Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna decembrie întâlniri ale cercurilor pastorale.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 1
„Sfântul Paisie de la Neamț”
În data de 12.12.2022, la Parohia „Sfinții Voievozi”- Fălticeni păstorită de către părintele Bogdan Apostol, din Protopopiatul Falticeni a avut loc, întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 1, așezat sub patronajul „Sfântului Paisie de la Neamț”, coordonat de către părintele Daniel Cojocaru.
După săvârșirea Acatistului Sfântului Spiridon, ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Isihaști din zona Bucovinei”, care a fost susținută de către părintele Bogdan Apostol de la Parohia „Sfinții Voievozi”- Fălticeni.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Pentru zona noastră, pentru Biserica din Bucovina, prezența pustnicilor și sihaștrilor rugători în munți, în pădurile seculare și nu în ultimul rând în mănăstiri este o mare binecuvântare. Prezența isihaștilor în viața de obște a mănăstirilor are ca fundament însăși învățătura isihastă, care îmbină teoria cu practica religioasă. „Ora et labora”, spunea Sfântul Benedict (The Rule of Saint Benedict, Dover Publications, 2007), Părintele Cleopa zicea: „Munca fără rugăciune este servilism. Rugăciunea fără muncă este cerșetorie.”(Arhimandrit Cleopa Ilie, Citate ortodoxe) Vorbind despre zona Bucovinei ne axăm în primul rând pe sihaștrii cunoscuți, cei care au trăit în mănăstiri și și-au pus viața și rugăciunea în slujba altora. Ca o enumerare a unor Mănăstiri și biserici renumite din această zonă amintim: Voroneț, Sucevița, Moldovița, Putna, Humor, Sfântul Ioan, Dragomirna, Probota, Arbore, Pătrăuți și bineînțeles alte chilii și schituri unele cunoscute, altele ascunse, în care s-au nevoit rugători și asceți. Putem aminti aici și despre viețuitorii din mănăstiri și chilii din Bucovina de Nord, din Ucraina de astăzi, dar care sunt puțin cunoscute, deoarece impactul sovieticilor asupra lor a fost mult mai puternic decât în România, unele dispărând pur și simplu. Însă viața monahală românească din Bucovina de Nord se revigorează, existând chiar și tradiții ale existenței unor vechi chilii, pe locul cărora se construiesc astăzi locașuri de rugăciune. Sihaștrii din Bucovina se nevoiau în poienile singuratice ale munților, iar alții petreceau în viața de obște și numai în timpul posturilor se retrăgeau la liniște pe munte. Toți practicau rugăciunea lui Iisus, postul, privegherea, sărăcia desăvârșită, smerenia și înstrăinarea. Trăiau ca niște vulturi în munți, în locurile greu accesibile și se mutau la cele veșnice fugind de slava lumii și necunoscuți de oameni. Singura lor grijă era să laude neîncetat pe Dumnezeu, stăpâniți de bucuria și nădejdea mântuirii.
Tocmai de aceea nu cunoaștem multe nume de sihăstrii, pentru că duceau o viață înaltă duhovnicească, acoperită de smerenie. Sihaștrii se nevoiau în munți, pe stânci izolate, iar cei mai contemplativi se nevoiau în peșterile din stânci, în văgăuni și hrube întunecoase de munte, unde aproape nimeni nu ajunge. Sihaștrii meditativi legați de frumusețile creației se nevoiau, de obicei, în poieni însorite, pe văile singuratice ale pâraielor de munte, cât mai aproape de izvoare. Marii duhovnici se nevoiau la marginea codrilor, aproape de locuințele oamenilor, ca să ajute duhovnicește, atât pe pustnicii din munte cât și pe credincioșii de la sate.” (Ioanichie Balan, Vetre de sihăstrie românească, București, 1982)”
Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Poporul român a rodit și continuă să rodească sfinți. Isihasmul românesc este, deci un curent de reînnoire spirituală care nu are egal în lumea occidentală. Acesta are ca obiect rugăciunea neîntreruptă, pomenirea numelui lui Iisus cu mintea coborâtă în inimă după ce a fost spălată de lacrimile pocăinței și supusă cu credință, căldură și dragoste, toate acestea fiind posibile pe fondul liniștii interioare a practicantului;
- Isihasmul românesc a fost unic în felul său și în sensul în care acest curent a fost receptat într-un mod specific, rezonând cu înclinațiile sufletești ale poporului nostru. De altfel trebuie să remarcăm că isihia nouă românilor nu ne-a venit de undeva de afară, nu ne-a adus-o nimeni, ci dimpotrivă noi am dat pildă, la noi au venit de-a lungul veacurilor patriarhi din cele patru centre ale Răsăritului ortodox, de aici ei au plecat cu idei în căutarea liniștii adevărate, aceea a trăirii după și prin Evanghelia lui Hristos.
