Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna mai întâlniri ale cercurilor pastorale.
Cercul Pastoral Nr. 1,
„Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți”
Luni, 08 Mai 2023, s-a desfășurat întâlnirea membrilor Cercului Pastoral Misionar nr. 1, așezat sub patronajul Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuți. Ședința a fost precedată de oficierea Slujbei Vecerniei, în biserica parohiei Sfânta Cuvioasă Parascheva din Municipiul Rădăuți.
După săvârșirea Vecerniei, a urmat meditația cu titlul: „Povețele bătrânilor și aplicarea acestora în pastorație”, care a fost susținută de către Părintele Paroh Prelipcean Nelu-Angel, coordonatorul cercului pastoral.
Din cuprinsul referatului, redăm următoarele aspecte:
Bătrânețea este văzută sau percepută de cele mai multe ori ca o colecție de boli și suferințe. Nu putem ignora, într-adevăr și această realitate care se asociază cu bătrânețea, dar ea și adună și mărturisește că este mai mult decât neputință și povară familiei sau societății în care trăim.
O cugetare zice: ,,dacă tinerețea ar ști… și dacă bătrânețea ar putea…”. Între cele două intervale ale existenței noastre este, de cele mai multe ori, o strânsă legătură, pentru că alegerile pe care le facem în tinerețe vor defini anii senectuții, acea vârstă a treia cum mai este numită bătrânețea.
Părintele Patriarh Daniel obișnuiește să spună că nu există bătrâni, ci doar tineri de vârste diferite. Și aceasta pentru că, deși trupul, odată cu trecerea anilor, pierde din vigoare și chiar buna lui funcționare somatică, sufletul oricărui bătrân rămâne plin de nădejde, de proiecte, pe care vrea să le vadă realizate; de speranța că mâine se va simți mai în putere și va face lucrurile așa cum le făcea odată; dar mai mult decât toate, bătrânețea, care are ca temelie o viață trăită cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu, este o colecție de priviri, gesturi și cuvinte pline de înțelepciune. Nu întâmplător cuvântul ,,călugăr” vine din grecescul „kalos”, care înseamnă „frumos”, „bun”, („gheron” însemnând „bătrân”).
Bătrânii au fost – și sperăm să rămână și pentru societatea umană de astăzi – niște repere și izvoare de soluții la problemele, neajunsurile și provocările care tulbură viața oamenilor. Nu toți bătrânii sunt înțelepți, cum nici toți tinerii nu sunt cu capul în nori; dar pentru multe perioade ale istoriei comunităților și popoarelor care au existat sau mai există și astăzi, bătrânii au fost o grupare distinctă, cinstită și chemată să fie la conducerea comunităților din care făceau parte. Dreptul și mult credinciosul Iov avea să spună: ,,Oare nu la bătrâni sălășluiește înțelepciunea și priceperea nu merge mână în mână cu vârsta înaintată?” (Iov 12, 12), precum și cel plin de înțelepciune, marele Solomon cugeta: ,,Bătrânețea este o cunună strălucită; ea se află mergând pe calea cuvioșiei” (Pildele lui Solomon 16, 31).
Așa cum la Avva Antonie au venit trei tineri monahi să ceară cuvânt de folos, iar unul dintre ei nu spunea nimic, nu cerea nimic. Când a fost întrebat de ce nu spune nimic, a răspuns că vederea avvei Antonie îi este de ajuns. De multe ori doar prezența bătrânilor ne este de mare folos. „Cuvântul sună, dar fapta tună!”, spunea un alt bătrân cuvios, părintele stareț Iachint Unciuleac al Putnei.
Unul dintre factorii care pot influența traiectoria slujirii noastre este dat de relația noastră cu persoanele în vârstă din preajma noastră. Putem învăța a sluji Domnului din propriile noastre căderi și ezitări sau putem să ne folosim de experiența căderii celor mai în etate decât noi și care poate au avut aceeași misiune și slujire asemeni nouă; și nu numai din căderile lor, ci și din virtuțile dobândite de ei.
