Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna februarie întâlniri ale cercurilor pastorale.
CERC PASTORAL NR. 1
„Sfântul Paisie de la Neamț”
În data de 16.02.2023, la Parohia „Nașterea Domnului”- Fălticeni, păstorită de către părintele Ilieș Lorimer, din Protopopiatul Falticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 1, așezat sub patronajul „Sfântului Paisie de la Neamț”, coordonat de către părintele Daniel Cojocaru.
După săvârșirea slujbei de Te-Deum, ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Povețele bătrânilor și aplicarea acestora în pastorație”, care a fost susținută de către părintele diacon Gheorghe Acatrinei de la Parohia „Nașterea Domnului”- Fălticeni.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Bătrânețea nu este un stadiu biologic definit, deoarece vârsta cronologică notată ca „bătrânețe” variază din punct de vedere cultural și istoric. Referindu-se la vârstele care se apropie sau depășesc speranța de viață a ființelor umane, bătrânețea reprezintă astfel sfârșitul ciclului de viață al omului. Vârsta bătrâneții diferă de la o cultură la alta: dacă în scocietățile dezvoltate aceasta debutează în jurul vârstei de 60-65 de ani, odată cu pensionarea, în societățile în curs de dezvoltare, unde speranța de viață este mai redusă, vârsta coboară spre 50 de ani, în strânsă legătură cu capacitatea persoanei de a contribui activ la societate. Termenii și eufemismele pentru persoanele aflate la această vârstă includ bătrânii, vârstnicii (utilizare la nivel mondial), seniorii sau adulții în vârstă. Putem afirma că bătrânețea este vârsta la care ne apropiem de sfârșitul călătoriei pământești, când Domnul Iisus Hristos ne conduce la casa Tatălui ceresc (cf. Ioan 14, 2).”
Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Tinerii și persoanele în vârstă au nevoie unii de ceilalți. Mai precis, bătrânii au nevoie de o mângâiere și de un cuvânt de încurajare, iar tinerii au nevoie de înțelepciunea, răbdarea și puterea de rugăciune a bătrânilor;
- Vârstnicii, prin maturitatea lor duhovnicească, pot ajuta mult la păstrarea valorilor creștine în cultura noastră, pentru armonia societății și a familiei. Prețuirea și ajutorarea vârstnicilor sunt expresii ale maturității spirituale și sociale în viața comunității, grija pentru bătrâni arătând astfel gradul de civilizație și profunzimea trăirii creștine a unui popor.
- Deși povara anilor apasă greu pe umerii bătrânilor, încovoindu-i parcă prea mult, aceștia privesc des cerul, sfătuindu-ne, parcă, tăcut: Privește cât mai des cerul și gândurile tale vor deveni ușoare și limpezi. Iar atunci când nu vor sau nu pot să ne spună ceea ce ne dorim noi să auzim, ei ne transmit: Taci mult, vorbește puțin și în sufletul tău va poposi tăcerea, iar duhul îți va fi liniștit și plin de pace.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
CERC PASTORAL NR. 2
„Sfântul Mitropolit Dosoftei”
În data de 10.02.2023 la Parohia ,, Sf.Ap.Petru și Pavel”- Valea Poieni, păstorită de către părintele Florin Pîntea din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 2, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Dosoftei”, coordonat de părintele Cezar-Gorun Nesvadba.
După săvârșirea Acatistului Mântuitorului Nostru Iisus Hristos, ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Rolul bunicilor în formarea tinerei generații” susținută de către părintele Florin Pîntea.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Atunci când părinții vorbesc aceeași limbă, fiindu-le clar ce fel de educație vor să ofere copiilor lor și pe cine să mai implice ori nu în demersul educațional al acestora, lucrurile pot fi mai simple. Limitele și granițele familiei vor fi stabilite la unison, destul de clar și de vocal de către cei doi părinți, astfel încât ambele cupluri de bunici vor înțelege, în mod sigur, ce le este ori nu permis în relația cu nepoții lor și cu tânărul cuplu.
