Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna noiembrie întâlniri ale cercurilor pastorale.
CERCUL PASTORAL NR. 1
„Sf. Mitropolit Dosoftei”
În data de 14.11.2022, în biserica cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul”, din incinta Detașamentului de Pompieri din municipiul Câmpulung Moldovenesc, începând cu ora 17, a avut loc o nouă întâlnire a preoților din cercul pastoral nr. 1, „Sf. Mitropolit Dosoftei”, Câmpulung Moldovenesc, cerc coordonat de către preot doctor Macar Ilie, de la biserica „Sf. Ier. Nicolae”, din municipiu. Programul a debutat cu săvârșirea slujbei Acatistului Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur.
După rânduiala de rugăciune, părintele Moroșan Nicolaie, preot slujitor la biserica amintită, a susținut referatul intitulat „Preotul contemporan, între activismul pastoral și trăirea duhovnicească”, în care a făcut o prezentare a slujirii preoțești în cadrul schimbărilor, a tentațiilor și provocărilor cu care se confruntă lumea în prezent. Din referat cităm următoarele: „Într-o societate tot mai confuză în a-și găsi reperele morale, este necesară o analiză a actualizării și adaptării la condițiile concrete, aflate într-o dinamică permanentă, a transmiterii mesajului evanghelic în așa fel, încât să nu fie acoperit de zgomotul asurzitor al preocupărilor mondene, care tind să ne acapareze toată atenția. Strategiile misionare folosite în trecut își au valoarea lor și nu trebuie să renunțăm la cele ce și-au dovedit eficiența, dar, în același timp, mergând pe principiul aspectului dinamic al Tradiției, slujitorii Sfintei Biserici trebuie să-și adapteze și chiar să modernizeze mijloacele misionare”. Prin Consiliul și Comitetul parohial, „preotul dispune de două mari ajutoare în misiunea lui, pe care trebuie doar să știe să le pună în lucrare. De menționat aici atragerea tinerilor, cu entuziasmul lor, în aceste structuri”.
Pentru o misiune și pastorație eficientă și de durată „este nevoie de o slujire autentică, în sensul plenar al cuvântului slujire, adică de a fi în slujba tuturor, dar și în sensul slujirii liturgice, cultice, este nevoie de reazem pe Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție, de întoarcerea la Sfinții Părinți ai Bisericii, de a sluji cu exemplul personal, de a te apleca asupra nevoilor tuturor cu răbdare”.
După referat, preotul coordonator a felicitat pe părintele referent pentru tema prezentată, în care a expus un material dinamic, pe o temă actuală. Părintele Macar Ilie a adus în atenția celor prezinți remarca Sfântului Ioan Gură de Aur, care afirma că Preoția este arta artelor și știința științelor. Totodată, a invitat preoții din cercul pastoral să ia cuvântul, deoarece doar prin dezbatere și expunerea diferitelor probleme sau întrebări, întâlnirile cercului pastoral își dovedesc eficiența. Astfel, mai mulți preoți au luat cuvântul, iar ca subiect principal abordat a fost pastorația tinerilor și copiilor, pentru care trebuie acordată mai multă atenție. În acest context s-a amintit de marcarea Zilei Bibliei prin citirea integrală a Sfintei Scripturi în ziua de 13 noiembrie, un eveniment important dar care a fost prea puțin popularizat și care ar fi trebuit să se desfășoare, cu precădere, în biserici.
În continuare, părintele protopop, Goraș Aurel, a felicitat pe părintele Mihăilescu pentru lucrarea pregătită pentru acest moment. Referatul și discuțiile ulterioare au fost un bun prilej de reflecție, care ne îndeamnă să ne întrebăm: Cât de activ este activismul nostru pastoral? Suntem chemați să facem mai mult și să ne asumăm și lipsurile; activitățile cu tinerii reprezintă punctul vulnerabil, iar acest aspect se reflect în participarea scăzută la slujbele Bisericii. lumea trece prin schimbări majore, în care se pierd reperele sfinte, apar tentații care îndepărtează oamenii de Dumnezeu, mai ales din rândul celor tineri, care doresc să se integreze în modul de viață propus de societatea contemporană. În această situație, slujirea preoțească este o jertfă. Totuși să nu ne panicăm și nici să ne îngropăm talanții primiți de la Dumnezeu și să lucrăm cu credință. Dumnezeu nu ne va judeca pentru ceea ce nu am putut face și nu am făcut, ci ne va judeca pentru ceea ce puteam face, și nu am făcut.
La final, părintele Moroșan Nicolaie, a mulțumit tuturor pentru prezența la această întâlnire de rugăciune și împreună sfătuire duhovnicească.
CERCUL PASTORAL NR. 2
„Sfinții Români”
În data de 22.11.2022, în biserica „Sf. Ier. Nicolae”, a Parohiei Cojoci, comuna Crucea, începând cu ora 17, s-a desfășurat o nouă întâlnire a cercului pastoral nr. 2, „Sfinții Români” – Valea Bistriței, coordonat de părintele Ungurean Radu, de la Parohia Crucea.
