Cercurile Pastorale din Protopopiatul Fălticeni desfășurate în luna noiembrie 2023

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna noiembrie întâlniri ale cercurilor pastorale.

RAPORT CERC PASTORAL NR. 1
„Sfântul Paisie de la Neamț”

 

În data de 23.11.2023, la Biserica „Sfinții Voievozi” Fălticenii Vechii, păstorită de către părintele Hlade Gabriel, din Protopopiatul Falticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 1, așezat sub patronajul „Sfântului Paisie de la Neamț”, coordonat de către părintele Cojocaru Daniel.

După săvârșirea Sfintei Liturghii, ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Conduita liturgică a Preotului și cântărețului la săvârșirea serviciilor religioase”, care a fost susținută de către diaconul Buzilă Andrei, de la Biserica sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Tema abordată în această lucrare este deosebit de importantă din punct de vedere pastoral întrucât cunoașterea deontologiei slujirii în Biserica Ortodoxă asigură continuarea tradiției și păstrarea unei imagini instituționale care insuflă încredere în societate. Abordarea unei conduite adecvate slujirii bisericești răspunde unei duble exigențe: pe de o parte, din punct de vedere social și instituțional Biserica trebuie să rămână o autoritate morală, iar pe de altă parte însuși Dumnezeu atrage atenția asupra consecințelor smintelii oamenilor în chestiuni legate de credință. Contextul pastoral în care ne desfășurăm activitatea face ca tema să fie actuală. Când slujitorii bisericii se abat de normele de conduită adecvată, oamenii se îndepărtează de biserică sau se refugiază în alte culte; iar respectul și bunacuviința slujitorilor insuflă oamenilor evlavie față de slujbele bisericii”.

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

  1. A fi religios este, pentru societatea actuală, nu de puține ori, sinonim cu a fi adeptul unei mentalități învechite. La fel, când oamenii se confruntă cu situații care, prin tradiție, cer prezența unui slujitor al Bisericii, ei mai degrabă contractează un serviciu de tip religios. Ori, etimologic, Religie provine din latinescul religo-religare, însemnând „ceea ce ne unește laolaltă, ceea ce ne aduce împreună”, strângându-ne în jurul unui proiect comun, și anume mântuirea.
  2. Cultul ortodox din spațiul autohton amintește fastul ceremoniilor religioase din marele Imperiu Bizantin. Veșmintele preoțești împodobite cu grijă, prezența unui paraclisier devotat, ținuta impecabilă a cântărețului, podoabele bisericii, obiectele de cult din materiale prețioase și nu în ultimul rând ținutele oamenilor participanți fac parte din codul de conduită liturgică care s-a păstrat prin tradiție până azi.
  3. Psaltul trebuie să-şi cunoască foarte bine datoriile şi drepturile. Pentru evitarea neînţelegerilor și a reproşurilor ce pot apărea ulterior, lucrurile se vor stabili la început: ce vrea preotul, ce vrea cântăreţul; ideea este să se ajungă la un consens, bineînţeles pe baza canoanelor şi a legislaţiei în vigoare.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 2
„Sfântul Mitropolit Dosoftei”

 

În data de 12.11.2023 la Parohia Învierea Domnului – Dolhasca, păstorită de către părintele Saftiuc Mihail-Teofil din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 2, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Dosoftei”, coordonat de părintele Denis Chihaia.

După săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Dificultăţi şi oportunităţi în pastoraţia vârstnicilor” susținută de către părintele Spânu Nicu de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Cuvântul „pastorație” exprimă miezul activității pastorale sau de păstorire, prin implicarea cu discernământ a preoților în viața de zi cu zi a credincioșilor noștri. Pastorația așadar, este omniprezentă, ea ocupându-se de diversele probleme ale credincioșilor din toate păturile sociale, indiferent de vârstă, gen sau ocupație. Astfel, prin activități formative și informative, Biserica noastră Ortodoxă, reușește să-și îndeplinească misiunea încredințată ei încă de la început de către Domnul nostru Iisus Hristos. Cuvântul „bătrân” (latinește „betranus” sau „veteranus“) se referă de obicei la o persoană care a trăit mult timp și care a îmbătrânit, devenind „în vârstă“. În general și mai ales la noi la români, termenul de bătrân se referă la o persoană care are peste 60-65 de ani, deși acest lucru poate varia, în funcție de contextul cultural și social în care trăiește acea persoană”.

