Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna septembrie întâlniri ale cercurilor pastorale.
CERCUL PASTORAL NR. 1
„Sf. Mitropolit Dosoftei”
În data de 15.09.2022, în biserica Parohiei „Sf. Arh. Mihail și Gavriil”, Valea Putnei, începând cu ora 17, a avut loc o nouă întâlnire a preoților din cercul pastoral nr. 1, „Sf. Mitropolit Dosoftei”, Câmpulung Moldovenesc, cerc coordonat de către pr. dr. Macar Ilie, de la biserica „Sf. Ier. Nicolae”, din municipiu.
Programul a debutat cu săvârșirea slujbei Acatistului Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș. După rânduiala de rugăciune, părintele Dobîrceanu Viorel, preot coslujitor la parohia gazdă, a susținut referatul intitulat „Sfântul Grigorie Palama și importanța Rugăciunii lui Iisus în viața Bisericii”, în care a făcut o prezentare a vieții Sfântului Ierarh, cu notarea principalelor momente biografice și prezentarea succintă a operei generate de disputa cu Varlaam de Calabria care „susținea cu tărie imposibilitatea cunoașterii esenței lui Dumnezeu, declarând că rugăciunea minții era o eroare eretică”. În această situație, „Sfântul Grigorie, la rugămintea călugărilor athoniți, a răspuns argumentat teologic atacurilor venite din partea lui Varlaam”. Răspunsurile palamite, regăsite în scrierile sale, au fost recunoscute apoi de Biserică, fiind considerate normative și fundamentale pentru viața duhovnicească.
După susținerea lucrării, coordonatorul cercului pastoral, preotul Macar Ilie l-a felicitat pe preotul paroh pentru referatul cuprinzător, în care a abordat o temă de mare actualitate. Sfântul Grigorie și-a purtat crucea cu multă credință și dragoste față de Dumnezeu. A rămas orfan dar a studiat foarte mult, putea avea o funcție important la Curtea imperial dar a lăsat toate și s-a călugărit, dedicându-se rugăciunii. Rugăciunea practicată într-o stare de pocăință și însoțită de asceză este plăcută lui Dumnezeu și îl arde pe vrăjmașul mântuirii, de aceea a avut parte și de ispite. Astfel, a ajuns să se confrunte cu Varlaam de Calabria, cel care susținea curentul rationalist al vremii, care se contura în Occident. Dar Sfântul Grigorie s-a arătat înțelepțit de Dumnezeu și a formulat învățătura cea dreaptă cu privire la rugăciune și vederea lui Dumnezeu. În contextul invadării curentelor orientale, de meditație transcendentală, opera și învățătura palamite reprezintă un remediu.
Suntem chemați să folosim rugăciunea lui Iisus și să o recomandăm enoriașilor și fiilor duhovnicești ca un canon zilnic, la îndemâna tuturor și de mare folos.
În continuare, părintele protopop, Goraș Aurel, a felicitat pe părintele referent pentru lucrarea pregătită pentru acest moment. Tema este una profundă, care ne pune înainte viața și nevoința sfinților. Pe sfinți nu putem decât să-I admirăm și să ne rugăm să ne ajute. Din păcate, ne aflăm foarte departe de nivelul duhovnicesc al rugătorilor din vechime iar în prezent avem o viață trepidantă, obositoare, fără timp de rugăciune și există în jurul nostru multe tentații și ispite care fură timpul, robesc și risipesc mintea și îndepărtează pe creștinul de azi de la rugăciune. Fiecare temă audiată la întâlnirile pastorale este o șansă sau chemare la reflecție, prilej de a ne gândi cât ne rugăm și cât de multe deficiențe avem, cât de multe trebuie să mai facem.
La final, părintele paroh, preot Luca Corneliu, a mulțumit tuturor pentru prezența la această întâlnire de rugăciune și împreună sfătuire duhovnicească.
CERCUL PASTORAL NR. 2
„Sfinții Români”
Duminică, în data de 11.09.2022, în biserica „Sf. M. Mc. Pantelimon”, a Parohiei Broșteni II, începând cu ora 17, s-a desfășurat o nouă întâlnire a cercului pastoral nr. 2, „Sfinții Români” – Valea Bistriței, coordonat de părintele Ungurean Radu, de la Parohia Crucea.
Cu acest prilej, membrii cercului pastoral au săvârșit Taina Sfântului Maslu de obște, în prezența credincioșilor din comunitate.
După rânduiala de rugăciune, părintele paroh, preot Nisioi Vasile a dat citire referatului pregătit pentru acest moment, intitulat „Sfântul Grigorie Palama”, în care a realizat o prezentare biografică a Sfântului isihast și trăitor al Rugăciunii inimii. „Acesta s-a născut în Constantinopol. A rămas orfan de tată încă de mic, dar sub îngrijirea mamei sale și-a săvârșit studiile. Văzând deșertăciunea lumii acesteia, s-a călugărit, în Muntele Athos, punându-se în ascultarea unui cuvios Nicodim și s-a deprins cu toate rânduielile vieții monahale.
