Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna noiembrie întâlniri ale cercurilor pastorale.
Cercul Pastoral nr. 1
„Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți”
De Ziua Bucovinei – 28 Noiembrie 2022 – zi în care ne amintim de mărețul act al unirii provinciei Bucovina cu Patria-Mamă, s-a desfășurat și întâlnirea membrilor Cercului Pastoral Misionar nr. 1, așezat sub patronajul Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuți și coordonat de părintele Prelipcean Nelu-Angel. Întrucât Mănăstirea Bogdana a fost gazda câtorva evenimente menite să omagieze această zi deosebită pentru toți bucovinenii, la inițiativa Părintelui Protopop Ionel-Constantin Maloș, preoții din cercul pastoral au fost invitați de conducerea mănăstirii, în persoana Părintelui Arhimandrit Irineu Lichi, de a fi prezenți la serbarea evenimentului intitulat „Moștenirea Mușatină”, avându-l ca invitat pe domnul profesor univ. dr. Gheorghe Onișoru.
După momentele festive, referatul cu titlul „Isihaști din zona Bucovinei. Viața și învățăturile acestora”, a fost susținut de către Părintele Coslujitor Zapotoțchi Alexandru de la Parohia Sfântul Dumitru din Municipiul Rădăuți. Datorită faptului că tema aceasta a isihaștilor bucovineni este comună tuturor celor cinci cercuri pastorale din Protopopiatul Rădăuți, am ales să menționăm în fiecare raport al cercului, doar câțiva îndrumători duhovnicești care au trait o viață sfântă pe tărâmul binecuvântat al Bucovinei. Astfel, din cuprinsul meditației părintelui Zapotoțchi, cităm următoarele aspecte:
Trăim într-o lume relativă și amăgitoare, pe cât de superficială, pe atât de îmbietoare, în care nu mai este esențial cum să fii om între oameni, ci cum să te adaptezi pentru a trăi mai bine, mai comod, mai lipsit de griji . E mult mai incitant să ai putere și bani pentru a fi important pe pământ, decât să practici ascultarea spre a dobândi smerenia care te face important înaintea lui Dumnezeu și te așază la locul potrivit voilor Sale. Abordarea aceasta este greșită, căci se insistă pe aspectul material al existenței umane, care naște conflicte și dezumanizează, adâncind diferențele dintre semeni, în loc să se cultive elementul spiritual care evidențiază adevărata valoare a omului: „…ce-i va folosi omului, dacă va câștiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde?” (Matei 16, 26). La fel se pune și problema credinței, căci pentru un „blid de linte” suntem capabili de cele mai neașteptate compromisuri.
În acest context nefavorabil, mesajul veșnic actual al Mântuitorului Hristos sună stingher: „Pocăiți-vă, căci s-a apropiat împărăția cerurilor” (Matei 4, 17). Pe cât de simplu și adânc, pe atât de dificil de transpus practic, fiindcă lupta noastră are ca adversar pe cel întunecat de zile și cu prea vastă experiență. Totuși, marii părinți „trăitori” ai credinței – isihaștii – ne-au învățat că se poate viețui în lume, după voia lui Dumnezeu. Între acești mari Părinți, i-am ales ca faruri luminoase care trag la mal suflete învolburate ale credincioșilor din toate timpurile pe următorii:
MITROPOLITUL NECTARIE COTLARCIUC a fost unul dintre isihaștii ierarhi ai Bucovinei. S-a ocupat foarte mult de îngrijirea săracilor, cu o grijă izvorâtă din iubirea pentru aproapele și dorirea de bine duhovnicesc. Îndemna preoții să cultive credincioșilor un comportament izvorât din dragostea de Hristos și de aproapele, astfel încât să nu mai existe, de exemplu, părinți abandonați de copii sau copii lepădați de părinți. Afectat de împotrivirile pe care slujirea sa le-a stârnit, s-a mutat în Împărăția cerurilor la 4 iulie 1935 și a fost înmormântat în Cripta Mitropoliților din cimitirul orașului Cernăuți. Un cuvânt al acestui neobosit păstor răsună în inimile celor ce îi cunosc viața: „Ceea ce putem face, să facem!”.
PĂRINTELE ARSENIE, un părinte putnean cu viață sfântă, împreună-nevoitor cu Sfinții Sila, Paisie și Natan. Pe acesta, Dumnezeu ni l-a descoperit în mod minunat. În anul 1999, pe când se executau lucrări de întreținere în incinta mănăstirii, un monah care săpa, a dat de câteva ori cu târnăcopul într-un loc din care a izvorât un miros de bună mireasmă. Părinții au luat cu atenție și cu evlavie craniul și celelalte sfinte moaște care au fost găsite. Ascultarea, smerenia și râvna sa pentru cele sfinte se înțeleg ușor din cuvintele pe care le-a scris pe o cărticică numită Cercetare împotriva răscolnicilor: „Întru slava lui Dumnezeu Celui în Treime slăvit, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, cu rugăciunea Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu și Pururea-Fecioarei Maria și a tuturor sfinților, am făcut ascultare starețului meu, întru-tot cinstitului părinte ieromonah Dosoftei, și am prescris cu mica mea trudă această Cercetare împotriva răscolnicilor, iar în anul 1733, martie, s-a sfârșit, pentru schitul Putnei. Păcătosul schimnic Arsenie”.