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

  1. Experiența pastorală a tuturor preoților subliniază faptul că bătrânii au o participare deosebit de intensă la activitățile publice ale Bisericii, mai ales prin participarea lor deasă la slujbele religioase din duminici și sărbători. Pastorația bătrânilor este un capitol foarte important al slujirii preoțești. Ea se concentrează pe nevoile spirituale și sufletești, emoționale, ale persoanelor în vârstă. Acest capitol al lucrării pastorale cu bătrânii, poate deveni chiar foarte important, în comunitățile ortodoxe de la sate, unde în marea lor majoritate au o populație majoritar în vârstă.
  2. După cum se afirmă de către unii teologi și profesori actuali, se impun cu necesitate unele priorități în activitatea pastoral-misionară a preotului din zilele noastre cum ar fi: catehizarea credincioșilor, argumentarea dogmelor creștine, importanța Sfintei Liturghii în viața Bisericii și a credincioșilor, administrarea Sfintei Taine a Spovedaniei și a Sfintei Împărtășanii precum și frecventarea slujbelor Bisericii de către toți enoriașii, inclusiv bătrânii. Trebuie să recunoaștem că Bisericile, în special cele de la sate, sunt frecventate mai mult de către cei în vârstă (vorbim aici de cei cuprinși între 60 de ani și mai în vârstă, credincioșii ieșiți la pensie) și toată activitatea Bisericii în general se sprijină pe aceștia.
  3. Biserica este chemată să gândească noi forme și metode pastorale actuale, apropiindu-se tot mai mult de nevoile și așteptările bătrânilor. Concomitent, trebuie lucrat și la creșterea și educarea tinerilor spre a nu marginaliza persoanele vârstnice, a nu le abandona și izola în centre de asistență socială, deoarece tinerii și persoanele în vârstă au nevoie unii de ceilalți. Mai precis, bătrânii au nevoie de o mângâiere și de un cuvânt de încurajare, iar tinerii au nevoie de înțelepciunea, răbdarea și puterea de rugăciune a bătrânilor.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 3
„Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”

 

În data de 13.11.2023, la Parohia „Sfânta Treime” – Dumbrava păstorită de către părintele Lupașcu Ionuț, din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 3, așezat sub patronajul „Sfantului Voievod Ștefan cel Mare”, coordonat de Părintele Tudor Andrioaia.

După săvârșirea Sfântului Maslu a urmat meditația cu titlul: „Preotul contemporan în fața problemelor personale: familie, locuința, boala, bătrânețe”, care a fost susținută de către părintele Lupașcu Ionuț de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Ucenicia constituie astfel prima treaptă pe calea de a deveni membru al Bisericii. Lucrul acesta este fundamental pentru viață duhovnicească a oamenilor, deoarece a fi ucenic înseamnă a fi sub povața cuiva, a avea un exemplu viu înaintea ochilor, a ne face părtași la modul de viețuire a altcuiva și a fi conduși potrivit experienței altcuiva care cunoaște toate aspectele vieții duhovnicești. Paternitatea pe care o manifestă părintele duhovnicesc față de ucenicul său are menirea de al forma pe acesta, ca Hristos să ia chip în sufletul lui. Doar în felul acesta putem vorbi de o adevărată relație dascăl-ucenic. Acest lucru este important în prezent deoarece a fi părinte duhovnicesc îl responzabilizează mai mult pe cel care povățuiește, fie că e preot, fie că e călugăr, fie că e doar simplu mirean, mai mult de atât, întreaga viață trebuie să fie un exemplu viu pentru ceilalți. Pentru cel care este ucenic, faptul de a avea pe cineva care este exemplu viu, ca model reprezintă un aspect fundamental, o piatră de temelie, pe care el trebuie să-și clădească viața. Vedem că marii părinți ai pustiei au fost ucenici la alți bătrâni și la rândul lor au avut ucenici. Astfel vedem o continuitate în ceea ce privește modul de a porni pe calea duhovnicească.”

