Cercurile Pastorale din Protopopiatul Fălticeni desfășurate în luna august 2023

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna august întâlniri ale cercurilor pastorale.

RAPORT CERC PASTORAL NR. 1
„Sfântul Paisie de la Neamț”

În data de 28.08.2023, la Parohia „Învierea Domnului” Fălticeni, păstorită de către părintele Suditu Ionut, din Protopopiatul Falticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 1, așezat sub patronajul „Sfântului Paisie de la Neamț”, coordonat de către părintele Cojocaru Daniel.

După săvârșirea Sfintei Liturghii, ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Corurile Parohiale și importanța acestora în misiunea Bisericii”, care a fost susținută de către părintele Valerian Claudiu Hariuc de la Parohia „Învierea Domnului” Fălticeni.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Cuvântul „cor” provine de la latinescul chorus care înseamnă un „grup de cântăreți care executa împreună o melodie”, iar cuvântul coral(ă) înseamnă „ansamblu de persoane care execută piese muzicale” sau „cântec religios pe mai multe voci.” Cultura muzicală din Biserica Ortodoxa Română a intrat într-o noua etapă a dezvoltării sale, prin introducerea în cultul divin, alături de cântarea monodică, a cântării coral-armonice. Această tendință trebuia legată și de noua orientare a Țărilor Române spre Occident în dorința de a se elibera de spiritul oriental imprimat de Imperiul Otoman. Despre importanța muzicii corale, episcopul Dunării de Jos, Partenie Clinceanul spunea: „melodia și cântările în genere executate pe mai multe voci sunt de o mie de ori mai frumoase ca pe o voce”. În Biserica noastră, această nouă formă de cântare s-a făcut treptat, manifestându-se la început mai timid, iar mai apoi impunându-se cât mai mult. Lucrul acesta ni-l dovedesc unele mici grupuri corale bisericești și școlile de muzică armonica în genul așezământului Coral înființat pe lângă Biserica Domnească de la curtea veche, de către Arhimandritul rus Visarion, în timpul conducerii Gheorghe Bibescu (1842-1848), cu scopul „ îmbunătățirii cântării bisericești prin cântarea în armonie”.

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

Un prim rol al corurilor bisericesti este cel misionar. În fiecare comunitate există o biserică. În scop misionar biserica este împodobită cu pictură, înfrumusețată de preot și de credincioși. Preotul se ostenește să predice, să cânte, să săvârșească frumos slujba și să facă cunoscut învățătura lui Dumnezeu. Corul bisericesc a avut menirea să completeze activitatea preotului. Învâțătura Mântuitorului este cunoscută și prin cântare și reținută mai ușor cu ajutorul muzicii. Coriștii pot fi asemănați cu Apostolii, pentru că ei predică prin cântare. Sunt lumină pentru că ei cântă despre Lumină.
Alt rol al corurilor bisericești ar fi cel cultural. Corurile bisericești participau la evenimentele culturale unde erau comemorați eroii, înaintașii; la zilele importante din istoria țării preotul era chemat să săvârșească serviciu religios și, pentru solemnitatea slujbei, lua corul cu el. Corurile bisericești participau la toată viața religioasă a comunității. Coriștii dădeau răspunsurile la Stânta Liturghie și înfrumusețau toate celelalte slujbe de la biserică: Cununii, Botezuri, înmormântari, pomeniri ale celor adormiti în Domnul.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

RAPORT CERC PASTORAL NR. 2
„Sfântul Mitropolit Dosoftei”

În data de 22.02.2023 la Parohia „Învierea Domnului”- Dolhasca, păstorită de către părintele Saftiuc Mihail- Teofil din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 2, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Dosoftei”, coordonat de părintele Cezar-Gorun Nesvadba.

După săvârșirea Acatistului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Rolul și importanța cântărețului în slujbe și în cântare” susținută de către părintele Mormeci Ioan.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Cel mai frumos mod de exprimare a omului, este cântecul. De la acest adevăr nu face excepţie cântarea bisericească, cântarea ce exprimă sentimentul de religiozitate a celui ce este prezent şi activ la serviciile religioase.