Din experierea permanentă a Rugăciunii inimii, unită cu o asceză severă, a ajuns să primească mari daruri de la Dumnezeu.
După o bogată experiență duhovnicească dobândită în Lavra Sfântului Atanasie (până în 1321), după o aspră nevoință în pustiul Glosia (până în 1324), după o ședere închinată lui Dumnezeu în Tesalonic, orașul hirotoniei sale întru preot, dar și după o perioadă austeră pe un munte de lângă Veria (până în 1326), Sfântul Grigorie s-a retras, dimpreună cu fratele său Macarie, la Schitul „Sfântul Sava” din Sfântul Munte Athos, încercând să răspundă în scris marilor frământări teologice și spirituale ale timpului.
Este chemat la treapta arhieriei, astfel că, în anul 1347, este hirotonit de către Isidor, Patriarhul Constantinopolului, care îi dă spre păstorire locuitorii cetății Tesalonicului.
Fiind un desăvârșit cunoscător al tainelor dumnezeiești, s-a făcut cunoscut atât prin felul de viețuire, cât și prin scrierile sale de o importanță și frumusețe deosebită. Este drept că prin teologia sa isihastă nu aduce ceva nou în Biserică, ci încearcă să aprofundeze, sintetizând linia impusă de teologia patristică de până la el.
De pildă, isihasmul Sfântului Grigorie Palama își are originile în scrierile Părinților Capadocieni care cu 1000 de ani înainte scriau despre retragerea și contemplarea tainelor dumnezeiești în liniște.
Apoi, întreaga sa teologie se află sub influența părintelui său lângă care a ucenicit, a Sfântului Teolipt al Filadelfiei. În lupta sa pentru biruirea adevărului ortodox contra lui Varlaam Calabritul și a lui Achindin scrie o serie de tratate teologico-duhovnicești prin care se face „sfeșnicul Ortodoxiei” și „lira Duhului”, după cum este numit în imnografia liturgică a Triodului. Astfel văzând că învățătura ortodoxă isihastă era atacată de cei doi, părăsește Athosul și vine în apărarea Ortodoxiei, dând răspuns lui Varlaam: că de vreme ce atacă dreapta credință, se simte și el atacat. De aici începe cunoscuta dispută isihastă din care Sfântul Grigorie Palama iese triumfător.
Sfântul Grigorie Palama a formulat învățăturile fundamentale ale Bisericii cu privire la marea taină a distincției indivizibile dintre esența și energiile divine.
Ca episcop al Thesalonicului, a săvârșit o lucrare ortodoxă de pastorație, așa cum vădesc mai ales omiliile sale unde înfățișează legătura indisolubilă dintre Hristos și Sfinți, dintre Biserică și societate, dintre dogmă și ethos, teologie și rugăciune, nevoință și vederea de Dumnezeu, dintre Tainele Bisericii și nevoință, slujbele Bisericii și predică, viața de familie și viața de nevoință.
Sfântul Grigorie Palama arată că asceza unită cu rugăciunea și practicarea virtuților sunt calea pentru a ajunge la vederea luminii taborice și la cunoașterea lui Dumnezeu. El învață că sfinții, când Dumnezeu voiește, pentru credința lor puternică și pentru rugăciunea lor neîncetată, pot pregusta încă din viața aceasta slava sau lumina Împărăției cerurilor, care este lumină necreată și netrecătoare în care s-a arătat Apostolilor la Schimbarea la Față Hristos Domnul pe Muntele Tabor”.
După susținerea referatului, coordonatorul cercului pastoral a apreciat lucrarea părintelui Nisioi Vasile, prin care toți cei prezenți au fost invitați să se roage lui Dumnezeu cu credință, după modelul Sfinților, și astfel să primească putere în fața necazurilor și a greutăților vieții. Doar prin rugăciune putem să ne apropiem de Dumnezeu și să primim harul cel mântuitor.
