Cercurile Pastorale din Protopopiatul Rădăuți desfășurate în luna aprilie 2023

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna aprilie întâlniri ale cercurilor pastorale.

Cercul Pastoral Nr. 1
„Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți”

Luni, 24 Aprilie 2023, s-a desfășurat întâlnirea membrilor Cercului Pastoral Misionar nr. 1, așezat sub patronajul Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuți și coordonat de părintele Prelipcean Nelu-Angel. Ședința a fost precedată de oficierea Acatistului Sfinților Ierarhi Ilie Iorest și Sava Brancovici, în biserica parohiei Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Municipiul Rădăuți.

După săvârșirea slujbei, a urmat meditația cu titlul: „Rolul cântărețului bisericesc în lucrarea pastoral-misionară a parohiei: aspecte practice, inadvertențe și oportunități”, care a fost susținută de către Părintele Paroh Calancea Vasile Iustin de la parohia sus-menționată.

Din cuprinsul prezentării, redăm câteva aspecte practice referitoare la rolul cântărețului bisericesc pe care-l are în lucrarea pastoral-misionară a parohiei:

În slujbele liturgice: Cântăreţul bisericesc joacă un rol esențial în susţinerea slujbelor liturgice ale parohiei, prin interpretarea imnurilor şi cântărilor religioase. Acesta poate ajuta la crearea unei atmosfere spirituale adecvate și la facilitarea participării active a credincioşilor în timpul liturghiilor (cântarea omofonă a tuturor credincioşilor din biserică).
În învățământul religios: Cântăreţul bisericesc poate contribui la învăţământul religios al comunității prin transmiterea valorilor şi învăţăturilor creștine prin intermediul muzicii și al cântărilor. Acesta poate fi implicat în pregătirea corului bisericesc, în organizarea de activități educative sau în sprijinirea catehezei și educației religioase a copiilor si adulţilor.
În evenimente sociale și comunitare: Cântăretul bisericesc poate fi implicat în evenimete sociale și comunitare ale parohiei, cum ar fi concrete, serate culturale, festivaluri sau activităţi de caritate. Acesta poate contribui la crearea unui sentiment de comunitate și la întărirea legăturilor dintre membrii parohiei prin intermediul muzicii și al cântărilor.
În cateheză: Cântăreţul bisericesc poate fi implicat în activităţi de misiune, ajutând la promovarea valorilor creștine prin intermediul muzicii și al cântărilor. Acesta poate susţine activităţi de catehizare în comunitate, în scoli sau în alte contexte, contribuind la răspândirea credinței creştine și la atragerea de noi tineri membri în parohie.
În promovarea diversității culturale: Cântăretul bisericesc poate contribui la promovarea diversității culturale și la încurajarea participării membrilor parohiei cu diferite tradiții şi origini culturale prin intermediul muzicii și al cântărilor specifice acestora.

Discuțiile au fost dirijate de către părintele protopop Ionel-Constantin Maloș secondat de părintele Angel Prelipcean, coordonatorul cercului și părintele misionar protopopesc George Mironescu. Printre subiectele discutate s-a numărat și câteva provocări ale dascălului bisericesc: una dintre acestea este tendința de a subestima importanţa și rolul cântărețului în slujirea Bisericii, ceea ce poate duce la lipsa de investiţii în dezvoltarea și formarea lor profesională și duhovnicească.

Din cadrul discuțiilor pe marginea temei, notăm câteva propuneri/repere de bună practică pentru bunul mers al Bisericii:

Atât comunicarea cât și implicarea cântăreţului bisericese în activitățile parohiale, cu preotul și credincioșii, depind foarte mult de formarea lui ca om în societate și evoluția lui în timp. Un cântăreț crescut și format în comunitatea în care slujește se va purta cu mai mult bun simț, respect și atenție la obiceiurile și tradițiile comunităţii.
Se impune o conștientizare a rolului cântăreţilor bisericești pe care îl au în cadrul parohiei și al comunității, privind comportamentul și purtarea faţă de preot, credincioși si membrii comunității. Unii dascăli bisericești se implică prea puţin în activitățile parohiei, limitându-se doar la a participa la slujbele duminicale sau la serviciile renumerate care au loc la nivelul parohiei. În ultimul timp, majoritatea parohiilor nu au cântăreț bisericesc stabil, cu atat mai mult angajat și de aceea implicarea lor în activitatea misionar-pasorală a parohiei este minimală.
La nivelul orașului Rădăuți, se va înființa un curs de muzică psaltică, în cadrul Mănăstirii Bogdana, la care vor putea participa atât clerici cât și mireni doritori să învețe tainele muzicii bisericești.

