Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna aprilie întâlniri ale cercurilor pastorale.
CERC PASTORAL NR. 1
„Sfântul Paisie de la Neamț”
În data de 29.05.2023, la Capela Liceului „Nicu Gane” cu hramul „Sfântul Nicolae”- Fălticeni, slujitor fiind părintele Bogdan Feștilă, din Protopopiatul Falticeni a avut loc, întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 1, așezat sub patronajul „Sfântului Paisie de la Neamț”, coordonat de către părintele Daniel Cojocaru.
După săvârșirea Acatistului „Sfântului Nicolae” ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Pastorația în contextul actual”, care a fost susținută de către părintele Bogdan Feștilă.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Încă de la întemeierea Bisericii, comunităţile creştine au fost păstorite de slujitorii lui Dumnezeu, episcopi şi preoţi, ajutaţi de diaconi, care au primit harul până astăzi, prin succesiune apostolică, de la Marele Arhiereu Hristos. Pe măsură ce numărul comunităților a crescut, Biserica a trebuit să se organizeze mai bine. Astfel, au apărut structurile de bază – parohiile, mult mai târziu coagulate zonal în protopopiate, care, la rândul lor compun astăzi unităţi administrativ-bisericeşti macroscopice – eparhiile (episcopii şi arhiepiscopii, grupate în mitropolii). Pentru a coordona această lucrarea misionară care se desfăşoară în comunitatea parohială, preotul operează printr-o modalitate de inter-relaţie umană eclezială, fundamentală şi complexă, numită pastoraţie.
Lucrarea de pastorație poate fi definită ca „arta de a păstori” sufletele enoriașilor, ale credincioşilor Bisericii, care se constituie în turma duhovnicească și cuvântătoare. Semnificația turmei nu are nimic abstract în înțelesul său, ci trebuie înţeles prin cheie ioaneică: „Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun își pune sufletul pentru oile sale” (Ioan 10, 11), imaginea aceasta exprimă modul în care preotul, ca trimis al ierarhului său în parohie şi lucrător după acest model, îşi conduce „turma cuvântătoare pe calea mântuirii”[1]. Acesta este de fapt şi obiectivul major al pastoraţiei: preotul şi păstoriţii săi, angajaţi în lucrarea de dobândire a mântuirii, reuşesc să biruiască, împreună cu Domnul Hristos, ispitele lumii şi să dobândească Raiul, să dobândească Împărăția și pe Duhul Sfânt („scopul vieții creștine este dobândirea Duhului Sfânt”, Sf. Serafim de Sarov).
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui Bogdan Feștilă pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 2
„Sfântul Mitropolit Dosoftei”
În data de 25.05.2023 la Parohia „Nașterea Maicii Domnului”- Poiana, păstorită de către părintele Gabriel Botezatu din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 2, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Dosoftei”, coordonat de părintele Cezar-Gorun Nesvadba.
După săvârșirea Acatistului „Acoperământul Maicii Domnului”, ne-a fost prezentată tema cu titlul:
„Preotul contemporan în fața problemelor personale: familie, locuință, boală, bătrânețe, pensionare, etc.” susținută de către părintele Gabriel Botezatu.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„O viață de preot este o viață de ascultare, aduni atunci când ești în putere ani de experiență, răspunsuri la diverse probleme, știi cum arată răbdarea, patul de boală al oamenilor pe care i-ai tratat duhovnicește.
Experiența este ca o carte cu multe pagini și nu ar trebui îngropată. Un preot la aproape nouăzeci de ani de viață și șaizeci de ani de preoție mi-a arătat caiete vechi studențești groase, cu toată viața lui de preot scrisă, alt părinte pensionar îmi spunea: că e greu să ții și un pensionar pe lângă tine, poate că se complexa din cauza diabetului pe care îl avea, venea dimineață, făcea Proscomidia și pe la orele nouă – zece trebuia să își facă insulina.
Aș vrea să închei prin cuvintele unui mare ierarh, Antonie Plămădeală, mitropolitul Ardealului Preotul este de meserie făcător de bine, dar preoția în sine, nu este o meserie, dar a fi făcător de bine este un act de dăruire, iar Sfântul Vasile cel Mare spunea: Blâdețea firii și umilința inimii să-l caracterizeze pe preot. Dacă acasă părinții pot da dovadă de comuniune prin comunicare și copiii pot crește cu amintiri frumoase, tot așa este și la Sfânta Biserică, actul de dăruire, stă în funcție de iubirea fiecăruia purtațivă sarcinile unii altora și așa veți împlini legea lui Hristos – Gal. 6, 2.”
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 3
„Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”
În data de 18.05.2023, la Parohia „Sfânta Parascheva” –Baia, păstorită de către părintele Ioan Gușă, din Protopopiatul Falticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 3, așezat sub patronajul „Sfantului Voievod Ștefan cel Mare”, coordonat de Părintele Tudor Andrioaia.
