Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna august întâlniri ale cercurilor pastorale.
CERCUL PASTORAL NR. 1
„Sf. Mitropolit Dosoftei”
În data de 10.08.2022, în biserica Parohiei „Sf. M. Mc. Dimitrie”, Câmpulung Moldovenesc, începând cu ora 17, a avut loc o nouă întâlnire a preoților din cercul pastoral nr. 1, „Sf. Mitropolit Dosoftei”, Câmpulung Moldovenesc, cerc coordonat de către preot doctor Macar Ilie, de la biserica „Sf. Ier. Nicolae”, din municipiu.
Programul a debutat cu săvârșirea slujbei Paraclisului Maicii Domnului. După rânduiala de rugăciune, părintele coordonator, preot doctor Macar Ilie, a adresat celor prezenți, preoți și credincioși, un cuvânt introductiv, despre anul dedicat rugăciunii și omagierii sfinților isihaști ca oameni și dascăli ai rugăciunii, între care a strălucit Sfântul Simeon Noul Teolog. De asemenea, a precizat faptul că părintele paroh ne va prezenta în continuare aspecte din viața și învățătura acestui Sfânt, întâlnirea pastorală fiind și o formă de cinstire adusă marelui isihast, la împlinirea unui mileniu de la trecerea sa la Domnul.
Astfel, gazda întâlnirii, preotul Solovan Liviu, a susținut referatul intitulat „Sfântul Simeon Noul Teolog și exigențele cunoașterii personale a lui Dumnezeu”, din care notăm: Teologia Sfântului Simeon, este unică în mistica ortodoxă prin elemente ca procesul de îndumnezeire, dragostea dumnezeiască, extazul duhovnicesc, dialectica unirii dumnezeiești, rugăciunea, teologia luminii. Cunoașterea personală a lui Dumnezeu era înțeleasă inițial de Sfântul Simeon ca o experiență destinată numai celor din vechime și cu viață duhovnicească îmbunătățită, apostolilor sau marilor sfinți, iar o descoperire desăvârșită și conștientă a divinității nu se putea înfăptui decât „în veacul viitor și după înviere”. Ulterior, în urma propriei experiențe a simțirii harului dumnezeiesc și a vederii lui Hristos, discursul sfântului este cu totul altul. Profund surprins de cele trăite, acesta mărturisea:
„De unde aș fi putut eu ști că Tu Te arăți celor care, trăind încă în lume, se apropie de Tine, pentru ca să fi căutat să Te văd? De unde aș putut eu cunoaște că sunt socotiți vrednici de o astfel de bucurie, de o astfel de ușurare, cei care primesc în ei lumina harului Tău? De unde, în ce fel aș fi putut, nefericit cum sunt, să cunosc că cei care au crezut în Tine primesc Sfântul Tău Duh? Cu adevărat îmi închipuiam că eu cred desăvârșit în Tine, îmi imaginam că am toate cele cu care Tu răsplătești pe cei care se tem de Tine, în vreme ce nu aveam absolut nimic, după cum am învățat mai târziu. De unde aș fi putut cunoaște, Stăpâne, că Tu, Cel Nevăzut, pe care nimic nu Te poate cuprinde, ești văzut și cuprins înlăuntrul nostru? (…) De unde aș fi putut ști, Doamne, că am un asemenea Dumnezeu, un asemenea Stăpân, un astfel de Apărător, Părinte, Frate și Împărat, în Tine, care ai sărăcit din pricina mea și ai luat chip de rob? Cu adevărat, o, Stăpâne, iubitorule de oameni, din toate acestea eu nu cunoșteam absolut nimic”.
Mai apoi, Sfântul Simeon avea să afirme că autenticitatea creștinilor stă tocmai în această căutare sinceră și asumată a lui Dumnezeu, în efortul susținut și conștient de a se uni cu El. Altfel, titulatura de „creștin” nu poate fi atribuită decât pe nedrept de cineva:
„Iar cei care n-au ajuns încă prin cunoaștere și vedere la un asemenea bine, nici nu l-au căutat cu stăruință multă, cu lacrimi și tânguire, pentru ca, curățindu-se prin asemenea fapte, să ajungă la el și, unindu-se desăvârșit cu el, să aibă comuniune cu el, spune-mi, cum se vor numi în genere creștini? Fiindcă și dacă sunt numiți astfel, nu sunt numiți așa cum trebuie”.
