Cercurile Pastorale din Protopopiatul Rădăuți desfășurate în luna februarie 2023

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna februarie întâlniri ale cercurilor pastorale.

Cercul Pastoral Nr. 2
„Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul”

 

Preoții din Cercul Pastoral Misionar nr. 2, așezat sub patronajul Sfântului Cuvios Ioan Iacob Hozevitul și coordonat de Părintele Lupaștean-Barfă Bogdan, s-au reunit în ședință de cerc, joi, 16 Februarie 2023, la Parohia Sfântul Dimitrie, păstorită de către Părintele Divisevici Orlando Horațiu, din satul Călinești Enache, comuna Dărmănești, Protopopiatul Rădăuți.

Înainte de prezentarea referatului, părinții au săvârșit Slujba de sfințire a apei (Aghiazma Mică) și Taina Sfântului Maslu, în biserica parohială, iar meditația intitulată „Rolul cântărețului bisericesc în lucrarea pastoral-misionară a parohiei: aspecte practice, inadvertențe și oportunități”, a fost susținută de către părintele paroh de la parohia sus-menționată.

Cităm următoarele aspecte, din cuprinsul meditației:

Cântărețul bisericesc (denumit regional dascăl, țârcovnic, psalt, cantor) este – potrivit canoanelor – un membru al clerului inferior, situat pe prima treapta a ierarhiei bisericești. Pentru a evita neorânduiala, „citețul sau psaltul se hirotonesc de către episcop, căci nu oricui îi este îngăduit să citească sau să cânte în biserică” (cf. Canonul 15 Laodiceea, apud Arhid. Ioan. N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii, Editura Sophia, București, 2005).

În Noul Testament, după înființarea Bisericii Creştine, psaltul, cantorul,  cântăreţul sau dascălul apare după lector, ca o dedublare a acestuia. Asta înseamnă că la început, citeţul sau lectorul se ocupa şi de cântarea în biserică. Abia mai târziu, când psalmodia capătă însemnătate în serviciul bisericesc, se face distincția între lector și psalt, fiecare având acum rolul bine stabilit: „Tot acelaşi, poruncesc în privinţa rămăşiţelor (de la ofrande): ofrandele (jertfele) care au rămas de la misterii, să le împartă la cler, diaconii, după chibzuinţa episcopului sau preoţilor şi anume: Episcopului patru părţi, Preotului trei, diaconului două părţi, iar celorlalţi: ipodiaconilor, citeţilor, cântăreţilor şi diaconiţelor, o parte, căci aceasta e frumos şi plăcut lui Dumnezeu, ca fiecare să fie cinstit după vrednicia lui, căci biserica este școală, nu a dezordinei, ci a ordinei”. Existenţa cântăreţilor ca treaptă distinctă în clerul primelor veacuri creştine se poate observa şi din rânduiala împărtăşirii: „Şi după aceasta să se împărtăşească Arhiereul, apoi Presbiterii şi Diaconii şi citeţii şi cântăreţii şi asceţii şi dintre femei, diaconiţele şi fecioarele şi văduvele; după aceasta copiii şi la urmă tot poporul, după regulă, cu frică şi cu evlavie şi fără zgomot”. În practică, acest lucru este din ce în ce mai rar întâlnit, pe de o parte, mulți dintre cântăreții bisericești din cadrul bisericilor de mir, nemaifiind hirotesiți citeți, iar pe de alta, cântarea în comun dobândind o tot mai mare răspândire, (Diac. Alexandru Cantoriu, Cântărețul bisericesc, https://psaltiicatedraleipatriarhale.wordpress.com/2011/04/12/cantaretul-bisericesc/).

Deși misiunea interpretului poate să pară una simplă – de reproducere a ceea ce stă scris în note sau semne muzicale, cântărețul bisericesc devenind astfel un executant –, cântarea religioasă nu este, ca la alte confesiuni creștine, o artă a sunetului, ci accentul este pus mai ales pe mesajul transmis, pe modul de a comunica cu Dumnezeu. Cântărețul bisericesc nu este un artist, ci un om de vocație, cu o chemare spre a sluji, un canal de transmitere a mesajului mântuirii.

