Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna ianuarie întâlniri ale cercurilor pastorale.
Cercul Pastoral nr. 1
„Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți”
Luni, 22 Ianuarie 2024, s-a desfășurat întâlnirea membrilor Cercului Pastoral Misionar nr. 1, așezat sub patronajul Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuți. Ședința a fost precedată de oficierea Acatistului Sfintei Mucenițe Xenia din Sank Petersburg, la Parohia Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Municipiul Rădăuți.
După săvârșirea Slujbei, a urmat meditația cu titlul: „Repere scripturistice și patristice pentru asumarea suferinței și pentru îngrijirea celor bolnavi” și a fost susținută de către Părintele paroh Calancea Iustin de la parohia mai sus menționată.
Din cuprinsul meditației, redăm următoarele aspecte:
Nu există om care, în cursul existenței sale, să nu fi avut de-a face cu boala. Aceasta este inevitabil legată de condiția umană. Nici un organism nu este perfect sănătos. Sănătatea nu este niciodată altceva decât un echilibru provizoriu între forțele vieții și alte forțe care i se opun, cele dintâi neavând decât o fragilă supremație. Toate bolile ne produc suferință. Cele mai multe ne fac să suferim fizic și psihic. Toate sunt prilej de suferință spirituală, căci , ne relevă, cu cruzime uneori, fragilitatea condiției noastre, ne reamintesc faptul că sănătatea și viața biologică nu sunt bunuri pe care le posedăm durabil, căci trupul nostru, în viața aceasta, este destinat să slăbească, să se degradeze și, în final, să moară.
În fața necazurilor și suferinței de care este cuprins, bolnavul trebuie să dea dovadă, înainte de toate, de răbdare. Dacă această virtute este, într-adevăr, un dar al lui Dumnezeu, ea necesită totuși din partea omului un efort pentru a fi dobândită: el trebuie să tindă spre ea cerându-I lui Dumnezeu să i-o dăruiască, apoi rugăciunea către Dumnezeu. ,,Rugăciunea, scrie Sf. Isaac Sirul, este ajutorul cel mai tare al bolii”.
Așadar, misiunea pastorală a Bisericii, cuprinde nu doar persoanele care au păcătuit ci și persoanele bolnave care au trebuință de ajutorul semenilor lor. Nu este doar misiunea misiunea preoților sau a diaconilor să îi ajute pe cei bolnavi ci și a credincioșilor.
Discuțiile au fost dirijate de părintele misionar protopopesc Mironescu George. Notăm, din cadrul discuțiilor, câteva propuneri/repere de bună practică pentru bunul mers al Bisericii:
- Sănătatea este echilibrul dintre forțele vieții și alte forțe care i se opun.
- Viața este în esență o sfidare a morții.
- Boala și suferința nu sunt create de Dumnezeu.
La finalul ședinței, s-au adresat mulțumiri și felicitări părintelui paroh Calancea Iustin, pentru întocmirea referatului și organizarea ședinței, precum și celorlalți preoți pentru participare.
Cercul Pastoral nr. 2
„Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul”
Preoții din Cercul Pastoral Misionar nr. 2, așezat sub patronajul Sfântului Cuvios Ioan Iacob Hozevitul și coordonat de Părintele Bogdan Lupaștean-Barfă, s-au reunit în ședință de lucru, marți, 16 ianuarie, la Parohia Sfântul Mare Mucenic Procopie din orașul Milișăuți, Protopopiatul Rădăuți.
Înainte de prezentarea referatului, părinții au săvârșit Acatistul Sfântului Cuvios Antonie cel Mare. Meditația intitulată „Repere scripturistice și patristice pentru asumarea suferinței și pentru îngrijirea celor bolnavi”, a fost susținută de către Părintele Coslujitor Platon Adrian – Ioan.
Din cuprinsul meditației, cităm următoarele aspecte:
Sfânta Scriptură nu oferă explicaţii ample pentru durere şi suferinţă, dar ne îndreaptă privirea către compasiunea divină dovedită faptic de Mântuitorul în timpul activității şi misiunii Sale pământești în actele de vindecare ale unora dintre contemporanii Săi, până la acceptarea morții Sale pe Cruce, „pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire”. Nu există persoană, care să nu fi expirat măcar o dată în viață amarul gust al suferinței. Trebuie să ne asumăm crucea bolii, a necazurilor, a suferinţei, deoarece ea este parte integrantă a vieţii noastre și tocmai din acest motiv Hristos spune apostolilor: „În lume necazuri veţi avea” (Ioan 16, 33).