Cultul Bisericii Ortodoxe are, în general, slujbe cântate, recitativul liturgic chiar, fiint o exprimare cântată a unor texte ce pot fi şi numai citite. Toată învăţătura dogmatică ortodoxă se găseşte în cântările şi rugăciunile Sfintei Liturghii, care este cântată în comun de credincioşi în fiecare duminică şi sărbătoare, cântarea bisericească fiind rugăciune publică şi în comuniune, participarea finnd un dialog permanent între credincioşi, preot şi Dumnezeu.”

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

Prima cântare despre care se aminteşte în Vechiul Testament este cea a lui Moise, Ieşirea cap 15: „Atunci Moise şi fii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta şi au zis”. Dar asta nu înseamnă că este şi cea dintâi, pentru că muzica există de la începutul oamenirii.
În anul 343 la sinodul local din Laodiceea, s-a hotărât să nu mai cânte oricine în biserică după bunul plac, ci cu bună rânduială: „Afară de cântăreţii canonici, care se urcă pe amvon şi cântă din carte, altora nu li se permite să cânte în biserică.”, iar în secolul al VIII-lea, când Sfântul Ioan Damaschin a sistematizat cele opt glasuri, rolul cântăreţilor a sporit, prezenţa lor profesionistă fiind necesară la toate serviciile divine.
În Statutul din 2008 se menţioneză: „Preoţii şi diaconii, personalul didactic din învăţământul teologic şi cel care predă religia, studenţii în teologie, precum şi dascălii (cateheţii) care au absolvit Şcoala de cântăreţi bisericeşti au îndatorirea pastorală şi misionară de a face catehizare în parohiile la care slujesc sau în care locuiesc, în acord cu preotul paroh, conform normelor stabilite de către Sfântul Sinod şi centrele eparhiale.”

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

RAPORT CERC PASTORAL NR. 3
„Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”

În data de 28.08.2023, la Parohia „Sfântul Ierarh Nicolae” – Cotu Băii, păstorită de către părintele Ciubotariu Constantin, din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 3, așezat sub patronajul „Sfantului Voievod Ștefan cel Mare”, coordonat de Părintele Tudor Andrioaia.

După săvârșirea Sfântului Maslu a urmat meditația cu titlul: „Rolul bunicilor în formarea tinerei generații”, care a fost susținută de către părintele Ciubotariu Constantin de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„În ziua de astăzi mai mult bunicii se ocupă, din păcate de creşterea duhovnicească a nepoţilor, părinţii find ocupaţi cu cele lumeşti. Dar, ce este de făcut dacă tatăl şi mama îşi educă nepoţii în credinţa şi evlavia ortodoxă, iar propriii lor părinţi se împotrivesc, le este milă de nepoţi, nu le dau voie să postească, să meargă la biserică, ripostează împotriva credinţei? Aici avem de-a face cu o problemă de principiu. Răspunsul este dat în Evanghelie: „Cine iubeşte pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine” (Matei 10, 37).

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

Unii oameni îmbătrânesc frumos, alții mai puțin frumos, depinzând de mai mulți factori. Există îmbătrânire fizică și îmbătrânire morală. Fiecare îmbătrânește diferit, nu sunt două persoane la fel. Copilul observă că bunica este mai bătrână decât mama, ridurile de pe fața ei, mersul mai greoi sau problemele de sănătate. Este posibil să se îngrijoreze pentru că el asociază bătrânețea cu moartea sau boala. Trebuie să îi explicăm copilului că este firesc să îmbătrânim și bătrânețea nu este urâtă. Bătrânețea este un proces normal, toți vom ajunge acolo, dacă ne ajută Bunul Dumnezeu să trăim mult.
Să-i învățăm pe copii să îi respecte pe bunici. Răsfățul bunicilor sau stângăcia lor vine din prea multă dragoste. Există bunici ce abia așteaptă să se joace cu copii, să îi vadă, să le facă de mâncare și bunici ce îi vizitează rar și le oferă cadouri, nu și disponibilitate. Noi nu îi putem judeca, fiecare acționează așa cum poate la momentul respectiv. Rolul nostru este de a-i învăța pe copii să se comporte bine cu cei din jur, inclusiv cu bunicii.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulțumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