CERCUL PASTORAL NR. 3
„Sf. Cuv. Daniil Sihastru”
Preoții din cercul pastoral „Sf. Cuv. Daniil Sihastru”, s-au întâlnit în ședință de lucru în data de 22.09.2022, începând cu ora 17, la biserica „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” a Parohiei Bucșoaia. Manifestarea a început cu săvârșirea slujbei Acatistului Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
După rânduiala de rugăciune, părintele Ianovici Gheorghe, coordonatorul cercului pastoral zonal, a adresat un cuvânt de bun venit părintelui Goraș Aurel, protopop al Protopopiatului Câmpulung Moldovenesc. Totodată, l-a invitat pe părintele Goraș Pavel, preot coslujitor la parohia gazdă, să prezinte referatul pregătit pentru întâlnirea pastorală. Astfel, în continuare, părintele Goraș Pavel a vorbit despre „Preotul contemporan, între activismul pastoral și trăire duhovnicească”. Expunerea a fost legată de o întrebare care l-a preocupat pe părintele Pavel în cei 36 de ani de preoție, de la început și până în prezent: „Care sunt îndatoririle mele ca preot?”. Tema de licență pentru care s-a pregătit în anii facultății are titlul „Îndatoririle și drepturile clerului după Sfintele Canoane”. După hirotonie, preotul nu mai aparține sieși, ci lui Dumnezeu. „Preotul este păstorul, iar turma trebuie condusă pe calea mântuirii. Lucrul acesta este cunoscut de la întemeierea Bisericii și preotul trebuie să fie conștient de aceasta pentru a putea spune împreună cu Hristos: Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun își pune sufletul pentru oile sale (Ioan 10, 11).
Indiferent de vremuri și schimbările din lumea aceasta, „principiile creștine rămân aceleași deoarece Iisus Hristos, ieri și azi și în veci, este același (Evr. 13, 8). In acest context sarcina pastoral-misionară a Bisericii Ortodoxe este să reușească să propună societății românești contemporane, într-o manieră credibilă, viziunea creștină. Hristos rămânând Același, învățătura de asemenea neschimbată, automat și activitatea misionar-pastorală a preotului va fi aceea care de veacuri a adus roade. Preotul trebuie să fie un misionar, să facă misiune creștină. Misiunea creștină este trimiterea Bisericii în lume în vederea universalizării Evangheliei și a integrării oamenilor în Împărăția lui Dumnezeu”.
Cugetarea populară plină de înțelepciune, pe care o folosea adesea Arhiepiscopul Pimen: Nu e greu să trăiești, greu este să cumpănești, subliniază necesitatea înțelepciunii preotului de a armoniza, de a echilibra, de a cumpăni timpul alocat activităților extra preoțești, cu cel alocat vieții pastorale. Menirea preotului este pregătirea personală și a enoriașilor încredințați spre păstorire pentru a ajunge „acasă”, în Împărăția cerurilor.
După susținerea referatului, părintele protopop, Goraș Aurel, a remarcat faptul că părintele referent a prezentat un referat din care reiese experiența personală în pastorație și nu o expunere teoretică, lipsită de legătura cu viața concretă. De asemenea, prin referat și prezentările suplimentare, a sugerat preoților prezenți să se privească în oglindă, judecând viața și trăirea personală a preoției în comparație cu ceea ce-și dorește Dumnezeu. Totodată, a invitat și preoții să intervină cu privire la întrebările și reflecțiile lansate de către părintele Pavel.
Concluziile întâlnirii au fost trasate de către preotul Ianovici Gheorghe, coordonatorul cercului pastoral zonal, care a afirmat că preoția, cu certitudine, este o cruce grea. Dar suntem chemați să ne gândim că aparținem lui Hristos. Toată activitatea se bazează pe harul primit de la Dumnezeu.
La final, preotul coordonator a mulțumit tuturor pentru prezență și implicarea în discuții, mai ales părintelui protopop și părintelui Oblezniuc Silviu, profesor de religie la școlile din orașul Frasin, cel care a prezentat provocările întâlnite în activitatea didactică.
Întâlnirea s-a încheiat prin intonarea imnului dedicat Maicii Domnului, „Cuvine-se cu adevărat”.
CERCUL PASTORAL NR. 4
„Mărturisitorii dreptei credințe”
În data de 20.09.2022, la Parohia „Sfântul Ierarh Vasile cel Mare”, din satul Cozănești, comuna Dorna Arini, a avut loc întâlnirea cercului pastoral-misionar „Mărturisitorii dreptei credințe”, coordonat de către preot doctor Valică Mihai.
Întâlnirea a debutat cu săvârșirea slujbei Acatistului Sfintei Cruci, după care părintele coordonator a rostit un cuvânt introductiv, în care a precizat faptul că Dumnezeu trimite la vremuri potrivite, oameni potriviți, între care a strălucit și Sfântul Paisie de la Neamț, rânduit de Dumnezeu în vremuri tulburi, pentru a reorganiza și însufleți viața duhovnicească.
