Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna noiembrie întâlniri ale cercurilor pastorale.
Cercul Pastoral nr. 1
„Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți”
Luni, 27 Noiembrie 2023, s-a desfășurat întâlnirea membrilor Cercului Pastoral Misionar nr. 1, așezat sub patronajul Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuți. Ședința a fost precedată de oficierea Acatistului Sfântului Apostol Andrei – ocrotitorul României, la Parohia Sfântul Dumitru din Municipiul Rădăuți.
După săvârșirea Slujbei, a urmat meditația cu titlul: „ Conduita liturgică a preotului și a cântărețului la săvârșirea serviciilor religioase” și a fost susținută de către Părintele coslujitor Zapotoțchi Mihai – Alexandru de la parohia mai sus menționată.
Din cuprinsul meditației, redăm următoarele aspecte:
Serviciile religioase săvârșite în cadrul bisericii implică participarea activă a mai multor persoane care au roluri diferite. Două dintre cele mai importante funcții sunt îndeplinite de către preot și cântăreț. Preotul este figura centrală care efectuează riturile specifice și oferă ghidare spirituală, în timp ce cântărețul oferă muzica sacră care îmbogățește și sprijină slujbele religioase. Ca principal conducător al serviciilor bisericești, preotul trebuie să aibă o moralitate ireproșabilă citez. „Trebuie ca frumusețea sufletului său să stralucească în toate împrejurările din viața lui, ca să poată, în același timp și bucura dar și lumina sufletele celor ce-l privesc”. Condiția aceasta este cerută în primul rând de rolul său esențial, de sacerdot și părtaș la lucrarea sfântă a Mântuitorului Hristos. Această lucrare harismatică sau sfințitoare este cea mai importantă latură a slujirii preoțești. De aceea, preoția, prin originea, conținutul și specificul misiunii ei, este o lucrare divină. citez „Preoția zboară de pe pământ la cer, ducând lui Dumnezeu cu foarte mare grabă cererile noastre. Preoția mijlocește pentru robi pe lângă Stăpân. Binecuvântat fie Mântuitorul, Care a rânduit pe pământ acest prea strălucit și curățitor dar, Care a luminat cu har pe preoți ca să lumineze ca niște luminători în lume”.
Asemeni preotului și cântărețul bisericesc trebuie să dea dovadă de o moralitate ireproșabilă. Nu există o definiție exactă despre cum ar trebui să trăiască cântărețul bisericesc, despre preocupările pe care ar trebui să le aibă acesta, despre cum ar trebui să se comporte, ori despre gândurile pe care ar trebui să le aibă însă obligațiile acestuia sunt prevăzute în Statutul Bisericii și un lucru este cert: cum îi este starea sufletească a cântărețului așa îi este și cântarea.
Relația preot-cântăreț este, prin urmare, un aspect extrem de important în cadrul săvârșirii slujbelor religioase, contribuind la o experiență spirituală profundă și autentică pentru credincioși. Privită din alt punct de vedere conduita preotului și a cântărețului în săvârșirea serviciilor religioase poate fi definită de atitudinea acestora.
Discuțiile au fost dirijate de părintele misionar protopopesc Mironescu George. Notăm, din cadrul discuțiilor, câteva propuneri/repere de bună practică pentru bunul mers al Bisericii:
- „Preoția mijlocește pe lângă stăpân” – spunea Sf. Simenon al Tesalonicului.
- Cum îi este starea sufletească a cântărețului așa îi este și cântarea.
- Corectitudinea și respectarea rânduielii liturgice trasmite credibilitate, încredere, unitate în cadrul comunirtății religioase.
La finalul ședinței, s-au adresat mulţumiri și felicitări părintelui coslujitor, Zapotoțchi Mihai Alexandru, pentru întocmirea referatului și organizarea ședinței, precum și celorlalți preoți pentru participare.