- Isihaștii bucovineni, fără nume și fără istorie, cei care lăsau urmașilor doar chilia și exemplul vieții au dat formă și substanță isihasmului românesc prin faptul că au reușit să fie inițiatorii vieții mănăstirești ca oaze de înaltă trăire spirituală.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 2
„Sfântul Mitropolit Dosoftei”
În data de 13.12.2022 la Parohia ,,Sfinții Arhangheli”- Corni, păstorită de către părintele Denis Chihaia din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 2, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Dosoftei”, coordonat de părintele Cezar-Gorun Nesvadba.
După săvârșirea Acatistului Sfântului Mitropolit Dosoftei, ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Isihaşti din zona Bucovinei. Viaţa şi învăţăturile acestora” susținută de către părintele Denis Chihaia.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Nevoința Preacuviosului Părintelui nostru Daniil Sihastru în chilia de la Putna era aceasta: Ziua și noaptea priveghea în neîncetată rugăciune și cugetare la cele dumnezeiești, postind până la asfințitul soarelui și dormind foarte puțin pe un mic scaun de lemn. Din chilie nu ieșea deloc toată săptămâna. Mâncarea lui era formată din pesmeți de pâine, rădăcini și ierburi, iar lucrul mâinilor sale era împletirea coșurilor de nuiele. Duminica săvârșea Sfânta Liturghie și se împărtășea cu Trupul și Sângele lui Hristos, apoi primea pe cei ce veneau la el pentru vindecare de boli și pentru cuvânt de folos. În posturi se înfrână câte trei și uneori cinci zile și avea darul rugăciunii și al lacrimilor.
Pentru sfințenia vieții sale, pentru postul îndelungat și pentru privegherile cele de toată noaptea cu rugăciuni și cu lacrimi, Cuviosul Daniil Sihastrul a fost multă vreme ispitit de diavoli, căutând să-l alunge din pustie sau să-l arunce în păcatul cel cumplit al slavei deșarte. Dar el, cerând ajutorul lui Hristos și cu puterea Sfintei Cruci, biruia toate cursele diavolului. Pentru aceea, în puțină vreme s-a învrednicit de la Dumnezeu de darul lacrimilor, al mai înainte-vederii și al vindecării de boli. Căci izgonea duhurile necurate din oameni numai cu cuvântul și vindecă tot felul de bolnavi. Apoi cunoștea cugetele cele ascunse și spunea multora tainele cele viitoare, căci era plin de darul Duhului Sfânt.
Într-adevăr, Sfântul Daniil Sihastrul a creat în Moldova de nord o mare mișcare isihastă, aproape fără egal, înnoind astfel pentru multă vreme viața duhovnicească în mănăstiri și schituri și ridicând o întreagă generație de sihaștri și rugători ai neamului.