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

  1. Familia preotului trebuie să fie modelul de trăire al vieții creștine pentru credincioșii săi. Preotul fiind bărbat este capul familie și de aici reiese atenta chivernisire a comportamentului membrilor familiei sale, toate acestea sub presiunea și atenta supraveghere a păstoriților săi. Modul de percepere a familiei sale îl face răspunzător, comuniunea cu preoteasa care trebuie să mângâie și să îi fie sprijin la greutățile personale prin care trece fiecare familie. Copii săi alături de mama lor trebuie să se distingă printr-un comportament și o purtare creștinească, învățătura pe care o rostește să îi fie dreptarul lui și al familiei sale pentru a nu cădea în ipocrizie, de aici reieșind credibilitatea acestuia. Preotul și dacă nu vorbește și nu învață faptele și purtarea familiei sale trebuie să vorbească pentru el.
  2. Dat fiind acest context, provocarea preotul în parohie nu este să se ferească cu orice preț de boală și de suferință, ci mai degrabă să transforme aceste situații în momente didactice pentru credincioșii săi. Mai mult chiar, să se folosească de aceste momente pentru ca el însuși să își ascută simțurile duhovnicești, iar atunci când se va întâlni cu credincioși bolnavi ori suferinzi, să înțeleagă cât se poate de bine situația lor prin prisma propriei experiențe, ajutându-i apoi cu sfaturi pertinente.
  3. Ca o concluzie la aceste probleme, jertfa preotului este susținută forțat și de familia acestuia, dar rugăciunea și slujirea cu demnitate fac ca Dumnezeu să împlinească aceste necesități. Locuința acestuia nu este una stabilă pe o perioadă nedeterminată, este un chiriaș fără chirie, un rezident fără proprietate, un domiciliat parțial.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulțumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 4
„Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca”

 

În data de 14.12.2023 la Parohia „ Sfinții Arhangheli” – Moișa, păstorită de către părintele Dranca George din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 4, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Ioan de la Râșca”, coordonat de către părintele Meștereanu Ciprian.

După săvârșirea Slujbei de Tedeum, a urmat meditația cu titlul: „Povețele bătrânilor și aplicarea lor în pastorație”, care a fost susținută de către părintele Dranca George de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Generațiile tinere nu trebuie să treacă cu vederea adevărata comuniune din Biserică între diferite generații: copii, tineri, adulți, vârstnici. Întreaga comunitate creștină este una în drum spre unica Împărăție a lui Dumnezeu. Ruperea comuniunii între generații este străină spiritualității ortodoxe. În acest sens, Sfântul Ambrozie al Mediolanului scria în Comentariul la Evanghelia după Luca: În copilărie există un fel de bătrânețe respectabilă în purtări, iar la bătrânețe o copilărie nevinovată. În Biserică, o prioritate în pastorația persoanelor vârstnice este implicarea vârstnicilor în creșterea și educarea copiilor, mai ales privind rugăciunea. Vârstnicii, prin maturitatea lor duhovnicească, pot ajuta mult la cultivarea vieţii liturgice şi la păstrarea valorilor creștine în cultura noastră, pentru binele societății și al familiei.”

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

  1. Bătrânețea este o perioadă a vieții omului când acesta are șansa să se apropie și mai mult de Dumnezeu. Noul Testament ne arată lămurit că înțelepciunea celor vârstnici ține de apropierea lor de Dumnezeu prin rugăciune și de viața virtuoasă pe care aceștia o trăiesc. De pildă, Dreptul Simeon nu era doar un om învățat, ci și un permanent rugător, luminat de Duhul Sfânt pentru a-L recunoaște pe Mesia în Pruncul Iisus: omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui (Luca 2, 25). Rugăciunea bătrânilor este, totodată, izvorul înțelepciunii lor, dar și binecuvântare pentru întreaga comunitate. Avem atâtea exemple în Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament în care se arată cum slăbiciunea trupească a bătrâneții este suplinită de puterea rugăciunii, de tăria înțelepciunii, de măsura cunoașterii, de puterea blândeții.
  2. O altă prioritate a Bisericii în pastorația actuală a persoanelor vârstnice poate fi implicarea acestora, în mod activ, în pastorația și misiunea Bisericii. Din nefericire, astăzi, sunt mulți bătrâni care trăiesc în multă însingurare, în izolare de comunitate, simțindu-se cumva nefolositori. Dar există mulți bătrâni care trăiesc bătrânețea cu seninătate și demnitate, participând activ la viaţa Bisericii şi la ajutorarea altor persoane vârstnice.
  3. În Ortodoxie toate rânduielile bisericești sunt creatoare de comuniune între oameni, și de smerenie, căci aduc credinciosului conștient harul Duhului Sfânt, harul Duhului Iubirii dumnezeiești. Tradiția autentică de spiritualitate românească s-a păstrat în cumințenie, în omenie, în lumină și în simplitate.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 5
„Sfânta Cuvioasă Parascheva”