Cercul Pastoral nr. 2
„Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul”
Preoții din Cercul Pastoral Misionar nr. 2, așezat sub patronajul Sfântului Cuvios Ioan Iacob Hozevitul și coordonat de Părintele Bogdan Lupaștean-Barfă, s-au reunit în ședință de lucru, joi, 9 octombrie, la Parohia Nașterea Maicii Domnului din satul Mărițeia Mică, comuna Dărmănești, Protopopiatul Rădăuți.
Înainte de prezentarea referatului, părinții au săvârșit Acatistul Sfântului Nectarie de la Eghina. Meditația intitulată „Conduita liturgică a preotului și a cântărețului la săvârșirea serviciilor religioase”, a fost susținută de către Părintele Paroh Maruseac Mihai.
Din cuprinsul meditației, cităm următoarele aspecte:
Sfintele slujbe sunt, sub aspectul manifestării sacerdotale, elementul de bază în realizarea comuniunii dintre slujitor şi Dumnezeu pe de o parte şi dintre slujitor şi comunitate pe de altă parte. Pentru ca actul sacerdotal să se concretizeze într-o reală unire a comunității cu Dumnezeu preotul nu are nevoie doar de simplul sacerdoțiu ca atare, materializat în gesturile de cult din cadrul slujbelor. El nu reușește să creeze starea de comuniune intrând pur şi simplu în altar, săvârșind slujba şi plecând apoi la problemele cotidiene. Pentru o astfel de comuniune este nevoie de o pregătire în prealabil şi de aplecarea atenției asupra unei conduite liturgice, au unui cod de conduită aplicat în înainte, în timpul și după slujirea dumnezeieștilor Taine.
Tradiția liturgică ortodoxă așază anumite „îndrumări pentru preoți şi diaconi” – un adevărat cod liturgic de conduită – la sfârșitul fiecărui Liturghier. Textul original al acestor povețe a parvenit pe filieră anonimă, însă una dintre cele mai vechi lucrări folosite în practica liturgică ortodoxă este cunoscută cu titlul: „Îndrumător către preoți şi diaconi adecă Sfătuire cum trebuie să se poarte în slujba Sfintei Liturghii” (Râmnic, 1865). Textul acestei frumoase însemnări a intrat în limba română cu caractere chirilice. În timpul Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, această micuță, dar importantă lucrare de sfaturi liturgice se editează la Râmnicu Vâlcea (1856).
- Primul capitol al lucrării se referă la „înainte-pregătirea preotului şi diaconului pentru slujba Dumnezeieştii Liturghii”. Amintindu-i-se mai întâi despre cele şapte Sfinte Taine ale Bisericii, slujitorul trebuie să ia aminte la locul în care împlineşte slujirea acestora. Astfel, dacă Botezul, Mirungerea, Spovedania, Căsătoria şi Maslul pot fi săvârşite prin excepţie şi după necesitate şi în alte locaţii, afară de biserică, Preoţia şi Sfânta Euharistie nu se săvârşesc decât înlăuntrul sfântului locaş. Vrednicia slujirii este asigurată de legătura harică pe care slujitorul o are cu arhiereul său. Cu alte cuvinte, pentru împlinirea celor sfinte, preotul să „nu fie sub blestem, sau sub afurisanie, sau în lepădare, sau sub oprirea de Arhiereu, sau de are şi cunoaşte întru sine păcat de moarte şi de cumva în blestem, sau în oprire este legat sau lepădat să nu îndrăznească niciodată să săvârşească Liturghie, până nu se va dezlega de Arhiereu ce l-au iertat pre el şi să se dezvinovăţească, şi apoi atunci să slujească”. La acestea se adaugă curăţia sufletului şi uşurimea acestuia de orice fel de apăsare, mânie sau scârbă. Se aduc mai apoi lămuriri cu privire la „postul euharistic” sau ajunarea de dinaintea săvârşirii Sfintei Liturghii. La toate acestea se adaugă negreşit împlinirea „Canonului Sfintei Împărtăşanii”.