A urmat susținerea referatului intitulat „Sfântul Paisie de la Neamț, făclia monahismului românesc. 300 de ani de la nașterea sa (1722-2022)”. pregătit de către părintele paroh de la parohia gazdă, preot Șandru Filuț. La început, a realizat o prezentare a monahismului românesc, la fel de vechi cu monahismul egiptean dacă se ține cont de mărturiile arheologice din Dobrogea și de referirea la „călugării sciți” din perioada patristică. „Faptul că niciunul din cei trei mari isihaști comemorați anul acesta de către Patriarhia Română, Sfinții Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț, nu este de origine românească nu trebuie să ne complexeze sau să ne creeze sentimentul de inferioritate față de alte etnii și spiritualități creștine, întrucât specificul ortodoxiei românești constă în faptul că, în istorie, pe români i-a interesat mai puțin granițele și etnia, ci a contat mai mult cetățenia cerească cu sfinții și cu casnicii lui Dumnezeu (Efeseni 2, 19), în ciuda faptului că sinaxarele și calendarele sunt pline de Sfinți Români, din toate timpurile și din toate locurile”. Totuși, prin faptul că Sfântul Paisie Velicikovski a ales să se nevoiască pe teritoriul țării noastre, arată cât de mult a iubit aceste locuri, care au reprezentat mediul prielnic pentru desăvârșire. „Gândirea și trăirea sa preoțească pan-ortodoxă erau raportate la universalitatea și unicitatea neamului omenesc, care are pe Dumnezeu ca Tată Creator și Proniator pentru toți oamenii, indiferent de etnie sau religie (Amos 9, 7), redând astfel, adevărata Icoană a Ortodoxiei de pretutindeni. Doar cu această convingere duhovnicească a putut ține Sf. Paisie în „armonie deplină peste o mie de călugări aparținând la peste 20 de etnii […], pecetluind unitatea monahală cu o viață liturgică intensă”[1], întrucât viața monahală este profund liturgică, dintotdeauna”.
Ca o mărturie personală, părintele Șandru Filuț a afirmat faptul că, în cei 5 ani de studii la Seminarul teologic de la Mănăstirea Neamț, trecea aproape zilnic pe lângă piatra de mormânt a Sfântului Paisie, însă în acea perioadă nu le spunea nimeni seminariștilor despre personalitatea duhovnicească a starețului sfânt. De aceea, inițiativa Sfântului Sinod de anul acesta, de a-l omagia, este una binevenită.
În continuare, părintele coordonator a invitat preoții să ia cuvântul. Astfel, părintele misionar protopopesc, preot Șuiu Alexandru Iulian, plecând de la expresia reținută din expunerea referatului: „Sfântul Paisie a fost un duhovnic echilibrat”, a precizat faptul că, în zilele noastre, avem mare nevoie de echilibru, în toate aspectele dar mai ales în cee ace privește Taina Spovedaniei, atât ieromonahii, cât și preoții din parohii se cuvine să acorde o atenție deosebită modului de abordare a fiilor duhovnicești. Preotul Borgovan Iulian, de la Parohia Dorna Arini, a afirmat faptul că, cel mai probabil, Sfântul Paisie nu reușea decât ocazional să spovedească și mireni, dacă ținem cont de multele responsabilități pe care le avea în conducerea obștii care număra în jur de 1000 de monahi, însă a insuflat duhul său ucenicilor săi duhovnicești care veneau în ajutorul credincioșilor.
Completări valoroase a adus și părintele coordonator al cercului pastoral zonal, preot doctor docent Valică Mihai, care a precizat faptul că este un lucru fundamental ca toată viața creștină, a monahilor și a credincioșilor din lume, să fie în jurul Sfintei Liturghii. Acest aspect a fost trait de Sfântul Paisie de la Neamț și de obștea păstorită de el, cu monahi de diferite etnii, dar care erau uniți prin Sfânta Euharistie și același ideal duhovnicesc.
La final, părintele paroh, Șandru Filuț, a mulțumit tuturor celor prezenți pentru împreuna rugăciune și întâlnire pentru sfătuire.
CERCUL PASTORAL NR. 5
„Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”
În data de 27.09.2022, în biserica „Sf. Cuv. Dimitrie Basarabov” a Parohiei Poiana Negrii II, s-a desfășurat întâlnirea lunară a preoților care fac parte din cercul pastoral nr. 5, aflat sub ocrotirea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și coordonat de preot doctor Rusu Ilie, de la Parohia Ciocănești.
Întâlnirea a debutat cu săvârșirea unei rugăciuni de mulțumire înălțate către Dumnezeu pentru binefacerile revărsate asupra preoților care fac parte din cercul pastoral, a familiilor acestora și enoriașilor încredințați spre păstorire.