După susținerea lucrării, coordonatorul cercului pastoral, preotul Macar Ilie l-a felicitat pe preotul paroh pentru referatul pregătit. Referindu-se la numele Sfântului Simeon ca Noul Teolog, a precizat faptul că a fi teolog înseamnă a fi un om al rugăciunii și cunoașterii duhovnicești prin experinența luminii taborice în mod personal. Sfântul Simeon Noul Teolog este des citat și publicat cu fragmente de text în paginile Ziarului Lumina, mai ales în acest an omagial și suntem invitați cu toții să primim aceste învățături.
A luat cuvântul și părintele doctor Florescu Florin Vasile, de la Parohia „Sf. Ier. Nicolae”, care a subliniat faptul că Dumnezeu a pregătit lumea și Biserica pentru anul 1054 când a avut loc Marea Schismă, prin apariția Sfântului Simeon Noul Teolog, un om providențial care a precizat foarte clar învățătura Bisericii Ortodoxe despre cunoașterea lui Dumnezeu. Și acum, prin decizia Sfântului Sinod de a se acorda o atenție deosebită rugăciunii, Dumnezeu ne pregătește pentru valurile tulburi cu care ne confruntăm în prezent, rugăciunea fiind cea care ne întărește și prin care ne aflăm în legătură cu Dumnezeu, de la Care vine tot ajutorul.
În continuare, părintele protopop, Goraș Aurel, a felicitat pe părintele gazdă pentru referatul pregătit pentru acest moment. Tema este una profundă, tratată la nivel academic și prezentând situații de rugăciune și trăire creștinească înalte. Din păcate, ne aflăm foarte departe de nivelul duhovnicesc al rugătorilor din vechime iar în prezent există în jurul nostru multe tentații și ispite care fură timpul, robesc și risipesc mintea și îndepărtează pe creștinul de azi de la rugăciune. Sfântul Simeon pe toate ale lumii acesteia le-a socotit ca ceva neimportant, pentru a nu-l pierde pe Hristos.
Ca sfat practic și la îndemâna oricui, părintele protopop i-a îndemnat pe credincioșii prezenți să se roage folosind cartea de rugăciuni, deoarece rugăciunile Bisericii sunt alcătuite de Sfinții Părinți, care au fost rugători și mijlocesc în continuare pentru creștini.
CERCUL PASTORAL NR. 2
„Sfinții Români”
În data de 04.08.2022, în biserica „Sf. Ier. Nicolae”, a Parohiei Broșteni I, de la ora 17 s-a desfășurat o nouă întâlnire a cercului pastoral nr. 2, „Sfinții Români” – Valea Bistriței, coordonat de părintele Ungurean Radu, de la Parohia Crucea.
Cu acest prilej, părintele paroh, preot Dolgu Nicolae și părintele coslujitor, preot Mandache Gabriel, au săvârșit Paraclisul Maicii Domnului, slujba Vecerniei unită cu Litia și rânduiala de sfințire a apei. În continuare, sub protia părintelui Simiraș Ioan, decanul de vârstă al zonei, membrii cercului pastoral au săvârșit Taina Sfântului Maslu de obște, în prezența credincioșilor din comunitate.