Cu acest prilej, membrii cercului pastoral au săvârșit Taina Sfântului Maslu de obște, în prezența credincioșilor din comunitate.
După rânduiala de rugăciune, părintele paroh, preot Scheuleac Nicolae, a dat citire referatului pregătit pentru acest moment, intitulat „Sfinții isihaști – modele de rugăciune personală pentru creștini”, din care cităm: „Isihasmul ca doctrină a fost statornicit la Sinodul de la Constantinopol din 1351 și a apărut ca să combată ereziile scolastice ale vremii și nicidecum să explice doctrina, care se trăia în mod practic, natural și mistic ca un fenomen universal și de continuitate a revelației biblice și a tradiției ortodoxe, dintru început.
Temele principale în jurul cărora au gravitat preocupările isihaste au fost: harul divin, rugăciunea lui Iisus, și lumina dumnezeiască. Isihasmul este diametral opus filozofiei grecești întemeiată pe rațiune și fantezie, precum și teologiei occidentale care se exprimă scolastic-rațional.
Isihasmul are ca fundament revelația divină a Sfintei Scripturi, care este experiența îndumnezeirii, și experiența Bisericii, care cuprind posibilitatea cunoașterii lui Dumnezeu cu mintea care lucrează în inimă, astfel încât omul să poată intra în comuniune cu Dumnezeu.
Practicanții și observatorii spirituali ai isihasmului sunt cei îndumnezeiți, nu filozofii sau moraliștii cărturari.
Între părinții nevoitori ai ortodoxiei, un loc de cinste îl ocupă Sfinții Simeon Noul Teolog, Sfântul Grigore Palama și Sfântul Paisie Velicicovschi, care prin viața și scrierile lor s-au evidențiat ca modele de sfințenie și rugăciune neîntreruptă pentru noi toți”.
După susținerea referatului, coordonatorul cercului pastoral a apreciat lucrarea părintelui Scheuleac Nicolae și a vorbit credincioșilor despre activitatea cercului pastoral misionar din zona, care se întâlnește lunar, iar în cadrul întâlnirilor, pe lângă Taina Sfântului Maslu săvârșită, cuprinde și expunerea unui referat. Anul 2022 a fost dedicat de Sfântul Sinod rugăciunii și isihaștilor, acei Sfinți ai Bisericii care și-au dedicat rugăciunii, fiind și pentru alții povățuitori și exemple.
Concluziile întâlnirii au fost formulate de către preotul misionar protopopesc, Șuiu Alexandru Iulian, cel care a adresat credincioșilor un cuvânt de învățătură despre importanța rugăciunii ca formă de dialog cu Dumnezeu. Când nu dialogăm cu Dumnezeu, nici nu putem aștepta un răspuns. Pentru că ne aflăm într-o perioadă specială, aceea a Postului Nașterii Domnului, se cuvine să intensificăm dialogul nostru cu Dumnezeu prin rugăciune, după modelul sfinților, care au unit rugăciunea cu postul. Un îndemn deosebit pentru rugăciune primim de fiecare dată când luăm parte la Taina Sfântului Maslu, în cadrul căruia Sfântul Apostol Iacov ne spune: să vă rugați unul pentru altul, ca să vă vindecați, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului (Iacov 5, 16). Rugăciunea ne unește și între noi, dar ne unește și cu Dumnezeu.
CERCUL PASTORAL NR. 3
„Sf. Cuv. Daniil Sihastru”
Preoții din cercul pastoral „Sf. Cuv. Daniil Sihastru”, s-au întâlnit duminică, 06.11.2022, începând cu ora 17, la biserica „Adormirea Maicii Domnului” a Parohiei Stulpicani II. Manifestarea a început cu săvârșirea slujbei Acatistului Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
După rânduiala de rugăciune, părintele Ianovici Gheorghe, coordonatorul cercului pastoral zonal, a rostit un cuvânt introductiv și l-a invitat pe părintele paroh, preot Horga Dimitriu Silviu, să prezinte referatul pregătit pentru întâlnirea pastorală.
În continuare, părintele Horga Dimitriu Silviu, a susținut referatul intitulat „Sfântul Grigorie Palama (+ 1359) și importanța rugăciunii lui Iisus în viața Bisericii”, în care a prezentat elemente din viața și învățăturile Sfântului Grigorie, cu descrierea contextului în care a viețuit și a luptei sale pentru păstrarea dreptei credințe, respectiv continuarea tradiției Sfinților Părinți despre rugăciune și unire cu Dumnezeu. Din cuprinsul lucrării cităm: „În Triadele sale împotriva lui Varlaam, Sfântul Grigorie Palama a fixat învățătura, care ulterior a devenit tradițională, definitorie pentru Răsăritul ortodox, privind necesitatea și valoarea rugăciunii pentru desăvârșirea creștină. Sfântul Grigorie considera rugăciunea neîncetată nu ca o chestiune intelectuală (cum o considera Varlaam), ci ca o stare harismatică de intensă trăire. Rugăciunea inimii este rugăciunea săvârșită de minte în inimă, rugăciune care ajută să se întărească în inimă gândul permenent la Iisus Hristos. Insă mintea noastră umană nu este în stare să biruie singură închipuirile fanteziste și ideile care năvălesc din această contemplație imaginativă”.