Sfinții Părinți ai Spiritualității Ortodoxe consideră, unanim, că durerea, suferința, boala și moartea, precum și întreaga lor gamă de forme și manifestări sunt urmări ale păcatului primordial sau strămoșesc, a voinței libere pe care omul a primit-o de la Dumnezeu, dar căreia acesta i-a dat un uz greșit. Nenorocirile probează sufletul precum focul lămurește aurul. Atunci când sufletele oamenilor sunt încercate cu asemenea boli şi nenorociri, zice Sfântul Vasile, aceasta se întâmplă pentru ca prin examene grele şi dureroase să se aleagă cei buni, fie că‑s săraci, fie că‑s bogaţi, pentru că şi unii şi alţii trec proba la fel prin răbdare. ,,În asemenea momente mai ales se arată omul dacă e generos, iubitor de frate şi recunoscător, sau dacă, dimpotrivă, e cu gura plină de blesteme şi cu gândul schimbător, după vicisitudinile vieţii”. Sfântul Maxim Mărturisitorul consideră că ,,Dumnezeu îngăduie ca necazurile să ne încerce din cinci cauze:
1) dobândirea puterii de a discerne virtutea de păcat;
2) odată dobândită virtutea, prin nevoință și asceză, să fie păstrată „sigură și nestrămutată”;
3) dobândirea smeritei cugetări;
4) lepădarea și ura păcatului care le-au creat;
5) conștientizarea slăbiciunii personale și a ajutorului dumnezeiesc.
În cadrul discuțiilor s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care amintim:
- Pentru a înțelege suferința credinciosului este nevoie de o legătură aparte între preot și comunitate, dar și de o nevoință din partea celui aflat în suferință.
- Asumarea suferinței și a boli de către fiecare dintre noi demonstrează experiența noastră duhovnicească și pregătirea noastră pentru întâlnirea cu Hristos.
Încheierea ședinței s-a făcut cu tradiționalele aprecieri și mulțumiri adresate părintelui Platon Adrian – Ioan – preot coslujitor al Bisericii din Milișăuți, pentru găzduirea evenimentului, precum și celorlalți preoți pentru participare.
Cercul Pastoral nr. 3
„Sfântul Ierarh Petru Movilă”
În data de 18 Ianurie 2024, la Parohia Sfântul Mare Mucenic Dimitrie din satul Negostina, comuna Bălcăuți, Protopopiatul Rădăuți, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 3, așezat sub patronajul Sfântului Ierarh Petru Movilă – Mitropolitul Kievului și coordonat de Părintele Cosmin Cucu.
După săvârșirea Acatistului Sfântului Antonie cel Mare a urmat meditația cu titlul: „Repere scripturistice și patristice pentru asumarea suferinței și pentru îngrijirea celor bolnavi” și a fost susținută de către Părintele Petrașuc Daniel, parohul bisericii Sfântul Mare Mucenic Dimitrie din Negostina.
Din cuprinsul meditației, cităm următoarele aspecte:
Suferința nu a fosst creată de către Dumnezeu de la început, ea nu a existat în Rai, unde omul creația lui Dumnezeu, a fost așezat ca să poată gusta din bunătatea lui Dumnezeu. Pricina suferinței este păcatul. Trebuie înțeles faptul că suferința este o încercare în viața omului, prin suferință omul este chemat să se apropie cu credință de Dumnezeu.
Sfânta Scriptură, a Vechiului Testament, dar și a Noului Testament, ne prezintă multe argumente și exemple despre suferință:
- a) Suferința lui Iosif din Cartea Facere Cap.37;
- b) Suferința Dreptului Iov;
- c) Suferința Fiului Omului, a Domnului Nostru Iisus Hristos.
Referitor la suferință ne vorbesc și Sfinții Părinți. Astfel că Sfântul Paisie Aghioritul ne dă sfaturi cum am putea trece prin suferință, prin însuși exemplul său, fiind unul care a suferit foarte mult ,, Noaptea omul se îngreunează. În timpul zilei, bolnavii, având companie, discuții, etc. , își uită durerea, iar noaptea, în singurătate mintea lor se duce la durere și li se pare că ea este mai mare.”
Orice boală poatee fi considerate un prilej de pocăință, de înoire interior, de reașezarea a priorităților, de întâlnire cu Dumnezeu ,,Doctorul sufletelor și a trupurilor noastre”, așa cum Îl numim atunci când rostim rugăciunile de la Taian Sfântului Maslu.
Întâlnirea cercului s-a finalizat cu mulțumiri și felicitări adresate părintelui Petrașuc Daniel pentru găzduire și alcătuirea meditației, precum și celorlalți preoți participanți la cerc.
Cercul Pastoral nr. 4
„Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul”
În data de 23 ianuarie 2024, la Parohia Sfântul Ilie Tezviteanul – Sucevița din comuna Sucevița, Protopopiatul Rădăuți, păstorită de către Părintele Molea Ilie, s-a organizat ședința preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 4, așezat sub patronajul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul și coordonat de Părintele Traian Molea.