Deși există o tensiune între generații, ea trebuie filtrată de faptul că și unii și alții sunt fiii aceleiași Împărații și se împărtășesc din același Potir, altfel riscăm să ne întrebăm și noi ca marele Pavel Apostolul: ,,Oare s-a împărțit Hristos?” (I Corinteni 1, 13).
Discuțiile au fost dirijate, ca de obicei, de părintele coordonator Angel Prelipcean și părintele misionar protopopesc George Mironescu. Printre subiectele discutate, s-a evidențiat și bunul simț de care dau dovadă bătrânii înțelepți. De asemeni, în relația noastră cu bătrânii, ne ajută foarte mult povețele lor căci „înţelepciunea este la om adevărata cărunteţe şi vârsta bătrâneţilor înseamnă o viaţă neîntinată” (Înțelepciunea lui Solomon 4, 9).
Din cadrul discuțiilor pe marginea temei, notăm câteva propuneri/repere de bună practică pentru bunul mers al Bisericii:
- „Cine nu are bătrâni, să-și cumpere!”, zice o vorbă românească. Astfel și sufletul neamului nostru românesc a prețuit bătrânețea ca pe un depozitar de înțelepciune, de experiență acumulată prin împliniri și eșecuri, prin bătălii câștigate sau pierdute; bătrânețea, nu ca pe o povară pentru cei tineri, ci ca pe o binecuvântare și șansă pentru care trebuie să mulțumim lui Dumnezeu și să-L rugăm să-i mai lase în preajma noastră pentru că încă nu am ajuns la deplinătatea înțelegerii lor.
- „După roadele lor îi veți cunoaște”, ne spunea Hristos Domnul nostru (Cf. Matei 7, 16; 20). După felul cum el, bătrânul, se va raporta la tinerețea ta, te va primi cu smerenie, vei simți bucuria de a fi acolo cu el, îți va spune cu blândețe unde ai greșit și vei ieși de la el cu inima plină de nădejde și dorința revederii, simțind că ai găsit, de fapt, o comoară ascunsă în țarină, un izvor de apă vie. Sfântul Ioan Gură de Aur vedea imposibilă viața duhovnicească în special, dar și cea socială în general, fără un sfătuitor, un dascăl priceput.
- Mândria este cauza principală a faptului că preferăm să nu cerem sfat aproapelui, chiar dacă acest lucru ne pune în situația să facem greșeli mari, de multe ori. Smerenia ne folosește pentru a ști cum să ne raportăm la sfaturile pe care le putem primi de la enoriași, fie ei chiar și mai tineri, nu numai bătrâni. Bineînțeles sfatul lor nu este lege, dar, dacă este bazat pe învățătura Scripturii, ar trebui luat în considerare cu siguranță. Faptul că sfaturile folositoare și bune ale bătrânilor sau chiar ale celor mai tineri decât noi, sunt luate în considerare și puse în practică, va cimenta relația dintre preot și păstoriții săi.
La finalul ședinței, s-au adresat mulţumiri și felicitări părintelui Angel Prelipcean pentru întocmirea meditației și coordonarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
Cercul Pastoral Nr. 2
„Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul”
Preoții din Cercul Pastoral Misionar nr. 2, așezat sub patronajul Sfântului Cuvios Ioan Iacob Hozevitul și coordonat de Părintele Bogdan Lupaștean-Barfă, s-au reunit în ședință de lucru, marți, 30 Mai 2023, la Parohia Înălțarea Domnului, din comuna Dărmănești, Protopopiatul Rădăuți.
Înainte de prezentarea referatului, părinții au săvârșit Acatistul Mântuitorului Iisus Hristos. Meditația intitulată „Atitudinea actuală a persoanelor vârstnice față de preot și Biserică”, a fost susținută de către Părintele Dogaru Vlad Ioan Dragoș de la parohia sus-menționată. Din cuprinsul ei, cităm următoarele aspecte:
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința sa de lucru din 16 decembrie 2021, a examinat referatul Cancelariei Sfântului Sinod privind declararea anului 2023 în Patriarhia Română ca Anul omagial al pastorației persoanelor vârstnice și Anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești (psalți). Cancelaria Sfântului Sinod a formulat această propunere, care are ca motivație principală dorința de a acorda o mai mare atenție pastorației şi sprijinirii persoanelor vârstnice în contextul actual al unei societăți marcate de individualism și secularizare. Astfel, se propune o încurajare a participării persoanelor vârstnice la viața Bisericii, o mai consistentă contribuție a familiei, Bisericii și societății în sprijinul persoanelor vârstnice, precum și o intensificare a activităților social-filantropice și culturale dedicate acestei categorii sociale.