Trăirea isihastă a Sfântului Grigorie a fost surprinsă de ucenicul său, Patriarhul Filothei Kokkinos, care scria despre modul cum liturghisea Sfântul: „Iar despre cei împreună-slujitori preoți cu el, ce se cuvine a spune? Căci era de ajuns să-l vadă în timpul săvârșirii minunate a celor dumnezeiești și mistice, ca să dobândească ardoare și dragoste pentru dumnezeiescul lăcaș”.
În concluziile referatului se menționează că „Rugăciunea, în învățătura Sfântului Grigorie Palama, ca în întreaga tradiție ortodoxă, este cea dintâi dintre faptele bune săvârșite de om spre mântuire. Prin rugăciunea neîncetată, gândul omului rămâne statornic în prezența și comuniunea lui Dumnezeu. Rugăciunea este măsura vieții duhovnicești. Totuși, este un dar pe care Dumnezeu îl dă celui care se roagă. Duhul Sfânt se face simțit în inima celui care se roagă cu smerenie și trezvie, în deplină ascultare față de un povățuitor duhovnicesc, și Duhul însuși îl învață pe om rugăciunea neîncetată”.
După susținerea referatului, preotul Ianovici Gheorghe, coordonatorul cercului pastoral zonal, l-a felicitat pe părintele Silviu pentru referatul prezentat, în care a reușit să facă accesibilă o temă vastă și greu de tratat. De asemenea, a invitat preoții să prezinte un punct de vedere despre tema întâlnirii. Din luările de cuvânt ale preoților sintetizăm următoarele idei: Suntem cu admirație față de Sfinți, care au lăsat toate ale lumii pentru Dumnezeu. Sfântul Grigorie a avut exemple în familie și a fost, la rândul său, un exemplu pentru cei din familie. Contează foarte mult să ai un luminător în familie, dar și în societate. Contează mult în zilele noastre să ai un duhovnic bun, un om duhovnicesc care să te ajute, să te ridice. Mai ales în zilele noastre se constată nevoia de povățuire și importanța modelelor, care să învețe nu atât teoretic, cât mai degrabă din trăire.
Pentru cei mai mulți dintre noi, rugăciunea este doar un ideal, chiar dacă ne străduim, suntem la un nivel începător, cu multe gânduri și risipire în alte preocupări. Privim timpul ca un mare dușman și ne plângem de lipsa timpului, însă nu avem timp de rugăciune tocmai pentru că l-am scos pe Dumnezeu din timpul nostru. În această situație suntem invitați să privim la Sfinți ca la niște modele, pentru că l-au pus pe Dumnezeu pe primul loc în viața lor.
La final, preotul misionar protopopesc, Șuiu Alexandru Iulian, a mulțumit preotului gazdă pentru referatul expus, dar și celor prezenți pentru implicarea în discuții.
Întâlnirea s-a încheiat prin intonarea imnului dedicat Maicii Domnului, „Cuvine-se cu adevărat”.
CERCUL PASTORL NR. 4
„Mărturisitorii dreptei credințe”
În după amiaza zilei de 23.09.2022, la Parohia „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”, sat Ortoaia, comuna Dorna Arini, a avut loc întâlnirea cercului pastoral-misionar „Mărturisitorii dreptei credințe”, coordonat de către preot doctor Valică Mihai.
Întâlnirea a debutat cu săvârșirea slujbei Acatistului închinat Praznicului Intrării Maicii Domnului în Biserică, hramul bisericii gazdă, prăznuit în urmă cu două zile.
A urmat susținerea referatului intitulat „Isihaști din Bucovina. Trăirile lor duhovnicești” pregătit de către părintele paroh, preot Acatrinei Bogdan. Din cuprinsul lucrării reținem următoarele idei: Curentul isihast, „venit pe linia Sfântului Grigorie Palama, odată cu căderea Constantinopolului a migrat și în Țările Române, Moldova și Țara Românească, formând sihaștri ca Sf. Daniil Sihastrul, Sf. Vasile de la Moldovița, Epifanie de la Voroneț. În obștea formată de sihastul Daniil la Voroneț se practica atât o viață cenobitică dar și idioritmică și chiar sihăstrească totală printr-o retragere permanentă adânc în munții Rarăului, ajungând chiar până la hotarele sesiei pe care o deținea mănăstirea Voroneț: de exemplu o vatră sihăstrească s-a format în Poiana din Dorna Gioseni-adică localitatea Ortoaia de astăzi”.