Din sfintele sale moaște izvorăște permanent o bună mireasmă, închinarea la ele aducând multă pace sufletească. Acestea au făcut ca și Cuviosul Arsenie să fie din ce în ce mai cunoscut si mai cinstit de către creștinii ortodocși. În icoana Sfinților putneni, care a fost zugrăvită de părinții Mănăstirii Putna, se află și chipul Cuviosului Arsenie, ca unul ce a făcut parte din aceeași familie duhovnicească a Putnei.
ARHIMANDRITUL TEODOR PAVLO – începând cu anul 1991 s-au redeschis multe din mănăstirile și schiturile desființate abuziv în perioada austriacă, iar mai târziu, în timpul regimului comunist. Astfel, pe lângă mănăstirile Voroneț, Humor, Probota, Orata, s-a redeschis și Mănăstirea Bogdana din Rădăuți, cea mai veche din Moldova, care o vreme a ținut loc și de centru eparhial. La pomenirea Sfântului Nicolae din 1992, arhimandritul Teodor Pavlo este instalat ca primul stareț al acestei mănăstiri, după reînființarea ei. Ca stareț al Mănăstirii Bogdana, a mișcat tot orașul spre ctitoria Mușatinilor prin faptă și cuvânt ziditor, prin predicile sale deosebit de atrăgătoare. Nu era duminică sau sărbătoare în care cuvântul ziditor al arhimandritului să nu se audă în străvechea mănăstire. Aici, lângă morminetele înaintașilor Sfântului Ștefan, a aprins candela credinței și a dragostei față de Dumnezeu și de Biserica Sa. Mulțimea de creștini care venea la Bogdana, din oraș și din împrejurimi, s-a folosit de cuvântul său. Imnul „lubite-voi, Doamne”, cum numai el știa să-l cânte, a răsunat și răsună până astăzi în sufletul și-n mintea celor care l-au cunoscut si l-au ascultat. Râvna pentru rugăciune, pentru pravilă și pentru bună rânduială, dobândite în anii tinereții, încă de când era pe lângă ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor, nu le-a părăsit niciodată. Despre acesta, el însuși avea să mărturisească: în fiecare dimineață, către orele 4, când începea slujba Miezonopticii și a Utreniei, venea la ușa chiliei fiecărui călugăr și, bătând de trei ori, spunea: „Vremea rugăciunii, ora cântării”; iar dacă vreun frate întârzia, întrebarea marelui ieroschimonah era: „Ce fel de atlet al lui Hristos ești tu?”. Dorul după liniștea Rarăului și după patria de Sus nu l-au părăsit niciodată. Ori de câte ori lua Ceaslovul și își începea pravila pentru slujirea Sfintei Liturghii, rugăciunea îi era însoțită de un oftat adânc. Demn, vertical, hotărât – astfel a fost caracterul arhimandritului Teodor, până la cea din urmă suflare. În 1996, în ziua marelui Praznic al Adormirii Maicii Domnului, în urma unei scurte suferințe, și-a dat sufletul în mâinile Mântuitorului Hristos. Două zile mai târziu, trupul său a fost așezat între părinții adormiți ai Putnei, mănăstirea sa de metanie, (De veghe în casa Măriei Sale. File de Pateric de la Mănăstirea Putna, Editura Mitropolit Iacov Putneanul, Putna, 2019).
Au urmat discuții pe marginea temei și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:
- Sfinții Părinți privesc isihasmul ca știință terapeutică, printr-o legătură strânsă între Dumnezeu și om, între mila Domnului și cunoașterea Lui, prin ascultare și spovedanie. Prin urmare, isihasmul este o știință care vindecă, un sistem terapeutic, atât sufletește cât și trupește.
- În viața Bisericii noastre suntem dăruiți de Dumnezeu, la răstimpul bine știut de El, cu mari părinți duhovnicești care devin repere ale conștiinței ascetice, dogmatice și liturgice. Unii se remarcă prin profunzimea gândirii teologice, alții prin capacitatea de călăuzire a comunităților creștine, laice sau monahale, alții prin experiența mistică a rugăciunii. Însă toți sunt călăuziți și pătrunși de același Duh Sfânt care Îl face prezent pe Hristos în inimile lor. Prin ei, Dumnezeu ne călăuzește peste veacuri, până la descoperirea tainei vieții celei veșnice, care va avea loc desăvârșit la sfârșitul veacurilor.
- Trebuie să căutăm, prin rugăciune stăruitoare, un om care să ne ajute să ne limpenzim mintea și să mergem corect pe căile Domnului, urmând sfaturile Sfinților Părinți isihaști, care ne ajută în acest demers. Cel mai de preț lucru în această realație este ascultarea liber consimțită și neconstrânsă. Convingerea că părintele nostru duhovnicesc ne ajută și nu ne chinuie, ne subjugă sau ne anulează egoul, va fi mărturia vie că ne îndrumă corect, făcându-ne nouă biruința mai ușoară asupra păcatelor și patimilor de tot felul.