După săvârșirea rânduielii liturgice, părintele paroh, preot Busuioc Antonel, a dat citire referatului intitulat „Sfântul Paisie de la Neamț (1722-1794) și contribuția acestuia la viața duhovnicească din Moldova” în care a realizat o expunere biografică detaliată dar și o prezentare a învățăturii Sfântului. Din cuprinsul lucrării, notăm următoarele idei : Sfântul Paisie s-a născut în anul 1722, în Ucraina, în familia unui preot. De mic a fost apropiat de biserică, a studiat la Academia duhovnicească de la Kiev, iar după studii și-a dorit să intre în monahism. A colindat pe la mai multe mănăstiri și schituri dar, „negăsind pace și liniște duhovnicească în mănăstirile ucrainiene, călăuzit de mâna lui Dumnezeu, in anul 1745, părăsește patria sa și se duce în Moldova. Aici viața monahală isihastă era în mare înflorire, fiind ferită de tulburarea uniației catolice poloneze, care invadase o buna parte din Ucraina de sud-vest. În vara anului 1746, la vârsta de 24 de ani, pleacă la Muntele Athos în scopul de a-și desăvârși experiența monahală. A fost călugărit în anul 1750 de starețul Vasile de la Poiana Mărului, aflat în trecere pe la Muntele Athos, care i-a schimbat numele în cel de Paisie. Urmând sfatul părintelui Vasile, el a decis să renunțe la viața singuratică din pustiu și a acceptat să primească ucenici români și slavi. În 1758 Paisie a fost hirotonit ieromonah de către episcopul Grigorie de la Athos. Creșterea rapidă a comunității a determinat înființarea de către călugării de-acolo a schitului Sf. Prooroc Ilie, aflat sub administrarea Mănăstirii Pantocrator. Sfântul Paisie a înțeles că viața spirituală trebuie să se bazeze pe studiul textelor ascetice patristice. El a început să colecteze și să copieze scrierile Sfinților Părinți din vechime, folosindu-le ca un ghid în viața spirituală. Învățăturile sale au atras un număr mare de ucenici care doreau îndrumare în practicarea rugăciunii neîncetate. Paisie a scris învățături teologice pentru discipolii săi și a tradus în slavonă un număr mare de scrieri teologice grecești, inclusiv Filocalia. Paisie a rămas 17 ani pe Muntele Athos, copiind cărți patristice grecești și traducându-le în limba slavonă.
În vara anului 1763, starețul Paisie a plecat de la Muntele Athos cu două corăbii, în care se aflau 64 de ucenici. El avea intenția să reînnoiască viața spirituală de la schiturile din munții Buzăului, de care îl legau amintirile tinereții. Pentru că în Ungro-Vlahia a fost refuzat, s-a îndreptat către Iași, capitala Moldovei, unde a fost primit cu dragoste de mitropolitul Gavriil Callimachi, care le-a acordat Mănăstirea Dragomirna. După ocuparea nordului Moldovei de către austrieci (1775) Paisie Velicicovschi pleacă în octombrie 1775 cu cea mai mare parte a obștei (circa 200 de călugări) la Mănăstirea Secu, iar în vara anului 1779 (în ajunul Praznicului Adormirii Maicii Domnului) se strămută pentru ultima dată la Mănăstirea Neamț. Organizează obștea după regulile athonite, punând accent pe ascultare, smerenie și rugăciune”.
Sfântul Paisie prețuia foarte mult cunoasterea Sfintei Scripturi si a operelor Sfintilor Părinți. Recomanda monahilor Rugăciunea minții, iubirea desăvârșită și smerenia. Sfântul Paisie vorbea mereu despre răspunsul pe care avea să-l dea înaintea lui Dumnezeu pentru felul cum se formau călugării din preajma sa. În vremea când s-a mutat la Mănăstirea Neamt, Cuviosul Paisie a pus un accent deosebit pe participarea la Sfintele slujbe, dar și pe formarea spiritual-culturală, prin participarea tinerilor la școli de corectori, traducători și copiști.
Eforturile sale au contribuit la o reînnoire dinamică a vieții monahale isihaste, influențând monahismul ortodox din secolul al XVIII-lea. Mulți din proprii săi ucenici au dus învățăturile și misiunea lui în Rusia, unde au fondat noi mănăstiri dedicate tradițiilor isihaste. El a exercitat o influență imensă asupra monahilor de la Mănăstirea Optina, atât prin traducerile sale, cât și prin ucenicii săi.
In continuare, coordonatorul cercului pastoral zonal, preot doctor Rusu Ilie, de la Parohia Ciocănești, l-a felicitat pe părintele paroh pentru materialul bogat pregătit pentru această întâlnire, în care părintele paroh a făcut o prezentare sistematică a vieții Sfântului, cu multe precizări istorice. A afirmat și faptul că tema prezentă a urmat în mod firesc temelor tratate la ultimele întâlniri, despre Sfinții Simeon Noul Teolog și Grigorie Palama. De data aceasta, prin viața și învățătura Sfântului Paisie, un sfânt mai apropiat atât ca timp, cât și ca spațiu, descoperim un om providențial, rânduit de Dumnezeu să recupereze și să promoveze viața duhovnicească specifică Bisericii Ortodoxe, ca mod de convorbire și unire cu Dumnezeu prin rugăciune.