În timpul egumeniei sale, Mănăstirea Voroneț a trăit cea mai înfloritoare perioadă duhovnicească din istoria sa, fiind socotită multă vreme lavra isihasmului din Moldova. Toți monahii din obște, care număra peste șaizeci de nevoitori, practicau rugăciunea lui Iisus. Unii erau vestiți păstori și duhovnici pentru credincioși, alții erau dascăli învățați în școala mănăstirii și neobosiți caligrafi, iar cei mai mulți erau călugări de rugăciune, care slăveau pe Dumnezeu neîncetat și se rugau pentru toată lumea. La Voroneț au învățat carte și au deprins nevoința duhovnicească numeroși preoți de parohie, egumeni, episcopi, monahi, sihaștri și dregători de țară. Iar în codrii seculari din munții Voronețului, ai Rarăului și Stânișoarei, se nevoiau pentru dragostea lui Hristos alți peste cincizeci de sihaștri, ucenici ai Sfântului Daniil. Pe toți aceștia îi supraveghea și îi povățuia pe calea cea bună a împărăției cerurilor, marele egumen și povățuitor de suflete „Cuviosul Părintele nostru Daniil Sihastrul cel Bătrân”.
Ajungând vas ales al Duhului Sfânt, plin de tot felul de bunătăți și trecând de vârstă de nouăzeci de ani, Sfântul Daniil, marele sihastru al Moldovei, dascălul pustiei și făcătorul de minuni, și-a dat sufletul în brațele lui Hristos la sfârșitul secolului al XV-lea (1496). Mulțimea ucenicilor lui, împreună cu mitropolitul și domnul țării l-au plâns îndeajuns și l-au îngropat în pronaosul bisericii Voroneț, cum se vede până astăzi, punând deasupra o piatră cu inscripția: „Acesta este mormântul părintelui nostru David, schimonahul Daniil”. Apoi, împărțind credincioșilor multe milostenii și sărutând sfintele lui moaște, s-a întors fiecare la ale sale.”
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 3
„Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”
În data de 13.12.2022, la Parohia „Sfânta Treime” – Fântâna Mare, păstorită de către părintele Constantin Nistor, din Protopopiatul Falticeni a avut loc, întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 3, așezat sub patronajul „Sfantului Voievod Ștefan cel Mare”, coordonat de Părintele Tudor Andrioaia.
După săvârșirea Sfântului Maslu a urmat meditația cu titlul:
„Isihasmul o alternativă în fața secularizării”, care a fost susținută de către părintele Bogdan Apostol de la Parohia „Sfinții Trei Ierarhi” – Sasca Nouă.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Secularizarea este acel proces prin care, de câteva secole, omul modern occidental îşi sustrage influenţei Bisericii propria gândire, propria activitate şi propria viaţă, pentru a-şi afirma propria autonomie. Dar secularizarea poate fi privită şi la nivel macrosocial, căci, nu numai omul ca persoană s-a secularizat, deoarece putem vorbi şi despre o secularizare a lumii în ansamblul ei. Prin lume secularizată înţelegem o lume desacralizată, care se plasează în orizontul spiritului acestui veac, care îşi trăieşte existenţa, mai degrabă, după moda timpului, decât în spiritul Evangheliei lui Hristos, decât în spiritul adevărului lui Dumnezeu”.
Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- În contextul lumii actuale, în care efectele secularizării lipsite de moralitate se resimt din ce în ce mai mult, este absolut necesară cunoaşterea teologiei, a vieții și a misiunii Sfinţilor Părinţi și practicarea virtuților și a rugăciunii inimii. Doar printr-o înţelegere cât mai corectă a credinţei ortodoxe și a asumării într-un mod cât mai responsabil a acesteia pot fi posibile recunoaşterea și respingerea a ceea ce este fals, neautentic.
- Propriile noastre experiențe reprezintă pentru fiecare dintre noi un adevăr de neclintit, cu atât mai autentic cu cât la baza acestuia stau experiențele mistice și personale ale Sfinților Părinți, ale relației lor cu Dumnezeu cel Transcendent. Astfel, exemplul personal al clericilor, monahilor, dar și al mirenilor de rând, în ceea ce privește trăirea conștientă a unei vieți în Hristos, după modelul patristic, poate reprezenta cea mai rodnică metodă de misiune printre cei ce se află, încă, în căutarea rostului lor în lume și a căii celei adevărate.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 4
„Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca”
În data de 12.12.2022 la Parohia „Nașterea Maicii Domnului”- Buda, păstorită de către părintele Radu Ioan Bold din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 4, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Ioan de la Râșca”, coordonat de părintele Ciprian Meștereanu.