Grija pentru bătrâni, pentru copii și pentru săraci arată gradul de civilizație și profunzimea trăirii creștine a unui popor. Din acest punct de vedere, ne preocupă, în mod deosebit, starea de abandon social și dezinteresul față de bătrâni (părinţi şi bunici), pe care le constatăm, adesea, în societatea de astăzi.
Din nefericire, astăzi, sunt foarte mulți bătrâni care trăiesc în multă însingurare, în izolare de comunitate, simțindu-se cumva inutili acesteia sau, mai mult, traumatizați de propria îmbătrânire, ajung chiar la deznădejde. De aceea, Biserica este chemată să gândească noi forme și metode pastorale actuale, apropiindu-se mai mult de nevoile și așteptările bătrânilor. Concomitent, trebuie lucrat și la creșterea și educarea tinerilor spre a nu marginaliza persoanele vârstnice, a nu le abandona și izola în centre de asistență socială, deoarece tinerii și persoanele în vârstă au nevoie unii de ceilalți. Mai precis, bătrânii au nevoie de o mângâiere și de un cuvânt de încurajare, iar tinerii au nevoie de înțelepciunea, răbdarea și puterea de rugăciune a bătrânilor.
Bătrânii din biserică ar trebui să ne bucure, pentru că sunt suflete de oameni salvate, sau cel puțin pe calea mântuirii, pe calea îndreptării sufletelor. Sunt prezenți mai mult decât tinerii pentru că sunt mai înțelepți și mai conștienți de sufletul lor și de trecerea în viața de dincolo. E adevărat că uneori lipsa tinerilor dintr-o parohie poate fi pusă în vina păstorilor de suflete, dar totuși să nu-i denigrăm pe bătrâni. Ei sunt părinții, bunicii și străbunicii noștri.
Discuțiile pe marginea temei care au urmat, au fost dirijate de către părintele Bogdan Lupaștean – coordonatorul cercului și de părintele misionar protopopesc George Mironescu. În cadrul acestora, s-au evidențiat câteva aspecte care fac referire la statutul preoților bătrâni și a celor tineri precum și la statutul membrilor în vârstă care fac parte din consiliul parohial.
În cadrul discuțiilor s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care amintim:
- Vârstnicii, prin maturitatea lor duhovnicească, pot ajuta mult la păstrarea valorilor creștine în cultura noastră, pentru armonia societății și a familiei. Prin urmare, Biserica va ajuta persoanele vârstnice să depășească lipsa de încredere, tristețea și izolarea, care îi împiedică pe bătrâni să participe activ și cu speranță la viața comunității. Desigur, pe lângă pastoraţia bătrânilor, Biserica Ortodoxă Română face deja eforturi importante pentru ajutorarea vârstnicilor, prin diverse centre sociale, acțiuni şi programe filantropice: în prezent, funcționează la nivelul Patriarhiei Române, 21 de centre de zi, 54 de așezăminte rezidențiale și 52 de servicii de îngrijire la domiciliu, toate destinate persoanelor vârstnice.
- În familiile cu bătrâni, vizitele pastorale ale preotului vor fi mai dese. Fiecare credincios, dar în special cei bătrâni, trebuie să fie pregătiţi să primească senin, liniştit şi fără nici o teamă sfârşitul vieţii acesteia şi trecerea prin moarte către viaţa cea veşnică. Această pregătire o face preotul prin mărturisirea şi împărtăşirea lor cât mai deasă cu Sfintele Taine. Majoritatea bătrânilor sunt pregătiţi pentru acest lucru, stau în permanenţă cu rugăciunea în minte şi privesc icoanele necontenit (sunt mulţi credincioşi în vârstă care au adevărate altare acasă).