Situația nu va fi prea „roz” nici în cazul părinților care acordă, în mod exclusiv, bunicilor prea multe libertăți, responsabilități și le pasează explicit acestora sarcina educării propriilor copii. Acești părinți nici nu-și imaginează cât de mult riscă în relația cu proprii copii, dar și cu proprii părinți ori socri. În primul rând că rolul lor parental va fi destul de mult diluat. Apoi autoritatea părintelui va rămâne doar un concept, căci sarcina autorității absolute, atât în cazul părintelui-copil, cât și în cazul copilului părintelui sus-numit, va fi absorbită de bunici. În ochii copilului, părintele va fi doar un copil mai mare care mai poate fi, din când în când, „tras de urechi” (metaforic vorbind) ori la răspundere de către deținătorii puterii și autorității familiale absolute-bunicii.”
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
CERC PASTORAL NR. 3
„Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”
În data de 21.02.2023, la Parohia „Sfânta Treime” – Fântâna Mare, păstorită de către părintele Constantin Nistor, din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 3, așezat sub patronajul „Sfantului Voievod Ștefan cel Mare”, coordonat de Părintele Tudor Andrioaia.
După săvârșirea Sfântului Maslu a urmat meditația cu titlul:
„Rolul cîntărețului bisericesc în lucrarea pastoral misionară a parohiei; aspecte practice, inadvertențe și oportunități”, care a fost susținută de către părintele Constantin Nistor de la parohia sus menționată.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„În Biserica veche (până în secolele VII-VIII) toți credincioșii participanți la sfintele slujbe, cântau în Biserică, dând răspunsurile la ectenii și cântând imnele liturgice, care erau mai puține și mai simple ca melodie decât cele de astăzi. Astfel a apărut nevoia unei persoane care să-i conducă și să-i îndrume pe credincioși în această activitate. Funcția de cântăreț nu a fost creată pentru a înlocui pe credincioși la cântarea liturgică, ci pentru a-i instrui și a-i conduce la îndeplinirea acestei datorii creștine și pentru a-i reprezenta, la nevoie, în cadrul cultului. În faza cântării psalmilor, cîntărețul, avea rolul principal de solist și conducător al cântării, el dădea tonul, începea și executa cântarea psalmilor de pe amvon, iar credincioșii se uneau numai prin răspunsuri scurte (refrenuri sau acrostihuri). În faza cântării alternative, psalții conduceau cântarea, cântând laolaltă cu poporul sau corul credincioșilor, împărțiți în două cete, care executau alternativ versetele psalmilor. Ei îi instruiau și pe credincioși în cântarea bisericească. Rolul și importanța lor a sporit în faza de dezvoltare a psaltichiei byzantine (începând cu secolul VIII), când cântarea bisericească, diversificată în cele opt glasuri sau moduri de cântare sistematizate de Sfântul Ioan Damaschin, a devenit mai complicată și mai greu de interpretat, făcând necesară prezența cântăreților de profesie, anume pregătiți și instruiți, care să o execute corect.”
Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Cântarea bisericească îi predispune pe credincioși spre rugăciune, meditație și viață contemplativă. Scopul cântărilor bisericești este de a da mai mare expresivitate textului liturgic și de a-i sensibiliza pe credincioși pentru Hristos și Evanghelie;
- Sfântul Apostol Pavel recomandă, de asemenea, bunilor creștini, să cânte Psalmi și imne de slavă: „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în voi cu toată înțelepciunea. Învățați-vă și sfătuiți-vă unii pe alții cu psalmi, cântări de laudă și cu cântări duhovnicești, cântând lui Dumnezeu cu mulțumire în inima voastră”(Coloseni 3-16). „Vorbiți între voi cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești și aduceți din toată inima laudă lui Dumnezeu” (Efeseni 5-19). Cântarea în Biserică are drept model cântarea neîncetată a îngerilor care dau slavă lui Dumnezeu. (Ex. Corul îngerilor la Nașterea lui Hristos).
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
CERC PASTORAL NR. 4
„Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca”
În data de 23.02.2023 la Parohia „Sfinții Ioachim și Ana”- Boroaia, păstorită de către părintele Silviu Maxim din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 4, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Ioan de la Râșca”, coordonat de părintele Ciprian Meștereanu.
