădăuți, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 3, așezat sub patronajul Sfântului Ierarh Petru Movilă – Mitropolitul Kievului și coordonat de Părintele Cosmin Cucu.
După săvârșirea Acatistului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, a urmat meditația cu titlul: „Taina Sfântului Maslu și efectele acesteia în viața celor suferinzi. Mărturii” și a fost susținută de către Părintele Coslujitor Siritian Vasile Sorin.
Din cuprinsul meditației, cităm următoarele aspecte:
Rugăciunea de sfințire a untdelemnului, rostită de șapte ori, are darul de a-i da uleiului putere tămăduitoare. Inițial materie simplă, uleiul devine, după sfințire, materie transfigurată, plină de har, ce se va transmite apoi prin ungere credincioșilor.
Cea mai puternică și cea mai completă medicină este medicina hristică, medicină articulată după modelul taumaturgic al Mântuitorului Hristos, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre. În cadrul acestei medicini, una din metodele cele mai complexe de tratament este Taina Sfântului Maslu, care, în virtutea efectelor ei, a fost numită de părinții bisericești Taina vindecării sufletului și a trupului. Dacă în medicină doctorii sunt cunoscuți fiecare prin specialitatea sa, în medicina sufletească, medic este preotul duhovnic căruia i se adresează bolnavul. În virtutea acestui fapt, se poate încerca o analogie între mulțimea medicamentelor care se dau bolnavului și rugăciunile de la Sfântul Maslu.
Cea mai veche mărturie despre folosirea untdelemnului sfințit în viața bisericii, o avem de la Ipolit Romanul, în scrierea sa „Tradiția Apostolică”, datând de la începutul sec. al III- lea. Conform acestui text, untdelemnul este binecuvântat la Liturghia Euharistică, după prefacerea darurilor: „ca sfințind acest untdelemn să dai Dumnezeule, sănătate celor ce se ung din el, și gustă din el. Așa cum ai uns pe împărați, preoți, profeți, tot așa să se dea celor ce gustă din el și se folosesc de el, întărire și sănătate”.
Fie că este de obște, fie pentru o singură persoană, Taina aceasta este a comuniunii, la ea participând mai mulți oameni, mai multe mlădițe se unesc pentru a se vindeca unul, iar vindecarea unuia este armonia întregii Biserici a cărei vocație este taumaturgică.
Notăm, din cadrul discuțiilor, câteva propuneri/repere de bună practică pentru bunul mers al Bisericii:
- Bolnavul trebuie respectat trup și suflet ca fiind făptura lui Dumnezeu.
- Bolnavul să fie spovedit și împărtășit cât mai des.
- Modul corect de săvârșire al Tainei – eradicarea practicilor neconforme.
Încheierea întâlnirii s-a făcut cu mulțumiri și aprecieri verbale adresate părintelui Siritian Vasile Sorin – gazda ședinței de la parohia mai sus menționată și tuturor celor care au fost prezenți la întrunirea cercului pastoral.
Cercul Pastoral nr. 4
Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul
În data de 24 Octombrie 2024, la Parohia Nașterea Maicii Domnului – Frătăuții Noi, Protopopiatul Rădăuți, s-a organizat ședința preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 4, așezat sub patronajul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul și coordonat de Părintele Traian Molea.
După săvârșirea Acatistului Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași, a urmat meditația cu titlul: „Biserica – spital duhovnicesc. Rolul terapeutic al Bisericii în vindecarea omului de patimi” și a fost susținută de către Părintele Coslujitor Dutciac Teodor.
Din cuprinsul meditației, cităm următoarele aspecte:
Oamenii nu pricep Biserica drept un spital duhovnicesc, văzând în aceasta doar un spațiu în care își spun din când în când necazurile fără a recurge la o schimbare lăuntrică efectivă, fără să înțeleagă că a fi creștin înseamnă un mod de viață în Hristos.
Procesul de vindecare al omului de patimi ar fi bine să fie realizat printr-o relație vie, constantă și asumată cu Sfintele Taine, Trupul și Sângele lui Hristos fiind „medicamentul” prin excelență.
Fiecare își caută medicul cel mai bun – în zona noastră preotul duhovnic potrivit pentru sufletul său – însă omul dacă a fost la spital și parametrii arată că el este vindecat atunci se întoarce acasă; tot astfel ar fi bine ca roadele duhovnicești să se culeagă în parohia din care aparține.
Încheierea întâlnirii s-a făcut cu mulțumiri și aprecieri verbale adresate părintelui Dutciac Teodor – susținătorul ședinței și tuturor celor care au fost prezenți la întrunirea cercului pastoral.