Au luat cuvântul și alți preoți din cercul pastoral, iar la final, părintele paroh, Busuioc Antonel, a mulțumit tuturor pentru prezență și rugăciunea comună în mica biserică parohială.
CERCUL PASTORAL NR. 6
„Sf. Ap. Andrei”
În biserica „Pogorârea Duhului Sfânt” din satul Moroșeni, filie a Parohiei Șaru Bucovinei, comuna Șaru Dornei, în după amiaza zilei de 12.09.2022, a avut loc întâlnirea lunară a preoților care fac parte din cercul pastoral „Sf. Ap. Andrei”, coordonat de către părintele Petrovici Ovidiu, preot paroh la Parohia „Sf. Ap. Petru și Pavel”, Panaci.
Cu acest prilej, începând cu ora 16:00, membrii cercului pastoral zonal au săvârșit slujba sfințirii apei și un parastas pentru preoții care au slujit de-a lungul timpului în această bisericuță, pentru ctitorii și enoriașii trecuți la Domnul.
După momentul de rugăciune, părintele paroh, Buzilă Florin Constantin, gazda întâlnirii, a susținut referatul intitulat „Sfântul Simeon Noul Teolog și argumentele cunoașterii personale a lui Dumnezeu”, din care notăm următoarele idei: În scrierile sale, „Sfântul Simeon a confirmat învățătura despre vederea lui Dumnezeu cu ajutorul tradiției patristice, susținând că toți Părinții anteriori lui aveau aceași învățătură despre vederea Sfintei Treimi ca Lumină. Această temă este abordată în operele sale poetice și în proză, fiind una dintre cele mai personale, pe deplin influențată de viața sa mistică de o intensitate ieșită din comun. El vorbește despre vederea luminii ca despre o experiență în primul rând personală. Catehezele 35-36 reprezintă un fel de autobiografie mistică, în care Sfântul Simeon mulțumește deschis lui Dumnezeu pentru descoperirile și vederile de care a fost socotit vrednic”. „Mulți au criticat afirmația Sfântului Simeon că orice creștin care vrea să se mântuiască trebuie să ajungă la sfințirea sau la conștiința harului prezent în el de la Botez. Dar dacă avem în vedere că simțirea sau vederea (contemplarea) lui Dumnezeu se ivesc în om pe măsura curățirii sale de păcate, care creștin nu este dator să se nevoiască pentru împuținarea păcatelor sale, ca o condiție pentru mântuire? In orice caz, aceasta este o învățătură specifică Ortodoxiei”.
Au urmat luări de cuvânt, la care s-au înscris majoritatea proților prezenți. Discuțiile au fost deschise de către preotul misionar protopopesc, Șuiu Alexandru Iulian, care a precizat că Sfântul Simeon a fost un reformator, un deschizător de drumuri, dar neînțeles de contemporani, exilat și înlăturat. Trăind lucruri înalte, nu a putut fi înțeles de cei care erau departe de rugăciunea curată. Pentru că ceilalți nu s-au putut ridica la înălțimea sa duhovnicească, au droit să-l coboare și pe el, însă a rămas statornic, mărturisind învățătura Bisericii despre vederea lui Dumnezeu prin rugăciunea curate.
La final, coordoatorul cercului pastoral, preotul Petrovici Ovidiu, a apreciat lucrarea ca fiind o bună sinteză și o invitație la a cunoaște mai bine moștenirea Sfinților Părinți. Pornind de la titlul referatului, suntem chemați să ne gândim la Moise, văzătorul de Dumnezeu. De asemenea, să ne punem întrebarea: Noi preoții, ca propovăduitori, cum facem ca să lucrăm pentru a-L vedea pe Dumnezeu? Cei mai mulți oameni nu pot fi convinși prin argumente. Profeții au avut viziuni, darul înainte vederii, prin care au săvârșit minuni în popor. Noi suntem chemați să lucrăm și să propovăduim învățătura specifică Ortodoxiei, aceea a curățirii prin asceză și rugăciune.
Totodată, părintele coordonator a adresat invitația celor prezenți de a continua discuțiile despre isihasm la întâlnirea următoare, care va avea loc la Parohia Panaci, când preacucernicia sa va susține o temă despre Sfântul Grigorie Palama și învățătura palamită despre rugăciune.
CERCUL PASTORAL NR. 7
„Sf. Cuv. Vasile de la Moldovița”
Întâlnirea membrilor Cercului Misionar-Pastoral așezat sub ocrotirea cerească a Sfântului Cuvios Vasile de la Moldovița și coordonat de părintele Negură Dan Dumitru, s-a desfășurat joi, 29 septembrie 2022, la Parohia „Adormirea Maicii Domnului”, Moldovița.