Întâlnirea s-a încheiat cu mulțumiri și aprecieri adresate părintelui Alexandru Zapotoțchi pentru susținerea referatului precum și celorlalți preoți pentru participare.
Cercul Pastoral nr. 2
„Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul”
Preoții din Cercul Pastoral Misionar nr. 2, așezat sub patronajul Sfântului Cuvios Ioan Iacob Hozevitul și coordonat de Părintele Lupaștean – Barfă Bogdan, s-au reunit în ședință de cerc, joi, 24 Noiembrie 2022, la Parohia Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, păstorită de către Părintele Chifan Alexandru, din comuna Arbore, Protopopiatul Rădăuți.
Ca de fiecare dată, înainte de prezentarea referatului, părinții au citit Acatistul rânduit dinainte, al Sfintei Mucenițe Ecaterina, care a fost săvârșit în biserica parohială, iar meditația intitulată „Isihaști din zona Bucovinei. Viața și învățăturile acestora”, a fost susținută de către părintele paroh de la parohia sus-menționată.
Din cuprinsul referatului, cităm următoarele aspecte:
Cuvântul „isihasm” provine din limba greacă, de la „isihia” care înseamnă liniștire, liniște, singurătate. Isihasmul este o practică ascetică de origine monahală născută în zona Egiptului în secolele IV-V și reprezintă lucrarea tainică de curățire de patimi a creștinilor ortodocși, având în centrul ei repetarea neîncetată a rugăciunii lui Iisus și dorința de liniștire interioară. Două repere teologice importante care au inspirat pe creștinii ortodocși în viața de liniștire interioară, de isihie, au fost scrierile Sfântului Dionisie Areopagitul și ale Sfântului Simeon Noul Teolog (†1022). Isihasmul se practică astăzi mai cu seamă în rândul monahilor și al monahiilor. Sfântul Munte Athos este recunoscut ca centru isihast unde călugării s-au dedicate vieții contemplative, în liniște desăvârșită. (Cf. Preotul Profesor Dr. Dumitru Stăniloae, Ascetica și Mistica Bisericii Ortodoxe, Editura Institutului Biblic și de Misiune al BOR, București, 1991).
Pe teritoriul țării noastre, dar mai ales în munții Bucovinei, au existat mulți sihaștrii. Cuvântul însuși de sihastru vine de la isihastirion care înseamnă locul unde traiau cei care voiau să se liniștească. Ce înseamnă această liniște? Înseamnă pacificarea patimilor, a gândurilor, a cuvintelor și a comportamentului prin lucrarea rugăciunii. Nu este vorba de o liniște într-o comoditate de tip modern. Liniștirea în isihie nu era un fel de meditație de tip asiatic sau modern, ci era o nevoință în rugăciune până la sfințirea profundă a conștientului și a subconștientului, a sufletului și a întregii ființe omenești, sfințirea gândurilor și a simțurilor și sfințirea relației cu Dumnezeu și cu semenii, (Cf. Preot Daniel Corîu, Sfinții isihaști români – teologi ai harului dumnezeiesc, Editura Agaton, Colecția Rugul Aprins – 20, Făgăraș, 2014).
Dintre isihaștii cei mai de seamă care s-au nevoit pe teritoriul strict al Bucovinei, părintele Alexandru Chifan i-a amintit pe Sfinții Leontie de la Rădăuți, Daniil Sihastru, Iacob Putneanul, Sila, Paisie, Natan de la Sihăstria Putnei și a prezentat sumar câteva detalii despre viața și învățăturile acestora.
O particularitate distinctă a referatului părintelui Chifan este subcapitolul intitulat Pustnicii din Munții Rarău, subcapitol care descrie cu lux de amănunte viețuirea isihastă a unor oameni – bărbați și femei – cu viață foarte îmbunătățită care se mai nevoiesc și în zilele noastre în Munții Rarăului și ale căror rugăciuni neîncetate bat la porțile cerului, cerând iertare și mântuire pentru noi toți (A se vedea și Baron Ioan, Despre Pustnicii nevăzuți din Munții Bucovinei 2 https://www.youtube.com/watch?v=cHhpb0cDh8Q).
Au urmat discuții pe marginea temei și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:
- Tinderea spre isihie, adică spre pacea inimii, este proprie tuturor oamenilor, dintotdeauna. Dorințele de tot felul și păcatele sunt cele ce tulbură armonia interioară, însă când omul se bucură de liniștea minții, distinge ușor între gândurile bune care vin de la Duhul Sfânt și cele rele care vin de la duhul cel rău și le alege pe cele bune. Dacă însă mintea s-a obișnuit să primească gândurile rele, acestea pun stăpânire pe ea și pe simțuri, chinuind ființa în permanență.