RAPORT CERC PASTORAL NR. 5
„Sfânta Cuvioasă Parascheva”

În data de 29.08.2023 la Parohia „Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil” Petia, păstorită de către părintele Tudosă Constantin din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 5, așezat sub patronajul „Sfintei Cuvioase Parascheva”, coordonat de părintele Florin Grigorescu.

După săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, a urmat tratarea temei: „Evidențierea unor personalități reprezentative ale parohie” susținută de către părintele Tudosă Constantin de la Parohia „Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil” Petia.

Din cuprinsul lucrării cităm următoarele aspecte:

„Satul Petia, de-a lungul istoriei, a fost un sat boieresc, deoarece ţăranii erau dependenţi de moşii. Astfel, familia boierului Ciudin stăpâneşte o parte din moşia Petia timp de mai bine de un secol şi jumătate. Altă familie boierească care a trăit în Petia pe la începutul secolului al XIX-lea a fost Răftivanu. Casa familiei Răftivanu a fost transformată de obştea satului după anul 1925, mai întâi într-un magazin însoţit de o sală de manifestaţii a căminului cultural şi un bufet, după care în ultimul timp a fost renovată de către Primăria comunei Buneşti ca şi cămin cultural al satului Petia. Pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza, la reforma agrară din 1864, moşia Petia este împărţită în trei părţi fiind stăpânită de boierii: Ştefan şi Costache – fraţii Ciudineşti, Safta Răftivanu şi Iordache Vârnav. Prin reforma agrară din acel an au fost împroprietăriţi un număr de 105 ţărani (34 fruntaşi, 40 palmaşi şi 31 zăcelnici) cu suprafeţe de 254 fălci. Erau socotiţi fruntaşi ţăranii care aveau boi primind câte 4 fălci, palmaşi cei care lucrau cu braţele primind câte 2,5 fălci, iar codaşii – argaţii de la curte. Acestora li se mai zicea şi zacelnici pentru că ei au primit numai câte 10 prăjini. Falcea era egală cu 80 prăjini sau 1,5 ha. După 1864, moşiile se împart moştenitorilor care se stabilesc în diferite localităţi din ţară, pământurile lor fiind arendate sau vândute ţăranilor. Aşa se face că, pe la sfârşitul secolului al XIX – lea din familia Ciudineştilor nu mai era în sat decât Gheorghe Ciudin şi sora sa Maria Romanescu. Gheorghe Ciudin neavând urmaşi, este moştenit de un fiu al sorei sale Constantin Romanescu, care stăpânea pe atunci 5 moşii: Petia, Lămăşeni, Vişina, Târgului şi moşia soţiei sale Leucuşeşti.

Din familia Răftivanu, ultimul care a mai rămas în sat pe la 1900, a fost Iorgu Răftivanu. Acesta nu a avut copii, iar soţiei, nefiind de rang boieresc n-a voit să-i lase moşia, ci a donat-o spitalului Sfântul Spiridon din Iaşi. În 1903 Iorgu Răftivanu moare iar mai târziu soţia sa se mută în Fălticeni, curtea rămânând pustie până în 1913 când este folosită de obștea sătească de atunci. Al treilea boier existent în 1864, Vârnav, care stăpânea partea de NE a moşiei Petia, avea curtea şi livada pe locul unde s-a aflat nu demult casa regretatului învăţător Mihai Rădăşanu. Încă înainte de 1900 nu mai exista nimic în această curte, cu excepția locuinţei argaţilor care a fost transformată mai târziu în şcoală şi apoi în cârciumă, în casă pentru hore, etc. Boierul se mutase între timp în oraşul Fălticeni. Moşia a fost vândută mai întâi avocatului Zarian de la care a cumpărat-o doctorul Tatos, ambii din Fălticeni. Ei nu s-au ocupat niciodată de moşie, ci o arendau ţăranilor. Acesta era situaţia din satul Petia din preajma anului 1907, fapt ce a făcut ca ţăranii să nu întreprindă nici o acţiune atunci când ţara întreagă s-a ridicat împotriva boierilor.”