 

În data de 13.11.2023 la Parohia „Sfântul Haralambie” din Brădățel, păstorită de către părintele Filip Daniel din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 5, așezat sub patronajul „Sfintei Cuvioase Parascheva”, coordonat de părintele Florin Grigorescu.

După săvârșirea Sfintei Liturghii, a urmat tratarea temei: „Realităţi şi provocări actuale privind pastoraţia şi sprijinirea persoanelor vârstnice” susținută de către părintele Filip Daniel de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul lucrării cităm următoarele aspecte:

„Preoţia este sublimă, fiindcă ea se săvârşeşte pe pământ, dar are rânduiala cetelor cereşti. Şi pe foarte bună dreptate; căci slujba aceasta n-a rânduit-o un om sau înger sau un arhanghel sau o altă putere creată de Dumnezeu, ci Însuşi Mângâietorul. Sfântul Duh a rânduit ca preoţii, încă pe când sunt în trup, să aducă lui Dumnezeu aceeaşi slujire pe care o aduc îngerii în ceruri. Preoţia se primeşte prin hirotonie şi înseamnă cea mai mare cinste de care învredniceşte Dumnezeu pe om. „Dacă ai putea să te gândeşti ce lucru mare, ca om fiind îmbrăcat în trup şi sânge, să te poţi apropia de fericita şi nemuritoarea fire a lui Dumnezeu, atunci ai putea înţelege bine cu câtă cinste a învrednicit pe preoţi harul Sfântului Duh”.

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

  1. Preotul îndeplineşte, în virtutea harului primit prin Taina Sfintei Hirotonii şi ca urmare a trimiterii lui în parohie de către episcopul care l-a hirotonit şi al cărui reprezentant este, cele trei laturi ale lucrării pastorale: învăţătorească, sfinţitoare şi conducătoare. Fiecare dintre aceste trei laturi ale activităţii sale este importantă în lucrarea sa de conducere a sufletelor spre mântuire şi ele se condiţionează reciproc.
  2. Conform Sfintei Scripturi, unul dintre darurile bătrâneții este înțelepciunea, dar înțelepciunea nu este o prerogativă automată a bătrâneții. Ea este un dar al lui Dumnezeu pe care bătrânul trebuie să-l primească și să și-l fixeze ca țintă, pentru a dobândi acea înțelepciune a inimii care-i permite „să-și socotească [propriile] zile”, adică să trăiască cu simț de responsabilitate timpul pe care Dumnezeu îl acordă fiecăruia.
  3. De aceea, Biserica este chemată să gândească noi forme şi metode pastorale actuale, apropiindu-se mai mult de nevoile şi aşteptările bătrânilor. Concomitent, trebuie lucrat şi la creşterea şi educarea tinerilor spre a nu marginaliza persoanele vârstnice, a nu le abandona şi izola în centre de asistenţă socială, deoarece tinerii şi persoanele în vârstă au nevoie unii de ceilalţi. Mai precis, bătrânii au nevoie de o mângâiere şi de un cuvânt de încurajare, iar tinerii au nevoie de înţelepciunea, răbdarea şi puterea de rugăciune a bătrânilor.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 6
„Acoperământul Maicii Domnului”

 

În data de 14.11.2023, la Parohia Sfântul Dimitrie din Cornu Luncii, păstorită de către părintele Florea Ioan, din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 6, așezat sub patronajul Maicii Domnului și coordonat de părintele Corduneanu Petru.