- În Capitolul II se aduce aminte de „Vremea Sfintei Liturghii”, care, „după obiceiul cel vechi, este ceasul al treilea din zi, încă se poate şi mai curând sau şi mai târziu să se înceapă şi să se săvârşească de este nevoie, iar mai înainte de miezul nopţii, sau după amiază zi, nu.
- Capitolul X aminteşte despre „cele ce se pot întâmpla preotului” în timpul Sfintei Liturghii. De pildă, se menţionează faptul că, în situaţia extremă în care un preot moare în timpul Sfintei Liturghii, slujba se opreşte dacă nu există alt slujitor care s-o ducă la sfârşit. Dacă există alt slujitor la Altar, atunci el poate continua slujba de la cuvintele unde a rămas preotul defunct. Pe de altă parte, se aminteşte că dacă un preot slujeşte cumva Sfânta Liturghie fără să se împărtăşească cu Sfintele Taine, atunci acesta „greu şi de moarte greşeşte”.
Codul de conduită liturgică se extinde și asupra cântărețului bisericesc, bărbatul care s-a desăvârşit în timp în meşteşugul viersuirii imnelor, psalmilor şi laudelor pe cele opt glasuri bisericeşti şi care îşi închină cugetele sale Făcătorului, râvnind a-L lăuda pe Dumnezeu.
În cadrul discuțiilor s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care amintim:
- Ținuta preotului și a cântărețului trebuie să fie demnă și evlavioasă, îmbrăcăminte curată și vocea duioasă, caldă.
- Importanța bunei-cuviințe a dascălului bisericesc atât în relația cu părintele paroh dar și cu credincioșii din parohie.
- Propunerea implementării în cadrul parohiilor proiectul ,,Liturghia – părtășie de cânt”, implicând copii, tineretul și întreaga biserică prezentă la sfintele slujbe.
Încheierea ședinței s-a făcut cu tradiționalele aprecieri și mulțumiri adresate părintelui Maruseac Mihai – parohul Bisericii din Mărițeia Mică – pentru găzduirea evenimentului, precum și celorlalți preoți pentru participare.
Cercul Pastoral nr. 3
„Sfântul Ierarh Petru Movilă”
În data de 6 Noiembrie 2023, la Parohia Sfântul Dumitru din satul Nicani comuna Zamostea, Protopopiatul Rădăuți, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 3, așezat sub patronajul Sfântului Ierarh Petru Movilă – Mitropolitul Kievului și coordonat de Părintele Cosmin Cucu.
După săvârșirea Tainei Sfântului Maslu a urmat meditația cu titlul: „Conduita liturgică a preotului și a cântărețului la săvârșirea serviciilor religioase” și a fost susținută de către Părintele Ostaficiuc Vasile, parohul bisericii din Nicani.
Din cuprinsul meditației, cităm următoarele aspecte:
În cadrul cultului divin preotul oficiază în numele și persoana Mântuitorului, dar totodată este și mijlocitor al obștii creștine către EL. Preoția a fost instituită întâi de toate pentru nevoile cultului, adică pentru a mijloci legătura oamenilor cu divinitatea.
Oficiul de liturghisitor al preotului ortodox constă și în aceea de a fi organul sfințitor al vieții credincioșilor săi. Acest lucru constituie unul din principalele lucruri care ne deosebesc de protestanți.
Se uită adesea importanța liturgică a preotului pentru realizarea și menținerea unității religioase, pentru păstrarea neștirbită a doctrinei, prin respectarea unității și a uniformității cultului. De preotul liturghisitor atârnă redarea corectă sau incorectă a sensului caracteristical al fiecărei taine a bisericii.
Cultul fiecărei religii sau a fiecărei confesiuni poartă pecetea proprie a doctrinei, care l-a inspirat sau care îl dirijează. Iată de ce Biserica noastră nu a lăsat îndeplinirea ritualului la inspirația sau gustul personal al fiecărui liturghisitor. Biserica și-a fixat dealungul timpului rugăciunile și simbolurile proprii, ba chiar și-a fixat în amănunt mișcările fiecărui liturghisitor.