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

Unul dintre cei mai vechi preoţi slujitori ale primelor biserici din satul Petia a fost Pr. Grigorie Grigorescu care a slujit pe la 1866, urmat de preoţii: Pr. Gavril Grigorescu în 1877, Pr. Emanuil Teodoriu în 1900 care a avut mulţi fini botezaţi şi cununaţi în satul Petia, apoi Pr. Gheorghe Costăchescu dar și Ieromonahul Isaia care, a rămas în conştiinţa credincioşilor din sat ca un prestigios cântăreţ. Amintim desigur şi pe Pr. Mihai Grigoraş care, din cauza decesului soţiei sale, a activat puţin timp ca paroh al bisericii din satul Petia.
Cel care s-a evidențiat față de înaintaşii săi şi care a fost socotit pe drept cuvânt apostol al credincioșilor de la hotarele Bucovinei, a fost vrednicul de amintire Preotul Gavril Apostol care a făcut misiune în rândul credincioşilor între anii 1939 – 1958 şi care a contribuit în mare măsură la construirea actualei Sfinte Biserici din satul Petia, a Căminului Cultural şi a şcolii primare din partea de sat numită Petiuţa.
Marele om al muzicii maestrul Nicolaie Maxim, s-a născut la data de 11 aprilie 1937, în satul Petia – aparținând atunci de comuna Pleșești. Maestrul Nicolaie Maxim are peste 40 de înregistrări la Radio România și este autorul unei culegeri de studii pentru flaut din literatura secolului XX. A inițiat concerte omagiale dedicate flautiștilor Petre Elinescu și Vasile Jianu și a promovat de-a lungul întregii sale cariere creația românească pentru flaut. Latura interpretativă s-a combinat și completat cu cea pedagogică, astfel încât din anul 1990, Nicolaie Maxim a activat ca profesor la Facultatea de Muzică a Universității „Transilvania” din Brașov, invitându-și adesea studenții în concerte proprii.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

RAPORT CERC PASTORAL NR. 6
„Acoperământul Maicii Domnului”

În data de 17.08.2023, la Parohia „Adormirea Maicii Domnului” Găinești, păstorită de către părintele Lupu Vasile, din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 6, așezat sub patronajul Maicii Domnului, coordonat de Pr. Corduneanu Petru. Părintele Lupu Gheorghe a susținut meditația cu titlul: „Rolul și misiunea cântărețului bisericesc.”

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Liturgica Bisericii Ortodoxe” (1929) oferă o serie de îndrumări practice cu privire la conduita cântărețului bisericesc în biserică: <<Cântărețul bisericesc trebuie sa execute melodia bisericească în cuviință, adică să întrebuințeze vocea între limitele puterii sale naturale. Cântărețul bisericesc trebuie să execute cântarea cu luare aminte, adică la cântare să ia seama la textul cântării, pronunțându-l astfel, ca să se înțeleagă de toți cei care-l ascultă. Prin urmare, el să pronunțe cuvintele și silabele lămurit, să pășească la cântare în măsura potrivită, neapucând prea repede înainte și nerămânând îndărăt, să nu despartă cuvintele, ce se află în legătură gramaticală, să nu altereze la cântare tonul cuvintelor ori al silabelor, ci să-l pună acolo, unde zace el la pronunțarea lor verbală, și întru toate acestea să redea cu fidelitate ideea, sensul textului cântării. Cântărețul bisericesc trebuie să execute cântarea cu umilință și în mod natural>>”.