După săvârșirea Sfântului Maslu a urmat meditația cu titlul:
„Pastorația în contextul actual: sate îmbătrânite, război, imigrație, ideologii imorale, pervertirea credinței etc”, care a fost susținută de către părintele Ioan Gușă de la parohia sus amintită.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Fenomenul îmbătrânirii parohiei este un aspect actual și, inegalitățile generate de vârsta diferită a unora față de alții vor putea să fie abolite prin atitudinea grijulie a preotului față de cei pe care îi păstorește. Atunci când conștiința sa, colaborată cu datoria față de cei care sunt ai lui Hristos, dar lăsați în grija păstorului sufletesc sunt unite în persoana plină de interes a preotului, efectele pozitive se pot observa atât pe termen scurt cât și pe termen lung. De aceea, consider că, importantă este, acum, o survolare a opiniilor patristice cu privire la om și la omenire, din care va deriva omenia manifestată de teologia socială a Bisericii.
Ne întoarcem iarăși, în scop demonstrativ, la perioada numită secolul de aur al Bisericii. Această perioadă este importantă din mai multe aspecte. Unul dintre ele ar fi acela că, acum, se definește total doctrina antropologico-creștină despre om. Un excepțional interpret ca Grigorie de Nyssa, fratele lui Vasile cel Mare, capadocian, format teologic la școlile filozofice păgâne ale vremii, pune omul și mai ales viața acestuia mai presus de orice altă așa-numită minune a lumii”.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 4
„Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca”
În data de 11.05.2023 la Parohia ,,Sfinți Arhangheli”- Râșca, păstorită de către părintele Claudiu Coman din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 4, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Ioan de la Râșca”, coordonat de părintele Ciprian Meștereanu.
După săvârșirea Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii, a urmat meditația cu titlul: „Redescoperirea adâncului teologic și duhovnicesc al imnografiei”, care a fost susținută de către părintele Claudiu Coman de la parohia mai sus amintită.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Irmosul cântării a 9-a, glasul al 3-lea de vineri seara la Canoanele Maicii Domnului zice: „În Lege, în umbră și în Scriptură, închipuire vedem noi, credincioșii. Toată partea bărbătească ce deschide pântecele, sfânt lui Dumnezeu este. Deci, pe Cuvântul Cel mai înainte născut, Fiul Tatălui Cel fără de început Cel întâi născut din Maică fără ispită bărbătească, Îl slăvim”.
În această situație, imnograful, inspirat de Dumnezeu, a știut să îmbine trei elemente incipiente pentru creionarea unei teologii mariologice: „Legea” (adică Torah); „umbra” (protecția divină) și „Scriptura” (a Noului și Vechiului Testament). Dacă am observat că Legea și interpretarea ei în iudaism avea și o funcție liturgică, în privința umbrei, așa cum aflăm din Dicționarul de imagini și simboluri biblice, nu e vorba despre „o imagine a întunericului sinistru. Mai degrabă, pe fondul căldurii din Israelul antic, umbrele sunt prin excelență o imagine a protecției sau a refugiului.
Suntem în fața unei imagini tripartite: Torah + umbra + Scriptura, elemente ale unui mod întreit de manifestare a Revelației. Zice părintele Stăniloae: pentru sfinți legea scrisă nu e decât lege naturală văzută în tipurile personale ale celor ce au împlinit-o, iar legea naturală nu e decât legea scrisă văzută în sensurile ei spirituale, dincolo de aceste tipuri. Amândouă sunt una, când sunt văzute ca ducând spre harul vieții viitoare. Prin Hristos, veșmintele sau creaturile se umplu și ele de lumina Lui.
Deci, cele trei manifestări ale typos-ului divin, în tot atâtea icoane, sunt descrise ca o întreită manifestare a revelației: lege naturală văzută în persoane + lege scrisă văzută în sensurile spirituale + harul vieții viitoare prin Scriptura care ne vorbește de Hristos, prin Care și în Care am cunoscut pe Sfânta Treime”.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 6
„Acoperământul Maicii Domnului”
În data de 21.05.2023, la Parohia „Sfinții Voievozi”- Pâraie I, păstorită de către părintele Ștefan Brădățeanu, din Protopopiatul Falticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 6, așezat sub patronajul Maicii Domnului.
După săvârșirea Acatistului „Acoperământul Maicii Domnului”, a urmat meditația cu titlul: „Mitropolitul Silvestru Morariu-Andrievici compozitor, psalt și înnoitor al vieții bisericești” care a fost susținută de către părintele Ștefan Brădățeanu de la Parohia „Sfinții Voievozi”- Pâraie I.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Deși rupt pentru o îndelungată perioadă de sânul patriei mamă, pământul bucovinean a rodit și în secolul al XIX-lea , pe plan cultural în general și pe plan muzical în special. Personalitatea puternică a mitropolitului Silvestru Morariu-Andrievici, înflăcărată de dragostea sa pentru cultură și artă a înlesnit această rodire, prin grija sa permanentă și sprijinul pe care l-a oferit celor care au dorit să se afirme în plan cultural și artistic.