Sub ocupația austriacă în Bucovina, sunt cunoscuți puțini sihaștri cu numele, iar în ceea ce privește trăirile lor duhovnicești informația este și mai lacunară. Trebuie să specificăm faptul că scolastica din școala teologică cernăuțeană și chiar o respingere a ideilor isihaste a acestei școli a constituit intriga care l-a determinat pe Pr. Dumitru Stăniloae să traducă Filocalia și să scoată în sec. XX la lumină adevărata tradiție isihastă prin traducerile Sf. Simeon Noul Teolog și Sf. Grigorie Palama. Daniil Sandu Tudor de la Rarău, unul dintre fondatorii Rugului Aprins a fondat o obște bazată pe rugăciunea inimii la Mănăstirea Rarău. Deci putem afrma că acest curent isihast al secolului XX a pornit într-o oarecare măsură din Bucovina. Dar trecând peste acest arc peste timp și revenind la sihaștri din Bucovina îi vom reda pe cei mai cunoscuti:
l . Lazăr Sihastrul a fost ucenicul Sf. Mitropolit Dosoftei care a fondat o obște la Sihăstria Putnei, a adormit în Domnul la anul 1710. Menționăm faptul că termenul Sihastru, substantivizat în forma aceasta din limba română este sinonim cu termenul isihast (călugăr isihast) din greacă, având ca bază de plecare verbul isihazo care înseamnă a se linisti.
- Ieroschimonahul Isachie a fost viețuitor în mănăstirea Sucevița sub egumenii lorest (1725) și Teofan (1732) apoi a sihăstrit 30 de ani lângă mănăstire pe Dealul Furcoiului. „Prin darul Sfântului Duh biruind ispitele, s-a învrednicit de la Dumnezeu să izgonească necuratele duhuri din oameni, încât numele lui era cuniscut peste tot. Numeroși bolnavi urcau la chilia sa și se vindecau… ajunsese cuviosul Isachie duhovnic foarte iscusit, taumaturg și înainte văzător, vestit în toată Moldova de Nord. ” Cuviosul Isachie trece la cele veșnice în anul 1780 la mănăstirea Sucevița, iar în urma reformei monahale austrice vatra sihăstrească întemeiată de el cade în paragină în anul 1785.
Sfântul Natan Ieroschimonahul de la Sihăstria Putnei- La 10 martie 1781 Ieroschimonahul Natan ia egumenia schitul din mâinile duhovnicului său cuviosul Sila astăzi Sf. Sila. După doar trei ani de egumenie moare în 1783, iar schitul cade în paragină având aceeaiași soartă ca toate schiturile și sihăstriiile din Bucovina.
- Cuviosul Sisoe Sihastrul- ctitorul și egumenul Schitului Rarău.
Cuviosul Sisoe a fost un vestit lucrător al rugăciunii lui Iisus și înțelept povățuitor al liniștirii duhovnicești, drept pentru care a fost ales ca egumen al Mănăstirii Rarău de către obștea dc acolo. Din cauza reformei monahalea ocupației austriece hotărăște în vara anului 1800 să treacă granița în Moldova. „Deci adunând în schit 30 de țărani cu cai de munte, a așezat pe ei catapeteasma bisericii, odoarele, cărțile de cult și pțina avcrc a schitului. Apoi, tăcând rugăciune la Maica Domnului și sărutându-i sfânta icoană, împreună cu tot soborul a trecut noaptea frontiera fără să fie observați de austrieci. În zorii zilei au poposit într-o frumoasă poiană de munte aproape de locul numit Piatra Zimbrului. Aici au așezat icoana Maicii Domnului într-un trunchi de brad și au făcut priveghere și Liturghie de mulțumire lui Dumnezeu. Apoi au construit o biserică de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” cum se vede până astăzi, în care au așezat catapeteasmași sfânta icoană, protectoarea schitului”.
În continuare, după expunerea referatului, coordonatorul cercului pastoral, preot doctor Valică Mihai, l-a felicitate pe părintele Acatrinei Bogdan pentru referatul pregătit și informațiile aduse în atenția tuturor. De asemenea, a afirmat și următoarele: Domnitorul Dimitrie Cantemir a lăsat mărturia că munții Carpați foșneau de mulțimea călugărilor. Isihasmul s-a păstrat în Bucovina și după ocupația și schimbările aduse de austrieci. Mănăstirea Rarău a avut un rol deosebit, pentru că aici au fost nevoitori care s-au rugat, au întreținut candela rugăciunii nestinsă și au format ucenici.
În Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, Anul omagial al rugăciunii a fost foarte frumos încheiat prin citirea integral a Sfintei Scripturi într-o oră. Din Sfânta Scriptură învățăm și rugăciunea, iar fără Scriptură nu se poate face nimic. Moștenirea spirituală pe care o avem, ar trebui să ne facă mai puternici în a mărturisi adevărul, în fața provocărilor contemporane.
Ultima parte a întâlnirii a constat în dezbateri cu privire la concluziile ce se pot trasa după expunerea referatelor tematice. Astfel, s-a afirmat că rugăciunea este dialog cu Dumnezeu și scară spre cer, nu este o tehnică, ci darul lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt (Romani 8, 26). Un subiect important adus în atenție a fost și unul de mare actualitate, preoții prezenți vorbind despre pericolele la care sunt supuși copiii, prin intențiile și programele de resetare a normalului și a firescului, prin promovare a ideologiilor străine de învățătura Bisericii.
La final, părintele paroh, Acatrinei Bogdan, a mulțumit tuturor celor prezenți pentru împreuna rugăciune și întâlnire pentru sfătuire.