La finalul ședinței, părintele coordonator a mulţumit părintelui Iustin Calancea pentru întocmirea și susținerea temei, precum și celorlalți preoți pentru participare.

Cercul Pastoral Nr. 2
„Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul”

Preoții din Cercul Pastoral Misionar nr. 2, așezat sub patronajul Sfântului Cuvios Ioan Iacob Hozevitul și coordonat de Părintele Bogdan Lupaștean-Barfă, s-au reunit în ședință de lucru, joi, 27 Aprilie 2023, la Parohia Sfinții Doctori fără de arginți Cosma și Damian, din satul Dănila, comuna Dărmănești, Protopopiatul Rădăuți.

Înainte de prezentarea referatului, părinții au săvârșit Acatistul Sfinților Cosma și Damian – ocrotitorii parohiei. Meditația intitulată „Relația dintre preot și cântăreț și efectele acesteia în parohie”, a fost susținută de către Părintele Buzilă Ovidiu de la parohia sus-menționată. Din cuprinsul ei, cităm următoarele aspecte:

Cântăreții de astăzi au apărut datorită necesității crescânde a cultului. Ei cântă în biserică împreună cu preotul şi cu poporul credincios. Înfrumusețarea cultului prin poezia imnografică, (tropare, condace, canoane) şi sistematizarea cântărilor prin gruparea lor în cele 8 glasuri de către Sfântul Ioan Damaschin în secolul al VIII-lea a dus, totuși, la o departajare între cler şi credincioşi. Greutatea executării cântărilor ce ţine de un dat nativ fructificat a atras după sine imposibilitatea executării lor de către toţi credincioşii, acestea rămânând în seama cântăreţului, unirea glasurilor în cântare comună realizându-se deplin în Sfânta Liturghie şi parțial în anumite cântări ce însoțesc alte slujbe liturgice.

În Codul Ocupațiilor din România, preotul și cântărețul, alături de episcop și celelalte trepte harice, sunt trecuți la Grupa de baza 2636 – Specialiști în religie, aceștia având responsabilitatea ocupațională să perpetueze tradițiile sacre, practicile și credințele religioase. Aceștia oficiază servicii religioase, celebrează sau administrează ritualurile unei credințe religioase sau confesionale, oferă îndrumare spirituală și morală și îndeplinesc alte funcții asociate cu practicarea unei religii.

Profilul ocupațional al cântărețului bisericesc, după cod cor 246008, punctează următoarele responsabilități contemporane ale acestuia, aici arătându-se gravitația slujirii cântărețului față de întreita slujire a preotului în deplină ascultare și conștiinciozitate:

Cântă alături de preot la slujbele duminicale şi cele de peste an, la botezuri, nunți, înmormântări şi parastase;
În cadrul slujbelor bisericeşti, întreţine dialogul permanent cu preotul, dându-i acestuia răspunsurile adecvate;
Conduce şi pregătește corul bisericii;
Se preocupă de îmbogăţirea repertoriului de cântări bisericeşti;
Se ocupă de întreţinerea bisericii şi a cimitirului parohial;
Studiază „Tipicul bisericesc” pentru a cunoaşte toate rânduielile bisericeşti;
Cultivă şi întreţine relaţii cordiale cu preotul şi enoriaşii;
Participă alături de preot la procurarea cărţilor, iconiţelor, calendarelor bisericeşti, a vinului şi pâinii dospite, a untdelemnului pentru candele şi a lumânărilor de ceară necesare desfăşurării serviciului religios;
Se preocupă de perfecţionarea pregătirii sale profesionale.

Cântăreţul este așadar un fel de preot laic ce-şi exercită misiunea prin cântare şi exemplu personal.

Discuțiile pe marginea temei care au urmat, au fost dirijate de către părintele Bogdan Lupaștean – coordonatorul cercului. În cadrul acestora, s-au evidențiat câteva aspecte care fac referire la oportunitatea femeii de a cânta în Biserică; atragerea tinerilor spre strana Bisericilor; remunerația cântărețului; cursuri pentru îmbunătățirea calității slujbelor etc.