- Pentru pastoraţia bătrânilor este necesar ca preotul să organizeze în cadrul parohiei sale o asistență socială permanentă concretizată prin ajutorare cu hrană, veșminte, medicamente, lemne de foc, asistenţă medicală etc, a celor ce au nevoie de acestea. Orice lucrare pastorală trebuie să ţină seama de asemenea necesităţi şi să le rezolve cât mai bine posibil. Bătrânii trebuie trataţi cu blândeţe, cu dragoste, cu înţelegere, potrivit povăţuirilor pe care ni le dă Sfântul Apostol Pavel în cuvintele: „Pe bătrâni să nu-i înfrunţi, ci să-i îndemni ca pe un părinte!”(I Timotei V, 1-2). La fel trebuie să povăţuiască preotul pe copiii, pe nepoţii şi pe celelalte rudenii ale bătrânilor la împlinirea datoriilor de a cinsti, de a respecta şi a fi cu dragoste şi bunătate faţă de părinţii, de bunicii şi apropiaţii ajunşi la bătrâneţe. Pentru o asemenea activitate pastorală, bătrânii arată întotdeauna recunoştinţă vie şi o mulţumire caldă preotului lor şi ei vor fi o mărturie veşnică în faţa Dreptului Judecător despre împlinirea îndatoririlor pastorale ale preotului în acest sector al vieţii.
Încheierea ședinței s-a făcut cu tradiționalele aprecieri și mulțumiri adresate părintelui Dragoș Dogaru, parohul Bisericii din Dărmănești I, pentru găzduirea evenimentului, precum și celorlalți preoți pentru participare.
Cercul Pastoral Nr. 3
„Sfântul Ierarh Petru Movilă”
În data de 29 Mai 2023, la Parohia Nașterea Maicii Domnului din comuna Calafindești, Protopopiatul Rădăuți, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 3, așezat sub patronajul Sfântului Ierarh Petru Movilă – Mitropolitul Kievului și coordonat de Părintele Cosmin Cucu.
După săvârșirea Acatistului Înălțării Domnului, a urmat meditația cu titlul: „Atitudinea actuală a persoanelor vârstnice față de preot și Biserică” și a fost susținută de către Părintele Apetroae Ionuț, parohul bisericii din Calafindești.
Din cuprinsul meditației, cităm următoarele aspecte:
Unii consideră vârsta a treia ca fiind toamna vieţii, alții, o a doua tinereţe, sau vârsta de aur. „Cultul tinereţii” care domină de obicei în societate, cauzează de foarte multe ori marginalizarea persoanelor în vârstă. Acestui cult i se adaugă alţi factori care, cumulaţi, afectează viața socială a seniorilor, lipsind-o de respectul și blândeţea pe care ar trebui să li le datorăm.
Deteriorarea condiţiei fizice, scăderea calităţii traiului cotidian, faptul că urmaşii îşi trăiesc propriile vieţi, întăresc sentimentul singurătăţii, al abandonului și intervine tristețea întărită de ideea că viaţa lor se apropie de sfârșit, că au ratat oportunități și visuri, făcându-i să devină agresivi. În acest moment al existenței vârstnicilor, intervenția preotului devine esențială.
Senectutea nu este doar o etapă oarecare din viața pământească dăruită de Dumnezeu. Un timp în care vorbim de adunarea roadelor vieţii, răgazul menit cugetări și meditării asupra celor trăite. Bătrânețea nu este o perioadă în care doar cei în vârstă se cade să cugete cu luare-aminte asupra sufletului, ci și cei din jurul lor. Spunea cineva că „vârsta este prețul pe care trebuie să-l plătim pentru ca să ajungem la înţelepciune”. În această intersecţie a existenţei omului ajuns la senectute este prezentă, cu lucrarea sa Biserica, prin slujitorii săi, care sunt chemaţi ca prin misiunea și exemplul lor să aline, să vindece, să-l determine pe omul bătrân să nădăjduiască, să primească senin și liniștit, fără teamă, viața de acum și trecerea către cea veşnică. Bătrâneţea este vârsta propice la care omul se poate abandona cu nădejde în mâna lui Dumnezeu. Există oameni care simt bătrânețea ca pe o condamnare, dar și foarte mulți care o percep ca pe o ocazie de a-şi reașeza relaţia cu Dumnezeu.