După rânduiala de rugăciune, părintele coslujitor de la parohia gazdă, Mandache Gabriel, a dat citire referatului pregătit pentru acest moment, intitulat „Cuviosul Paisie de la Neamț (1722-1797) Contribuția acestuia la viața duhovnicească din Moldova”, în care a realizat o prezentare biografică, în care a redat date din viața Sfântului, precum și o descriere a parcursului său duhovnicesc, din casa părintească, pe la multele mănăstiri pe unde s-a nevoit, de unde a învățat virtuțile creștinești și unde a format și pe alții pentru viața monahală. Înfluența sa a fost una majoră, astfel, „paisianismul este un curent de reînnoire monahală și de redescoperire a trăirii isihaste, care a generat o adevărată mișcare duhovnicească în spațiul cultural al Ortodoxiei românești, dar și al celei din estul Europei. Acest curent spiritual a influențat operele marilor scriitori ruși Dostoievski și Tolstoi, pentru că părinții lor duhovnicești au fost ucenici ai Sfântului Paisie de la Neamț. Scopul vieții duhovnicești a Sfântului Paisie a fost trăirea isihastă a
părinților de odinioară. Acest lucru pentru că isihasmul este însăși esența trăirii monahale ortodoxe. În centrul trăirii isihaste stă rugăciunea inimii: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”. După o perioadă de criză, în secolul al 18-lea, Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț este cel care a reușit o renaștere a isihasmului, lucru care a făcut posibil ca în veacul 20, în fața provocărilor ateist-comuniste din societățile est-europene, monahismul să reziste și să reușească o excepțională înflorire după căderea acestuia”.
După susținerea referatului, coordonatorul cercului pastoral a apreciat lucrarea părintelui Mandache Gabriel ca fiind o veritabilă lecție de istorie, despre o perioadă importantă din trecutul Țării și Bisericii noastre. De asemenea, la invitat pe arhidiaconul misionar Norocel Bogdan, prezent la cercul pastoral din partea Protoieriei Câmpulung Moldovenesc, să adreseze credincioșilor prezenți un cuvânt de învățătură.
Acesta a precizat faptul că este importantă cunoașterea pildei înaintașilor noștri, între care a strălucit Sfântul Paisie de la Neamț, care a folosit în viața sa rugăciunea ca o armă împotriva tuturor ispitelor venite de la vrăjmașul mântuirii. Astfel suntem chemați să procedăm și noi, cerând mijlocirea Maicii Domnului, mai ales acum când ne aflăm în Postul Adormirii sale, dar și ajutorul Sfinților, care au fost oameni ai rugăciunii.
CERCUL PASTORAL NR. 4
„Mărturisitorii dreptei credințe”
În data de 23.08.2022, la Parohia „Adormirea Maicii Domnului”, din a avut loc întâlnirea cercului pastoral-misionar „Mărturisitorii dreptei credințe”, coordonat de către preot doctor Valică Mihai.
Întâlnirea a debutat cu săvârșirea slujbei Acatistului Sfântului Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului nostru Iisus Hristos.
A urmat susținerea referatului intitulat „Sfântul Grigorie Palama și Rugăciunea inimii” pregătit de către părintele paroh de la parohia gazdă, preot Borgovan Iulian. La început, s-a expus o definire a termenului isihasm, referința avută în vedere fiind studiul părintelui Valică Mihai, Isihasmul „Lumina Domnului” (Isaia 2, 5)- Îndumnezeirea omului, publicat pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. Astfel, „Isihasmul este făclia veșnică a Bisericii care luminează drumul celui însetat de Dumnezeu, spre întâlnirea cu El: „însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; când voi veni și mă voi arăta feței lui Dumnezeu?” (Psalmi 41, 2).
În lipsa însetării de Dumnezeu și a întâlnirii cu El, omul a vorbit cu „șarpele”, care l-a mințit și l-a înșelat. În acest caz, Dumnezeu îl caută pe om pentru a-l recupera: „Adame, unde ești?” (Facere 3, 9).
Dumnezeu a venit să-i redea liniștea – ἠσιχία, adică liniștirea gândurilor și să-l ridice din drama căderii, dar Adam a căutat pretexte și a dat vina pe Eva, și indirect și pe Dumnezeu: „femeia care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom și am mâncat” (Facere 3, 12), în loc să se pocăiască și să ceară iertare, el s-a ascuns, s-a neliniștit, a acuzat și s-a scuzat”. „Isihasmul începe propriu-zis în Eden, atunci când Dumnezeu dorește să-l elibereze pe om după căderea lui, din robia rațiunii, a logicii sugerată și argumentată de „șarpe”, cum poate să ajungă omul ca Dumnezeu, a patimilor, și a lumii înconjurătoare și să aducă mintea (νοῠς) în inimă, pentru a percepe empiric lumina și slava lui Dumnezeu”.