- Adunați în obști mai mici sau mai mari, veniți din diferite colțuri ale pământului românesc, isihaștii și-au condus viața lor după cum au învățat de la înaintașii lor spirituali, de la duhovnicii vremii, de la toți cei ce și-au început viața călugărească alături de mari sfinți care au pus bazele vieții monahale în tot cuprinsul țării. Mulți dintre aceștia, monahi sau monahii au trăit după reguli bineplăcute lui Dumnezeu, deci pot fi exemple de urmat pentru fiecare dintre noi, cei credincioși.
- Isihasmul reprezintă expresia unui creștinism integral pe care Biserica trebuie să-l practice mai ales în contextul spiritual, cultural și social al vremii în care trăim, fiind de mare folos pentru renașterea spirituală și morală a neamului nostru românesc.
Dicuțiile au fost dirijate de către părintele coordonator Bogdan Lupaștean dimpreună cu părintele misionar protopopesc Ilie Molea. În cadrul acestora, s-au evidențiat câteva aspecte care fac referire la modul practicării isihasmului în vremurile actuale.
Încheierea ședinței s-a făcut cu tradiționalele aprecieri și mulțumiri adresate părintelui Alexandru Chifan, pentru găzduirea evenimentului și pentru alcătuirea meditației, precum și celorlalți preoți pentru participare.
Cercul Pastoral nr. 3
„Sfântul Ierarh Petru Movilă”
În data de 21 Noiembrie 2022, la Parohia Sfânta Treime din orașul Siret, Protopopiatul Rădăuți, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 3, așezat sub patronajul Sfântului Ierarh Petru Movilă – Mitropolitul Kievului și coordonat de Părintele Cosmin Cucu.
După săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, a urmat meditația cu titlul: „Isihaști din zona Bucovinei. Viața și învățăturile acestora”, care a fost susținută de către Părintele Coslujitor Hapenciuc Ioan, de la parohia menționată mai sus. În prelegerea sa, părintele a căutat să-i amintească doar pe câțiva isihaști care, fie au stat în pustie, fie au trăit în mănăstiri sau schituri, fără să fi deținut ranguri arhierești, cu toate că în Patericul românesc întâlnim și foarte mulți din această categorie. De asemenea, a încercat să prezinte pe cei care sunt născuți în Bucovina și mai puțin pe cei care au sihăstrit în Bucovina. Cu precădere, părintele Hapenciuc a prezentat detaliat viața și activitatea Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul, unul dintre cei mai cunoscuți isihaști ai Bucovinei; a stăruit asupra biografiei lui, întrucât sfântul a avut legături cu orașul Siret.
Din cuprinsul referatului (scris în întregime de mână), cităm următoarele aspecte:
Împlinind Evanghelia în diverse forme de viețuire duhovnicească, potrivit unei chemări tainice, părinții isihaști, fără a se izola spiritual de semeni, fiecare în felul său a devenit model duhovnicesc pentru toate timpurile. Pe tot cuprinsul teritoriului românesc au existat locuri cu viețuire sihăstrească, dar cele mai renumite au fost pe teritoriul Dobrogei și al Moldovei. Bucovina nu a fost mai prejos și chiar dacă în anumite perioade istorice a fost sub ocupație străină, viața isihastă a existat fără întrerupere. Dintre isihaștii bucovineni, amintim – fără a zăbovi asupra lor – și pe următorii:
CUVIOSUL MIHAIL IEROSCHIMONAHUL – ucenic apropiat al Sfântuluio Daniil Sihastrul, care, după ce a fost starețul Voronețului 10 ani, s-a retras în sihăstrie.
CUVIOSUL IOASAF ARHIMANDRITUL – primul egumen al Mănăstirii Putna (1470-1484); și el s-a retras în 1476 în sihăstrie, luând numele de Iosif. A trecut la cele veșnice în ziua de 19 octombrie 1484.
CUVIOSUL GHERONTIE IEROSCHIMONAHUL – egumenul Mănăstirii Humor (secolul XV), fost ucenic al Sfântului Daniil Sihastru.
CUVIOSUL ANASTASIE DASCĂLUL (†1490) din ținutul Sucevei; a fost și stareț al Mănăstirii Moldovița.
CUVIOSUL PAISIE IEROMONAHUL – Mănăstirea Humor, secolul XVI; pe timpul său, s-a zidit actuala biserică a Mănăstirii Humor, în 1530, domnitor fiind Petru Rareș.
Au urmat discuții pe marginea temei și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care amintim:
- Noi, bucovinenii, trăim într-un ținut binecuvântat și datorită faptului că aici, în Bucovina, au viețuit acești sihaștrii sfinți. Faima mănăstirilor noastre este și rodul rugăciunilor isihaștrilor. Lângă fiecare mănăstire UNESCO a existat o puternică vatră de sihăstrie, iar până la înființarea școlilor teologice, preoții se formau duhovnicește în aceste locuri.
- Sfântul Daniil Sihastrul trebuie să rămână un model de slujire și duhovnicie pentru noi preoții din Siret, mai ales pentru faptul că el a călcat cu siguranță prin Târgul Sirete și putem spune că a fost și în această biserică a Sfintei Troițe, în care ne aflăm.