În cadrul discuțiilor s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care amintim:

Este benefică pentru întreaga Ortodoxie înfiinţarea a cât mai multor şcoli de cântăreţi, care să pregătească reprezentanţi ai creştinilor dornici de a-şi cultiva şi înălţa sufletul prin muzică, lucru realizat într-o oarecare măsură astăzi, dar asupra căruia trebuie insistat mai mult. E adevărat că preotul este responsabil de buna organizare a cântării religioase în parohie şi tot el este cel care trebuie să selecteze atent cântările şi pricesnele ce se cântă în biserică, dar pentru a se realiza acest lucru benefic cultului liturgic trebuie şi cântăreţi pregătiţi în şcoli.
Foarte important este ca raportul dintre cântăreţ şi clerul superior lui să fie clarificat de la început, înainte de angajare (acolo unde se poate). Psaltul trebuie să-şi cunoască foarte bine datoriile şi drepturile. Pentru evitarea neînţelegirilor si a reproşurilor ce pot apărea ulterior, lucrurile se vor stabili la început: ce vrea preotul, ce vrea cântăreţul; ideea este să se ajungă la un consens, bineînţeles pe baza canoanelor şi a legislaţiei în vigoare.
Preotul are rolul său bine definit, superior, fiind intermediar între cer şi pământ, coborând prin rugăciune şi cântare harul lui Dumnezeu în viaţa credincioşilor. Un cântăreţ cu un înalt profesionalism şi cu o trăire creştinească exemplară este un alt pilon ce ajută pe preot în misiunea pe care o desfășoară în parohie. Cu nimic nu trebuie minimalizat rolul celor doi, priviți ca o relație și nu separat, cu acțiune aici și acum și cu efecte în eternitate.
Numai cine a trăit şi experimentat frumuseţea vieții în Biserică, îşi dă seama ce înseamnă un cântăreţ bisericesc bine pregătit şi format moral şi muzical. El este reprezentantul rugăciunii cântate a poporului. Prin efortul său, cântă întreaga Biserică, ajutându-l pe preot să se concentreze mai bine la cele ce are de făcut.

Încheierea ședinței s-a făcut cu tradiționalele aprecieri și mulțumiri adresate părintelui Ovidiu Buzilă, parohul Bisericii din Dănila, pentru găzduirea evenimentului, precum și celorlalți preoți pentru participare.

Cercul Pastoral Nr. 3
„Sfântul Ierarh Petru Movilă”

În data de 30 Aprilie 2023, la Parohia Nașterea Maicii Domnului din satul Botoșanița Mare, comuna Calafindești, Protopopiatul Rădăuți, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 3, așezat sub patronajul Sfântului Ierarh Petru Movilă – Mitropolitul Kievului și coordonat de Părintele Cosmin Cucu.

După săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, a urmat meditația cu titlul: „Relația dintre preot și cântăreț și efectele acesteia în parohie” și a fost susținută de către Părintele Diacon Dumitru, parohul bisericii din Botoșanița Mare.

Lucrarea părintelui Dumitru Diacon a fost structurată pe următoarele subtitluri: Cântărețul bisericesc și sminteala prin cântare; Fișa postului pentru funcția de cântăreț bisericesc; Calitățile și îndatoririle cântărețului bisericesc.

Din cuprinsul lucrării, cităm următoarele aspecte:

Funcția de psalt, cantor sau cântăreț, a luat naștere ca o dedublare a funcției anagnoștilor. Toți credincioșii participau la cântarea imnelor liturgice și dădeau răspunsuri la ectenii. Funcția de psalt nu a fost creată pentru a înlocui pe credincioși, ci pentru a-i instrui și a-i conduce la cântare, cântărețul având rolul de solist și dirijor. Rolul cântăreților a sporit în importanță în faza psaltichiei bizantine, când cântarea bisericească a devenit mai complicată și mai dificilă, făcând necesară prezența cântăreților de profesie, anume pregătiți și instruiți, care să o execute corect.

Deși misiunea interpretului poate sa para una simpla – de reproducere a ceea ce stă scris în note sau semne muzicale, cântărețul bisericesc devenind astfel un executant –, cântarea religioasă nu este, ca la alte confesiuni creștine, o artă a sunetului, ci accentul este pus mai ales pe mesajul transmis, pe modul de a comunica cu Dumnezeu. Cântăreţul bisericesc nu este un artist, ci un om de vocație, cu o chemare spre a sluji, devenind astfel canal de transmitere a mesajului mântuirii.