Drumul împreună cu persoanele în vârstă, dacă este însoţit de o pastorală atentă față de diversitatea necesitătilor și carismelor, deschis la participarea tuturor și care tinde spre valorificarea capacităților fiecăruia, va reprezenta o îmbogăţire pentru întreaga Biserică. Aşadar, este de dorit să-l parcurgem cu mult curaj, culegându-i semnificația profundă de drum de convertire a inimii și de dar între generaţii. Bunicii sunt comori binecuvântate de care nu trebuie să privăm noile generaţii. Înţelepciunea bunicilor, experienţa lor de viață sunt nepreţuite. Bunicii oferă familiei dragostea lor, rugăciunea lor, blândeţea lor, smerenia lor și aşteaptă foarte puţin: un gest, o vorbă bună, puțin sprijin. Lucrarea educativă a bunicilor pentru nepoţi este foarte importantă, mai ales când părinţii nu sunt în stare să asigure oprezenţă permanentă alături de copiii lor aflaţi la vârsta creșterii. În acest sens, Biserica recunoaşte rolul activ al bătrânilor în familie, dar şi în biserică, ei fiind adesea cei mai prezenți la rugăciunea Bisericii și chiar ajutându-o din bănuţul lor, din pensia lor, în general modestă. Bunicii pot fi modele ale vieţii de credinţă, învăţându-ne cum să trăim în pace și dragoste, cum să fim înţelepti, cum să ne purtăm corect și cum să avem milă față de cei săraci.
Au urmat discuții pe marginea temei și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care amintim:
- Cei tineri ar trebui să le mulțumească bunicilor pentru tot ce au făcut pentru ei, să-i respecte și să îi iubească. Este important să petrecem timp cu bunicii noștri, să ne bucurăm de prezența lor; să ascultăm de sfaturile lor și să îi ajutăm. Este important să îi facem să se simtă iubiți și apreciați și să-i asigurăm că sunt de neprețuit pentru familie dar și pentru comunitatea din care aceștia fac parte.
- Rolul preotului, ca păstor de suflete în comunitatea creştină pe care o conduce, este acela de a împlini porunca dată de Hristos Sfintilor Apostoli, având referinţe clare de a învăta, sfinti și cârmui pe cei încredinţaţi pe calea mântuirii (cf. Matei 2, 1-20). În cazul persoanelor aflate în situaţia pensionării, preotul trebuie să identifice potenţiale situaţii de criză cu care se pot confrunta aceștia. Dintre acestea, doar două sunt mai des întâlnite: criza sentimentului de inutilitate și criza fricii părăsirii acestei lumi. În astfel de situații, preotul trebuie să intervină și să le explice acestora etapele fireşti ale vieţii, folosindu-se de modele biblice, precum Marta și Maria, surorile lui Lazăr. De asemenea, pe cei iscusiţi în meseriile sau profesiile lor, tot preotul îi poate antrena în activităţile parohiale. Rolul unor astfel de activităţi este benefic pentru pensionari, întrucât aceştia vor simți că li se redau tonusul vital și încrederea că sunt utili pentru societate.
- Persoanele în vârstă trebuie ajutate să participe la Sfintele slujbe din duminici la și sărbători, la pelerinaje și alte activități cu caracter duhovnicesc. Practica religioasă ocupă un loc important în viaţa persoanelor în vârstă. Vârsta a treia pare să favorizeze o deschidere specială spre aceasta. Drept confirmare ne sunt, printre altele, asidua și trăita lor participare la viaţa liturgică; întoarcerile neaşteptate ale multor bătrâni care se apropie de Biserică după lungi ani de îndepărtare; spaţiul important rezervat rugăciunii care reprezintă O contribuție preţioasă la capitalul spiritual de rugăciuni şi jertfe din care Biserica scoate din belşug și care trebuie reevaluat în sânul comunităților bisericeşti și în familii.