- Este bine să învățăm de la toți sfinții părinți isihaști, „nu să vorbim neapărat frumos ci să încercăm să trăim frumos”; „taci tu să vorbească faptele tale” sau „care cuvânt poate contrazice fapta?”. În acest sens, părintele isihast rămâne o icoană autentică a chipului lui Dumnezeu în om, o prezență vie în fața căruia descoperim lumina, căldura, pacea, bucuria și adumbrirea dumnezeiască, încă aici, pe pământ.
În cadrul discuțiilor – dirijate de către părintele misionar protopopesc Ilie Molea și părintele Cosmin Cucu, coordonatorul cercului – s-a pus accentul pe pastorația preotului: este bine să se țină cont de specificul fiecărei parohii; slujba înmormântării să se oficieze conform tipicului bisericesc, fără adaosuri sau inovații; preoții să folosească în cult ultima ediție a Liturghierului și a Molitfelnicului, avându-se în vedere modul de citire și intonație al rugăciunilor.
Întâlnirea cercului pastoral-misionar s-a finalizat cu mulțumiri adresate părinților participanți dar și cu felicitări aduse părintelui Ioan Hapenciuc pentru întocmirea deosebită a referatului și pentru organizarea ședinței.
Cercul Pastoral nr. 4
„Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul”
În data de 22 Noiembrie 2022, la Parohia Sfinții Arhangheli din comuna Marginea, păstorită de către Părintele Mihalescu Nicolae din Protopopiatul Rădăuți, s-a ținut ședința preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 4, așezat sub patronajul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul și coordonat de Părintele Traian Molea.
Întâlnirea a debutat cu oficierea Acatistului Bunei Vestiri a Maicii Domnului, apoi a urmat meditația intitulată „Isihaști din zona Bucovinei. Viața și învățăturile acestora” și a fost susținută de către Părintele Spînu Nicu, coslujitor al Parohiei Marginea I și Consilier Digitalizare și Tehnologia Informației din cadrul Arhiepiscopiei noastre.
Călăuzit de trăirea personală și ajutat de experiența culeasă din câmpul științelor exacte și al științelor creierului, după cum însuși mărturisește, părintele consilier a evidențiat în prelegerea lui, importanța isihasmului ca măsură de combatere a vieții fragmentate, zgomotoase și a fărâmițării interioare, într-o societate îndreptată spre consum, în care cu toții ne nevoim. A prezentat, de asemenea, pe scurt, viața câtorva exponenți bucovineni ai curentului isihast, viață care ajută întreprinderea noastră de cultivare duhovnicească personală, dar mai ales a celor a căror suflete „se vor cere din mâinile noastre”, ale slujitorilor Sfintelor Altare.
Pe lângă personalităţile marcante ale isihasmului din zona Bucovinei, şi anume: Sfântul Daniil Sihastru, Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuţi, Vasile de la Moldoviţa, Epifanie de la Voroneţ, Cuvioşii Sila, Paisie şi Natan, smeriţii sihaştri din Sihăstria Putnei, părintele Nicu Spînu i-a amintit şi pe cei care aşteaptă să fie „redescoperiţi”, cum sunt Ieroschimonahul Calistrat, întemeietorul rugător al Suceviței, Sihastrul Pahomie, întemeietorul Slatinei, pustnicul Sisoe de la Rarău, sihastrul Iov de la Râșca, ori Lazăr, Teodosie și Dosoftei, stareții de la Sihăstria Putnei.
Dintre sihaștrii pomeniți mai sus, vom nota succint viețile a doi nevoitori care s-au desăvârșit prin înfrânare și rugăciune, devenind miljocitori înaintea lui Dumnezeu pentru toți oamenii:
SFÂNTUL VASILE DE LA MOLDOVIŢA. Acest sfânt din zona Moldovei, ni s-a făcut cunoscut de către Mitropolitul Dosoftei în cartea sa, Viaţa şi petrecerea sfinţilor[1]. Mitropolitul menţionează că în Palinodia, o carte a teologului ucrainean Zaharia Kopistenski, din anii 1621-1622, ni se oferă câteva informații despre Sfântul Vasile de la Moldoviţa, numit şi „făcătorul de minuni”. Nu ni se spune când a trăit dar, după părerea unor istorici, el s-a născut între anii 1370-1375, în Bucovina, într-un sat din apropierea Moldoviţei. Mai târziu a intrat în mănăstire cu numele Vasile şi a participat, alături de ceilalţi vieţuitori, la refacerea sfântului locaş. El era menţionat ca egumen al acestei mănăstiri în anul 1415, îndatorire şi slujire pe care a îndeplinit-o până prin anii 1445-1455. Asta înseamnă că a fost contemporan cu mitropolitul Iosif al Moldovei.