Activitatea a debutat, conform programului anunțat, cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu de obște, în biserica parohială, începând cu ora 16.
După rânduiala de rugăciune, părintele Balabașciuc Alexandru Petru, preot paroh la Parohia Breaza I, a adresat credincioșilor prezenți un cuvânt de învățătură, în care a amintit că rugăciunea este vorbirea oamenilor cu Dumnezeu. În cadrul Tainei Sfântului Maslu, săvârșit în biserică pentru toți cei prezenți dar unde au fost pomeniți mulți oameni, din familie și apropiați, unii aflați în neputințe și bolnavi, în spitale sau la casele lor, tocmai acest lucru am făcut: am vorbit cu Dumnezeu – Tatăl ceresc, spunându-I necazurile și problemele cu care ne confruntăm în această viață, noi sau cei dragi ai noștri. Am venit la Taina Sfântului Maslu având credința că aceasta este Taina vindecării, iar de vindecare avem cu toții nevoie. Din Evanghelia a șasea citită la Sfântul Maslu, aflăm despre vindecarea dăruită de Mântuitorul Iisus Hristos unei fete bolnave, ca răspuns la rugăciunea unei mame disperate, care își dorea din tot sufletul vindecare pentru fiica ei. Iar această rugăciune a fost una simplă, dar plină de credință: „Doamne, ajută-mă!” (Matei 15, 25). Să învățăm această rugăciune de la femeia cananeancă și să o rostim în toate momentele vieții noastre, însoțind acest strigăt către Dumnezeu de credința că de la El vine ajutorul și binecuvântarea.
După miruirea credincioșilor, a urmat a doua parte a întâlnirii, în cadrul căreia părintele paroh, Goraș Adrian, a susținut referatul intitulat „Sfântul Paisie de la Neamț – contrubuția acestuia la viața duhovnicească din Moldova”, în care a realizat o prezentare cronologică a biografiei sfântului stareț. Din cuprinsul lucrării, notăm următoarele: Sfântul Paisie scria despre sine: „Când eram de 7 ani, am început să citesc. Mai întâi am citit cu mare osârdie și luare-aminte Vechiul și Noul Testament, iar apoi Mărgăritarele Sfântului ioan Gură de Aur și cărțile Sf. Efrem și Dorotei”. Astfel, încă de mic a fost atras de cele duhovnicești, iar acest dor l-a făcut să aleagă calea monahală. După pelegrinări la mănăstiri din țara sa natală, Ucraina, ajunge pe teritoriul țării noastre, îl cunoaște pe starețul Vasile de la Poiana Mărului, pleacă în Muntele Athos și după 17 ani de nevoință și formare duhovnicească, se întoarce în Moldova, mai întâi la Mănăstirea Dragomirna, apoi la Secu și Neamț, unde ajunge să povățuiască o obște de 700 de monahi. Ucenicii săi vedeau la el „o dragoste prin care iubea pe Dumnezeu cu tot sufletul său și în râvna sa se străduia să lărgească deopotrivă această dragoste către toți, iubindu-I pe toți, mângâindu-I pe toți, învățându-I pe toți, compătimind întru toate și îmbrățișând pe copiii săi duhovnicești cu sufletul său”.
„Prin scrierile și traducerile sale filocalice, prin numeroșii ucenici răspândiți în toate țările ortodoxe, prin rânduiala monahală riguroasă și în același timp armonioasă, Sfântul Paisie rămâne și pentru monahismul zilelor noastre, modelul desăvârșit de stareț și povățuitor duhovnicesc”.
În continuare, părintele Goraș Aurel, protopop al Protopopiatului Câmpulung Moldovenesc, a apreciat lucrarea susținută ca fiind una cu o expunere logică, ușor de reținut. Calitatea referatului reiese și din faptul că se citează multe din vorbele Sfântului Paisie. Chiar dacă Sfântul a fost monah, cunoașterea vieții și învățăturii sale sunt foarte folositoare și preoților de mir, mai ales în vremurile prezente, când avem nevoie de călăuzire și modele duhovnicești.
Concluziile întâlnirii au fost formulate de către coordonatorul cercului pastoral zonal, preot Negură Dan Dumitru, care a precizat faptul că Sfântul Paisie a fost un fenomen al revigorării vieții duhovnicești și mănăstirești în țările ortodoxe. De tânăr a fost neliniștit în a-l afla pe Dumnezeu, a fost un pelerin în căutarea liniștii, a rugăciunii curate și a întâlnirii cu Dumnezeu. În același timp, după ce a dobândit rugăciunea, a fost un dascăl al rugăciunii pentru fiii duhovnicești, influențând prin aceștia generațiile ulterioare.