Calitățile și îndatoririle cântărețului bisericesc (Extras din Enciclica PS Vartolomeu al Râmnicului, Către cântăreții Olteniei, în revista Cultura, Anul XV, Nr. 3-4, Martie-Aprilie, 1927).

Între calitățile și îndatoririle cântărețului de astăzi, impuse lui de trebuințele firești ale vieții religioase pentru care el există, intră următoarele:

Auzul și simțul muzical să-i fie fin, căci de ele cântărețul bisericesc nu trebuie să fie lipsit.
Citirea să-i fie limpede și cu pietate pentru toate bucățile din întregul cult la care el ia parte ca slujitor bisericesc.
Execuția citirii și a cântării de la toate serviciile religioase să-i fie limpede și smerită, în felul de a nu-și arăta prin ea nici trufia, nici graba, nici nepăsarea față de bucățile cântate sau citite la Sfintele Slujbe, fiindu-i toate aceste scăderi, nu numai nesuferite și lepădate de el, dar înlocuite cu tot ce ar putea face cântările și citirile cât mai înțelese, cât mai plăcute, cât mai convingătoare și cât mai mișcătoare de suflet pentru toți cei care le vor auzi.
Știința cântărilor și a cititului, pe care trebuie să le repete ori de câte ori va avea vreme liberă în viața lui după ieșirea din școală, de asemenea trebuie să fie de-a pururea reînnoită.
Reținerea și sporirea necontenită a tuturor cunoștințelor din programul de învățământ, pe care l-a făcut în școala de cântăreți, nu trebuie să-i lipsească niciodată.
Ținuta pe care cântărețul trebuie să o aibă la toate serviciile bisericești la care ia parte trebuie să-i fie demnă și evlavioasă.
Mișcarea s-o aibă cuviincioasă, atât la strană, cât și în toate umbletele lui prin biserică, cât și în public la Sfintele Taine și Ierurgii care se vor săvârși credincioșilor în afară de biserică.
O îmbrăcăminte curată și bine îngrijită, pe care să o poarte oricând, dar mai ales la serviciile religioase la care va lua parte, nu trebuie să-i lipsească cu nici un preț.
Disciplina și ordinea cea mai desăvârșită în îndeplinirea tuturor îndatoririlor lui, atât ca cântăreț, cât și ca simplu cetățean, trebuie să-i fie sacră.
Pilduirea prin spiritul lui, de disciplină, prin priceperea la îndatoririle lui, prin râvna și prin stăruința lui neobosită de înfăptuiri reale, prin care orice cântăreț este îndatorat să-și îndrumeze și să-și zidească concetățenii, trebuie să și le însușească și să le practice la tot pasul.
Îndeplinirea cu toată râvna și buna credință, în sensul de a fi un adevărat dascăl pentru popor, a tuturor obligațiunilor lui publice și de stat, cântărețul n-are dreptul să o uite nici un moment.

Au urmat discuții pe marginea temei și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care amintim:

Cântăreţul bisericesc este în Biserica Ortodoxă, colaboratorul cel mai apropiat şi cel mai constant al preotului în parohie. Aproape nici o slujbă dumnezeiască nu se poate face în biserică şi în casele credincioșilor fără cântăreț. El însoțește aproape pretutindeni pe preot şi are posibilitatea să observe şi să cunoască stări sufletești, nevoi şi probleme, pe care ceilalți credincioşi din parohie adeseori nici nu le pot bănui. Toate aceste lucruri fac şi ajută ca fiecare cântăreț bisericesc să fie în parohie omul cel mai pregătit, cel mai chemat şi cel mai îndatorat să dea ajutor preotului în misiunea lui pastorală. Faptul acesta trebuie să fie bine cunoscut fiecărui preot încă de la primii pași pe care îi face în parohie. El trebuie să știe, să-şi facă din cântărețul bisericii omul său cel mai devotat, omul cel mai interesat în problemele de vestire şi de trăire a creștinismului, omul care se identifică întru toate cu preotul său, pentru buna conducere pastorală a parohiei şi pentru progresul religios moral al tuturor enoriașilor.
Cântăreţul bisericesc poate să dea mult ajutor preotului în lucrarea sa pastorală, dar nu trebuie uitat faptul că în aceeași măsură cântărețul bisericesc poate face mult rău şi poate crea probleme şi aspecte negative în viața pastorală. Nici unul din credincioşii parohiei nu cunoaște atâtea amănunte, atâtea cazuri şi atâtea imagini din viața şi activitatea preotului şi a familiei lui cât cântărețul bisericesc. De aceea, dacă se întrerupe buna colaborare dintre preot şi cântăreț, dacă în locul dragostei creştineşti se sălăşluieşte invidia, supărarea sau nemulţumirea, atunci cântăreţul bisericesc devine, conştient sau inconştient, o piedică în activitatea preotului în parohie.
Este adevărat că preotul este responsabil de buna organizare a cântării religioase în parohie şi tot el este cel care trebuie să selecteze atent cântările şi pricesnele ce se cântă în biserică, dar pentru a se realiza acest lucru benefic cultului liturgic trebuie şi cântăreți pregătiţi în şcoli, altfel, prin cântatul „după auz” se poate ajunge la fenomenul din Bucovina şi Ardeal din timpul ocupației Austro-ungare. Salvarea acestei situaţii şi a tezaurului cântărilor liturgice bine învăţate şi executate ţine, aşadar, de înfiinţarea cât mai multor şcoli de cântăreţi şi a angajării cântăreţilor bisericeşti calificaţi în fiecare parohie creştin-ortodoxă românească.

Întâlnirea cercului s-a finalizat cu mulțumiri și felicitări adresate părintelui Dumitru Diacon pentru găzduire și alcătuirea meditației, precum și celorlalți preoți participanți la cerc.

Cercul Pastoral Nr. 4
„Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul”

În data de 28 Aprilie 2023, la Parohia Sfântul Ioan Evanghelistul din comuna Horodnic de Jos, păstorită de către Părintele Petrea Liviu din Protopopiatul Rădăuți, s-a organizat ședința preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 4, așezat sub patronajul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul și coordonat de Părintele Traian Molea.

Întâlnirea a debutat cu oficierea Acatistului Sfântului Ioan Evanghelistul, apoi a urmat meditația intitulată „Relația dintre preot și cântăreț și efectele acesteia în parohie” și a fost susținută de către părintele paroh Petrea Liviu.

Din cadrul prelegerii, cităm câteva aspecte care privesc buna cooperare dintre preot și cântărețul bisericesc:

Preotul paroh are îndatorirea de a asigura armonizarea slujbelor, ajutat de cantorul său și paraclisierul său (pălimarul sau clopotarul). Aceștia, dimpreună cu consiliul și comitetul parohial, asigură bunul mers al parohiei în direcțiile sociale, misionare, culturale, de tineret și administrativ-gospodăresc. Cel mai de seamă sector al activității parohiale este, însă, în mod limpede, cel liturgic sau sfințitor al Bisericii.

Aspectul moral al celor care mijlocesc între Dumnezeu și popor – preotul și cantorul care răspunde la cererile rugătoare – este foarte important. În vechime, în Biserica din Africa, instalarea cântăreților se făcea de episcop prin următoarele cuvinte: „Vezi ca ceea ce cânți din gură să crezi şi în inimă, şi ce crezi în inimă, să confirmi şi în fapte“^[1].

Preotul are datoria de a fi atent cine, ce și cum cântă în biserica unde el slujește. În acest sens, preotul este dator să vegheze ca al său cântăreț să împlinească un set de îndatoriri pe care generic le-am putea denumi DECALOGUL CANTORULUI:

Să citească și să cânte limpede, clar, răspicat – fără răcnire și fără șoptire;
Să fie moral, în special modest, smerit;
Să fie serios, sincer;
Să fie atent la fiecare literă, pentru a nu transforma adevărul de credință în erezii;
Să aibă ținuta demnă și evlavioasă;
Să fie punctual și disciplinat;
Să fie comunicativ și jovial, deschis, nu posac;
Să se perfecționeze mereu;
Să aibă râvnă și bună-cuviință;
Să aibă pasul liniștit și mișcările așezate.