În cea de-a doua parte a referatului, părintele Borgovan Iulian s-a referit la personalitatea duhovnicească a Sfântului Grigorie Palama. Astfel, „contactul strâns cu monahi de la Athos l-a făcut pe Grigorie să țină încă din adolescență un regim de asceză aspră, cu post și veghere multă. La 19 ani (1315) se retrage la Athos, mai întâi la Vatoped, apoi la Marea Lavră, urmând întru totul disciplina, postul, privegherea, rugăciunea minții și deprinderea trezviei”.
Înaintând duhovnicește, „întreaga operă a Sfântului Grigorie este centrată pe rugăciunea neîncetată a minții în inimă pentru că întreaga sa viață a fost o rugăciune neîncetată. Conform Sfântului Grigorie, rugăciunea e izvorul vieții veșnice, al cunoașterii lui Dumnezeu, care sporește în om odată cu eliberarea lui din patimi, prin lucrarea Duhului Sfânt. Doctrina palamită susține cunoașterea lui Dumnezeu, experierea vieții veșnice prin comuniune direct cu El în Tainele Bisericii”. „Rugăciunea săvârșită de minte în inimă întărește gândul omului permanent la Iisus Hristos, mărind comuniunea cu El și sfințind întreaga ființă a omului”.
După prezentarea referatului, au urmat luări de cuvânt, la care s-au înscris majoritatea preoților prezenți, apreciind referatul părintelui Borgovan Iulian și completările oferite de părintele coordonator, Valică Mihai, cel care a trasat și concluziile întâlnirii.
CERCUL PASTORAL NR. 5
„Sfântului Voievod Ștefan cel Mare”
În data de 30.08.2022, în biserica „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” a Parohiei Poiana Stampei I, s-a desfășurat întâlnirea lunară a preoților care fac parte din cercul pastoral nr. 5, aflat sub ocrotirea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și coordonat de preot doctor Rusu Ilie, de la Parohia Ciocănești.
Întâlnirea a debutat cu săvârșirea unei rugăciuni de mulțumire înălțate către Dumnezeu pentru binefacerile revărsate asupra preoților care fac parte din cercul pastoral, a familiilor acestora și enoriașilor încredințați spre păstorire.
După săvârșirea rânduielii liturgice, părintele paroh, preot Cormoș Sorin Ilie, a dat citire referatului intitulat „Sfântul Grigorie Palama și importanța rugăciunii lui Iisus în viața Bisericii” din care cităm: „Sfântul Grigore Palama a rămas în Istoria Bisericească drept teolog al energiilor necreate, având un rol în același timp riscant, dar hotărâtor pentru apărarea dreptei credințe. Este ultimul dintre marii teologi bizantini, care a așezat o piatră de temelie pentru viitorul ortodoxiei. Prin contribuția pe care a adus-o la lămurirea și adâncirea adevărurilor revelate în Sfânta Scriptură și propovăduite de Sfinții Părinți este considetat Luminătorul Ortodoxiei.
Doctrina palamită susține cunoașterea lui Dumnezeu, experierea vieții veșnice prin comuniunea directă cu El în Biserică. Este o trăire dată potențial tuturor creștinilor prin Taina Botezului și prin participarea la viața lui Hristos prin împărtășirea Lui la Sfânta Liturghie. Dar actul împărtășirii euharistice cu Hristos trebuie prelungit și actualizat în om prin rugăciune neîncetată; astfel, dialogul omului cu Hristos este continuu și într-o sporire neîntreruptă, omul ajungând „părtaș dumnezeieștii firi” (II Petru 1, 4) prin umplerea lui de harul necreat și îndumnezeitor al Duhului Sfânt. Pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu nu e absolut necesară știința profană, cum susținea Varlaam, ci păzirea poruncilor Lui. Înțelepciunea dată prin Duhul Sfânt profeților, apostolilor și tuturor creștinilor lucrători, îndeamnă pe tot omul să cunoască și să împlinească voia lui Dumnezeu, luminându-l și în înțelegerea rațiunilor cauzale ale lucrurilor; ea este un dar duhovnicesc care-l purifică pe om de patimi. Apropierea de Dumnezeu vine prin neîncetata rugăciune care încălzește inima omului cu focul iubirii lui Dumnezeu și a semenilor.”