Întâlnirea cercului s-a finalizat cu mulțumiri și felicitări adresate părintelui Ionuț Apetroae pentru găzduire și alcătuirea meditației, precum și celorlalți preoți participanți la cerc.
Cercul Pastoral Nr. 4
„Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul”
În data de 22 Mai 2023, la Parohia Sfântul Mare Mucenic Dimitrie din comuna Horodnic de Sus,Protopopiatul Rădăuți, păstorită de către Părintele Pitic Alexandru, s-a organizat ședința preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 4, așezat sub patronajul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul și coordonat de Părintele Traian Molea.
Întâlnirea a debutat cu oficierea Paraclisului Maicii Domnului, slujbă în cadrul căreia, credincioșii împreună cu preoții au cântat alternativ, în două străni, canonul Maicii Domnului. A urmat apoi meditația cu titlul: „Atitudinea actuală a persoanelor vârstnice față de preot și Biserică” și a fost susținută de către părintele paroh Alexandru Pitic. Referatul a fost unul bogat din punct de vedere al compoziției și minuțios alcătuit. Notăm câteva dintre temele principale abordate: Sensul și valoarea bătrâneții; Harismele proprii ale bătrâneții; Problemele persoanelor în vârstă: problemele noastre ale tuturor; Biserica și persoanele în vârstă.
Din cadrul prelegerii, cităm câteva metode pastorale care privesc grija Bisericii față de cei vârstnici:
Bătrânețea trebuie înțeleasă şi ca fiind vârsta la care ne apropiem de sfârșitul călătoriei pământești, când Domnul Iisus Hristos ne conduce la casa Tatălui ceresc (cf. Ioan 14, 2). Din nefericire, astăzi, sunt foarte mulți bătrâni care trăiesc în multă însingurare, în izolare de comunitate, simţindu-se cumva inutili acesteia sau, mai mult, traumatizați de propria îmbătrânire, ajung chiar la deznădejde. De aceea, Biserica este chemată să gândească noi forme şi metode pastorale actuale, apropiindu-se mai mult de nevoile şi așteptările bătrânilor. Concomitent, trebuie lucrat şi la creșterea şi educarea tinerilor spre a nu marginaliza persoanele vârstnice, a nu le abandona şi izola în centre de asistență socială, deoarece tinerii şi persoanele în vârstă au nevoie unii de ceilalți. Mai precis, bătrânii au nevoie de o mângâiere şi de un cuvânt de încurajare, iar tinerii au nevoie de înțelepciunea, răbdarea şi puterea de rugăciune a bătrânilor.
Vârstnicii, prin maturitatea lor duhovnicească, pot ajuta mult la păstrarea valorilor creștine în cultura noastră, pentru armonia societății şi a familiei. Prin urmare, Biserica va ajuta persoanele vârstnice să depășească lipsa de încredere, tristețea şi izolarea, care îi împiedică pe bătrâni să participe activ şi cu speranță la viața comunității. Desigur, pe lângă pastoraţia bătrânilor, Biserica Ortodoxă Română face deja eforturi importante pentru ajutorarea vârstnicilor, prin diverse centre sociale, acțiuni şi programe filantropice.
Viața persoanelor în vârstă ajută să se facă lumină pe scara valorilor umane; ne ajută să vedem continuitatea generațiilor și dovedește în mod minunat interdependența poporului lui Dumnezeu. De fapt, Biserica este locul în care diferitele generații sunt chemate să împărtășească planul de iubire al lui Dumnezeu printr-un raport de schimb reciproc de daruri cu care fiecare este îmbogățit prin harul Duhului Sfânt; un schimb în care persoanele în vârstă poartă valori religioase și morale care reprezintă un bogat patrimoniu spiritual pentru viața comunităților creștine, a familiilor și a lumii.