După săvârșirea Acatistului Sfântului Spiridon, a urmat meditația cu titlul: „Preotul contemporan între activismul pastoral și trăirea duhovnicească”, care a fost susținută de către părintele Radu Ioan Bold de la Parohia „Nașterea Maicii Domnului”- Buda.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Despre încorporarea euharistică a omului în Dumnezeu ne vorbește părintele profesor Alexandre Schmemann în Euharistia taina Împărăției: << Sunt convins că renașterea devărată a Bisericii va începe cu renașterea euharistică, însă în sensul deplin al acestui cuvânt. Defectul tragic în istoria Confesiunii ortodoxe se datorează nu numai nedeplinătății ei- și afirmă aceasta fără teamă- ci și lipsei teologiei tainelor, reducerii acestei teologii la schemele și categoriile gândirii apusene. Biserica nu este organizație ci poporul nou al Lui Dumnezeu. Biserica nu este religie de cult, ci este Liturghia care cuprinde în sine întreaga creație a Lui Dumnezeu. Biserica nu este învățătura despre lumea de după moarte ci este întâmpinarea plină de bucurie a Împărăției Lui Dumnezeu. Biserica este taina lumii, taina Mântuirii și taina Împărăției Lui Hristos >>.
În contradicție cu lucrarea duhovnicească a Euharistiei ca mijloc pastoral stă, cred eu, activismul pastoral. În Dicționarul de folosofie Oxford, cartea apărută la editura Univers Enciclopedic, București, 1999, în dreptul noțiunii de activism figurează explicația: << Doctrină conform căreia, în anumite circumstanțe politice este nevoie mai curând de acțiune decât de teorie. Astfel, un activist este cel care acționează pentru a determina schimbarea >> (pag.12). Această abordare conduce la sentimentul de act revoluționar prin care se schimbă regulile anterioare. Ori, în Biserică, Hristos este Același iar întâlnirea cu El nu se petrece decât pe nivelul euharistic. Sfântul Iustin Popovici scria în acest sens în Abisurile gândirii și simțirii umane (Editura Sofia, 2013, pag.320-321): << Nihilismul metafizic al culturii europene, exprimat prin principiul Nu există Dumnezeu, a fost constrâns să se manifeste ca nihilism practic, al cărui principiu este: Nu există păcat, deci toate sunt permise! Luați seama! Prin filosofia și știința ei, prin tehnica și politica ei, cultura europeană nimicește sistematic în om tot ce este nemuritor și veșnic, paralizează cu măiestrie simțământul nemuririi, reduce sufletul, până ajunge să-l coboare cu totul. Trebuie să ne eliberăm de Dumnezeu, aceasta este știința sau dorința ascunsa a multora dintre întemeitorii culturii europene. Ei lucrează la aceasta prin intermediul umanismului și a renașterii, prin (doctrina) naturalismului lui Rousseau și a romantismului deșănțat, prin pozitivism și agnosticism, prin raționalism și voluntarism, prin parlamentarism și revoluționism. Dar cel mai îndrăzneț dintre ei, au creat lozinca: trebuie să-L ucidem pe Dumnezeu… . La acest atac al nihilismului, Biserica nu trebuie să se transforme în instituție prin activism, ci să rămână trupul tainic al Lui Hristos, Hristos împărtășit euharistic.”
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 5
„Sfânta Cuvioasă Parascheva”
În data de 12.12.2022 la Parohia „Sfântul Haralambie”- Brădățel, păstorită de către părintele Daniel Filip din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 5, așezat sub patronajul „Sfintei Cuvioase Parascheva”, coordonat de părintele Florin Grigorescu.
După săvârșirea slujbei de sfințire a apei, a urmat tratarea temei:
„Preotul contemporan între activismul pastoral și trăirea duhovnicească” susținută de către părintele Daniel Filip de la Parohia „Sfântul Haralambie”- Brădățel.