Un profesor de la Cernăuți atrăgea atenția, acum un secol în urmă, asupra comportamentului dascălului în biserică: ,,Cântărețul, la executarea cântărilor, să se ferească de toată necuviința, să nu se întoarcă cu fața spre popor, să nu bată cu picioarele, să nu-și schimonosească fața, să nu tot întindă partea de dinainte a grumazului, să nu gesticuleze necontenit cu mâinile”^[2].

În Biserică, o cântare executată deplin nu ține doar de atingerea înălțimii fiecărui sunet muzical, ci de reușita ca mesajul transmis de Dumnezeu să ajungă unde trebuie, adică să rezoneze cu inimile, mințile, sufletele oamenilor. În cantorul nostru ar trebui să fie transparența, vocația sa de om al Bisericii, care să primeze în fața calităților sale muzicale; să se simtă că el este slujitorul Bisericii și nu stăpân al ei – inclusiv al stranei. El este, de altfel, un mesager al mântuirii. Rolul cântărețului, deci, nu este acela doar de a cânta la strană, ca răspuns al cererilor rugătoare ale preotului din cadrul sfintelor slujbe, ci și cel de a sprijini voluntariatul din parohie, pregătirea condițiilor de desfășurare a activităților culturale, catehetice, de curățenie, înfrumusețare a spațiului liturgic și cel adiacent Sfintei Biserici, secretariatul parohiei și altele.

Discuțiile au fost dirijate de către părintele coordonator Traian Molea și părintele misionar protopopesc George Mironescu. Pe marginea temei discutate, s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care amintim:

a) Slujirea lui Dumnezeu în armonie conduce la rodirea lucrării mântuitoare din parohie, a personalului bisericesc care-l are în frunte pe preot și, în imediata sa apropiere, pe cantorul lui.
b) Din veacul al XIX-lea, în Biserici a apărut corul pe voci, bărbătesc ori mixt – ajuns la noi pe filieră rusească ori occidentală. Cele mai frumoase slujbe sunt, însă, cele în care tot poporul se străduiește să cânte dimpreună cu strana bisericii.
c) Să ne bucurăm de cei ce au cântăreți bisericești de calitate, care cunosc tipicul tuturor slujbelor şi care cântă frumos. Și mai trebuie ceva: să încercăm să pregătim şi pe alții potriviți acestei slujiri extrem de importante.

Încheierea întâlnirii s-a făcut cu mulțumiri părintelui Liviu Petrea, gazda ședinței, de la Parohia Horodnic de Jos I și tuturor celor care au fost prezenți la întrunirea cercului pastoral Daniil Sihastrul.

Cercul Pastoral Nr. 5
„Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”

În data de 24 Aprilie 2023, la Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena, filie a Parohiei Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din satul Brodina de Sus, comuna Izvoarele Sucevei, Protopopiatul Rădăuți, păstorită de către Părintele Creuco Gheorghe-Dumitru, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 5, așezat sub patronajul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și coordonat de Părintele Mihalescu Florin.

După săvârșirea Acatistului Învierii Domnului, părintele paroh a susținut meditația cu titlul: „Corurile parohiale și importanța acestora în misiunea Bisericii”.

Cităm următoarele aspecte din prelegere:

Dacă participăm la programul liturgic complet al unei zile, putem să observăm că în desfășurarea acestuia, muzica este nelipsită. Oprindu-ne, de pildă, la ciclul celor șapte Laude, descoperim o armonioasă împletire între cuvântul citit și cel cântat. Această alternanță poate fi sesizată şi în rânduiala Sfintei Liturghii, doar că aici muzica dobândește o pondere mai mare. Este firesc sa ne întrebăm de ce in această slujbă muzica ocupă un loc atât de important. Motivul cel mai evident care generează această situație este însăși structura Sfintei Liturghii, care are la bază un dialog continuu între cler și credincioşi. Or, pentru ca acest dialog Sa poată fi realizat în condiții optime, este necesară o perfectă sincronizare între cei care dialoghează. Aici intervine muzica, care reușește să facă din mii glasuri unul singur.