Cercul Pastoral nr. 5
Sfântul Voievod Ștefan cel Mare
În data de 19 Octombrie 2024, la Parohia Adormirea Maicii Domnnului-
Bilca I, Protopopiatul Rădăuți, păstorită de către Pr. Calancea Ciprian Casian, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 5, așezat sub patronajul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și coordonat de Părintele Mihalescu Florin.
După săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, părintele paroh a susținut meditația cu titlul: „Taina Sfântului Maslu și efectele acesteia în viața celor suferinzi. Mărturii”
Din cuprinsul meditației, evidențiem următoarele aspecte:
Sfântul Maslu este un rit liturgic cu rol taumaturgic, practicat încă din vremea Sfinților Apostoli (cf. Marcu 6,13; Iacov 5,14-15), dar într-o formă extrem de simplă. Prima mențiune a Maslului ca rit bisericesc săvârşit de clerici asupra bolnavilor o întâlnim în Epistola 25 a papei Inocențiu I din anul 416. În Răsărit, o astfel de mărturie despre Maslul ca rit bisericesc pentru bolnavi avem abia la Sf. Ioan Damaschin.
La catolici există un sacrament similar cu Taina Sfântului Maslu din tradiția ortodoxă, numit Ungerea Bolnavilor care sunt pe moarte (extrema unctio). Acest sacrament era destinat doar celor care sunt grav bolnavi sau în pericol de moarte. După Conciliul Vatican II (1962-1965), Biserica Catolică a schimbat înțelesul și aplicarea sacramentului, subliniind faptul că Ungerea bolnavilor nu este exclusiv pentru cei aflați în pragul morții, ci pentru oricine se află într-o stare gravă de boală, fizică sau spirituală.
Taina Sfântului Maslu este adresată în primul rând celor care sunt bolnavi, fie fizic, fie sufletește, nefiind limitată doar la cazurile de boală gravă sau terminală. Aceasta este o taină a vindecării și iertării, iar scopul său este să ofere alinare, vindecare și întărire spirituală, dar și iertarea păcatelor celor care se pocăiesc sincer.
Principalele categorii de persoane cărora le este adresată Taina Sfântului Maslu:
- Cei bolnavi – Maslul este cel mai adesea săvârșit pentru cei care suferă de boli fizice. Rugăciunile și ungerea cu untdelemn sfințit sunt menite să aducă vindecare trupească, dar și să aline suferințele cauzate de boală.
- Cei care trec prin suferințe sufletești – Pe lângă bolile fizice, această taină se adresează și celor care suferă de tulburări sufletești, cum ar fi depresia, anxietatea, sau alte forme de suferință mentală.
- Cei care simt nevoia de întărire spirituală – Deși Taina Sfântului Maslu are un accent major pe vindecare, ea are și un rol spiritual, aducând întărire credincioșilor. Este un moment de har prin care oamenii pot primi binecuvântarea lui Dumnezeu pentru a depăși încercările vieții.
- Toți credincioșii – În Biserica Ortodoxă, Maslul se poate face și în biserică pentru comunitatea întreagă, nu doar pentru cazuri individuale de boală. Astfel, taina poate fi primită de toți credincioșii care simt nevoia de harul vindecării și al iertării.
Vindecările și alinările primite prin Taina Sfântului Maslu sunt adesea strâns legate de credința și încrederea în Dumnzeu a celui care primește această Taină. După cuvintele lui Hristos din Evanghelie, „credința ta te-a mântuit” (Marcu 5, 34), credința joacă un rol esențial în deschiderea sufletului către harul divin. Cei care se apropie de Taina Maslului cu credință profundă și nădejde în mila lui Dumnezeu sunt cei care experimentează cel mai puternic efectele binefăcătoare ale acesteia. În Biserica Ortodoxă, rolul preotului în fața bolii este unul complex și profund, având atât o dimensiune spirituală, cât și pastorală. Preotul nu doar că se roagă pentru vindecarea trupească, dar este și un sprijin spiritual pentru cei aflați în suferință, oferindu-le alinare, încurajare și sprijin prin harul sacramental al Bisericii.
Taina Sfântului Maslu este o sursă de vindecare, întărire și mângâiere pentru credincioșii care se află în suferință, fie că este vorba de boli trupești, sufletești sau de încercări spirituale. Mărturiile despre efectele acestei Taine arată puterea harului lui Dumnezeu, care lucrează în mod misterios pentru a aduce alinare și restaurare celor care se apropie de această Taină cu credință. Sfântul Maslu devine astfel un mijloc de îmbinare între lucrarea lui Dumnezeu și credința omului, care împreună aduc roade de vindecare și pace.
A consemnat, Arhidiacon Petrașuc Ioan-Alexandru