Din cuprinsul lucrării cităm următoarele aspecte:
„Preoţia se înalţă deasupra noţiunii de meserie, ea fiind o misiune sfântă. Sfântul Ioan Gură de Aur arată chipul îngeresc al preoţiei: << Preoţia se săvârşeşte pe pământ, dar are rânduiala cetelor cereşti. Şi pe foarte bună dreptate, că slujba aceasta n-a rânduit-o un om sau înger sau un arhanghel sau altă putere creată de Dumnezeu, ci Însuşi Mângâietorul. Sfântul Duh a rânduit ca preoţii, încă pe când sunt în trup,să aducă lui Dumnezeu aceeaşi slujbă pe care o aduc îngerii în ceruri >>”.
Prin urmare, oameni pământeşti devin prin slujirea preoţiei membrii ai ierarhiei celei mai presus de lume. Însă preoţii au primit de la Dumnezeu o putere pe care puterile îngereşti nu o au, şi anume puterea de a lega şi de a dezlega sufletele: «Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer» (Mt. 18, 18). Această lucrare a preotului străbate cerul întrucât Dumnezeu întăreşte în ceruri, ceea ce săvârşeşte preotul jos pe pământ. Omul care a dobândit Taina Preoţiei îşi depăşeşte condiţia trupească şi urcă până în ceruri. Preotul este părinte duhovnicesc tuturor categoriilor de vârstă şi al tuturor claselor social, fără a face diferenţă între ei; astfel preotul şi enoriaşii pe care îi are sub păstorire alcătuiesc marea familie duhovnicească.”
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 6
„Acoperământul Maicii Domnului”
În data de 09.12.2022, la Parohia „Sfântul Dimitrie”- Cornu Luncii, păstorită de către părintele Gabriel Florea, din Protopopiatul Falticeni a avut loc, întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 6, așezat sub patronajul Maicii Domnului, coordonat de Părintele Petru Corduneanu.
După săvârșirea Sfântului Maslu, a urmat meditația cu titlul: „Isihasmul o alternativă necesară în fața secularizării” care a fost susținută de către părintele Gabriel Florea de la Parohia „Sfântul Dimitrie”- Cornu Luncii.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„În tot acest context istoric Biserica Ortodoxă a avut o evoluție și dezvoltare diferită față de cea occidentală. Principiul fundamental pe care s-a zidit și dezvoltat doctrina ortodoxă îl reprezintă creația din nou a lumii prin Jertfa Mântuitorului Iisus Hristos, restaurarea omului, readucerea lui la dimensiunile vieții pe care el a trăit-o în comunitatea harică cu Dumnezeu, dar pe care a pierdut-o prin păcatul neascultării. Dumnezeu a restaurat natura omului și în același timp, a arătat acestuia idealul spre împlinirea căruia trebuie să tindă. Idealul moral pe care Mantuitorul Hristos îl stabilșește oamenilor, îl vedem realizat mai întai în persoana Sa, sub un îndoit aspect, practic și doctrinar. Practic prin faptul că El oferă lumii exemplu unei vieți sfinte care este oglinda fidelă a învățăturii Sale. Între învățătura și viața Sa nu există nici o tensiune, nicio discordanță, ci cea mai deplină identitate. Urmand acest ideal omul aspiră spre Dumnezeu spre absolut, în care îsi găsește reazămul și prin care își realizează aspirațiile sale. La această zestre nativă Biserica Ortodoxă adaugă energia dumnezeiască, adică harul divin pe care îl primim prin Sfintele Taine începând cu Botezul. Din conlucrarea celor doi factori, cel dumnezeiesc și cel omenesc, rezultă regenerarea și transformarea credinciosului, urcarea lui pe treptele sfințeniei și ale îndumnezeirii prin har. Aceasta este desăvărșirea morală. Acest fapt, adică desăvărșirea morală, nu este altceva decăt împlinirea distinsului înscris în propria noastră ființă, adică asemănarea cu Dumnezeu sau împilnirea cuvintelor: Fiți sfinți că Eu sfant sunt, zice Domnul ( Lev. XI ,44 ), iar cel ce realizează aceasta este un erou moral, un om restaurat prin har. Pentru îndeplinirea acestui ideal Biserica pune la îndemana creștinului rugăciunea ca mijloc de comunicare cu Dumnezeu, sub toate aspectele ei, (contemplativ, laudativ, de mulțumire, de preslăvire și de cerere). Între formele de rugăciune personală o caracteristică și o importanță deosebită o are rugăciunea isihastă.”
Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat diferite aspecte dintre care reținem:
- Putem concluziona afirmând că influența și acceptarea culturii seculare în viața Bisericii și a societății, va avea consecințe negative ușor de anticipat dar greu de remediat, pentru că secularismul, spunea Mitropolitul Hierotheos Vlachos este pierderea vieții adevărate a Bisericii de duhul ei autentic’’. Secularismul este respingera etosului eclezial și infiltrarea așa numitului duh lumesc în viața noastră.
- Scopul existențial al omului este contopirea cu Dumnezeu, prin Dumnezeu, în Biserica întemeiată de El, iar Biserica este cetatea văzută a lui Dumnezeu, unde El se manifestă plenar în chip nevăzut. Creștinul care trăiește îmbrățișând această învățătură înțelege că întreg universul și toate legile materiei sunt expresia voinței divine. El va căuta în permanența să viețuiască dupa cuvăntul lui Dumnezeu.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 7
„Sfântul Ierarh Nectarie”
În data de 05.12.2022, la Parohia „Sfântul Nicolae”- Dolheștii Mari, păstorită de către părintele Valentin Neculăiesei din Protopopiatul Falticeni a avut loc, întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 7, așezat sub patronajul „Sfântului Nectarie de la Eghina”, coordonat de Părintele Dorin Țăranu.
După săvârșirea Vecerniei, a urmat meditația cu titlul: „Isihasmul o alternativă necesară în fața secularizării”, care a fost susținută de către părintele Mihai Marius Moroșanu de la Parohia „Sfânta Treime”- Preutești.
Din cele prezentate menționăm următoarele:
„Mișcarea de reînoire duhovnicească pornită de la Muntele Athos sub numele de isihasm e luminată de doi Grigore: Sfântul Grigorie Sinaitul și Sfântul Grigorie Palama. Deși perioadele de petrecere la Muntele Athos se suprapun parțial, izvoarele nu îi menționează în niciun caz în niciun context direct dintre ei. Sfântul Grigorie Sinaitul moare în 1346 cu un an înainte ca Sfântul Grigorie Palama să fie ridicat în scaunul de mitropolit al Tesalonicului. Ucenicii Sfântului Grigorie Sinaitul apar ca susținători ai isihasmului, deci de partea Sfântului Grigorie Palama împotriva dușmanilor isihaști.
Epoca cea mai însemnată a vieții Sfântului Grigorie Palama o constituie lupta împotriva lui Varlaam, un italian catolic, originar din Calabria, regiune unde se aflau mulți ortodocși. El a trecut la ortodoxie cu scopul de a catoliciza Biserica Ortodoxă.
Mișcarea isihastă ce are ca scop rugăciunea neîntreruptă, pomenirea numelui lui Iisus cu mintea coborâtă în inimă după ce a fost spălată de lacrimile pocăinței și supusă cu credintă, căldură și dragoste a pătruns și la noi la români de-a lungul timpului cunoscut fiind că românul a fost un mare iubitor de liniște și de pace interioară.
Poporului roman nu-i era străină isihia. Parintele Ioanichie Bălan în cartea sa ,,Vetre de sihăstrie românească” scrie că pe aceste meleaguri erau așa numitele sihăstrii sătești chiar din primele secole ale încreștinării sale.”
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp a mulţumit părintelui paroh pentru prezentarea temei cât și celorlalți preoți pentru participare.
A consemnat, Arhid. Cristian-Valentin Diaconu
