Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat, cu respectarea tuturor măsurilor sanitare, în luna iulie întâlniri ale cercurilor pastorale.
CERC PASTORAL NR. 1
„Sfântul Paisie de la Neamț”
În data de 19.07.2022, la Parohia „Sf. Ilie”- Fălticeni, păstorită de către părintele protoiereu Adrian Ioan Dulgheriu, din Protopopiatul Falticeni a avut loc, întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 1, așezat sub patronajul „Sfântului Paisie de la Neamț”, coordonat de Părintele Daniel Cojocaru.
După săvârșirea slujbei Vecerniei ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Preotul contemporan între activismul pastoral și trăirea duhovnicească”, care a fost susținută de către părintele protoiereu Adrian Ioan Dulgheriu de la Parohia „Sf. Ilie”- Fălticeni.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Este clar că spiritualitatea ţine de suflet şi de a-i oferi acestuia o odihnă plăcută în dragostea lui Dumnezeu. Când spun aceasta nu mă gândesc la o viaţă de după moarte, ci la simplu fapt de a trăi bucuria pe care sufletul o are când omul face ceva bun. De a trăi o bucurie pe care omul nu și-o poate explica sau a trăi un moment intens al rugăciunii când îl simţi pe Dumnezeu alături. De aceea consider că religia şi spiritualitatea nu se află pe două planuri diferite opuse, ci se completează chiar se întrepătrund, deşi mulţi oameni sunt atraşi de o spiritualitate generală care nu angajează cu nimic viaţa personală, fără, a avea o credinţă în Dumnezeu. În lumina celor spuse mai sus, cred că adevărata spiritualitate este roada Duhului Sfânt: „dragostea, bucuria, pacea, indelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia” (Ga1.5,22-23). Spiritualitatea atrage atenţia şi ne spune că lumea fizică nu este totul. Fiinţele umane nu sunt doar trup ci şi suflet. Spiritualitatea presupune cum spunea Sfântul Pavel „să vă schimbaţi prin înnoirea minţii” (Rom.12,2) „ răscumpărând vremea, căci zilele sunt rele” (Ef.5,16)”.
Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- În contextul zilelor pe care le trăim cred că există pericolul unei spiritualităti fără Dumnezeu, fără Hristos şi fără Duhul Sfânt. Sunt două curente: unul de neglijare totală a spiritualităţii, indiferentism total, iar cel de al doilea curent se îndreaptă spre o spiritualitate generală, superficială, fără obligaţii, căreia îi lipseşte ceva, Hristos Domnul.
- Este clar o luptă imensă şi intensă o întoarcere mai întâi a noastră, la anumite valori pe care le-am uitat şi apoi noi, prin chernarea numelui lui Iisus, să reuşim să transmitem spiritualitate, duhovnicie, în comunităţile noastre. A vorbi despre o spiritualitate creştină fără religie este ca şi cum noi am nega credinţa în Dumnezeu şi în nemurirea sufletului. Această spiritualitate autentică presupune angajarea întregii fiinţe, în fiecare clipă a existenţei sale.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
CERC PASTORAL NR. 2
„Sfântul Mitropolit Dosoftei”
În data de 12.07.2022 la Parohia ,,Sfintii Trei Ierarhi”- Liteni, păstorită de către părintele Claudiu Vrăjitoru din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 2, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Dosoftei”, coordonat de părintele Cezar-Gorun Nesvadba.
După săvârșirea Acatistului Sfinților Apostoli, ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Sf. Grigorie Palama şi importanţa rugăciunii lui Iisus în viaţa Bisericii”, susținută de către părintele Claudiu Vrăjitoru.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Prin rugăciune se realizează prezența Duhului Sfânt în sufletul omului rugător sau în mijlocul comunității aflate în rugăciune, Duh care aduce mângâiere, pace, bucurie, unitate. Putem spune, așadar, că fără rugăciune nu există Biserica, dar nici viața creștină. Poate ne întrebăm cum am putea ști că ne rugăm cât sau cum trebuie. Este foarte simplu: când dispar din sufletul nostru bucuria și pacea lăuntrică, este semnul sigur că nu ne mai rugăm cum și cât trebuie așa cum spun Sfinții Părinți.
Poate că azi mai mult ca niciodată, din cauza situației pandemice din ultimii 2 ani, omul a putut constata cât de importantă este rugăciunea în viața noastră, dar și a Bisericii.