Dicuțiile, după susținerea meditației, au fost dirijate de către părintele coordonator Bogdan Lupaștean, secondat de părintele misionar protopopesc Ilie Molea. În cadrul acestora, s-au evidențiat câteva propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:

1. Interpretul bisericesc este dator să execute cântarea bisericească fidel, după modelele cântărilor compuse de Sfinții Părinți, aprobate de Biserică. Modelele cântării bisericești se cuprind în cărțile de cult, în care, deasupra fiecărei cântări este menționat glasul sau tonul, pe care să se cânte (Cf. Canonul 59 Laodiceea).

Canonul 77 Trulan explică modul de cântare în biserică: „Voim ca cei ce se află în biserică spre a cânta să nu se folosească de strigăte netocmite (fără de rânduială, vaiete n.a.) şi să silească firea spre răcnire, nici să adauge ceva în afară de cele ce sunt rânduite de Biserici, care nu-i sunt nici potrivite, nici cuviincioase, el cu multă luare aminte şi smerenie să aducă cântări lui Dumnezeu cel care veghează asupra celor ascunse, căci sfântul cuvânt a învăţat pe fiii lui Israel să fie cucernici” (Cf. Arhid. Ioan. N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii, Editura Sophia, București, 2005).

2. Alături de preot şi sub îndrumarea lui, cântăreţii sunt îndemnați a face catehizare. În Statutul pentru Organizarea şi Funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române din 2008 se menţioneză: „Preoţii şi diaconii, personalul didactic din învăţământul teologic şi cel care predă religia, studenţii în teologie, precum şi dascălii (cateheţii) care au absolvit Şcoala de cântăreţi bisericeşti, au îndatorirea pastorală şi misionară de a face catehizare în parohiile la care slujesc sau în care locuiesc, în acord cu preotul paroh, conform normelor stabilite de către Sfântul Sinod şi centrele eparhiale”.
3. Nu este de ajuns ca interpretul bisericesc să fie un absolvent al unei școli de muzică, fie Seminar pentru nivelul liceal, fie licențiat al nivelului universitar (teologie sau conservator), pentru a fi garantul unei cântări bisericești autentice. Pe lângă darurile sale (vocea melodioasă și cunoștințele muzicale dobândite), cântărețul bisericesc trebuie să fie de asemenea un om al rugăciunii.

Pentru a răspunde deplin atribuțiilor sale și obligațiilor, cântărețul trebuie să-și păstreze în sufletul său o conduită precisă. Trebuie să se străduiască să fie un model pentru toți, prin conduita sa. Să fie decent, modest și conștiincios și să aibă mai presus de toate un comportament creștin. În timpul slujirii sale în biserică, trebuie să participe la rugăciune, nu să caute să ofere o demonstrație a calităților sale vocale.

Încheierea ședinței s-a făcut cu tradiționalele aprecieri și mulțumiri adresate părintelui Orlando Divisevici, pentru găzduirea evenimentului și pentru alcătuirea meditației, precum și celorlalți preoți pentru participare.

 

Cercul Pastoral Nr. 3
„Sfântul Ierarh Petru Movilă”

 

În data de 09 Februarie 2023, la Parohia Sfântul Dumitru din satul Baineț, comuna Mușenița, Protopopiatul Rădăuți, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 3, așezat sub patronajul Sfântului Ierarh Petru Movilă – Mitropolitul Kievului și coordonat de Părintele Cosmin Cucu.

După săvârșirea Acatistului Sfântului Mucenic Dimitrie – ocrotitorul parohiei, a urmat meditația cu titlul: „Rolul cântărețului bisericesc în lucrarea pastoral-misionară a parohiei: aspecte practice, inadvertențe și oportunități” și a fost susținută de către Părintele Filimon Gheorghe, de la parohia menționată mai sus.