În continuare, coordonatorul cercului pastoral zonal, preot doctor Rusu Ilie, de la Parohia Ciocănești, l-a felicitat pe părintele paroh pentru materialul pregătit. A precizat și faptul că tema prezentă a urmat în mod firesc tema tratată luna trecută, despre Sfântul Simeon Noul Teolog. De asemenea, a subliniat faptul că, pentru marele nostru teolog, care a fost Părintele Dumitru Stăniloae, Sfinții Simeon Noul Teolog și Grigorie Palama, alături de Sfântul Maxim Mărturisitorul, au fost „pilonii de susținere ai Teologiei dogmatice”, întrucât acești sfinți au expus o teologie a experienței, a întâlnirii reale și personale cu Dumnezeu. Sfântul Grigorie a trăit într-un timp în care era necesar un răspuns provocării Occidentului. Sfântul Grigorie a fost un vizionar și este foarte actual în prezent. Oferă răspunsuri la provocările actuale, mai ales venite pe linia monahismului budist.
Concluziile întâlnirii au fost trasate de către părintele misionar protopopesc, Șuiu Alexandru Iulian, care a apreciat lucrarea părintelui Cormoș, iar referindu-se la persoana Sfântului Grigorie, a precizat că acesta a fost un om al rugăciunii adevărate și al smereniei desăvârșite. A preferat o viață retrasă, dar a luat atitudine împotriva derapajelor altora doar pentru că a fost rugat de monahi să apere învățătura Bisericii și astfel să ajute la păstrarea învățăturii neștirbite, pentru mântuirea oamenilor. Ca mitropolit al Tesalonicului, s-a exprimat în omilii într-un mod simplu, pe înțelesul ascultătorilor, tratând teme practice. In ceea ce privește tratatele teologice și de apărare a doctrinei isihaste, s-a exprimat în mod elevat, ca urmare a insuflării Duhului Sfânt, a curăției interioare și a rugăciunii neîncetate, dar și pentru că era pregătit în cultura vremii sale, putând sta astfel împotriva celor care se bazau pe înțelepciunea și înțelegerea omenească.
CERCUL PASTORAL NR. 6
„Sfântul Apostol Andrei”
În după amiaza zilei de 09.08.2022, în paraclisul Parohiei „Sfânta Maria” Gura Haitii, a avut loc întâlnirea lunară a preoților care fac parte din cercul pastoral „Sf. Ap. Andrei”, coordonat de către părintele Petrovici Ovidiu, preot paroh la Parohia „Sf. Ap. Petru și Pavel”, Panaci.
Cu acest prilej, începând cu ora 16:00, membrii cercului pastoral zonal au săvârșit slujba Paraclisului Maicii Domnului.
După momentul de rugăciune, părintele coordonator, preot Petrovici Ovidiu, a rostit un cuvânt introductiv, precizând faptul că, în cadrul prezentei întâlniri se vor prezenta două teme. In acest sens, primul care a susținut referatul a fost părintele Zelincă Radu, preot paroh la Parohia Neagra Șarului, care a adus în atenția celor prezenți un referat intitulat „Preotul contemporan între activismul pastoral și viața duhovnicească”, din care notăm: „Ca reprezentant și propovăduitor al unei doctrine religioase care afirmă valoarea sufletului în ființa oemenească și în cultura contemporană universală, preotul trebuie să se distingă față de restul credincioșilor lui nu numai printr-o intensă trăire lăuntrică, spirituală, deosebită, ci și printr-un comportament cumpătat care să evidențieize sinergia lucrării dintre faptă și cuvânt. Două mari primejdii îl pândesc pe preot și-l abat pe preot de la îndeplinirea ideală a misiunii sale: rutina sau îndeplinirea mecanică, plictisită și fără convingere a îndatoririlor sale de liturghisitor și arghirofilia… Pentru a-și putea duce la îndeplinire misiunea ce i-a fost încredințată la hirotonie, aceea de a-i conduce pe credincioși la mântuire, preotul trebuie să fie conștient de marea responsabilitate pe care o are înaintea lui Dumnezeu”.