Întâlnirea s-a încheiat prin intonarea imnului „Cuvine-se cu adevărat”.
CERCUL PASTORAL NR. 8
„Sf. Ier. Spiridon”
Întâlnirea membrilor cercului pastoral numărul 8, așezat sub ocrotirea cerească a Sfântului Ierarh Spiridon și coordonat de preotul Horga Alexandru, a avut loc marți, 27.09.2022, la biserica „Sf. M. Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir” a Parohiei Fundu Moldovei. În prezența unui număr important de credincioși din comunitate, preoții din cercul pastoral zonal au săvârșit Taina Sf. Maslu de obște, sub protia părintelui Goraș Aurel, protopop al Protopopiatului Câmpulung Moldovenesc.
După rânduiala liturgică, părintele protopop s-a adresat credincioșilor, vorbindu-le despre faptul că Taina Sfântului Maslu se întemeiază pe cuvintele Sfântului Apostol Iacov: Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoții Bisericii și să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Și rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va ridica, și de va fi făcut păcate se vor ierta lui (Iacov 5, 14-15). Cu toții suntem bolnavi și avem nevoie de vindecarea de la Dumnezeu, Doctorul desăvârșit. Păcatul este cea mai grea boală, dar participând la Taina Sfântului Maslu și la celelalte rânduieli de rugăciune ale Bisericii, căutând să ne spovedim, nădăjduim să primim iertarea păcatelor. În continuare, s-a referit la activitatea cercului pastoral, explicând rolul și importanța întâlnirii preoților dintr-o anumită zonă pentru slujire comună și împărtășiri ale experiențelor pastorale personale. De asemenea, a vorbit despre faptul că în data de 2 octombie va avea loc la această parohie o slujbă arhierească, cu prilejul împlinirii a 200 de ani de la ridicarea bisericii. Totodată, a felicitat pe credincioși pentru implicarea în lucrările de renovare și înfrumusețare, desfășurate în ultimii ani, dovedind astfel prețuirea lor față de biserica moștenită de la înaintași. În continuare, preotul paroh, preot Babici Marian, a mulțumit la rândul său enoriașilor pentru implicare și i-a invitat să participe la slujba de duminică, îmbrăcați în costumele populare specifice zonei.
După miruirea credincioșilor, preotul paroh a dat citire referatului pregătit pentru acest prilej, intitulat: „Sfântul Grigorie Palama. Importanța rugăciunii lui Iisus în viața Bisericii”. Lucrarea a constat din prezentarea vieții Sfântului Grigorie și a contextului religios și istoric în care a viețuit, fiind un om al rugăciunii. Din cuprinsul referatului reținem faptul că Sfântul Grigorie „a dezvoltat o teologie a rugăciunii unită cu lacrimile pocăinței. El a arătat că asceza, smerenia și rugăciunea unită cu lacrimile reprezintă calea pentru a ajunge la vederea luminii taborice și la cunoașterea lui Iisus Hristos față către față”.
Au urmat dezbateri pe marginea temei audiate, la care s-au angajat majoritatea preoților prezenți. din cuprinsul luărilor de cuvânt, sintetizăm următoarele aspecte: Sfântul Grigorie Palama a fost continuatorul unei tradiții isihaste mai vechi, specifică Bisericii de la începuturi; el a adus practica rugăciunii la desăvârșire și a apărat învațătura Bisericii atunci când curente străine de specificul Ortodoxiei atacau și contestau învățătura dreaptă. Sfântul Grigorie s-a rugat mult, apoi a vorbit despre rugăciune. În scrierile sale a vorbit din experiență, nu teoretizând din exterior, despre ceva necunoscut. Rugăciunea este respirația Bisericii, de aceea practica isihastă este mereu actuală.
La final, părintele protopop a felicitat pe părintele paroh, Babici Marian, pentru referatul susținut, în care a expus materialul într-o formă logică și concisă. Expresia întâlnită într-un acatist „Primește Doamne rugăciunea aceasta ca o gângurire de prunci mici” reflectă mult din nivelul nostru de rugăciune, în comparație cu viața duhovnicească a Sfinților isihaști. De aceea inițiativa Sfântului Sinod de a dedica un an rugăciunii este una binevenită iar tratarea unor teme despre rugăciune în cadrul întâlnirilor cercurilor pastorale are rolul de a ne chema pe toți la smerenie, la reflecție și la dorința de a îndrepta și împlini ceea ce este nedesăvârșit în viața noastră.
A consemnat, arhid. Norocel Bogdan
[1] Arhim. Hrisant TSACHAKIS, Sfântul Paise Velicikovski – înnoitor al vieții monahale și organizator al slujirii liturgice. Influențele operei sale în Bisericile Slavă, Greacă și Română, teză de doctorat, Ed. Doxologia, Iași, 2021, p. 11.