Practica religioasă ocupă un loc important în viața persoanelor în vârstă. Vârsta a treia, arată o deschidere specială spre transcendent. Drept confirmare ne sunt, printre altele, asidua și intensa participare a bătrânilor la sfinteleSlujbe; întoarcerile neașteptate ale multor bătrâni, care se apropie de Biserică după lungi ani de îndepărtare; spațiul important rezervat rugăciunii particulare.
Discuțiile au fost dirijate de către părintele misionar protopopesc George Mironescu. Pe marginea temei discutate, s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care amintim:
- a) În activitatea pastorală este indispensabil aportul persoanelor în vârstă care, din bogăția lor de credință și de viață, pot scoate lucruri noi și lucruri vechi, nu numai în avantajul propriu, dar și al întregii comunități. Persoanele în vârstă sunt apostoli de neînlocuit, mai ales printre cei de aceeași vârstă cu ei, pentru că nimeni nu cunoaște mai bine ca ei problemele și sensibilitatea acestei faze a vieții umane. O importanță specială dobândește astăzi apostolatul bătrânilor printre bătrâni sub formă de mărturie de viață. De aceea, nu este ceva secundar a ști să arăți concret că, atunci când este trăită în credință, această etapă a vieții are toată frumusețea semnificației profunde pe care ea o dobândește în arcul existenței umane. Și nu este secundar anunțul direct al cuvântului lui Dumnezeu de la bătrân la bătrân, și de la bătrân la generațiile fiilor și nepoților.
- b) Prin cuvânt și rugăciune, dar și prin renunțările și suferințele pe care vârsta înaintată le poartă cu ea, persoanele în vârstă au fost totdeauna și sunt încă martori jertfelnici și vestitori ai credinței drept-slăvitoare în comunitățile creștine și în familii. Și uneori chiar în condiții de persecuție. Datorită curajului lor, nu a dispărut complet credința în țările ex-comuniste, iar astăzi există un punct de sprijin, pentru misiunea de acum a Bisericii.
Anul Persoanelor în vârstă oferă o ocazie prețioasă pentru a ne aminti de aceste extraordinare figuri de bătrâni – bărbați și femei – și de, pe cât de tăcuta, pe atât de eroica lor mărturie. Nu numai Biserica, dar și civilizația umană le datorează foarte mult.
- c) Printre domeniile care se pretează cel mai bine pentru implicarea persoanelor în vârstă, în viața Bisericii, nu trebuie uitate: activitatea caritativă; apostolatul; săvârșirea, împreună cu preotul, a Sfintei Liturghii, a Sfintelor Taine și a ierurgiilor; participarea la activitățile asociațiilor și a mișcărilor bisericești; rolul activ în familie; contemplarea și rugăciunea; răbdarea și curajul în de încercare, boală, suferință; angajare pentru cultura vieții
Încheierea întâlnirii s-a făcut cu mulțumiri și aprecieri verbale adresate părintelui Alexandru Pitic, gazda ședinței, de la Parohia Horodnic de Sus I și tuturor celor care au fost prezenți la întrunirea cercului pastoral Daniil Sihastrul.
Cercul Pastoral Nr. 5
„Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”
În data de 18 Mai 2023, la Parohia Sfinții Apostoli Petru și Pavel din satul Falcău, comuna Brodina, Protopopiatul Rădăuți, păstorită de către Părintele Solcan Gheorghe, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 5, așezat sub patronajul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și coordonat de Părintele Mihalescu Florin.
După săvârșirea Acatistului Sfântului Ierarh Iacob Putneanul, părintele paroh a susținut meditația cu titlul: „Relația dintre preot și cântăreț și efectele acesteia în parohie”. Cităm următoarele aspecte din prelegere:
Preotul face parte din clerul superior, cea din mijloc treaptă – între episcop și diacon. Cantorul, cunoscut și ca psaltul, țârcovnicul, dascălul sau cântărețul bisericesc, face parte din treapta clerului inferior. În vechime, clerul inferior cuprindea: ipodiaconul (cel care aveau grijă de Sfintele Vase și de mormintele martirilor), exorcistul, ostiarul(sau ușierii), groparii, anagnostul sau citețul. Acesta citea la slujbe din cărțile Sfintei Scripturi, cu excepția pericopelor evanghelice, păstrând și cărțile de cult, asumându-și toate riscurile din perioada persecuțiilor).