Al doilea referat l-a avut ca autor pe părintele Țarcă Valentin, preot paroh al parohiei gazdă, care a pregătit tema „Isihasmul – o alternativă necesară în fața secularizării”, din care notăm următoarele idei: Analizând situația actuală, Părintele Dumitru Stăniloae, în cartea sa Rugăciunea lui Iisus și experiența Duhului Sfânt, constata că „în ziua de astăzi, în contextul secularizării, se resimte o tendință de slăbire a credinței. Inevitabil această slăbire a credinței este consecința înstrăinării omului de Dumnezeu, indiferența față de rugăciune, ca dialog cu Dumnezeu care umanizează și care dă sens existențial. In frecvența rugăciunii se verifică măsura credinței omului”. In acest context, isihasmul, ca practică a rugăciunii lui Iisus, este o soluție concretă de însănătoșire spirituală. „Rugăciunea lui Iisus ocupă un loc central în practica zilnică a monahilor dar de la aceasta nu sunt excluși nici mirenii. Monahii și mirenii au aceeași vocație în devenirea ființei: îndumnezeirea, comuniunea, unirea cu Dumnezeu, dar fiecare își alege propria cale. Rugăciunea lui Iisus cuprinde tot adevărul Evangheliei”.
Au urmat luări de cuvânt pe marginea celor două referate audiate. In cadrul dezbaterilor s-a menționat că există riscul permanent de a se accentua activismul pastoral în defavoarea vieții duhovnicești. Problema începe încă din învățământul teologic, unde a pătruns un duh de secularizare și o separare între dobândirea cunoștințelor teoretice și creșterea duhovnicească. Apoi, în preoție, apar multe griji și preocupări administrative care risipesc. Există și ispita angajării în multe activități, pentru o bună imagine exterioară, tendință promovată în prezent, dar care nu zidește cu adevărat pe credincioși. În toate se cere echilibru, dacă activismul pastoral nu izvorăște din viața duhovnicească, din rugăciune, atunci nu e propriu Bisericii, e ceva străin de specificul credinței. Soluția este rugăciunea, gândul îndreptat la Dumnezeu, chiar și atunci când timpul nu permite împlinirea pravilei. In acest sens, isihasmul este o alternativă necesară în fața tuturor provocărilor și ispitelor actuale. Isihasmul este soluția concretă pentru vindecarea interioară, remediul pentru rănile produse de indiferența și necredința din lumea modernă.
La final, coordonatorul cercului pastoral, preotul Petrovici Ovidiu, a apreciat lucrările celor doi preoți, ca fiind complementare, prezentând o bună sinteză a situației actuale și a ispitelor cu care se confruntă Biserica în prezent. Consfătuirile preoților sunt bine venite, pentru că oferă prilejul de a ne ruga împreună și ne a ne ajuta reciproc, sporind comuniunea dintre noi.
Întâlnirea s-a încheiat prin intonarea imnului „Cuvine-se cu adevărat”, dedicat Maicii Domnului.
CERCUL PASTORAL NR. 7
„Sfântul Cuvios Vasile de la Moldovița”
În data de 29.08.2022, în după amiaza prăznuirii Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, a avut loc o nouă întâlnire a membrilor Cercului Misionar-Pastoral „Sf. Cuv. Vasile de la Moldovița”, coordonat de părintele Negură Dan Dumitru.