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

Este necesară înțelegerea de către preot, că misiunea sa în parohie depinde foarte mult de modul în care reușește să îi atragă pe credincioși. Dacă el îi va îndepărta de lângă el și implicit de lângă Biserică, va greși foarte mult.
Foarte important este ca raportul dintre cântăreț și preot să fie clarificat de la început, înainte de angajare. Psaltul trebuie să-și cunoască foarte bine datoriile și drepturile. Pentru evitarea neânțelegerilor și a reproșurilor ce pot apărea ulterior, lucrurile se vor stabili la început: ce vrea preotul, ce vrea cântărețul; ideea este să se ajungă la un consens, bineânțeles pe baza canoanelor și a legislației în vigoare.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

RAPORT CERC PASTORAL NR. 7
„Sfântul Nectarie”

În data de 06.08.2023, la Parohia „Sfântul Andrei”- Basarabi, păstorită de către părintele Carp Romică din Protopopiatul Falticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 7, așezat sub patronajul „Sfântului Nectarie de la Eghina”, coordonat de Părintele Maftei Danuț.

După săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, a urmat meditația cu titlul: „Sfântul Mitropolit Iosif Naniescu și opera sa muzicală”, care a fost susținută de către părintele Carp Romică de la parohia sus menționată.

Din cele prezentate menționăm următoarele:

„Mitropolitul Iosif Naniescu a fost preocupat nu doar de construirea de biserici, ci şi de instruirea şi culturalizarea clerului; nu mai puţin, de apărarea Bisericii în faţa diferitelor pericole cauzate de secularizare. În acest scop, din iniţiativa sa, la 25 martie 1883 a apărut pe cheltuiala sa „Revista Teologică”, publicaţie săptămânală cu caracter apologetic, având ca redactori pe profesorii Constantin Erbiceanu şi Dragomir Demetrescu din cadrul Seminarului de la Socola. Tot în timpul şi cu binecuvântarea mitropolitului Iosif Naniescu, în anul 1888 a apărut: Viaţa şi traiul Sfinţiei Sale Părintelui nostru Nifon, Patriarhul Ţarigradului, scrisă de Gavriil Protul, o lucrare de o importanţă majoră pentru spiritualitatea ortodoxă şi istoriografia românească.

Cât priveşte opera muzicală a mitropolitului Iosif Naniescu, trebuie să spunem că a fost publicată de episcopul Romanului, Gherasim Safirin, în cartea sa, intitulată Culegere de cântări bisericeşti (Bucureşti, Tipografia Cărţilor bisericeşti, 1908), precum şi în alte colecţii de cântări psaltice, precum: Rânduiala Sfintei şi Dumnezeiştii Liturghii (Buzău, 1856), sub îngrijirea ieromonahului Serafim; Utrenier şi Liturghier (Buzău, 1921), de Ioan Zmeu; Buchetul muzical (Bucureşti, 1900), de Neagu Ionescu; Carte de muzică bisericească (Bucureşti, 1902), de Nifon Ploieşteanul; Antologhion (Bucureşti, 1947), de arhid. Anton V. Uncu; Cântările Sfintei Liturghii şi alte cântări bisericeşti (Bucureşti, 1992) şi celelalte ediţii, de pr. prof. Nicu Moldoveanu.

Numeroase cântări se păstrează în manuscrisele psaltice din Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Sfântului Sinod, Biblioteca Mitropolitană din Iaşi şi în Biblioteca Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România.”.

Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:

Începuturile muzicale ale Sfântului Iosif le găsim menționate într-un manuscris (cu numărul 4427) din Biblioteca Academiei Române în care printre altele- găsim însemnarea că în anul 1836, episcopul Chesarie al Buzăului, îi cerea ieromonahului Macarie să scrie, Slava Stihoavnei de la Vecernia de Sâmbătă seara la Duminica Lăsatului sec de Carne, celebra cântare,, Vai mie înnegritule suflete…”
S-a preocupat de mutarea sediului Seminarului Teologic de la Mănăstirea Socola în fostul palat al lui Mihail Grigore Sturdza, situat lângă Catedrala mitropolitană; în cuvântul său inaugural, a spus: „Veniamine, te-am răzbunat! Astăzi te-am instalat în palatul aceluia care te-a amărât şi te-a făcut să pleci din scaun”. Lui i se datorează şi deschiderea şcolii de cântăreţi, refacerea clădirilor din incinta Centrului mitropolitan, restaurarea multor lăcaşuri de cult: biserici parohiale, schituri şi mănăstiri, precum şi bisericile voievodale „Sfinţii Trei Ierarhi” şi „Sfântul Nicolae” Domnesc.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp a mulţumit celorlalți preoți pentru participare.

RAPORT CERC PASTORAL NR. 8
„Episcopul Gherasim Putneanul”

În data de 13.07.2023 la Parohia Ciumulești păstorită de către părintele Martiniuc Mircea, din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 8, așezat sub patronajul episcopului Gherasim Putneanul, coordonat de către același părinte.

După săvârșirea Acatistului Mântuitorului, a urmat meditația cu titlul: „Dificultăți și oportunități în pastorația vârstnicilor”, care a fost susținută de către părintele Ciofu Ionuț Alexandru, de la Parohia Ciumulești.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Biserica este chemată astfel să devină, într-o lume a contradicţiilor, cea care dă tonul renaşterii spirituale şi care oferă elementele necesare unui proces atât de amplu, după cum remarcă părintele Ioan Bizău, care spune:,,În contextul unei lumi secularizate, măcinate de contradicţii, de scepticism şi de relativism, prima grijă a Bisericii şi a fiecărui creştin în parte este aceea de a deschide istoria unei experienţe fundamentale de convertire şi înnoire, de a face din această istorie o trecere ,,pascală” către împărăţie. Răspunsul creştin la criza devastatoare a secularizării nu poate fi decât unul teologic şi liturgic. De asemenea, acest răspuns nu poate fi eficient câtă vreme nu se pun în discuţie, la modul cel mai serios cu putinţă, premisele raţionaliste şi individualiste ale ideologiei iluministe, ca şi premisele epistemiologice şi metafizice ale tradiţiei filosofice carteziene, la modă încă în cultura europeană”

Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

O altă prioritate pe care trebuie să o avem în vedere în pastorația vârstnicilor este aceea de a considera perioada bătrâneții ca un privilegiu, o perioadă de creștere şi îmbogățire duhovnicească prin rugăciune. Astfel, bătrânețea nu este o povară, ci un dar al lui Dumnezeu: „Dar minunat mi-a dăruit Dumnezeu în timpul de acum”. Bătrânețea este o perioadă a vieții omului când acesta are șansa să se apropie și mai mult de Dumnezeu. Noul Testament ne arată lămurit că înțelepciunea celor vârstnici ține de apropierea lor de Dumnezeu prin rugăciune și de viața virtuoasă pe care aceștia o trăiesc. De pildă, Dreptul Simeon nu era doar un om învățat, ci și un permanent rugător, luminat de Duhul Sfânt pentru a-L recunoaște pe Mesia în Pruncul Iisus: „omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui”
Persoanele vârstnice pot fi cooptate în misiunea și pastorația Bisericii, bătrânii fiind indispensabili în această lucrare, întrucât, prin bogăția lor de credință și de viață, contribuie foarte mult la creșterea spirituală a întregii comunități. De aceea, Biserica este chemată să-și întărească programul pastoral cu privire la persoanele vârstnice, să gândească noi forme și metode pastorale actuale, apropiindu-se mai mult de nevoile și așteptările bătrânilor.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

A consemnat, Pr. Misionar, Gabriel Carp