CERCUL PASTORAL NR. 5
„Sfântului Voievod Ștefan cel Mare”
În data de 07.11.2022, Parohia Ortodoxă „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, Dealu Floreni, comuna Dorna Candrenilor, a fost gazda întâlnirii lunare a preoților care fac parte din cercul pastoral nr. 5, aflat sub ocrotirea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și coordonat de preot doctor Rusu Ilie, de la Parohia Ciocănești.
Evenimentul a debutat cu săvârșirea slujbei Trisaghionului, pentru sufletele tuturor celor din parohie, trecuți la Domnul. Slujba a fost săvârșită de părintele Lostun Dorin, preot paroh la Parohia Poiana Negrii I.
După săvârșirea rânduielii liturgice, părintele paroh, preot Doroftiesei Sorin, a dat citire referatului intitulat „Isihaști din Bucovina” în care a realizat o prezentare a monahilor care s-au nevoit în Țara de Sus a Moldovei, pe care poporul i-a cinstit iar Biserica le-a recunoscut sfințenia prin actul canonizării. Astfel, a amintit despre viața și trăirea Sfântului Cuvios Daniile Sihastru, care s-a născut în apropiere de Rădăuți, s-a format la Mănăstirea Bogdana, apoi la schitul Laura. S-a retras în munte, pe o stâncă de pe malul unui pârâu. În stâncă „își cioplește un paraclis și o chilie dedesubtul acesteia, unde își continuă nevoințele. Potrivit tradiției, domnitorul venea de multe ori să ceară sfaturi de la cuviosul Daniil. Se spune că sfântul Daniil este cel care l-a îndemnat pe domn să întemeieze Mănăstirea Putna (sfințită în anul 1470), arătându-i și locul cel mai bun pentru ctitoria sa. Tot tradiția spune că, iubitor de liniște și singurătate, dar și ca să nu fie silit să primească tronul mitropolitan al Moldovei după mutarea la Domnul a mitropolitului Teoctist I (1452-1477), sfântul Daniil își părăsește chilia de lângă noua mănăstire Putna și se retrage într-un loc singuratic de pe malul pârâului Voroneț, săpându-și o nouă chilie în piatră. Viețuind aici în nevoințe aspre și rugăciune, a primit de la Dumnezeu darul vindecărilor, al alungării demonilor, precum și cel al sfătuirii duhovnicești și alinării celor în suferință. Astfel, și aici sfântul a fost înconjurat de ucenicii care îi căutau sfaturile și îndrumarea duhovnicească. Ca părinte duhovnicesc al multor ucenici, se consideră că sfântul Daniil a stat la baza unei înnoiri isihaste a monahismului din Moldova. Între ucenicii acestuia s-a aflat și viitorul mitropolit al Moldovei, Grigorie Roșca”. Ucenic al Sfântului a fost și ieromonahul Sisoe, care „s-a retras în Munții Rarăului, nevoindu-se mulți ani singur. Mai târziu, strângând câțiva ucenici in jurul său, întemeiază Sihăstria Rarăului sau Schitul lui Sisoe. Unii voievozi, de după aceea, au zidit pe Rarău alte doua sihăstrii. Se mai știe că Rarăul e o veche și însemnată vatră sihăstrească, încă din veacurile XIV-XV, din vremea Cuvioșilor Chiril și Sisoe, ucenici ai Sfântului Daniil Sihastrul”.
De asemenea, pe valea Putnei, nu departe de mănăstire, s-a înfiripat o „sihăstrie” pentru călugării care voiau să duca o viață de liniște, închinată rugăciunii. „Sihăstria” aceasta a durat până la ocuparea Bucovinei de către Austria, mai precis până la Iosif II, care a desființat o dată cu mănăstirile din Bucovina și această sihăstrie.
Aproape pretutindeni unde s-au înălțat mănăstiri mari au existat sihaștri care locuiau în chilii săpate în stânci sau în bordeie de lemn.
Părintele Ioanichie Bălan, de la mânăstirea Bistrița din Moldova, care a cercetat mulți ani viețile sihaștrilor români începând din secolul al XV-lea pana în secolul al XX-lea, spune: „Apoi sihaștrii veneau în ajutorul oamenilor cu sfatul, cu spovedania, cu mustrarea și cu îndemnul. Călugării, sihaștrii, pustnicii aceștia fugiți de lume, au iubit cel mai mult oamenii, s-au rugat neîncetat pentru ei. Acești pribegi ai munților, acești prieteni ai Carpaților, acești locuitori ai codrilor au fost în același timp cei mai apropiați sfetnici ai voievozilor. Toți voievozii au avut ca duhovnici și sfetnici de taină călugări și sihaștri. În ei aveau cea mai mare încredere, cea mai mare nădejde, lor le destăinuiau inima, sfatul lor îl păzeau cu sfințenie, de la ei cereau rugăciune și binecuvântare, când plecau să-și apere credința și pământul strămoșesc”.