După săvârșirea Acatistului Sfinților Părinți Ioachim și Ana, a urmat meditația cu titlul: „Dimensiunea preoțească, învățătorească și terapeutică, întreita slujire eclesială reflectată în viețile unor personalități remarcabile din comuna Boroaia”, care a fost susținută de către părintele Silviu Maxim de la Parohia ,, Sf. Ioachim și Ana” Boroaia.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Manifestându-și prezența lucrătoare în lume, Biserica, după chipul lui Hristos, are o întreită misiune: aceea de a sfinți, de a învăța și de a tămădui credincioșii. Însă, cu toate acestea, manifestarea harului Sfântului Duh se concretizează în rodirea virtuoasă a unor membri ai Bisericii, prin care și în care și din care se face strălucitor Dumnezeu.
Însă, la baza acestor manifestări, se află, cum tocmai aminteam, întreita slujire a Bisericii care imită dimensiunea revelată în lume a lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Deși se poate scrie mult pe această temă, în expunerea de astăzi mă voi limita la trei personalități marcante ale comunei Boroaia care și-au împlinit menirea așa cum se cuvine, dovedind cu însăși lucrarea lor faptul că sunt vremuri în care Dumnezeu se coboară la oameni ca să rânduiască, în alte vremuri, ca oamenii să se ridice către Dumnezeu.
Și, pentru a relata despre aceste minunate lucrări ale Domnului în viețile unor persoane, am ales trei nume care nu sunt cunoscute doar pe plan local, ci care au influențat pozitiv istoria recentă a poporului român: Părintele Ilarion Argatu, învățătorul Vasile Tomegea și, nu în ultimul rând, medicul și profesorul universitar Scripcaru Gheorghe.”
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
CERC PASTORAL NR. 5
„Sfânta Cuvioasă Parascheva”
În data de 09.02.2023 la Parohia „Sf. Gheorghe”- Botești, păstorită de către părintele Bogdan Ivănuș din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 5, așezat sub patronajul „Sfintei Cuvioase Parascheva”, coordonat de părintele Florin Grigorescu.
După săvârșirea Acatistului Acoperământul Maicii Domnului, a urmat tratarea temei:
„Conduita liturgică a preotului și a cântărețului la săvârșirea serviciilor religioase” susținută de către părintele Bogdan Ivănuș de la Parohia „Sf. Gheorghe”- Botești.
Din cuprinsul lucrării cităm următoarele aspecte:
„Cântarea bisericească este mijlocul prin care omul își închină cugetele sale Domnului și totodată le îmbracă într-o haină folositoare și pentru alții. Ideile rugăciunii se iau din cărțile bisericești întocmite pe temeiul Sfintei Scripturi. Ele hrănesc duhovnicește pe tot cel ce crede și râvnește întru a lăuda pe Domnul. În biserică, slujitorii aduc roada buzelor, ca jertfă Domnului, folosindu-se pe ei însiși și pe alții, de unde așteaptă o răsplată de la Domnul. Și orice creștin este dator să vorbească în psalmi și în cântări duhovniceștispre a lăuda pe Domnul în toată vremea, așa cum îndeamnă Sf. Ap. Pavel pe Efeseni: ,,Vorbiți între voi în psalmi și în laude și în cântări duhovnicești, lăudând și cântând Domnului, în inimile voastre”. (Efeseni 5,9). Cântarea este o dulceață a sufletului atinsă de cineva dinafară. Iar sufletul, daca nu-i vine în vremea rugăciunii dintr-ajutor grăirea tainică în duh, nu se străpunge ușor de cele cântate. Căci a ne ruga cum trebuie nu știm. La acesta îl aduce pe cel ce se roagă numai Duhul Sfânt ( Filocalia II, 209, 2).
Voiam ca cei ce vin în biserică spre a cânta, să nu întrebuințeze strigări necuviincioase, silind firea spre răcnire, nici a pronunța din cele nepotrivite și neapropiate de biserică; ci cu multă luare aminte și cu umilință să aducă lui Dumnezeu, privitorul celor ascunse, acest fel de psalmodii, căci Sfințitul Cuvânt a învățat ca fiii lui Israel să fie evlavioși.” (Lev 22,32)”.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
CERC PASTORAL NR. 6
„Acoperământul Maicii Domnului”
În data de 14.02.2023, la Parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”- Mălini, păstorită de către părintele Gabriel Bârsanu, din Protopopiatul Falticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 6, așezat sub patronajul Maicii Domnului.