Din cuprinsul meditației, evidențiem următoarele aspecte:
Cine mai vorbește astăzi despre boală ca despre un fenomen natural îngăduit de Dumnezeu, legat de păcatul strămoșesc, adică de propriul păcat, legat de izgonirea din rai în lumea aceasta nedesăvârșită? Cine vorbește astăzi despre boală ca despre o încercare îngăduită de Dumnezeu pentru om, ca o pedagogie mântuitoare? Aceste interogații, aproape retorice, poartă în sine motivul precarității vieții sufletești a omului recent, omul care nu se mai pune în legătură cu Dumnezeu, cunoscându-se pe sine în mod fragmentar, accentul căzând doar pe aspectul somatic, vizibil. „Biserica Ortodoxă nu a încercat niciodată să neglijeze trupul și nici nu a considerat trupul un rău în sine (Efeseni 6, 12), ba, chiar mai mult, trupul este (şi a fost întotdeauna) considerat de către ea templu al Duhului Sfânt (I Corinteni 6, 19). Dumnezeu trebuie să fie slăvit în duhul, dar și în trupul nostru (I Corinteni 6, 20). Mântuitorul Însuşi Se întrupează în chip real, învie cu trupul, Se înalță cu trupul la ceruri și stă cu trupul de-a dreapta Tatălui; din toate acestea putem deduce cinstirea deosebită pe care o are trupul omenesc.
Sfântul Vasile cel Mare ne explică faptul că Dumnezeu a făcut sufletul, nu păcatul, a făcut trupul, nu boala. Sufletul se înrăutățește când se îndepărtează de starea naturală. Deci, boala, suferința și moartea sunt consecințe ale rupturii dintre Dumnezeu și oameni, apărută atunci când omul nu a mai ascultat de Dumnezeu. Această suferință și boală cuprinde pe toți, tineri și bătrâni, sfinți sau păcătoși.
În Vechiul Testament, găsim numeroase relatări și învățături care subliniază modul în care oamenii s-au confruntat cu suferința pe care și-au asumat-o cu deplină credință în Dumnezeu. Un exemplu elocvent îl găsim în cazul lui Iov, un om drept și temător de Dumnezeu, care, în ciuda bogăției și fericirii sale, a fost pus la încercare în mod tragic.
Conform unui Dicționar al Noului Testament aparținând Pr. Prof. Ioan Mircea, termenul „suferință” (de la gr. „pathima” = pătimire, durere fizică sau morală) se întâlnește în Noul Testament privind atât suferințele Mântuitorului Hristos, cât și ale apostolilor și ale creștinilor. Mântuitorul Hristos este personificarea supremă a asumării suferinței. Prin Întruparea Sa, Hristos a ales să împărtășească condiția umană, experimentând toate bucuriile și durerile vieții pământești. Viața Sa a fost marcată de suferință și umilință, de la Nașterea în iesle la Moartea pe cruce.
Discuțiile care au urmat, pe marginea subiectului tratat, au fost dirijate de părintele coordonator Traian Molea, secondat de preot misionar protopopesc George Mironescu. Pe marginea temei discutate, s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care amintim:
- Boala este o încercare de la Dumnezeu pentru oricare credincios.
- Boala,suferința și moartea sunt consecințele rupturii dintre Dumnezeu și om.
- Asumarea suferinței este o cale de mântuire și apropiere de Dumnezeu.
Încheierea întâlnirii s-a făcut cu mulțumiri și aprecieri verbale adresate părintelui Molea Ilie – gazda ședinței de la Parohia „Sfântul Ilie Teviteanul” Sucevița și tuturor celor care au fost prezenți la întrunirea cercului pastoral.
Cercul Pastoral nr. 5
„Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”
În data de 25 Ianuarie 2024, la Parohia Sfinții Împărați Constantin și Elena din comuna Straja, Protopopiatul Rădăuți, păstorită de către Părintele Paroh Oprea Constantin – Consilier Cultural în cadrul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 5, așezat sub patronajul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și coordonat de Părintele Mihalescu Florin.
După săvârșirea Acatistului Sfântului Grigorie Teologul, părintele paroh a susținut meditația cu titlul: „Biserica – spital duhovnicesc. Rolul terapeutic al Bisericii în vindecaareaa omului de patimi”.
Discuțiile care au urmat pe marginea temei, au fost dirijate de către părintele Ionel – Constantin Maloș, protopop de Rădăuți, secondat de părintele Florin Mihalescu, coordonatorul cercului și de către părintele George Mironescu, misionar protopopesc.
Amintim câteva propuneri/repere de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, discutate în cadrul ședinței:
- Biserica este un spital care îl vindecă pe om de păcat, după spusele IPS. Ierotheos Vlachos;
- Hristos este Sfântul Doctor, vindecătorul celor bolnavi și aflați în suferință;
- Boala duhovnicească apare odată cu îndepărtarea de Dumnezeu.
- Biserica este spitalul care ne vindecă de orice boală sufletească și trupească.
Imediat după finalizarea prezentării lucrării pregătite de către părintele paroh Constantin Oprea, s-a săvârșit și o slujbă de pomenire pentru membrii familiei sale, trecute la Domnul, și a ctitorilor adormiți ai sfântului locaș.
Întâlnirea Cercului Nr.5, Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, s-a încheiat cu mulțumiri și felicitări adresate părintelui paroh Constantin Oprea, pentru prezentare meditației și tuturor preoților prezenți la ședința de lucru din luna Ianuarie.
A consemnat, Diacon Petrașuc Ioan-Alexandru