După expunerea referatului, preotul misionar protopopesc, Șuiu Alexandru Iulian, l-a felicitat pe părintele paroh pentru materialul pregătit pentru această întâlnire și a invitat preoții să intervină cu luări de cuvânt pe marginea subiectului abordat.
Din cuprinsul dezbaterii, notăm următoarele idei: Sfinții au fost anonimi, se știu foarte puține lucruri despre ei, dar sunt cunoscuți de Dumnezeu. Este o mare binecuvântare că din poporul român s-au ridicat oameni ai rugăciunii. Munții Rarău și Giumalău au fost mereu populați de pustnici, până în prezent, doar că puțină lume știe de ei. Au murit lumii acesteia, s-au retras, dar se roagă în continuare pentru noi.
Concluziile întâlnirii au fost formulate de către părintele coordonator, preot doctor Rusu Ilie, cel care a precizat că isihastul are duhul Bisericii, râmâne în legătură de ascultare cu Biserica și cu Sfânta Liturghie. Această legătură duce la desăvârșire.
La final, părintele paroh, Doroftiesei Sorin, a mulțumit tuturor pentru prezență și împreună sfătuire.
CERCUL PASTORAL NR. 6
„Sf. Ap. Andrei”
În data de 10.11.2022, la biserica „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil” a Parohiei Drăgoiasa, comuna Panaci, a avut loc întâlnirea lunară a preoților care fac parte din cercul pastoral „Sf. Ap. Andrei”, coordonat de către părintele Petrovici Ovidiu.
Cu acest prilej, începând cu ora 16:00, membrii cercului pastoral zonal au săvârșit Taina Sfântului Maslu de obște, sub protia preotului misionar protopopesc, Șuiu Alexandru Iulian.
După momentul de rugăciune, părintele paroh, Țehanciuc Ștefan Nicolae, a adresat un cuvânt de bun venit celor prezenți, invitând credincioșii să rămână și la a doua parte a evenimentului, în care a dat citire referatului pregătit, intitulat „Sfântul Paisie Velicikovski (1722-1794) și contribuția acestuia la îmbunătățirea vieții duhovnicești din Moldova”. Din cuprinsul referatului, reținem următoarele: „Nu se poate vorbi despre monahismul din Balcanii secolului al XVIII-lea, fără să fie inclusă personalitatea Sfântului Poisie Velicikovski. Acesta a influențat viața monahală, prin faptul că a contribuit mult la reînvierea monahismului chinovial după modelul Sfântului Munte Athos, din secolul al XIV-lea. Cercetările referitoare la viața merelui duhovnic ni-l prezintă ca fiind cel care a urmat marilor părinți ai Bisericii și totodată îînoitorul tradiției ascetice și isihaste, cu precădere în Biserica Slavă, Greacă și Română. Starețul Paisie este încadrat în categoria marilor asceți și părinți ai Bisericii noastre Ortodoxe și este un model nu doar pentru viețuitorii din mănăstire, ci este un model pentru toții preoții și creștinii iubitori de nevoință și trăire duhovnicească”.
Stareț în Moldova, povățuind Lavra Neamțului, „Sfântul Paisie a fost interesat să organizeze o școală ascetico-filologică prin care să promoveze scrierile Sfinților Părinți, a căror manuscrise le adunase în Sfântul Munte. Sfântul învăța că monahismul și asceza, fără să aibă o bază patristică și teologică și fără o conduită duhovnicească neînșelătoare, nu pot exista din punct de vedere ortodox”.
Aportul adus de Sfântul Paisie în monahismul românesc poate fi rezumat în trei etape: „a intensificat Regulile monahale după modelul athonit, aceasta manifestându-se în viața de obște, cu ascultare față de stareț, lecturarea Sfintelor Scripturi și scrierile Sfinților Părinți, iubire milostivă față de călugării bătrâni și bolnavi, căldură și ospitalitate față de străini și pelerine; în al doilea rând a intensificat legătura dintre viața de obște și rugăciunea inimii, și a reușit ca preocuparea principal în viața monahală să fie participarea la Sfintele Slujbe după rânduiala grecească, iar după rugăciunea în comun să fie continuată în chilie, rugăciunea particular rostind numele lui Iisus: Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine păcătosul”.
Ca element nou, „Sfântul Paisie aduce unirea rugăciunii comune cu rugăciunea isihastă și isihasmul în viața de obște, îmbunătățind considerabil prin aceasta aspectul spiritual al vieții din România, metodă care dăinuie și astăzi”.
La final, părintele coordonator al cercului pastoral zonal, Petrovici Ovidiu, s-a adresat celor prezenți, preoți și credincioși, între care primarul și viceprimarul comunei Panaci, domnii Cozan Vasile și Petrovici Ilie. În cuvântul său, părintele a ținut să amintească faptul că în activitatea preoțească se adaugă și obiceiul preoților de a se întâlni în cadrul cercului pastoral, lunar, pentru a împleti slujirea liturgică cu sfătuirea duhovnicească. De asemenea a apreciat referatul părintelui paroh, care s-a încadrat în tematica anului omagial al rugăciunii și al Sfinților isihaști, care sunt modele pentru noi, între care este amintit și Sfântul Paisie de la Neamț, de la a cărui naștere se împlinesc 300 de ani. Biografii sfântului au spus că a fost un sfetnic bun pentru ucenici și s-a îngrijit de buna lor viețuire. „Principiul ora et labora să ne însuflețească pe toți! Postul care începe cu prăznuirea liturgică a Sfântului Paisie să ne fie de folos, pentru progres duhovnicesc !”.