Activitatea a debutat, conform programului anunțat, cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu de obște, în curtea bisericii „Sf. Ap. Petru și Pavel” a Parohiei Valea Stânii, comuna Vatra Moldoviței, începând cu ora 17, sub protia părintelui Goraș Aurel, protopop al Protopopiatului Câmpulung Moldovenesc. Din soborul de slujitori a făcut parte și părintele Roger Coresciuc, lector universitar doctor la Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iași, care a rostit un cuvânt de învățătură, din care notăm următoarele idei: Prin Sfintele Taine, învățăm că Biserica nu desconsideră trupul. Taina Sfântului Maslu este, în mod special, gândită și făurită de Biserică pentru neputințele trupului. Trupul este făcut pentru a deveni sălaș al Duhului Sfânt, iar toate rugăciunile citite, arată cât preț pune Dumnezeu pe trupul omului. Și pune preț din cel puțin două motive: în primul rând, prin Întrupare, Mântuitorul Iisus Hristos a luat trup omenesc, ceea ce arată că trupul acesta pe care îl purtăm noi, este foarte potrivit pentru Dumnezeu, de aceea se cuvine să fim foarte atenți ce facem cu trupurile noastre, care sunt chemate să devină case ale lui Dumnezeu. În al doilea rând, dovadă că Dumnezeu pune preț pe trup este existența moaștelor Sfinților. Sfinții au fost oameni ca și noi, creștini ai Bisericii, dar care nu și-au bătut joc de trupurile lor, au lucrat în așa fel încât șă-și sfințească trupurile, iar acestea sunt nestricăcioase.
În continuare, părintele protopop Goraș Aurel s-a adresat celor prezenți, aducând în atenție aspecte legate de Evanghelia citită în Duminica anterioară, despre iertarea datornicilor, ca act de asemănare cu Dumnezeu. Printre alte învățături, părintele protoiereu a adresat și acest îndemn proverbial: „Dacă vrei să fi fericit o zi, răzbună-te; dacă vrei să fi fericit toată viața, iartă!”.
După miruirea credincioșilor, a urmat a doua parte a întâlnirii, în cadrul căreia părintele paroh, preot Coca Constantin, a susținut un referat intitulat „Sfântul Grigorie Palama și importanța Rugăciunii lui Iisus în viața Bisericii”. În învățătura sa, „Sfântul Grigorie arată că este nevoie de practică pentru a reuși să izgonești toate distragerile și pentru a te centra cu totul pe unirea cu Hristos. El recomandă rostirea Rugăciunii lui Iisus la inceputul zilei, șezând și ținând capul aplecat pentru a feri ochii să caute lucruri interesante sau care distrag, într-un ritm domol, concentrându-ne pe semnificația fiecărui cuvânt. În timpul Sfântului Grigorie Palama, viața Bisericii este tulburată de învățătura greșită a unui oarecare Varlaam de Calabria care se considera pe sine înțelept și cunoscător al celor sfinte. El învața că lumina slavei celei viitoare, ca și lumina arătata la Schimbarea la Fața pe muntele Taborului ar fi străine firii dumnezeiești, adică ar fi create. Aceată învățătură era destul de gravă și cu urmări din cele mai rele pentru unitatea de credință, fapt ce l-a determinat pe împăratul Andronic al IV-lea Paleologul să convoace un sinod la Constantinopol, care să aducă pace în imperiu și lumină în disputa teologică. Această dispută isihastă, ce consta în confruntarea spiritualitații și teologiei răsăritene cu cea scolastică apuseană, l-a determinat pe Grigorie Palama să intre în lupta pentru stabilirea adevărului și să scrie cea mai mare parte a lucrărilor sale în care definește teologia ortodoxă ce fundamentează practica isihastă recapitulând, dezvoltând și înnoind teologia Sfinților Părinți ai Bisericii de până la el”.
După expunerea referatului, la invitația părintelui protopop, părintele profesor Roger Coresciuc a vorbit preoților din cercul pastoral despre activitatea Sfântului Grigorie de predicator în cetatea Tesalonicului, în care se adresa contemporanilor săi abordând teme practice și pe înțelesul tuturor, arătând grija față de îndreptarea greșelilor și urcușul spre mântuire. De asemenea, a amintit despre munca de traducere și punere în circulație a operei Sfântului Grigorie în limba română, lucrare la care participă de mai mulți ani alături de o echipă din cadrul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.