Funcția de cantor ori psalt a luat naștere ca o prelungire a funcției citeților. În Biserica primară, toți oamenii cântau la slujbe; prima funcție a psalților a fost cea de solist și dirijor iar după ce cântările au devenit complexe, psaltul a devenit unicul executant al acestora. Astăzi doar citețul și ipodiaconul au mai rămas ca trepte active, premergătoare hirotoniei în treptele de diacon și preot.
Preotul răspunde de tot ce se face în biserica încredințată lui de Hristos, Arhiereul Veșnic, prin episcopul său eparhiot. Preotul răspunde inclusiv de modul cum se realizează cântarea la strană și implicit de felul în care cântă dascălul său. Canonul 59 de la Laodiceea spune că ,,nu se cuvine să se citească în biserică cântări speciale, nici cărți necanonice, ci numai cele canonice ale Testamentului Vechi şi Nou”[1] iar Canonul 75 Trulan, arată cum trebuie să fie modul executării cântării liturgice: „Voim ca cei ce se află în biserică spre a cânta să nu se folosească de strigăte netocmite (fără de rânduiala, vaiete) şi să silească firea spre răcnire, nici să adauge ceva în afară de cele ce sunt rânduite de Biserici, care nu-i sunt nici potrivite, nici cuviincioase, el cu multă luare aminte şi smerenie să aducă cântări lui Dumnezeu cel care veghează asupra celor ascunse, căci sfântul cuvânt a învățat pe fii lui Israel să fie cucernici (Levitic 15, 31)”[2].
Sfântul Vasile cel Mare spune că psalmul este lucrul îngerilor[3]. De aceea cântarea lui ne responsabilizează de a fi asemenea slujitorilor lui Dumnezeu din cer.
Discuțiile pe marginea temei au fost dirijate de către părintele Florin Mihalescu, coordonatorul cercului, secondat de părintele misionar protopopesc George Mironescu. În cadrul discuțiilor, s-au amintit unele aspecte care țin de modul de interpretare al unor imne întâlnite în cărțile de cult: „Lumină lină”, „Mila păcii, jertfa laudei” și altele.
Amintim câteva propuneri/repere de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, discutate în cadrul ședinței:
- În biserică, o cântare executată deplin nu ține doar de atingerea înălțimii fiecărui sunet muzical, ci de reușita ca mesajul transmis să ajungă unde trebuie, adică să rezoneze cu inimile, mințile și sufletele oamenilor. În cantorul nostru ar trebui să fie transparentă vocația sa de om al Bisericii, care să primeze în fața calităților sale muzicale.
- Cântarea să fie adecvată momentului temporal: nu poți să fii luminos, radiant când cânți o cântare a Postului Mare (de ex. Canonul Sfântului Andrei Criteanul) ori să fii posomorât la Slujbele Învierii.
- Rolul cântărețului nu este doar cântarea de la strană ca răspuns al cererilor rugătoare ale preotului din cadrul sfintelor slujbe, ci și cel de a sprijini voluntariatul din parohie, pregătirea condițiilor de desfășurare a activităților culturale, catehetice, de curățenie sau înfrumusețare a spațiului liturgic dar și cel adiacent sfintei biserici, cum ar fi secretariatul parohiei și altele.
Cercul s-a încheiat cu mulțumiri și felicitări adresate părintelui Gheorghe Solcan, pentru organizare și alcătuirea referatului, precum și celorlalți preoți pentru participare.
A consemnat,
Misionar Protopopesc
Preot George Mironescu
[1] Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii, Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Editura Sophia, București, 2005, p. 254.
[2] Ibidem, pp. 163-164.
[3] Omilii la Psalmi în „Scrieri”, Partea întâia, trad. de Pr. Dumitru Fecioru, PSB nr. 17, 1986, p. 184.