Din cuprinsul meditației, cităm următoarele aspecte:

„Unul din cele mai frumoase moduri de exprimare al omului, este cântecul. De la acest adevăr nu face excepție nici cântarea bisericească, cântare ce exprimă sentimentul de religiozitate a celui ce este prezent şi activ la serviciile religioase.

Cultul Bisericii Ortodoxe are, în general, slujbe cântate, recitativul liturgic fiind o exprimare cântată a unor texte ce pot fi și numai citite. Toată învățătura dogmatică ortodoxă se găseşte în cântările şi rugăciunile Sfintei Liturghii, care este cântată în comun de credincioși, în fiecare duminică şi sărbătoare, cântarea bisericească devenind în acest sens rugăciune publică şi comunitară, dialog permanent între credincioşi, preot şi Dumnezeu.

Părintele profesor Ene Branişte, spunea: „Pe lângă ierarhia superioară (episcop, preot, diacon) a luat naștere, cu timpul, o nouă categorie de slujitori ai cultului sau persoane ajutătoare ale clerului, pentru a îndeplini noile funcțiuni create. Numai ipodiaconii și citeții se mențin până astăzi în ierarhia bisericească, dar ele sunt doar trepte premergătoare spre diaconat și preoție. Toate serviciile mărunte în legătură cu îngrijirea bisericii sunt îndeplinite astăzi de cântăreți și paraclisieri, care sunt aleși dintre laici, fără a fi hirotesiți” (Liturgica Teoretică, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al BOR, Ediția a II-a, București, 2002, p. 113).

În perioada de început a Bisericii, „anagnostul” sau citețul avea ca sarcină să citească pericopele (textele stabilite) din Sfânta Scriptură, mai puţin pericopele evanghelice. Tot ei păstrau şi cărțile de cult, lucru periculos mai ales în perioada în care Biserica a fost persecutată, sau avea diferite alte îndatoriri pentru desfăşurarea în bune condiții a cultului creștin. Deși cantorii existau, în primele secole toţi cei care participau la slujbe cântau în biserică, răspunzând la ectenii şi intonând cântările liturgice. Era posibil acest lucru pentru că în vremea aceea cântările erau mult mai simple şi mai puţine decât în zilele noastre. Cantorul, cântărețul sau psaltul au apărut pentru a-i instrui și a-i conduce în cântare pe ceilalți credincioși, el fiind de fapt solistul și dirijorul. Rolul lor a devenit şi mai important atunci când cântarea bisericească a devenit mai complicată și mai dificilă, ei fiind pregătiți și instruiți, să o execute corect”.

Au urmat discuții pe marginea temei și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care amintim:

1. Biserica Ortodoxă face misiune și dă mărturisire creștină prin unul din mijloacele de excepție ale cultului, anume prin cântarea bisericească ca o interpretare de ordin comunitar ce întărește sufletele în chip tainic și le dă avânt în practicarea virtuților, după cum afirmă și Sfântul Maxim Mărturisitorul. Cântarea bisericească se dovedeşte foarte necesară şi în activitatea misionară, dacă este folosită de preot, cântăreţ sau profesorul de Religie, cum şi când trebuie.
2. Profilul dascălului bisericesc: să se străduiască să cânte frumos şi cu evlavie, căci cântă înaintea lui Dumnezeu Însuşi, a sfinţilor îngeri şi a tuturor sfinţilor Lui; să nu cânte fals, prea tare sau prea încet, pe nas sau strident, prea în grabă sau prea pe larg; să nu cânte cântări sau melodii care nu au fost statornicite de Sfinţii Părinţi pentru slujbe; să nu folosească în biserică instrumente muzicale sau electronice (vezi canonul 75 Sinodul VI Ecumenic); să citească cu atenţie şi clar, fără greşeli, nescurtând sau adăugând de la sine nimic din textele de slujbă; să cunoască şi să respecte tipicul bisericesc; să asculte de slujitorii Sfântului Altar; să ducă o viaţă curată, exemplu moral pentru ceilalţi credincioşi; să fie liniştit şi împăcat cu toţi; să nu vorbească sau să se certe la strană; să pregătească din vreme cărţile pentru slujbă.
3. Cântarea bisericească atrage credincioșii către participare la Sfintele slujbe, nu ca simpli spectatori, ci ca participanți activi, care-și exprimă calitatea și conștiința lor de enoriași sau membri vii și activi ai comunității creștine din care fac parte. De aceea cântărețului bisericesc i se cere să fie un bun melod, smerit și om al rugăciunii.