Ca egumen al Moldoviței, el a împărţit obştea în trei părţi bine stabilite: unii erau la Biserică pentru slujbe, alţii la ascultare, cu diferite treburi, iar alţii la chilie, rugându-se sau odihnindu-se, astfel încât slujba din biserică nu se oprea niciodată. Cât timp a fost conducătorul obştii, mănăstirea a cunoscut o mare creştere duhovnicească. El avea ucenici în Muntele Athos chiar, dar şi la Mănăstirea Studion din Bizanţ, de unde a adus zeci de manuscrise. Cu această ocazie, a întemeiat o vestită şcoală de monahi cateheți şi caligrafi, pentru nevoile bisericilor de sate.
Petrecându-şi viaţa în post, rugăciune, săvârşirea faptelor de milostenie, el a fost unul din marii trăitori de la începutul secolului al XV-lea, fiind astfel o pildă aleasă pentru credincioşii care veneau în mănăstire să caute cuvânt de învăţătură şi de mângâiere sufletească. După ce a trecut la cele veşnice, s-a dovedit făcător de minuni încât trupul său, care a fost găsit nestricat, a fost aşezat în biserică şi cinstit de toţi ca un adevărat sfânt. Rămăşiţele sale pământeşti au fost cinstite cu mare evlavie de către credincioşi după ce acesta a trecut la cele veşnice, însă azi nu se ştie unde se află sfintele sale moaşte[2]. Conştiinţa maicilor de la Moldoviţa şi a credincioşilor din parohiile din împrejurimile acestei mănăstiri face ca pomenirea din neam în neam a acestui sfânt să rămână până în zilele noastre.
SFÂNTUL EPIFANIE DE LA VORONEŢ. A trăit în prima jumătate a secolului al XVII-lea în Mănăstirea Voroneţ, fiind originar din părţile Sucevei. El a fost unul din cei mai mari schimonahi ai mănăstirii din acea perioadă, străduindu-se în toate să urmeze nevoinţa stareţului Daniil (Sfântul Daniil Sihastru). În tradiţia locului, pentru că nu avem date scrise despre faptele Cuviosului Epifanie, se spune că acest mare monah era foarte ascultător şi blând, avea darul lacrimilor şi era desăvârşit în dragostea faţă de Dumnezeu şi aproapele. În Patericul românesc ni se oferă nişte date vagi, anume că el ar fi trăit prin anii 1660, „biruind desăvârşit toate cetele vrăjmaşilor celor nevăzuţi prin adâncă smerenia sa”[3]. Era un mare dascăl al rugăciunii şi un bun povăţuitor de suflete, căci avea darul vederii inimii fiecăruia, iar cu numele lui Hristos putea alunga duhurile necurate din oameni. După ce s-a mutat la cele veşnice, în sânul lui Avraam, a fost cinstit de toţi ca un adevărat sfânt făcător de minuni.
Discuțiile au fost dirijate de către coordonatorul cercului – Părintele Traian Molea și de Părintele Misionar Protopopesc Ilie Molea. Pe marginea temei discutate, s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care amintim:
- Viaţa monahală este un tezaur de nepreţuit al Bisericii Răsăritene, fie că este vorba de cea română[4] sau altele. În cazul de faţă, isihasmul, poate reprezenta și pentru mireni, desigur, într-o formă adaptată vremurilor actuale, o alternativă la fărâmițarea și fragmentarea marketată în diverse forme și vândută ieftin la taraba modernității.
- Viața duhovincească și identitatea generațiilor de bucovineni au fost catalizate de acești sfinți trăitori în odihna lui Dumnezeu, dar și în puterea iubirii de aproapele, prin viața lor curată și nefragmentată de zbuciumul lumii[5]. De asemenea, conștientizăm astăzi, după secole de isihasm românesc, că fără ei, cei cunoscuți sau cei necunoscuți, pământul acesta binecuvântat de Dumnezeu nu ar putea cânta în imagini, iar lumina care ţâşneşte din el nu ar mai putea fi simţită de cei care ajung în Bucovina, pelerini sau turişti, români sau străini.
- Istoria ţinuturilor româneşti, şi în special ţinutul Bucovinei, ne arată că isihasmul a fost şi este practicat nu doar de către monahi, ci şi de către simpli credincioşi care doresc să ajungă mai aproape de Dumnezeu[6]. Prin practicarea liniștii, prin rugăciune curată, prin post adevărat, prin iubire sinceră şi prin fapte demne de ortodoxie, putem câştiga împliniri în viaţa de zi de zi, urmând să culegem roadele duhovniceşti pe tărâmul lumii cereşti, când ne vom bucura de fericire în veşnicie.
Încheierea întâlnirii s-a făcut cu felicitări la adresa părintelui consilier Nicu Spînu pentru alcătuirea consistentă a meditației și cu mulțumiri adresate gazdei – părinților slujitori ai Parohiei Marginea I, precum și tuturor celorlalți membri care alcătuiesc cercul pastoral Daniil Sihastrul.
Cercul Pastoral nr. 5
„Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”
În data de 14 Noiembrie 2022, la Parohia Adormirea Maicii Domnului din comuna Bilca, Protopopiatul Rădăuți, păstorită de către Părintele Calancea Ciprian Casian, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 5, așezat sub patronajul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și coordonat de Părintele Mihalescu Florin.
După săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, s-a desfășurat meditația cu titlul: „Isihaști din zona Bucovinei. Viața și învățăturile acestora” și a fost susținută de către Părintele Coslujitor Calancea Gheorghe de la parohia sus-menționată. În prima parte a prelegerii, autorul notează câțiva vechi isihaști, precum Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, Mitropolitul Teoctist I al Moldovei, Ghenadie de la Putna, Daniil Sihastrul, Inochentie și Eustatie de la Probota, și alții, care de-a lungul timpului pe pământurile Bucovinei, conduși de iubirea dumnezeiască, au petrecut și și-au sfințit viețile prin rugăciuni, posturi îndelungate și privegheri.
În partea a doua a meditației, părintele Calancea a creionat viața și învățăturile câtorva părinți cuvioși contemporani cu noi. Dintre aceștia, îi amintim pe următorii:
Ieromonahul DAMASCHIN SCHIPOR de la Mănăstirea Putna. Cât l-au ținut puterile era primul la biserică, slujind Miezonoptica și Utrenia, pe când preotul „de rând” făcea Proscomidia. Pomenea cu dragoste și cu seriozitate pomelnicele credincioșilor. Și când i-a slăbit vederea, a continuat să pomenească, folosindu-se de o lupă. La chilie, citea mult din Psaltire, încât o știa pe de rost. În nevoința sa părintele, cu toată ființa sa, făcea din toate rugăciune.
PAMVO BUHĂESCU – egumenul de la Schitul Daniil Sihastrul, Straja. În cuvântul trimis la înmormântarea egumenului, Mitropolitul Daniel al Moldovei (actualul Părinte Patriarh) relata următoarele: „Părintele Pamvo s-a distins prin evlavie și hărnicie, muncă și dăruire jertfelnică. În condiții grele a ridicat un schit frumos într-un loc pustiu, sporind astfel evlavia credincioșilor. Am participat la sfințirea schitului în plină iarnă, în decembrie 1991, și am simțit că mai tare decât gerul de afară era credința cea fierbinte a părintelui Pamvo, a monahilor și a credincioșilor care au ajutat la zidirea locașului sfânt. Cel ce a iubit pe Dumnezeu în lumea aceasta va fi iubit de Dumnezeu în Împărăția Vieții Veșnice” (Monahismul ortodox românesc – istorie, contribuții și repertorizare, Volumul Ι, Editura Basilica a Patriarhiei Române, București, 2014).
Arhimandritul IACHINT UNCIULEAC al Putnei. Permanent a fost un adevărat părinte duhovnicesc; zăbovea atât în ascultarea, cât şi în povățuirea celui care venea cu toată încrederea față de un părinte duhovnicesc; îi păstra pe toți prezenți în pomelnicul său personal; credincioșii îl aveau la rândul lor înscris alături de cei dragi ai familiei. Ca ghid al mănăstirii în perioada comunistă, pătrundea în inimile celor pe care-i conducea la vizitarea bisericii și a muzeului; cei veniți pe linie de partid erau cuceriți sufletește de învățătura creștină, izvodită din cele pe care „turiștii le vedeau” atât în biserică, precum și în muzeu; nu oricine putea să pătrundă în inimile puternicilor zilei, când credința era oprimată și sentimentele patriotice înăbușite (Fărâme dintr-o experiență exemplară. Arhimandritul Iachint – un stareț simbol, carte inițiată, alcătuită și îngrijită de Perasfințitul Calinic Botoșăneanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, Editura Gedo, Cluj-Napoca, 2005).
Ieroschimonahul CHESARIE ALBEAȚĂ de la Mănăstirea Putna. În toată viața sa, părintele Chesarie a lucrat în permanență în ogorul rugăciunii. A ajuns să cunoască starea sufletească a fiecăruia și pulsul duhovnicesc al tuturor celor care îl căutau. El socotea paza minții, ca fiind lucru de bază în urcușul duhovnicesc. Era un om al cuvântului și al ordinii. Rugăciunile părintelui nu permiteau duhurilor necurate să se atingă de mănăstire sau de vreun viețuitor al ei. S-a învrednicit de darul înainte-vederii. Prin rugăciunea sa, cei bolnavi se vindecau iar cei cuprinși de patimi se izbăveau de ele, nesimțind nicio pornire spre păcat.
EPISCOPUL GHERASIM PUTNEANUL. Era numit „Bunicul Bucovinei”, adesea remarcându-se prin cuviință, blândețe și evlavie sfântă, apreciat datorită ordinii și disciplinei izvorâte din sufletul său. Ospățul său a fost Sfânta Liturghie slujită în fiecare zi și literatura ce consta în Plângerile Sfântului Efrem Sirul. Spunea mereu foarte frumos că „preotul este ca un fir metalic prin care curentul electric trece și se face lumină, chiar și dacă acest fir este ruginit. Numai când firul este rupt, curentul nu mai ajunge să se facă lumină” (De veghe în casa Măriei Sale, File de Pateric de la Mănăstirea Putna, Editura Mitropolit Iacov Putneanul, Putna, 2019).