Pentru aceasta, Biserica prescrie în canoanele și în rânduielile ei obligația pentru preot de a respecta tipicul slujbelor fixat de ea și predat în cărțile noastre liturgice.
Au urmat discuții pe marginea temei și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care amintim:
- Cântărețul bisericesc și responsabilitatea liturgică. Și preotul și cântărețul trebuie să fie ancorați la întregul ansamblu de rânduieli liturgice al bisericii. Pentru că fără a-l înțelege din interior, este greu de exprimat într-un context liturgic. Iar cântărețul bisericesc trebuie să fie legat cu toată ființa de acest context liturgic. Un cântăreț care nu participă la o viață duhovnicească susținută, un cântăreț care trăiește o viață dezordonată, un cântăreț care nu se împărtășește cu preotul lui cu care slujește, din același potir, și care nu este parte integrantă din acea comunitate liturgică bisericească eclezială, este exterior acelei comunități. Ce frumos ar fi ca lumea din biserică să vadă că slujitorul stranei este primul care se împărtășește și arată prin aceasta slujirea lui cu adevărat, pornind de la împărtășanie și de la Liturghie. Cântărețul trebuie să confirme că este cu adevărat un creștin, că este în biserică, că are o viață duhovnicească, că trăiește ceea ce face el la strană, că este interesat de ceea ce spune el acolo. Este ideal să avem la strană cântăreț care înțelege că slujirea lui este și ea o slujire sacramentală, că lucrează și el cu cuvântul, că este o lucrare tainică a cuvântului care se petrece în biserică.
- Importanța sinergiei dintre altar și strană Între preot și cântăreț, mai ales dacă este o relație de lungă durată, se creează o legătură duhovnicească foarte profundă. Este o legătură între părinte și fii. Pentru că ar fi ideal ca să fie cântărețul fiu duhovnicesc al preotului, acolo unde cântă. Între cei doi trebuie să existe o armonie, o comuniune duhovnicească profundă. Și atunci, lucrurile dintre cei doi se nasc și cresc în mod firesc. Nu trebuie forțate. După ce se armonizează relațiile dintre ei, în timp lucrurile se așază și din punct de vedere muzical și liturgic. Este ideal ca relația dintre preot și cântăreț să fie sincronă, o sinergie duhovnicească. Prin urmare, imnografia nu-și activează de la sine forțele interioare, ci preotul și cântărețul le activează prin trăirea lor. Sunt parte integrantă din această transmitere. Toată această sinergie dintre preot și cântăreț transmite o stare de bine.
Întâlnirea cercului s-a finalizat cu mulțumiri și felicitări adresate părintelui Ostaficiuc Vasile pentru găzduire și alcătuirea meditației, precum și celorlalți preoți participanți la cerc.
Cercul Pastoral nr. 4
„Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul”
În data de 23 Noiembrie 2023, la Parohia ,, Sfinții Arhangheli Miahil și Gavriil – Măneuți” din comuna Frătăuții Vechi, Protopopiatul Rădăuți, păstorită de către Părintele Andronic Iosif Leonid, s-a organizat ședința preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 4, așezat sub patronajul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul și coordonat de Părintele Traian Molea.
Întâlnirea a debutat cu oficierea Acatistului Sfântului Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii, în biserica parohială. A urmat apoi meditația cu titlul: „Conduita liturgică a preotului și a cântărețului la săvârșirea serviciilor religioase” și a fost susținută de către părintele paroh Leuștean Vasilică Nicanor.