După săvârșirea Acatistului Sfinților Apostoli, a urmat meditația cu titlul: „Evidențierea unor personalități reprezentative ale parohiei” care a fost susținută de către părintele Gabriel Bârsanu de la Parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”- Mălini.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Istorie, legendă și poezie – asta se simte în respirația locului. Prima atestare documentară apare într-un hrisov emis de Ștefan cel Mare și Sfânt, la 15 septembrie 1499. Domnitorul întărea boierului Jurj Gumelnicu „a treia parte din partea lui Oană Băiescul, în satele Băieșești și Mălini”. Și dacă ar vrea cineva dovezi că aici s-a scris istorie, i s-ar putea arăta trei monumente: cel din centrul civic al comunei – biserica și statuia cu vulture, primul din județ, dedicat eroilor căzuți pe câmpiile Bulgariei în Războiul de Independență din 1877, o Cruce de piatră de la poarta bisericii din Poiana Mărului, amintind jertfa din Primul Război mondial și Monumentul Eroilor de la Văleni, ridicat în cinstea celor căzuți în cel de-al Doilea Război mondial.
În vârful muntelui, pietrarii italieni, cărora li se datorează și pădurile de piatră presărate de-a lungul drumului, au înălțat în prima jumătate a secolului trecut Crucea Talienilor, nu ca semn de hotar între două județe, Suceava și Neamț, ci ca semn de unire în credință. Alături, s-a ridicat în ultimii ani o biserică mică de lemn, cu hramul „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”, alăturându-se celorlalte biserici din satele comunei, locuri de evlavie și taină, în care slujesc preoți ridicați dintre localnici.
Cât despre toponim, legende ale locului îl leagă, așa cum e lesne de înțeles, de copacul numit mălin. Copacul acesta este, în partea locului, unul din primele semne ale primăverii. Înflorește primul, iar ciorchinii lui albi parfumează aerul și reînvie nădejdea. Nu întâmplător, cel care avea să confere locului aura poeziei și să-i ducă faima în țară și în lume, poetul Nicolae Labiș, semna unele din primele sale creații cu „Neculai Mălin”.
Labiș s-a născut în satul Poiana Mărului, la 2 decembrie 1935, din părinți învățători: Eugen și Ana Profira Labiș. „Știu că mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună”, scria în poezia Biografie. Într-adevăr, semnul sub care venise în lume, era cel al geniului.
Vorbea în poezii de mic; încă înainte de cinci ani, când a învățat să citească de la elevii mamei sale. Învățătoarea Măria Dandu își amintea că la serbările care se organizau pe atunci în păduricea din Prisos, Profira Labiș îl urca uneori pe vreun podium improvizat și, micul Nicolae rostea tare și răspicat : „Poiezie făcută de mine!”.
După absolvirea școlii din satul natal, urmează cursurile Liceului „Nicu Gane” din Fălticeni, „liceul cel cu porți de fier forjat”, cum avea să-l numească mai târziu, și locul prin care au trecut de-a lungul vremii o mulțime de personalități proeminente ale culturii și literaturii române. Aici atrage imediat atenția unui profesor reamarcabil, care va avea un rol important în formarea sa: scriitorul și folcloristul Vasile Gh. Popa.
În septembrie 1952 începe cursurile Școlii de literatură și critică literară „Mihai Eminescu” din București. Printre profesori sunt: Mihail Sadoveanu, Tudor Vianu și Camil Petrescu. Un scurt moment de menționat în legătură cu această perioadă este semnificativ în ceea ce privește impresia deosebită pe care o făcea Labiș în lumea literară. Se spune că, odată, intrând în sala de curs, Sadoveanu a întrebat: Labiș e aici?, iar când o voce i-a răspuns că da, marele prozator a adăugat cu mulțumire în glas: Ei bine, putem începe! Printre colegii săi de atunci s-au numărat Lucian Raicu, Gheorghe Tomozei, Florin Mugur, Doina Sălăjan, Ion Gheorghe. A fost redactor la revistele Contemporanul și Gazeta literară, pentru ca, în 1955, Viața românească să-i publice emblematica poezie ,,Moartea căprioarei”. Se spune că auzindu-l recitând-o într-un amfiteatru bucureștean, Nichita Stănescu ar fi spus că el simte că nu mai poate scrie nici un vers. În același an s-a înscris la Facultatea de filologie, dar a renunțat după primul semestru.