Pe Hristos îl putem chema în viața noastră foarte simplu, prin rugăciuni foarte scurte dar extraordinar de eficiente, cum ar fi: Doamne, miluiește-ne; Doamne mântuiește-ne; Doamne scapă-ne sau Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul.”
Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Sfântul Teofan Zăvorâtul spune că prin rugăciune, și mai ales prin rugăciunea lui Iisus, se corectează câteodată diferite porniri și prefaceri în trupul și în duhul nostru, dar aceasta nu este un motiv să le dăm importanță.
- La unii mari Părinți duhovnicești, rugăciunea lui Iisus devine spontană, neîncetată. Chemarea Numelui Său se identifică cu bătăile inimii.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
CERC PASTORAL NR. 3
„Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”
În data de 19.07.2022, la Parohia „Sf. Ioan cel Nou” – Baia, păstorită de către părintele Gabriel Ciofu, din Protopopiatul Falticeni a avut loc, întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 3, așezat sub patronajul „Sfantului Voievod Ștefan cel Mare”, coordonat de Părintele Tudor Andrioaia.
După săvârșirea Sfântului Maslu a urmat meditația cu titlul:
„Sfântul Paisie de la Neamț, înnoitor al vieții monahale în Moldova”, care a fost susținută de către părintele Gabriel Ciofu de la Parohia Sf. Ioan cel Nou” – Baia.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„În conștiința ucenicilor și a generațiilor viitoare, starețul Paisie are meritul principal de a fi reînnoit viața monastică. Biografii îl prezintă cu multă laudă ca pe unul care a reluat cu multă vigoare învățătura Părinților, cu lucrarea sa de îndreptare și traducere a textelor patristice.
Începând cu el viața monastică reîncepe să fie trăită ca un ideal înflăcărat.
În Diata sa din 1785, Gheorghe de la Cernica, ucenic de-al lui Paisie încă de la începuturile obștii atonite, atribuie iubitului său stareț trei harisme speciale: darul rugăciunii minții, darul călăuzirii unei mulțimi de frați și darul, foarte rar, de a ține uniți între ei frați de naționalități diferite.
Paisie a fost un înnoitor al monahismului pe bazele sale tradiționale. De altfel, încă și Starețul Vasile de la Poiana Mărului, povățuitorul său, inițiase deja o adâncă înnoire a vieții monahale întemeiate pe studiul Scripturii și al Părinților și pe practica rugăciunii lui Iisus, înnoire pe care Paisie o extinde la o scară mai mare introducându-o în viața mânăstirilor de obște. Grație geniului său de sinteză el a știut să revigoreze spiritualitatea chinovială și spiritualitatea isihastă, fiind pe deplin convins că asceza este inseparabilă de o cultură ascetică. Organizarea chinovială a vieții monahale, renașterea spiritului isihast prin practica rugăciunii lui Iisus și introducerea lui în însuși țesutul marilor chinovii, studiul Bibliei și al Părinților, ca și preocuparea de a traduce în limbile respective textele filocalice, pe scurt tot ceea ce constiuie marea moștenire lăsată de starețul Paisie, a exercitat o profundă influență în România și Rusia, lucru realizat prin ucenicii săi”.
Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Sfântul Paisie a creat un curent de înnoire a vieții monahale, mișcare spirituală care i-a avut în vedere și pe mireni.
- Acest curent poartă numele de paisianism și s-a datorat impresionantei activități de a traducere a operelor Sfinților Părinți ca suport în practicarea rugăciunii lui Iisus, având o puternică rezonanță în rândul călugărilor aflați sub ocârmuirea sa și nu numai.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
CERC PASTORAL NR. 4
„Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca”
În data de 14.07.2022 la Parohia ,,Sfinții Împărați Constantin și Elena”- Suseni, păstorită de către părintele Vasile Medrihan din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 4, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Ioan de la Râșca”, coordonat de părintele Ciprian Meștereanu.