CERCUL PASTORAL NR. 7
„Sf. Cuv. Vasile de la Moldoviţa”
În după amiaza zilei de luni, 21 noiembrie 2022, la Parohia „Sf. M. Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”, sat Paltinu, comuna Vatra Moldoviței, a avut loc o nouă întâlnire a membrilor cercului pastoral ocrotit de Sfântul Cuvios Vasile de la Moldovița și coordonat de părintele Negură Dan Dumitru.
Activitatea a debutat, conform programului anunţat, cu săvârşirea Tainei Sfântului Maslu de obște, în biserica parohială, începând cu ora 17.
După săvârșirea Sfintei Taine, părintele protopop, Goraș Aurel, a adresat credincioșilor un bogat cuvânt de învățătură, în care a vorbit despre Praznicul Intrării Maicii Domnului în Biserică și despre ocrotirea și ajutorul care vin în viața credincioșilor care se roagă Maicii Domnului să mijlocească înaintea Fiului său.
După miruirea credincioșilor, a urmat a doua parte a întâlnirii, în cadrul căreia părintele paroh, preot Coca H. Victor, a susținut referatul intitulat „Isihaști din zona Bucovinei. Viața și învățăturile acestora”. Din cuprinsul lucrării, notăm următoarele: „La fel ca în celelalte Principate Române, în Bucovina viața duhovnicească a cunoscut o deosebită întărire mai ales prin existența monahilor și a sihaștirlor care, prin micile așezări isihaste din acestă regiune își duceau viața în ascetism, depărtați de lume, devenind cunoscuți pentru că au avut grijă atât de transmiterea tradiției isihaste mai departe prin ucenicii lor cât și pentru învățăturile și binefacerile făcute mirenilor”. „Sihaștrii bucovineni se nevoiau în poienile singuratice ale munților, iar alții petreceau în viața de obște și numai în posture se retrăgeau în liniște, pe munte. Toți practicau rugăciunea lui Iisus, postul, privegherea, sărăcia desăvârșită, smerenia și înstrăinarea de lume. Trăiau ca niște vulture în munți, în locuri greu accesibile și se mutau la cele veșnice fugind de slava lumii și necunoscuți de oameni. Singura lor grijă era să laude neîncetat pe Dumnezeu, stăpâniți de bucuria și nedejdea mântuirii. Tocmai de aceea, nu cunoaștem multe nume de sihaștrii până spre secolul al XIV-lea”.
Dintre cei a căror nume și viață pilduitoare s-au păstrat, în referatul său, părintele Coca Victor a amintit pe Sfântul Leontie de la Rădăuți, Cuviosul Iov Sihastrul de la Bogdănești (sec. XIV-XV), Sfântul Vasile de la Moldovița – egumen al acestei mănăstiri voievodale, sfetnic și părinte duhovnicesc al Voievodului Alexandru cel Bun, Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul, care s-a nevoit lângă Mănăstirea Putna și la Voroneț, cel care a avut mulți ucenici, fiind și povățuitor al Voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt. Alții sihaștri din zonă, amintiți în referat: Cuvioșii Casian, Vasile, Nicodim, Chiriac și Iacob de la Putna, Atanasie de la Moldovița, Calistrat de la Sucevița, Pahomie de la Slatina, Sisoie de la Rarău, Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei etc.
„Bucovina s-a bucurat de existența multor sihaștrii care practicau isihasmul, care prin învățăturile și faptele lor, prin minunile ce le făceau, au făcut mult bine oamenilor care le cereau ajutorul și erau ca niște stâlpi ai Ortodoxiei ăn această provincie”.
În continuare, la invitația părintelui protopop, preoții prezenți au luat cuvântul pe marginea temei audiate, referindu-se la faptul că această zonă a Bucovinei, ca de altfel întreg spațiul românesc, a fost mereu binecuvântat de Dumnezeu prin prezența și nevoința unor oameni aleși, care au trait conform Evangheliei, în dreapta credință și rugăciune. Un loc însemnat între Sfinții isihaști ai zonei îl ocupă Sfântul Vasile de la Moldovița, ocrotitorul cercului pastoral zonal, pentru a cărui canonizare oficială nădăjduim, cu toate că el este deja cinstit și amintit în zonă. Viețuirea curată și rugăciunea isihastă nu țin însă doar de domeniul trecutului, pentru că și în vremurile mai noi, dar și în prezent, au fost și sunt pustnici și sihaștrii prin pădurile din Munții Rarău și Giumalău, dar și în alte locuri, continuând tradiția înaintașilor.