În 1956 participa la Conferința pe țară a tinerilor scriitori și îi apar singurele volume antume: ,,Puiul de cerb” și ,,Primele iubiri”. Al treilea, și primul din seria postumelor, avea să apară în 1958: ,,Lupta cu inerția”. În cea mai lungă noapte a aceluiași an, 21 spre 22 decembrie, avea să se stingă pe un pat de spital. Apucase să dicteze prietenului Aurel Covaci ,,Pasărea cu glonț de rubin”. Un tramvai fatidic a curmat brusc galopul scurt și fulminant al unui poet ,,plin până în vârful unghiilor de ritmul și lumina poeziei”, cum spunea despre el Geo Bogza.
Dar la ,,douăzeci de ani și încă unul” deschisese deja un drum nou în poezia românească; sintagma ,,buzdugan al unei generații”, lansată de criticul Eugen Simion rămâne emblematică.
Dar tânărul Nicolae rămâne dârz și luptă cu inerția. Intră în posteritate ca un vis neîntrerupt, asemenea lui Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Ion Barbu, sau prietenilor spirituali de ,,Eu nu mai sunt, e-un cântec tot ce sunt”, pe care Labiș le rostise premonitoriu. Trăind ,,acolo unde numai frunzele amăgitoarei neputinți” sunt veștede, coborând din munți în căutarea marelui ,,poate”, poetul devenind simbol al ,,tinereții fără bătrânețe și al vieții fără de moarte” și-a înțeles fulgerător menirea și a împlinit-o.
Ca să iubesc lumina aspra-a zilei/ Și tot ce-I omenesc născut eu îs./ Și îs născut s-aprind cu roua-n ierburi/ Vii lacrimi și cascade vii de râs. ,,Maturizare”
La Mălini se întoarce mereu de peste o jumătate de veac, cineva care este pe drept cuvânt o vestala a memoriei marelui poet: Maria Margareta Labiș, care luminează ,,cu iubire și neuitare” amintirea frumoasă a genialului ei frate.
Și, tot de peste o jumătate de veac, la Mălini, toamna este anotimpul poeților. Festivalul Național de Poezie ,,Nicolae Labiș” este cel mai lung festival literar din țară. În anul 2022 a împlinit – cu o pauză în anul pandemic – a 53- a ediție.
Și, poate că nu e deloc întâmplător că în 2018 semicentenarul Festivalului Labiș a coincis cu Centenarul Marii Uniri a românilor.”
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
CERC PASTORAL NR. 7
„Sfântul Nectarie”
În data de 01.02.2023, la Parohia „Adormirea Maicii Domnului”- Huși, păstorită de către părintele Dorin Țăranu din Protopopiatul Falticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 7, așezat sub patronajul „Sfântului Nectarie de la Eghina”, coordonat de Părintele Mafteo Danuț.
După săvârșirea Acatistului Adormirii Maicii Domnului, a urmat meditația cu titlul: „Corurile parohiale și importanța acestora în misiunea Bisericii”, care a fost susținută de către părintele Dorin Țăranu de la parohia sus menționată.
Din cele prezentate menționăm următoarele:
„Cantarile liturgice înglobează conștientizarea rolului cântăreților și al tuturor celor prezenți în cadrul actului liturgic, un îndemn la concentrare și participare activă, invitația de a-L primi pe Hristos și o cântare de laudă. Plecând de la simpla bucurie de a cânta, activitatea corala este deosebit de importantă pentru dezvoltarea cât mai armonioasă a copiilor și a tinerilor, pentru integrarea lor socială și pentru modalitatea prin care ei pot să își folosească darurile în scopul slujirii reștine. Cântatul în cor înseamnă mult mai mult decât repetiţii, programe muzicale, turnee şi concerte. Atunci când cânţi, singur sau în grup, vibraţiile care se produc influenţează starea psihică şi emoţională. A cânta în armonie cu alte voci este una dintre cele mai încântătoare şi liniştitoare experienţe de care un copil poate să aibă parte oferindu-i încredere, pace, bucurie și perseverență, nevoia de a dărui pentru a dobândi. Toate sant posibile cu ajutorul lui Dumnezeu cu credinţa, nădejde şi dragoste înţelegand că în şi prin biserică afli definiţia omului”.
Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:
„Oricine vorbește despre Dumnezeu, cântă lui Dumnezeu sau prin exemplu vieții sale Îl slăvește și face cunoscută voia și învățătura lui Dumnezeu este un misionar. Unitatea are rolul de a ține oamenii împreuna la bine și la greu , în rugăciune și dragoste și de aceea din toate colțurile unei comunității, coriștii se adună formând o echipă la biserică sub chipul unei mari familii. Fiecare cor își dorește afirmarea dar și promovarea comunității în care trăiește. Corurile parohiale mențin ideea de unitate națională și de credință, contribuind la propășirea spirituală și materială a poporului roman”.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp a mulţumit celorlalți preoți pentru participare.
CERC PASTORAL NR. 8
„Episcopul Gherasim Putneanul”
În data de 16.02.2023 la Parohia „Sf. Nicolae” – Ioneasa, păstorită de către părintele Valentin Tofan, din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 8, așezat sub patronajul episcopului Gherasim Putneanul, coordonat de Părintele Mircea Martiniuc.
După săvârșirea Acatistului Sfântului Nicolae a urmat meditația cu titlul: „Redescoperirea adâncului teologic și duhovnicesc al imnografiei”, care a fost susținută de către părintele Valentin Tofan de la Parohia „Sf. Nicolae” – Ioneasa.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Starea originară a omului a fost specifică genului liric. Este starea care rezonează cu slăvirea lui Dumnezeu, cu mulțumirea și cântarea aduse Lui, toate acestea izvorând din poezia sufletului omenesc. De aceea primii scriitori ai umanității au fost poeții, iar proza a apărut mai târziu, ca rezultat al alunecării omului într-un pragmatism al unei inimi impietrite din cauza „rațiunii” reci și a logicii „lutului” pământesc.
De aceea, deși omul după izgonirea din rai continua să se netrebnicească și să se adâncească în păcate din ce în ce mai mari – Cain face ucidere, Lameh este caracterizat de aceeași violență și își mai ia și două femei (alunecând și spre poligamie, adulter) – totuși omul a resimțit acut nevoia întoarcerii la starea spiritului poetic. În acest sens, Scriptura ne spune că fiii lui Lameh (Iabal, Iubal și Tubalcain) au fost părinții ocupațiilor (meseriilor) primordiale, credem noi, de imediată necesitate omului: creșterea animalelor (Iabal), făurirea uneltelor (Tubalcain) – cel mai probabil pentru agricultură și război – și crearea de instrumente muzicale (Iubal).
Vedem prin aceasta că muzica a avut dintotdeauna o importanță fundamentală pentru om. Puterea muzicii nu poate fi măsurată. Ea vorbește direct sufletului pe limba lui și îi poate spune multe, îl poate convinge de orice. Îngerii din cer tot prin cântare îl slăvesc pe Dumnezeu, folosind imne închinate Lui”.
Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Alcătuirile melodice din cultul Bisericii noastre au un caracter teologic profund, nu doar caracter estetic sau artistic. Fiecare moment liturgic este impregnat de lumina dumnezeiască a învățăturii Mântuitorului Hristos, care se revarsă în sufletele și inimile noastre, izvorând din frumuseţea imnografică. Sentimentul religios din imnografia ortodoxă, exprimat poetic, cu avânt de inspirație, bogăție de idei teologice și adâncă evlavie au fost dintotdeauna subiectul admirației intelectuale și a dorinței de aprofundare, deopotrivă, a teologilor și istoricilor literari, spre slava lui Dumnezeu și a Bisericii Sale cea Sfântă și Universală.
- Imnografia creștină este un izvor fundamental al Sfintei Tradiţii, cartea de cult având menirea de a ne transmite adevărul revelat de Dumnezeu, peste veacuri. Textele liturgice și muzica ce le animă, intonate de vocile cântăreţilor, cu tot ansamblul slujbei în care se desfășoară acestea toate, cu ritualul în care se încadrează, întregesc ansamblul artistic al cultului Bisericii Ortodoxe, arătând originalul și inegalabilul acestuia pe scena religioasă a întregii lumi, din toate locurile și timpurile. Toate acestea fără să mai amintim de dimensiunea sacră și de acţiunea mistică pe care le presupun şi cu care sunt în strânsă legătură imnele ortodoxe.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
A consemnat, Arhid. Cristian-Valentin Diaconu