Întâlnirea cercului pastoral-misionar s-a finalizat cu mulțumiri și felicitări adresate părintelui Gheorghe Filimon pentru găzduire și alcătuirea meditației, precum și celorlalți părinți participanți la cerc.

 

Cercul Pastoral Nr. 4
„Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul”

 

În data de 10 Februarie 2023, la Parohia Sfinții Arhangheli din comuna Frătăuții Vechi, păstorită de către Părintele Capră Constantin din Protopopiatul Rădăuți, s-a organizat ședința preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 4, așezat sub patronajul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul și coordonat de Părintele Traian Molea.

Întâlnirea a debutat cu oficierea Acatistului Sfântului Mucenic Haralambie, apoi a urmat meditația intitulată „Rolul cântărețului bisericesc în lucrarea pastoral-misionară a parohiei: aspecte practice, inadvertențe și oportunități” și a fost susținută de către părintele paroh Constantin Capră. Referatul prezentat a fost structurat pe următoarele părți: Cântarea în Vechiul Testament; Cântarea în Noul Testament; Misiunea în viața Bisericii; Rolul cântării în misiune; Rolul cântărețului în misiune; Rolul cântărețului astăzi.

Din cadrul meditației, cităm câteva aspecte teoretice și practice cu privire la rolul misionar al cântărețului bisericesc:

1. Cântărețul bisericesc are un rol liturgic dar și unul misionar diferit de al unui credincios obișnuit, lucru pentru care, în tradiția Bisericii el primea o hirotesie de citeț, practică liturgică specifică primelor secole creștine.
2. Specificul misiunii sale este de a da mărturie prin intermediul rugăciunii rostite și cântate despre o credință vie a sa. El nu trebuie să fie doar un profesionist al muzicii sau al dicției.
3. Rolul său misionar este deopotrivă doxologic, liturgic și estetic, iar un cântăreț bun trebuie să le integreze cât mai mult pe toate trei.
4. În cadrul rolului liturgic, chiar dacă preotul este cel care conduce comunitatea în rugăciune, cântărețul este cel care, prin cunoștințele sale tipiconale și muzicale, conduce răspunsurile comunității la rugăciunile și ecteniile rostite de preot.
5. Rolul doxologic al misiunii cântărețului amintește faptul esențial că ceea ce cântă este în primul rând o rugăciune și doar apoi o cântare. Cântărețul trebuie să cânte rugându-se și să se roage cântând, luând exemplul de la preot care trebuie să facă același lucru. Să nu înece rugăciunea în cântare, să nu lipsească rugăciunea din cântarea lui pentru că rugăciunea este esențială. De aceea el poate și citi uneori, nu doar cânta. Hirotesia este întru citeț nu întru cântăreț.
6. Estetica interpretării sale este importantă, fie că citește, se roagă sau cântă. Frumosul trebuie să fie prezent în slujba unui cântăreț la fel cum este prezent binele și adevărul. De aceea un cântăreț, ca și un preot, trebuie să fie atent la degenerarea și distorsionarea în timp a cântării sau rostirii sale, ce trebuie să rămână clară și curată. Să nu ajungă ca în poezia lui Mihai Eminescu: „Somnoros, pe nas, ca popii, glăsuiește-ncet un cântec” – Călin (file din poveste), VIII (Cf. EMINESCU, I. POEZII, Fundația Națională pentru Știință și Artă, Colecția „SCRIITORI ROMÂNI”, coordonator colecție acad. Eugen Simion, Academia Română, Editura Univers Enciclopedic, București, 2017, p. 90).