Concluziile întâlnirii au fost formulate de către părintele protopop, Goraș Aurel, cel care în expunerea sa a pornit de la cuvintele cântării liturgice: „Viața pustnicilor fericită este, a celor ce se-ntraripează cu dumnezeiescul dor”. Dorul de Dumnezeu i-a determinat pe sfinți să caute liniștea și eliberarea de griji, pentru a se putea ruga curat. Spre deosebire de ei, noi, cei de astăzi, ne umplem timpul cu alte preocupări sau ne pierdem pacea interioară prin alergarea după confort și „grija de multe”. Totuși, mai sunt încă oameni care se roagă, în totală discreție, ca și sfinții rugători din trecut.
Întâlnirea s-a încheiat prin intonarea imnului „Cuvine-se cu adevărat”.
CERCUL PASTORAL NR. 8
„Sf. Ier. Spiridon”
Întâlnirea membrilor cercului pastoral numărul 8, așezat sub ocrotirea cerească a Sfântului Ierarh Spiridon și coordonat de preotul Horga Alexandru, a avut loc luni, 21.11.2022, la biserica „Pogorârea Sfântului Duh” din satul Botuș, comuna Fundu Moldovei. În prezența unui număr important de credincioși din comunitate, preoții din cercul pastoral zonal au săvârșit Taina Sf. Maslu de obște.
După rânduiala liturgică, părintele coordonator, Horga Alexandru, preot paroh al Parohiei Breaza II, s-a adresat credincioșilor, vorbindu-le despre faptul că Taina Sfântului Maslu se întemeiază pe cuvintele Sfântului Apostol Iacov: Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoții Bisericii și să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Și rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va ridica, și de va fi făcut păcate se vor ierta lui (Iacov 5, 14-15). Așadar, această Sfântă Taină are o fundamentare biblică și continua, în Biserică, lucrarea de tămăduire săvârșită de Mântuitorul Iisus Hristos. În continuare, s-a referit la activitatea cercului pastoral, explicând rolul și importanța întâlnirii preoților dintr-o anumită zonă pentru slujire comună și sfătuire. Totodată, întâlnirile pastorale ale preoților sunt o binecuvântare și pentru credincioșii care participă la slujba oficiată, beneficiind de harul sfințitor care se revarsă prin rugăciunea Bisericii.
Întrucât cu prăznuirea Intrării Maicii Domnului în Biserică se cântă la slujba Utreniei catavasiile Crăciunului, preoții prezenți și-au unit vocile cu cele ale credincioșilor prezenți și, împreună, au cântat tradiționalul colind românesc „O, ce veste minunată”.
După miruirea credincioșilor, a urmat a doua parte a întâlnirii, în care preotul paroh Latiș Radu Procopie a dat citire referatului pregătit pentru acest prilej, intitulat: „Isihasmul – o alternativă necesară la secularizare”, din care notăm: „Rugaţi-vă neîncetat, este îndemnul Apostolului Pavel, care ne cheamă spre isihasm, spre unirea minţii cu Dumnezeu. Pentru omul contemporan, materialist, secularizat în gândire, îndemnul Apostolului neamurilor pare de domeniul fantasticului, isihasmul devenind (din pacate) doar o filă din istoria monahismului creştin. Învăţătura isihastă nu este una conservatoare asupra rugăciunii şi nici un model învechit de unire a minţii şi inimii cu Hristos, ci este însuşi miezul adevăratei libertaţi, care poate fi doar în Dumnezeu.
Starea de pocăinţă stă la baza rugăciunii lui Iisus, care ne conduce spre vederea unei stări reale în care se află sufletul nostru, cunoaşterea de sine, ceea ce are drept rezultat dobândirea eliberării sufletului de patimi, adică de suferinţă.”
„Isihasmul ne poate oferi posibilitatea de a trăi viaţa în Hristos, ţinta spre care e chemat creştinul. Rugăciunea nu reprezintă în sine scopul vieţii, nu constituie o formulă magică precum adesea e înţeleasă, ci coborârea minţii în liniştea inimii şi a unirii acesteia cu Hristos, este acea stare despre care de mărturiseşte Apostolul Pavel: Şi nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”.
Prezentarea referatului a fost urmată de discuții, deschise de către părintele Horga Alexandru, coordonatorul cercului pastoral zonal, cel care a remarcat faptul că tema este una provocatoare și care cheamă la reflecție. Secularizarea este o gravă problemă, ca un tăvălug care vine spre noi. Alte țări au experimentat deja pericolul adus de secularizare iar efectele sunt extrem de grave: desacralizare totală, alungarea lui Dumnezeu din viața și preocupările omului modern și axarea doar pe nevoile biologice.
Concluziile întâlnirii au fost oferite de către preotul misionar protopopesc, Șuiu Alexandru Iulian, care a amintit de experiența duhovnicească a unei femei care a ajuns la Rugăciunea neîncetată a inimii, în perioada comunistă, locuind în București. Așadar, isihasmul este posibil și reprezintă o soluție salvatoare, indiferent de condițiile exterioare neprielnice.
Intâlnirea s-a încheiat prin intonarea imnului „Cuvine-se cu adevărat”.
A consemnat, Arhid. Norocel Bogdan