Începând din veacul al șaselea, se observă o oarecare stagnare în viaţa liturgică a Bisericii, urmată apoi de o decadență care merge crescând până în zilele noastre. Primul ei semn este slăbirea spiritului eclesiologic sau comunitar, spirit care constituia titlul de glorie al Bisericii ecumenice de odinioară. Cauza principală a acestei situaţii este dispariția împărtășirii generale şi regulate de până atunci. Concomitent cu slăbirea râvnei pentru împărtăşire, scade şi interesul credincioșilor faţă de Sfânta Liturghie, în general. La acest proces a contribuit și dezvoltarea treptată a rânduielii acestei slujbe. Începând din secolul al V-lea și până în secolul al XIV-lea, rânduiala simplă şi uşor de urmărit a liturghiei creștine din epoca uniformității liturgice (primele trei secole creștine) se dezvoltă şi se complică din ce în ce mai mult prin adăugarea succesivă a unor noi piese, imne şi rituri sau ceremonii. Pătrunderea progresivă a imnelor noi, de inspiraţie creștină, în rânduiala Liturghiei – imne care nu mai puteau fi executate în chip ideal de totalitatea credincioşilor prezenţi – a făcut necesară extinderea atribuțiilor cântăreţului, stranei sau corului, în dauna poporului. Deși Liturghierul continuă să pună răspunsurile liturgice pe seama poporului în fapt ele devin apanajul, uneori exclusiv al cântăreţului, care cântă în numele şi în locul credincioșilor. Iată cum poporul rămâne astfel străin și pasiv chiar faţă de partea externă și secundară a serviciului liturgic, pe care o formează imnele sau răspunsurile stranei.

Discuțiile pe marginea temei au fost dirijate de către părintele Florin Mihalescu, coordonatorul cercului, secondat de părintele misionar protopopesc George Mironescu. În cadrul discuțiilor, s-au identificat câteva mijloace sau metode care s-ar putea folosi pentru a atrage poporul din biserică spre cântarea omofonă și spre a-i susține atenția și interesul în timpul sfintelor slujbe.

Amintim și câteva propuneri/repere de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, discutate în cadrul ședinței:

Într-o parohie nu este posibil să fie instruiți în cântarea bisericească toţi credincioșii care vin la sfintele slujbe, ci numai o parte dintre ei, de preferinţă copii, tinerii și femeile cu voce și ureche muzicală mai bună. Aceştia alcătuiesc un cor în accepțiunea mai veche a termenului, adică aceea de grup de credincioşi cu voci mai bune și ureche muzicală care exercită în practică dreptul comunităţii de a cânta la Sfânta Liturghie. Cel mai recomandabil este ca cele două modalităţi de cântare omofonă şi coral armonică – să alterneze în cadrul aceleiași Sfinte Liturghii: imnele cu caracter mai tainic, ca Heruvicul și Chinonicul, să fie executate de corul propriu-zis, iar cele mai lirice, ca Antifoanele, Sfinte Dumnezeule și Tatăl nostru, să fie cântate în comun de toți credincioşii.
Dacă ţinem cont de rolul important pe care îl are muzica în cultul creştin, atunci nu vom putea concepe o educaţie religioasă crestină care să fie lipsită de veșmântul sonor al cântării religioase. Ca atare, ora de Religie trebuie să devină mediul în care elevii să descopere atât învăţătura de credinţă creștină, cât şi imnografia şi cântarea, specifice acesteia. Există mai multe metode prin care cântarea religioasă poate fi introdusă în cadrul orelor de Religie. Menţionăm aici trei dintre acestea, pe care le socotim mai reprezentative: învățarea cântărilor religioase după auz; Corul școlar șiaudiția muzicală.
Mărturiile istorice și ale tradiției în favoarea cântării în comun a credincioşilor în biserică sunt prea numeroase și prea categorice pentru ca să mai pună cineva în discuție canonicitatea sau legimitatea ei. Prin cântare, putem trezi simţăminte aparte în inimile credincioşilor, ceea ce poate duce la participarea în număr mai mare a lor la slujbele religioase. Rămâne în atribuțiunea preotului, ca una dintre cele mai importante misiuni, instruirea poporului şi corului parohial, pentru participarea activă în cadrul Sfintei Liturghii.

Cercul s-a încheiat cu mulțumiri și felicitări adresate părintelui Gheorghe Creuco, pentru organizare și alcătuirea referatului, precum și celorlalți preoți pentru participare.

A consemnat,
Misionar Protopopesc

Preot George Mironescu

[1] Cf. Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe, note şi comentarii, Sibiu, 1991, p. 207.

[2] Vasile Mitrofanovici, Liturgica Bisericii Ortodoxe, Editura Consiliului Eparhial Ortodox Român Bucovina, Cernăuți 1929, pp. 103-104.