După săvârșirea Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii, a urmat meditația cu titlul: „Isihaști din zona Bucovinei. Viața și învățăturile acestora”, care a fost susținută de către părintele Vasile Medrihan de la Parohia ,,Sfinții Împărați Constantin și Elena – Suseni.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Isihasmul desemnează lucrarea tainică de curățire de patimi a creștinilor ortodocși, care are în centrul ei repetarea neîncetată a rugăciunii lui Iisus și dorința de liniștire interioară. Două repere teologice importante, care au inspirat pe creștinii ortodocși în viața de liniștire interioară, de isihie, au fost scrierile Sfântului Dionisie Areopagitul și ale Sfântului Simeon Noul Teolog (†1022) în Sfântul Munte Athos, unde unii monahi s-au dedicat vieții contemplative, în liniște desăvârșită (gr. isihia – liniște). Metoda sau practica isihastă se realiza astfel: călugării dedați acesteia se retrăgeau în locuri singuratice și – prin concentrarea gândului la rugăciune – se ridicau la un înalt nivel de percepere a realității, mai presus de impresiile simțurilor și de tot ceea ce îi înconjura, ajungând să vadă prin contemplație lumina dumnezeiască necreată. Isihaștii rosteau continuu această scurtă rugăciune, numită Rugăciunea inimii sau Rugăciunea lui Iisus: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul.”
Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Cuvântul însuși de sihastru vine de la isihastirion care înseamnă locul unde traiau cei care voiau să se liniștească. Ce înseamnă această liniște? Înseamnă pacificarea patimilor, a gândurilor, a cuvintelor și a comportamentului prin lucrarea rugăciunii.
- Nu este vorba de o liniște într-o comoditate de tip modern. Liniștirea în isihie nu era un fel de meditație de tip asiatic sau modern, ci era o nevoință în rugăciune până la sfințirea profundă a conștientului și a subconștientului, a sufletului și a întregii ființe omenești, sfințirea gândurilor și a simțurilor și sfințirea relației cu Dumnezeu și cu semenii.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
CERC PASTORAL NR. 5
„Sfânta Cuvioasă Parascheva”
În data de 12.07.2022 la Parohia „Adormirea Maicii Domnului”- Osoi, păstorită de către părintele Marius Huțanu din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 5, așezat sub patronajul „Sfintei Cuvioase Parascheva”, coordonat de părintele Florin Grigorescu.
După săvârșirea Acatistului Maicii Domnului Prodromița a urmat tratarea temei:
„Isihasmul – o alternativă în fața secularizării” susținută de către părintele Marius Huțanu de la Parohia „Adormirea Maicii Domnului”- Osoi.
Din cuprinsul lucrării cităm următoarele aspecte:
„Mișcarea de reînoire duhovnicească pornită de la Muntele Athos sub numele de isihasm e luminata de doi Grigore: Sfântul Grigorie Sinaitul și Sfântul Grigorie Palama. Sfântul Grigorie Sinaitul moare în 1346 cu un an înainte ca Sfântul Grigorie Palama să fie ridicat în scaunul de mitropolit al Tesalonicului. Ucenicii Sfântului Grigorie Sinaitul apar ca susținători ai isihasmului, deci de partea Sf Grigorie Palama împotriva dușmanilor isihasti.
Poporului român nu-i era străină isihia. Părintele Ioanichie Bălan în cartea sa Vetre de sihăstrie românească scrie că pe aceste meleaguri erau așa numitele sihăstrii sătești chiar din primele secole ale încreștinării sale.
O caracteristică a sihăstriilor românești este trăirea în mici comunități în asceză și nevoință individuală după râvna și puterea fiecăruia.”
Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- În zilele noastre monahii români continuă în vetrele sihăstrești practicarea rugăciunii lui Iisus pentru găsirea liniștii sufletești interioare și astfel să realizeze dezideratul acestei vieți pământești care nu este altul decât trăirea în duhul învățăturii Domnului nostru Iisus Hristos care asigură mântuirea sufletului.
- Moștenirea paisiană de la Neamț, a fost mare nu numai pentru Țările Românești, dar mai ales pentru Rusia și Ucraina. Filocalia tradusă în limba slavonă ce a fost plămădită la Neamț, a facut să răsară și să rodească peste o sută de mănăstiri în Ucraina și Rusia în duh paisian-nemțean ca mai pe urmă contribuind și la dezvoltarea literaturii și culturii rusești.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
CERC PASTORAL NR. 6
„Acoperământul Maicii Domnului”
În data de 10.07.2022, la Parohia „Sfântul Gheorghe”- Cornu Luncii, păstorită de către părintele Ioan Florea, din Protopopiatul Falticeni a avut loc, întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 6, așezat sub patronajul Maicii Domnului, coordonat de Părintele Petru Corduneanu.