Din cuprinsul meditației, evidențiem următoarele aspecte:
În inima Bucovinei la ieșirea din municipiul Rădăuți în drum spre Frătăuții Vechi trecând cele două pâraie Pozen și Vleoj și până la apa Sucevei se găsește un ținut mirific cu oameni harnici și curați la suflet. Este vorba despre satul Măneuți. Acest ținut are o istorie și o legendă zbuciumată precum unduirea neastâmpărată a valurilor apei Sucevei care îl mărginește. Satul Măneuți se găsește în Podișul Moldovei în Depresiunea Rădăuți iar vecinii satului sunt: municipiul Rădăuți la sud, satul Frătăuții Vechi la vest, satele Costișa și Mitoc la nord și satele Iaz și Dornești la Est. Primele mențiuni despre satul Măneuți le găsim încă din perioada medievală în hrisoavele domnești. Într-un „uric” din anul 1433 urmașul lui Alexandru cel Bun, Ștefan Voievod, dă ca privilegiu lui Dancu, un fiu al lui Giurgiu din Frătăuți, un sat anume Măneuți. Apoi acesta dăruiește această „ocină” Mănăstirii Putna cu poruncă : ” și noi am dat și am întărit de la noi satul înainte spus Măneuți cu mori pe Suceava, Mănăstirii noastre Putna, ca să-i fie de la noi”. Acest sat Măneuți a aparținut mănăstirii Putna până în anul 1785 când s-a înființat Fondul Bisericesc din Bucovina care a inventariat toate proprietățile. Din punct de vedere religios știm că Biserica Ortodoxă de a lungul istoriei a avut un rol național. Marele istoric și patriot Ion Nistor spunea:”Rostul bisericii noastre este Național și numai ea, ca Biserică națională poate să devină educatoare și mărturisitoare a Neamului nostru precum a fost în vechime. Spre această măreață țintă trebuie să tindem cu toții fără deosebire de partid și clasa Socială” ( Ion Nistor în cartea” Rostul național al bisericii noastre.”)
Dintre peronalitățile reprezentative ale parohiei amintim:
– Pr. Martinescu Vasile împreună cu preoteasa Sevastia – primul preot ortodox al parohiei Măneuți între anii 1944-1962.
– Pr. Jacotă Zaharia – Paroh între anii 1962- 1982.
– Pr. Haiduc Valentin între anii 1982-1989 – care a dat funcționalitate casei parohiale mutând dispensarul într-o clădire separată.
– Pr. Chiaburu Gabiu – a predat religia la școală după 60 de ani, a sfințit școala și grădinița din sat.
– Învățătorul Ion Pintilie – școala îi poartă numele
Întâlnirea cercului s-a finalizat cu mulțumiri și felicitări adresate Părintelui Andronic Iosif Leonid – Parohul Bisericii din Măneuți cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, gazda întâlnirii noastre lunare din cadrul Cercului Pastoral Nr.4, pentru găzduire și alcătuirea meditației, precum și celorlalți preoți participanți la cerc.
Cercul Pastoral nr. 5
„Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”
În data de 13 noiembrie 2023, la Parohia Adormirea Maicii Domnului Straja I, comuna Straja , Protopopiatul Rădăuți, preot conferențiar Boțic Florin – Gheorghe, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 5, așezat sub patronajul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și coordonat de Părintele Mihalescu Florin.
După săvârșirea Acatistului Sfântului Ioan Gură de Aur, părintele coslujitor a susținut meditația cu titlul: „Conduita liturgică a preotului și a cântărețului la săvârșirea serviciilor religioase”.
Din cuprinsul meditației, cităm următoarele aspecte:
Opera de mântuire realizată de Mântuitorul Iisus Hristos prin jertfa de pe crucea Golgotei se împărtășește tuturor sufletelor din iubirea Sa pentru noi, până la sfârșitul veacurilor prin slujirea preoțească. Vorbind despre taina preoției, părintele Dumitru Stăniloae afirmă: „Preoția e sublimă prin înălțimea uluitoare la care ridică pe purtătorul ei, dar pe de altă parte, prin răspunderea înfricoșată legată de ea, înălțime și răspundere care stau, pe de o parte, în contrast cu firava ființă omenească, dar pe de alta, îi revelează cinstea și încrederea nemăsurată ce-o pune Dumnezeu în ea. … E sublimă pentru că face din omul creat din nimic, un mijlocitor și un împreună-lucrător al Stăpânului Atotputernic în opera de sfințire și de mântuire a semenilor săi.” . În misiunea sa, preotul poate fi identificat în două ipostaze: cu fața spre Dumnezeu aducându-i Acestuia rugăciunile credincioșilor săi și cu fața spre credincioși făcând cunoscut acestora Cuvântul Lui Dumnezeu.