ARHIEPISCOPUL PIMEN ZAINEA AL SUCEVEI ȘI RĂDĂUȚILOR. Adevărat stâlp al Bucovinei, român desăvârșit, patriot ce a încălzit și a inspirat inimi multe de români. Monah smerit și credincios chemării sale până la sfârșit. Adevărat voievod între arhierei, căci toiagul păstoriei sale nu i-a tremurat în mâna albă și uscățivă. Cuminte și serios, blând și aprig deopotrivă. Iar prin acestea toate chipul lui rămâne în inima Bucovinei ca icoana Păstorului și a vrednicului urmaș al Slăvitului Voievod Ștefan. Părinte al Bucovinei și prieten al Sfinților Putneni, chip de pateric, călugăr și păstor duhovnicesc, păstor iubit al Bucovinei, ctitor de suflete, model de ascultare, modestie, hărnicie și cumpătare, pildă de smerenie și iertare, pildă de milostenie și pace, slujitor smerit și bun al lui Dumnezeu, povățuitor pe calea mântuirii, apărător al monumentelor istorice, părintele sărmanilor și ocrotitorul bătrânilor, copilul răsfățat al Bucovinei (pasaj preluat din mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la slujba de înmormântare a Arhiepiscopului Pimen al Sucevei şi Rădăuților, 22 mai 2020).
Au urmat discuții pe marginea temei și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:
- Cuvioșii părinți isihaști au bineplăcut lui Dumnezeu, iar pentru aceasta suntem convinși și credem cu tărie că au fost răsplătiți pentru ceea ce au fost, pentru ceea ce sunt acum, dar și pentru ceea ce au lăsat urmașilor lor, ani la rând.
- Toți acești oameni ai lui Dumnezeu sunt prezenți și îi simțim în sufletele și inimile noastre. Sunt prezenți lângă noi prin pilda vieții lor, sunt prezenți lângă noi prin ucenicii lor, care s-au îndulcit și au gustat din izvorul învățăturilor lor.
- Marii isihaști bucovineni care și-au sfârșit viața în dreaptă-credință, lasă în urma lor adevărate modele de trăire creștinească și demnă de urmat de toți cei ce doresc să calce pe urmele lor. Au zidit și zidesc prin învățăturile lor pe mulți oameni chiar și în zilele noastre; au îndreptat și îndreaptă pe cei rătăciți și pierduți, iar prin rugăciunile lor către Dumnezeu duc de pe pământ la viața veșnică pe aceia pe care le urmează pilda vieții și exemplul lor.
Cercul s-a încheiat cu mulțumiri și felicitări adresate gazdei – părinților slujitori ai Parohiei Bilca I – pentru organizare și alcătuirea foarte minuțioasă a referatului, precum și celorlalți preoți pentru participare.
A consemnat, Arhid. George Mironescu
[1] Mitropolitul Dosoftei, Viaţa şi petrecerea sfinţilor, Editura Echinox, Cluj Napoca, 2002, p. 47.
[2] Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 102.
[3] Ibidem, p. 201.
[4] Vezi Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Sfinţi daco-români şi români, Ediţia a II-a, Editura Trinitas, Iaşi, 2004; Ieromonah Ioanichie Bălan, Vetre de sihăstrie românească, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1982; Sfinţi ocrotitori ai Moldovei canonizaţi în perioada 1992-2009, Ediţie îngrijită de Arhim. Dr. Emilian Nica, Editura Doxologia, Iaşi, 2009.
[5] Câteva coordonate pentru ceea ce poate reprezenta starea de fragmentare lăuntrică a omului modern, precum și încercarea de a găsi în isihasm un mod de defragmentare a vieții, întalnim la Diac. Lect. Dr. Sorin Mihalache, Bruiajele lumii și fragmentarea lăuntrică. Despre zgomotul societății de consum și fărâmițarea interiorității omenești. Mențiuni filocalice și câteva rezultate recente din științele creierului, în „THEOLOGICA”, Nr. 1/2021, Revista Centrului de Studii Teologice Sfântul Dionisie Exiguul, Episcopia Ortodoxă Română a Italiei, Roma, 2021.
[6] Despre tradiția practicării isihasmului pe meleagurile noastre, detalii consistente întâlnim la: Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Din istoria isihasmului în Ortodoxia română, în «Filocalia», volumul VIII, EIMBOR, Bucureşti, 1979 (reed. 1992); Prof. Dan Zamfirescu, Paisianismul, un moment românesc în istoria spiritualităţii europene, Editura Roza Vânturilor, Bucureşti, 1996; Pr. Roger Coresciuc, Dispute ştiinţifice şi isihasm, în «Ziarul Lumina», 21 mai 2010, ediţie electronică, https://ziarullumina.ro/teologie-si-spiritualitate/patristica/dispute-stiintifice-si-isihasm-28864.html.