După săvârșirea Acatistului Sf. Gheorghe, a urmat meditația cu titlul: „Preotul contemporan între activismul pastoral și trăirea duhovnicească” care a fost susținută de către părintele Iulian Florea de la Parohia „Sfântul Gheorghe”- Cornu Luncii.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Poziția preotului în societatea de azi, este una extrem de dificilă. Dacă uneori în decursul istoriei, creștinii au fost prigoniți, iar clericii vânați; în ziua de azi, într-o bună parte a lumii lucrurile s-au schimbat, dar libertatea înțeleasă prost a dat naștere unor noi provocări, la care preotul trebuie să facă față. Iar aici fac referire în mod deosebit la o anumită stigmatizare rău intenționată. Că este vorba de lașitatea omului, că este vorba de necesitatea de a-și găsi o scuză în felul în care se raportează la Biserică, că este vorba despre o reminescență a educației comuniste, că este vorba de toate la un loc, doar Dumnezeu știe, dar adeseori preotul se află într-o luptă inegală cu himerele timpului, într-o societate în plină schimbare economico-socială în care abordarea nu mai poate fi precum odinioară, căci lupta a căpătat o nouă dinamică”.
Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Totul pornește de la porunca lui Hristos: „să vă iubiți unul pe altul, precum v-am iubit Eu” dar este imposibil de împlinit această poruncă dacă nu este conștientizată profunzimea misiunii încredințate, înălțimea demnității preoțești și nu în ultimul rând, responsabilitatea sau greutatea jugului de a fi păstor de suflete și de a te raporta în permanență la Milostivul, dar și Dreptul Judecător. Această raportare face ca misiunea să fie una echilibrată, lipsită de excese, încadrată de morala și dragostea, specifice dreptei credințe și fiind născătoare de trăire duhovnicească și cuvânt cu putere multă spre mântuirea neamurilor.
- Uniformizarea modurilor de pastorație a slujitorilor în actualul context ar însemna limitare, de care ar profita cei ce sfâșie oile Bunului Păstor. Uitându-ne peste granițe în toate cele patru zări, constatăm că timpul nu este de partea noastră, iar evoluția rapidă a noilor concepte sociale, prevestesc un viitor sumbru din punct de vedere moral, cu oameni tot mai puțini, spre deloc interesați de Cuvântul lui Dumnezeu și implicit, de Biserică.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
CERC PASTORAL NR. 7
„Sfântul Nectarie de la Eghina”
În data de 19.07.2022, la Parohia „Sfântul Gheorghe”- Arghira, păstorită de către părintele Vasile Ghivirigă din Protopopiatul Falticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 7, așezat sub patronajul „Sfântului Nectarie de la Eghina”, coordonat de Părintele Dorin Țăranu.
După săvârșirea Vecerniei a urmat meditația cu titlul: „Sfântul Paisie de la Neamț și contribuția acestuia la viața duhovnicească din Moldova”, care a fost susținută de către părintele Vasile Ghivirigă de la Parohia „Sfântul Gheorghe” Arghira.
Din cele prezentate menționăm următoarele:
„Se spune despre obştea Cuviosului Paisie de la schitul Sfântul Ilie că petrecea în mare lipsă materială, dar în desăvârşită armonie şi râvnă duhovnicească. Pe lângă participarea zilnică la slujbele bisericeşti, frăţimea se îndeletnicea şi cu lucrul mâinilor în deplină dragoste, smerenie şi tăcere.
Stareţul Paisie iubea tare mult citirea cărţilor Sfinţilor Părinţi. Iată ce răspundea el stareţului Atanasie care îl învinuia de oarecare lucruri: <<Să nu zici, părinte Atanasie, că ajunge una sau două cărţi pentru mântuirea sufletului. Doar nici albina nu adună miere dintr-o floare, ci din multe. Aşa este şi cel ce citeşte cărţile Sfinţilor Părinţi. Una îl învaţă dreapta credinţă; alta îi vorbeşte de tăcere şi rugăciune; alta îi spune de ascultare, de smerenie şi răbdare, iar alta îl îndeamnă către iubirea de Dumnezeu şi de aproapele. Aşadar din multe cărţi patristice învaţă omul să trăiască după Evanghelie>>.
Despre dragostea cea duhovnicească iarăşi învăţa pe ucenici, Cuviosul Paisie: <<Petrecerea în viaţa de obşte a fraţilor adunaţi în numele lui Hristos, fără deosebire de neam, îi uneşte aşa de mult prin dragoste, încât toţi devin un singur trup, având un singur cap – pe Hristos -, un singur suflet, o singură voie şi un singur scop, păzirea poruncilor lui Dumnezeu, îndemnându-se unul pe altul la lupta cea bună, supunându-se unul altuia, purtând sarcinile unul altuia>>”.
Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Smerenia este temelia tuturor virtuţilor evanghelice. Ea este atât de trebuincioasă pentru mântuire, cum este respiraţia pentru viaţa omului. Toţi sfinţii prin diferite căi s-au mântuit, dar fără smerenie nimeni nu s-a mântuit şi nici nu poate să se mântuiască. De aceea, tot cel ce vrea să se mântuiască, trebuie să se socotească din toată inima înaintea lui Dumnezeu, ca cel mai de pe urmă între oameni şi pentru orice păcat să se condamne pe sine, iar nu pe alţii.
- Un Dumnezeu distant faţă de lume, nu ar mai putea fi un Dumnezeu personal, al iubirii, pentru că însăşi această distanţare implică o răceală faţă de relaţia cu oamenii, or în acest sens s-ar reduce vertiginos însăşi caracterul personal, pentru ca nimeni nu este persoană dacă nu are puterea de a privi direct în faţa pe un altul şi de a se comunica lui.
- Dumnezeiasca ascultare, fiind rădăcina şi temelia vieţii călugăreşti, este strâns legată de viaţa de obşte, cum este legat sufletul de trup.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
CERC PASTORAL NR. 8
„Episcopul Gherasim Putneanul”
În data de 14.07.2022, la Parohia „Adormirea Maicii Domnului” – Dumbrăvița păstorită de către părintele Cornea Gheorghe, din Protopopiatul Fălticeni a avut loc, întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 8, așezat sub patronajul episcopului Gherasim Putneanul, coordonat de Părintele Mircea Martiniuc.
După săvârșirea Sfântului Maslu a urmat meditația cu titlul: „Sfântul Paisie de la Neamți și contribuția acestuia la viața duhovnicească din Moldova”, care a fost susținută de către părintele Cornea Gheorghe de la Parohia „Adormirea Maicii Domnului” Dumbrăvița.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Paisie Velicikovschi, starețul Mănăstirii Neamțului din Moldova, ocupă, în istoria monahismului ortodox și a Bisericii Ortodoxe, un loc deosebit. În persoana starețului Paisie s-au întâlnit în chip minunat sfințenia vieții personale, iubirea de ortodoxie sau aptitudinea remarcabilă de a organiza comunitățile monahale cu viața de obște, priceperea de a atrage la sine și de a educa duhovnicește multe cete de ucenici, de a crea împrejurul său o mare școală de ascetism duhovnicesc ortodox, precum și un mare talent literar, care i-au ajutat să săvârșescă o operă însemnată și de mare trebuință și anume să îndrepte traducerile vechi și să facă traduceri noi din literatura ascetică a Sfinților Părinți.
Monahismul românesc, mai ales, datorează enorm activității starețului Paisie, cel care a dat un îndemn de propășire culturală și de pietate la Dragomirna, Secu și Neamț și care a trasat „direcția paisiană” în care s-au format mari ierarhi români.
Sub influența Starețului Paisie, în monahismul ortodox, s-au format o mulțime de asceți vestiți, care și-au apropriat și și-au însușit întru totul idealurile starețului. Prin rugăciune necontenită, prin atentă luare aminte de sine, prin lupta internă cu ispitele, prin descoperirea cugetelor, prin ascultare, prin smerenie, prin citirea cu luare-aminte a cărților Sfinților Părinți și prin păzirea poruncilor evanghelice ei au ajuns la un înalt grad de viață duhovnicească și au dobândit o mare înrâurire nu numai asupra fraților lor monahi ci și asupra mirenilor.”
Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Cugetând asupra felului cum Sfântul Paisie Velicikovschi a umblat după Dumnezeu, căutând să împlinească cât mai cu osârdie poruncile Sale, concludem că însuși zelul său după grija și iubirea părintească a Tatălui său și al nostru l-au arătat cu adevărat sfeșnic care a luminat și luminează înaintea oamenilor. Acest lucru îl observăm cel mai deslușit în Autobiografia sa care descrie pe îndelete cum un tânăr sfios și neîndemânatic dar cu un dor nestăvilit după un ideal măreț este transformat prin lucrarea Duhului într-un model de urmat pentru alții cu aceeași vocație.
- Sfântul Paisie a transmis ucenicilor săi „setea de apă” Părinților și de cuvintele Scripturii încât din rândul lor s-au ridicat noi modele pe care le-am numit moștenirea Starețului Paisie.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
A consemnat, Arhidiacon Cristian-Valentin Diaconu