După săvârșirea Acatistului Mântuitorului, a urmat meditația cu titlul: „Conduita liturgică a preotului și cântărețului la săvârșirea serviciilor religioase” care a fost susținută de către părintele Florea Ioan de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

Preotul trebuie să fie ca în Liturghie în toată viața lui, și peste tot. Această comportare este cerută astăzi mai mult decât oricând. În primul rând de cei pe care preotul îi păstorește. Vor să-l știe pe preot în autenticitate și în sinceritate. Vor să știe că preotul lor nu este un impostor, că nu este doar un purtător de haină și de chip preoțesc, dar gol de Har și de sfințenie. Această exigență are partea ei bună. În fond trebuie să fim bucuroși de atenția permanentă care se acordă preotului. Exigența credincioșilor nu e altceva decât dorința lor sinceră de a se împărtăși de Har, adevărat, de binecuvântarea lui Dumnezeu prin preotul lui Dumnezeu. Dar vor să se împărtășească de o lucrare autentică. Nu vor să fie înșelați. Fiindcă atunci când preotul nu corespunde cu ceea ce trebuie să fie un preot, ei au impresia că sunt pur și simplu înșelați, că cineva își bate joc de ei, iar acel cineva este tocmai Acela care trebuie să le inspire încredere, să-i trateze cu cinste și cu iubire, ca și Dumnezeu.  Împlinind acestea, preotul ia putere de sus, din „adevărul dumnezeiesc” și de la „dătătorul a toată darea cea bună și a tot darul desăvârșit” și credincioșii simt asta și se apropie cu încredere conectându-se la izvorul harului.

 Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

  1. Atitudinea preotului în săvârșirea serviciului divin, în propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu, în relație cu oamenii, formează stilul lui de viață și de muncă. Lui nu-i sunt îngăduite unele atitudini care pentru ceilalți oameni nu au o deosebită importanță. Mântuitorul spune: „Voi sunteți lumina lumii” și „Voi sunteți sarea pământului”. Din acestea înțelegem rostul și atitudinea pe care se cuvine să o aibă permanent preotul în pastorație. Preotul trebuie să fie un om al lui Dumnezeu, un om al Bisericii și un om al poporului din care face parte.
  2. În afară de pilda din faptă, preoții n-au dacât un singur mijloc, o singură cale de vindecare: învățătura cu cuvântul, cu predica. Aceasta e instrumentul, aceasta e hrana, aceasta e cel mai bun aer; aceasta ține loc de medicament, aceasta ține loc de cauterizare, ține loc de bisturiu. Prin predică ridicăm sufletul deznădăjduit; prin predică smerim sufletul îngâmfat; prin predică tăiem ce-i de prisos; prin predică împlinim cele de lipsă; prin predică lucrăm pe toate celelalte câte ne ajută la însănătoșirea sufletului. Dacă ai avea sabia Duhului și pavăza credinței încât să poți face minuni și prin minuni să închizi gurile celor nerușinați, ei bine atunci n-ai avea nevoie de ajutorul predicii.
  3. Preotul e un generos. El e făcător de bine de profesie. Preoția nu e o profesiune, dar a fi de profesie făcător de bine e un act de dăruire. Preotul nu trebuie să uite: trebuie să fie un om al rugăciunii, al meditației, o feresatră către Dumnezeu. Dacă rămâne lumesc, iese din starea de preoție. Preotul trebuie să fie om de omenie, milostiv, bun, iertător, să încurajeze, să îmbărbăteze, să fie Părinte al tuturor precum i se spune. El trebuie să confirme în permanență acest apelativ.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 7
„Sfântul Nectarie”

 

În data de 9.11.2023, la Parohia Sfântul Nectarie – Basarabi II, păstorită de către părintele Carp Gabriel din Protopopiatul Falticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 7, așezat sub patronajul „Sfântului Nectarie de la Eghina”, coordonat de Părintele Maftei Danuț.

După săvârșirea Sfintei Liturghii, a urmat meditația cu titlul: „Relația dintre preot și cântăreț și efectele acesteia în parohie”, care a fost susținută de către părintele Carp Gabriel de la parohia Parohia Sfântul Nectarie Basarabi.

Din cele prezentate menționăm următoarele:

„În cadrul parohiei, relația dintre preot și cântăreț reflectă foarte bine modul în care, în spațiul Bisericii Ortodoxe, raportul dintre cler și credincioși este unul de armonie și complementar. Relația dintre preot și cântărețul bisericesc sugerează și modul în care laicii participă la viața liturgică a Bisericii. Cântăreții bisericești, așa cum îi cunoaștem astăzi, au apărut datorită sporirii cultului. Ei cântă dimpreună cu preotul și cu poporul credincios și nu în locul lor. În Statutul Bisericii Ortodoxe Române pentru organizare şi funcţionare sunt menţionate drepturile și îndatoririle câtăreților. El este membru de drept în consiliul parohial, arătând astfel că are datoria să ia parte în mod activ la viaţa parohiei, alături de clerul superior, dar și alături de ceilalți credincioși.”

Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:

  1. Atât preotul cât și cântărețul, care sunt implicați direct în actul liturgic, trebuie să aibă această conștiință că prin rugăciunea și cântarea lor vorbesc cu Dumnezeu și nu sunt prezenți doar pentru a bucura auzul credincioșilor. Slujba trebuie să fie aceeași oriunde, atât ca trăire, cât și ca durată, săvârșită după rânduială, pentru că este închinată lui Dumnezeu. Preoția în esență este o slujire pentru alții.
  2. În activitatea pastorală, preotul trebuie să colaboreze cu cântărețul în special pentru păstrarea credinței ortodoxe, prin atenția permanentă către enoriași, spre a-i păzi de eventuale abateri, străine Ortodoxiei. Cântărețul are datoria de a anunța preotul, dacă sunt situații de prozelitism, sau dacă observă anumite nemulțumiri din partea enoriașilor. Amintim și de datoria, pe cât le este în măsură, să catehizeze oamenii din parohie. Cu siguranță, cel mai bun mijloc de catehizare rămâne exemplul personal, de aceea comportamentul preotului dar și a cântărețului trebuie să fie în acord cu învățătura creștină.
  3. Relația preotului și cântărețului are la bază colaborarea dintre cei doi. În timpul slujbelor, preotul și cântărețul creează o armonie a rugăciunilor prin cererile și răspunsurile ce se împreună; în felul acesta credincioșii pot participa, luând exemplul celui de la strană. În activitatea filantropică a preotului, trebuie să se implice și cântărețul, să ajute cum poate pentru ca împreună, să ofere daruri celor necăjiți din parohie sau chiar din afara ei, dar și pentru a arăta și spori grija Bisericii pentru persoanele aflate în nevoință.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp a mulţumit părintelui paroh pentru prezentarea temei, cât și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 8
„Episcopul Gherasim Putneanul”

 

În data de 9.11.2023 la Parohia „Sfântul Nicolae” Oniceni păstorită de către părintele Lăzărică Neculai, din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 8, așezat sub patronajul episcopului Gherasim Putneanul, coordonat de către părintele Barbu Ion. 

După săvârșirea Sfântului Maslu, a urmat meditația cu titlul: „Corurile parohiale și importanța lor în misiunea Bisericii”, care a fost susținută de către părintele Lăzărică Neculai, de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Iubirea ca fundament al trăirii în Taina Sfintei Treimi, a constituit împlinirea sufletească și s-a exprimat prin psalmi, imne și cântări duhovnicești: Vorbiți între voi în psalmi și în laude și în cântări duhovnicești, lăudând și cântând Domnului în inimile voastre. (Efeseni 5,19). Altfel spus, trăirea este expresia rugăciunii manifestate prin cântarea bisericească”.

Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

  1. Se cunoaște faptul că slujirea preotului și a dascălului trebuie să fie în armonie perfectă deoarece aceasta contribuie la creșterea spirituală a credincioșilor. Prin cântările bisericești, dascălul exprimă în mod adecvat cuvintele slujbei și hrănește sufletele credincioșilor pentru a-i ajuta să se apropie de Dumnezeu.
  2. Relația de încredere și colaborare dintre preot și cântăreț în zilele noastre este esențială pentru transmiterea Sfintei Tradiții, a tradițiilor, a obiceiurilor și practicilor prin menținerea stării autentice și nealterate de rugăciune. Mai cu seamă acest lucru este argumentat de Sfântul Apostol Pavel care îl îndeamnă pe Tit să numească preoți în cetăți pentru a păstra învățăturile și tradițiile apostolice (Tit, 1, 5).
  3. În majoritatea Bisericilor Ortodoxe, cântarea credincioşilor a fost lăsată pe seama cântăreţilor şi ulterior a corului, mai ales la Sfânta Liturghie şi unele Sfinte Taine şi Ierurgii.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

A consemnat, Diac. Constantin Andrieș