            Astăzi, din păcate, slujitorii bisericii se bucură dacă au câte un ajutor care să dea răspunsurile la Sfânta Liturghie. Asta e realitatea! Ce facem? Să ne bucurăm de cei care au cantori de calitate, care cunosc tipicul tuturor slujbelor și care cântă frumos. Și mai trebuie ceva: să încercăm să pregătim și pe alții potriviți acestei slujiri extrem de importante.

Discuțiile au fost dirijate de către Părintele Misionar Protopopesc Ilie Molea. Pe marginea temei discutate, s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care amintim:

1. Principiile credinței creștine exprimate în cântările bisericești trebuie să fie înțelese și să îl apropie pe cântăreț de Dumnezeu pentru a putea trăi, alături de ceilalți credincioși, relația autentică cu Dumnezeu. De aceea, prin cărțile de cult și prin melos, cântărețul ajută de fapt la aprofundarea cunoștințelor despre Dumnezeu, despre om, despre Biserică, ajutând la actualizarea funcției catehetice sau educative a cultului. Melosul, însă, nu trebuie să rămână doar la nivelul formei estetice, ci trebuie să exprime un fond interior doxologic.

Slujirea cântărețului este, deci, și una doxologică pentru că el aduce laudă lui Dumnezeu prin rugăciunea cântată. De aceea, poate mai important pentru un cântăreț este să fie un om al rugăciunii decât să devină un excelent profesionist în interpretarea muzicală bisericească.

1. Cântărețul bisericesc este cel care participă la actele cultului divin public ortodox și care propovăduiește adevărurile cultului prin muzică. Cultul, în primul rând, este exprimare a învățăturii de credință, nu sub forma unor tratate de teologie, cât mai ales într-o formă artistică, atât poetică cât și muzicală. Imnografia a avut la început un dublu scop: de a înfrumuseța cultul și de a dat un răspuns ereziilor vremii, de aceea de cele mai multe ori Biserica a cântat credința în forme variate.

Slujirea cântărețului astăzi, poate mai mult ca niciodată, este sau ar trebui să fie o slujire liturgică, estetică șidoxologică.

III. Cântărețul bisericesc este cel care se roagă alături de preot din calitatea de conducător al cântării poporului în cadrul cultului. Rugăciunea în cadrul cultului este în același timp o teologie vie, o mărturisire publică a învățăturii ortodoxe și a aspectelor doctrinare pe care le trăim. Nu întâmplător viața în Hristos așa cum amintește Nicolae Cabasila, este viața trăită mistagogic, viața Sfintelor Taine. Învățătura și trăirea religioasă care se întrepătrund în formele cultului ortodox sunt exprimate prin cântările bisericești unde cântărețul este împreună slujitor cu preotul.

Încheierea întâlnirii s-a făcut cu felicitări adresate părintelui Constantin Capră pentru alcătuirea meditației și cu mulțumiri tuturor celorlalți preoți care alcătuiesc cercul pastoral Daniil Sihastrul.        

 

Cercul Pastoral Nr. 5
„Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”

În data de 14 Februarie 2023, la Parohia Pogorârea Sfântului Duh, din localitatea Bivolărie a orașului Vicovu de Sus, Protopopiatul Rădăuți, păstorită de către Părintele Durcă Mircea Bogdănel, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 5, așezat sub patronajul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și coordonat de Părintele Mihalescu Florin.

După săvârșirea Acatistului Sfântului Ierarh Nicolae, s-a desfășurat meditația cu titlul: „Rolul cântărețului bisericesc în lucrarea pastoral-misionară a parohiei: aspecte practice, inadvertențe și oportunități” și a fost susținută de către Părintele Conslujitor Durcă Mircea de la parohia sus-menționată.