Sfântul Ioan Gură de Aur vede în preoție cea mai mare demnitate de care se poate învrednici un om muritor: „ Oameni care trăiesc pe pământ și locuiesc pe el, au primit îngăduința să administreze cele cerești și au o putere, pe care Dumnezeu n-a dat-o nici îngerilor, nici arhanghelilor. … ”
Cultul divin ortodox, al cărui centru și esență îl reprezintă Sfânta Liturghie, este locul lucrării sfințitoare și al propovăduirii de credință. În toate manifestările liturgice strălucește slava Mântuitorului, acestea îl mărturisesc în viața moral duhovnicească a creștinului ortodox. Pr. prof. dr. Ilie Moldovan afirma: „Cultul aduce pe omul credincios în relație dialogică, vie și directă cu Dumnezeu, care este ambianța și izvorul comuniunii. “
De asemenea, este cunoscut faptul că cei mai apropiați împreună lucrători ai noștri, ai preoților în via Domnului sunt cântăreții bisericești. Un bun cântăreț este mâna dreaptă a preotului, pe care îl ajută nu numai în biserică și la slujbe, dar și în afara acestora, la înflorirea creștinească a unei parohii. Mai întâi trebuie să recunoaștem că se întâmplă de multe ori, atât nouă preoților, cât și cântăreților, ca să intrăm în Sf. Biserică cu nepăsare, așa cum am intra în orice casă, uitând că biserica este casa lui Dumnezeu. Ea este casa lui Dumnezeu. Și atunci, cum vom intra noi cu nepăsare în ea? Să nu fie! Ci mai vârtos să fim cuprinși de cel mai adânc respect și umilință atunci când trecem pragul sfintei biserici, dându-ne seama că nu suntem decât ,,praf și pulbere !”, așa cum cântăm la priceasnă, față de puterea cea nemărginită a lui Dumnezeu.
Au urmat discuții pe marginea temei și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care amintim:
- Rânduiala zilei, adică tipicul, trebuie să fie bine cunoscut de toți cântăreții care cântă la strană. Cât de neplăcut e atunci când cântarea este luată de un cântăreț din gura altui cântăreț, care a greșit rânduiala. Cântăreții ar trebui să fie în biserică cu cel puțin un sfert de ceas mai înainte de începutul slujbei, ca să se uite peste acea rânduială și să nu greșească.
- Când credincioșii îngenunchează la citirea Sf. Evanghelii, la ieșirea cu sf. daruri sau în alte momente mai însemnate ale sfintelor slujbe, atunci tu, cântărețule, nu sta în picioare, cu coatele rezemate de strană, ci îngenunchiază tu cel dintâi, dând pildă frumoasă celorlalți credincioși. Îngenunchiază cu amândoi genunchii și învață și pe alții să facă la fel, căci Sf. Părinți spun că numai jidovii au îngenuncheat cu un genunchi înaintea lui Hristos cel răstignit de ei pe cruce, în semn de batjocură. Noi ortodocșii trebuie să ne obișnuim să îngenunchem cu ambii genunchi.
- Partea cea mai însemnată pentru un cântăreț: Cântarea. În această privință, iată ce poruncește canonul 75 al Sinodului al VI-lea ecumenic din Trulan: „ Cei ce sunt ca să cânte în biserici, voim să nu întrebuințeze nici strigăte neregulate și nici să silească firea spre răcnire și nici să zică ceva din cele ce nu sunt potrivite și proprii Bisericii, ci să pronunțe cu multă atenție și umilință cântările din psalmii lui Dumnezeu, văzătorul celor ascunse”
Cercul s-a încheiat cu mulțumiri și felicitări adresate părintelui Boțic Florin – Gheorghe pentru prezentarea meditației, precum și celorlalți preoți pentru participare.
A consemnat, Diacon Petrașuc Ioan-Alexandru