La final, părintele paroh a mulțumit tuturor membrilor cercului pastoral pentru că au răspuns invitației de a se ruga împreună și de a se aduna pentru sfătuire și dezbateri constructive. Alese mulțumiri au fost adresate oaspetelui special al întâlnirii, părintele Roger Coresciuc, care a evocat personalitatea duhovnicească a Sfântului Grigorie Palama în mod competent.
CERCUL PASTORAL NR. 8
„Sfântul Ierarh Spiridon”
Întâlnirea membrilor cercului pastoral numărul 8, așezat sub ocrotirea cerească a Sfântului Ierarh Spiridon și coordonat de preotul Horga Alexandru, a avut loc miercuri, 24.08.2022, la biserica „Soborul Sfinților 12 Apostoli” a Parohiei Neagra, comuna Breaza.
Pentru început, preoții din cercul pastoral au săvârșit slujba Acatistului Sfinților Apostoli, ocrotitorii sfântului locaș.
După rânduiala liturgică, părintele paroh, preot Balabașciuc Ștefan, a dat citire referatului pregătit pentru acest prilej, intitulat: „Isihaști din zona Bucovinei. Viața și învățăturile acestora”. Lucrarea a constat din prezentarea unei definiții a termenului de isihasm. Astfel, „potrivit acestei doctrine, creștinul sau monahul trebuie să trăiască în pace și liniște, împăcând trupul cu sufletul, menținându-se într-o stare contemplativă. Se practica permanent așa-numita rugăciune a inimii sau a minții Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul, o formulă menită a ține trează conștiința bunătății dumnezeirii și a statutului de creatură păcătoasă. Isihia este inspirată și călăuzită de Duhul Sfânt și se manifestă prin pocăință neștirbită și întristarea cea după Dumnezeu. Nu este o tehnică arbitrară, specifică sistemului antropocentric de gândire: „Isihasmul monahului ortodox izvorăște în mod organic dintr-o adâncă pocăință și din dorința sa fierbinte de a păzi poruncile Mântuitorului Hristos. Ascetul ortodox nu ajunge la liniștea minții prin filosofia abstractă a teologiei apofatice, ci prin pocăință și prin lupta împotriva «legii păcatului» (Romani 7, 23) care lucrează în firea umană”.
Adevărate centre isihaste s-au dovedit a fi mănăstirile ortodoxe românești, multe concentrate în Bucovina, acolo unde, de-a lungul secolelor, au viețuit monahi și monahii cu viață sfântă, cei mai mulți neștiuți de oameni, sau despre viața cărora se știu foarte puține lucruri.
În referatul său, părintele Balabașciuc Ștefan a amintit despre existența sihăstriilor în apropierea mănăstirilor mari, ctitorii voievodale, acolo unde monahii se retrăgeau pentru mai multă liniște, condiție necesară rugăciunii neîncetate. De asemenea, a amintit pe scurt aspecte din viața și învățătura Sfântului Daniil Sihastru, Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuți, Sfântului Cuvios Vasile de la Moldovița, Mitropolitului Anastasie Crimca, Sfinții Cuvioși Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei, Sfântul Mitropolit Iacob Putneanul. A evocat și amintirea Părinților mai recenți, cum sunt Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor, care a viețuit și la Mănăstirea Rarău și Arhimandritul Cleopa Ilie, care s-a nevoit la Mănăstirea Slatina, dar și în codrii Bucovinei, ascuns în bordeie.
La final, preoții prezenți au luat cuvântul, iar părintele Horga Alexandru, coordonatorul cercului pastoral zonal, a oferit concluziile întâlnirii, apreciind lucrarea părintelui gazdă și adresând un cuvânt de felicitare pentru lucrările realizate în ultima perioadă.
Întâlnirea s-a încheiat prin intonarea imnului „Cuvine-se cu adevărat”.