Din cuprinsul meditației, cităm următoarele aspecte:

Cântarea cultică a avut un rol important în istoria Vechiului Testament. Nu se poate vorbi de o Teologie a Vechiului Testament fără un studiu atent şi detaliat al acestuia. Începând cu Facerea 4, 21 unde găsim prima menţiune a muzicii însoţită de fabricarea instrumentelor muzicale, şi până la ultimele scrieri ale profeţilor vechi testamentari, cântarea este întâlnită în diverse texte, păstrându-se o raportare variată la ea de-a lungul istoriei atât a poporului evreu cât şi ale celor vecine. Prima cântare adresată lui Dumnezeu, care se întâlnește în Vechiul Testament, este cea a lui Moise: „Atunci Moise şi fiii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta şi au zis: «Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit! Pe cal şi pe călăreţ în mare i-a aruncat! Tăria mea şi mărirea mea este Domnul, căci El m-a izbăvit. Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi preaslăvi, Dumnezeul părintelui meu şi-L voi preaînălţa! Domnul este viteaz în luptă; Domnul este numele Lui»” (Ieşirea 15, 1-3 ș.u.). Dar asta nu înseamnă că este şi cea dintâi, pentru că muzica există de la începutul oamenirii.

Muzica religioasă în Vechiul Testament presupunea și folosirea instrumentelor muzicale (II Samuel 6, 5), reguli muzicale (Psalmul 45, 1), oameni specializaţi – maeştri (1 Cronici 15, 22) şi desigur motivul muzicii care în cultura Israelului a fost cu precădere închinarea (Exod 15; Deuteronim 32; Psalmii, etc.), fiind rugăciuni care ţinteau de preamărirea şi adorarea lui Dumnezeu (Psalmii 18; 19; Ieșirea 38) dar şi exprimarea trăirilor lăuntrice ale unor oameni (Psalmii 51; 102; Iona 2).

Deşi cântăreţii existau ca treaptă distinctă în clerul inferior, în perioada nou-testamentară, cu precădere în  primele secole creștine, tot poporul drept-credincios care participa la slujbe cânta în biserică, dând răspunsurile la ectenii şi interpretând imnele liturgice. Trebuie să precizăm că la vremea aceea cântările erau mult mai simple şi mai puţine decât cele din zilele noastre. Existau două variante principale de execuţie: în cântarea responsorială psaltul avea rolul principal de solist şi conducător al cântării; el dădea tonul, începea cântarea de pe amvon, iar credincioşii se uneau cu el în cântare numai prin răspunsuri scurte. În cântarea antifonică, tot psalții conduceau, dar acum poporul cântă întregul imn, nu doar anumite fragmente de melodie; astfel, împărțiți în două cete executau alternativ versetele psalmilor și ale antifoanelor.

În zilele noastre, atunci când vorbim strict de atribuțiile cântărețului bisericesc, trebuie să amintim faptul că acesta este dator să cânte numai cântări aprobate de Biserică şi să rămână fidel cântării moştenite de la înaintași. Mai mult decât atât, Statutul pentru Organizarea și Funcționarea Bisericii Ortodoxe Române subliniază portretul conduitei cantorului sau dascălului: „Cântăreţii şi paraclisierii au îndatoriri ce sunt determinate de rânduielile bisericești. Ei vor avea o purtare plină de pietate, îndeplinindu-şi cu sfințenie datoriile lor. Cântăreții şi paracliserii sunt datori să nu lipsească de la postul lor şi să fie supuși preoților și diaconilor”. Este ceea ce azi numim Fișa postului.

Discuțiile pe marginea temei au fost dirijate de către părintele misionar protopopesc Ilie Molea. În cadrul acestora, s-au remarcat câteva aspecte care vizează rolul misionar-pastoral al dascălului în Biserică, dintre care amintim:

• Înființarea unei școli de cântăreți la nivelul Arhiepiscopiei;
• Profesorul de Religie este cel dintâi promotor al cântării bisericești în rândul tinerilor;
• Lipsa tinerilor de la strană;
• Cântărețul bisericesc se poate „perfecționa” fiind receptiv la textele liturgice pe care le citește sau intonează.

Cercul s-a încheiat cu mulțumiri și felicitări adresate părinților Bogdănel și Mircea Durcă, pentru organizare și alcătuirea referatului, precum și celorlalți preoți pentru participare.

 

A consemnat, Arhid. George Mironescu