Mitropolitul Silvestru s-a dovedit a fi atât un eminent didact, editând manuale pentru școlile sătești, cât și un nobil intelectual, ajungând în fruntea Mitropoliei Bucovinei cu o dragoste deosebită pentru cântarea din cultul divin. Fastul bisericesc al Catedralei din Cernăuți capătă ecouri excepționale în inimile enoriașilor atunci când însuși mitropolitul Silvestru Morariu-Andrievici cânta axionul, împreună cu clerul , în mijlocul bisericii, pe aleea dinaintea icoanelor bisericești spune muzicologul Viorel Cosma.
În ceea ce privește Psaltichia bisericească a lui Silvestru Morariu-Andrievici, aceasta este o sinteză a muzicii bucovinene așa cum se cânta în biserici, în secolul al XIX-lea . Prin publicarea acesteia, mitropolitul Silvestru face pentru Bucovina , ceea ce a făcut peste munți, în Transilvania, Dimitrie Cunțanu, reușind astfel să păstreze o parte din mireasma bizantină, care din cauza puternicelor influențe occidentale, favorizate de regimul austriac, risca să se piardă definitiv.
Cu toate că a renunțat la notația neumatică, în favoarea notației liniare, mitropolitul Silvestru nu a renunțat la vechile structuri modale bizantine, făcând astfel din acest aparent compromis, o adevărată victorie. Datorită mâinii sale protectoare, întinse asupra culturii și muzicii din Bucovina, acestea au cunoscut o dezvoltare deosebită, permițând unor oameni valoroși precum Isidor Vorobchievici sau Mihai Ursuleac, să continue și mai mult să îmbunătățească și să perfecționeze ceea ce mitropolitul Silvestru a început pentru muzica bisericească bucovineană.
Astfel, Ion Nistor, cel mai de seamă dintre istoricii Bucovinei, analizându-i viața și activitatea, includea toate aprecierile contemporanilor într-o frază, pe cât de admirabilă pe atât de îndreptățită: Prin atitudinea națională și prin munca sa neobosită pentru binele Bisericii și al neamului, Silvestru a ajuns cel mai popular arhiereu din câți a avut Bucovina”
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 8
„Episcopul Gherasim Putneanul”
În data de 23.05.2023 la Parohia „Sf. Nicolae” – Ruși, păstorită de către părintele Petre Andrei, din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 8, așezat sub patronajul „Episcopului Gherasim Putneanul”, coordonat de către Părintele Mircea Martiniuc.
După săvârșirea Sfântului Maslu a urmat meditația cu titlul: „Decalogul – lege divină universală fundamentală – reflecții normativ – doctrinare în dreptul intern și dreptul internațional public”, care a fost susținută de către părintele Petre Andrei de la Parohia „Sf. Nicolae” – Ruși.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Vom încerca în cele ce urmează să stabilim dacă există vreo legătură între cele zece porunci biblice şi sfera dreptului. Mai clar spus, dacă Decalogul are vreo influenţă asupra normelor juridice în vigoare. Interesantă în acest sens ni se pare următoarea afirmaţie: În legislaţiile primitive, Morala şi Dreptul sunt adesea confundate, iar regulile de drept au mai mult aspectul unor precepte religioase. Această confuzie operează ea oare numai în cazul legislaţiilor primitive sau are cumva ecouri şi în legislaţiile moderne actuale? Pare destul de evident faptul că Morala şi Religia îşi găsesc într-o oarecare măsură sublimată expresia în drept, dar putem merge până într-acolo încât să afirmăm că la baza Dreptului stau normele morale sau preceptele religioase?
La începuturi, legea făcea parte din religie…, dar în timp s-a produs ruptura: legea şi-a căpătat domeniul ei propriu, depăşind în multe locuri simplele comandamente şi prescripţiile de natură religioasă. Însă relaţia dintre lege şi religie s-a păstrat, cea din urmă influenţând-o pe prima în sensul că „Prima formă de justificare a dreptăţii legilor este de natură religioasă. Legile societăţii sunt drepte pentru că sunt considerate ca pornind dintr-o revelaţie divină. Legiuitorul nu face în acest caz decât să se conformeze voinţei morale divine atotputernice. În tradiţia religiilor monoteiste Dumnezeu revelează omului legile fundamentale prin care acesta se poate elibera de păcatul originar. Și ce altceva reprezintă Decalogul dacă nu aceste legi fundamentale revelate omului de către divinitate?
Cele zece porunci sunt legate de numele lui Moise care este unul dintre cei mai mari eroi ai omenirii: întemeietorul unei religii, părinte al unei naţii, legiuitor, moralist, eliberator, cuceritor, profet şi un slujitor al lui Dumnezeu. De fapt Decalogul este pecetluirea unui legământ între Moise, ca reprezentant al evreilor şi Yahwe (Dumnezeu).
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
A consemnat, Arhid. Cristian-Valentin Diaconu
[1] Expresia a devenit cunoscută mai ales prin formula liturgică folosită la Polihroniu, în Rânduiala Te-Deum-ului, în Carte de Te- Deum, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2002, pp. 183-184, 193, 201, 210, 219, 227-228, 236-237
