Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna martie întâlniri ale cercurilor pastorale.
CERCUL PASTORAL NR. 1
„Sf. Mitropolit Dosoftei”
Întâlnirea pentru luna februarie a preoților din cercul pastoral nr. 1, „Sf. Mitropolit Dosoftei”, Câmpulung Moldovenesc, cerc coordonat de către preot doctor Macar Ilie, a avut loc în biserica Parohiei „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil”, Valea Putnei, comuna Pojorâta, miercuri, 13 martie.
Începând cu ora 16, preoții din cercul pastoral au săvârșit slujba Acatistului Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, ocrotitorii cerești ai bisericii parohiale. Rânduiala de rugăciune a fost săvârșită sub protia părintelui Goraș Aurel, protopop al Protopopiatului Câmpulung Moldovenesc.
În continuare, părintele Luca Corneliu, parohul parohiei gazdă, a rostit un cuvânt introductiv, urând bun venit părintelui protopop și preoților din cercul pastoral zonal. De asemenea, a vorbit despre experența parohiei pe care o păstorește în ceea ce privește îngrijirea bolnavilor, timp de mai mulți ani funcționând aici un azil de bătrâni, a cărui activitate este momentan întreruptă, dar și un cabinet medical, care activează fără întrerupere de 20 de ani. Conform programului obișnuit deja, a susținut referatul intitulat „Îngrijirea bolnavilor ca datorie morală și binecuvântare (Matei 25, 34-46)”. Din cuprinsul referatului cităm următoarele: „Creștinul înfiat prin har și răscumpărat prin jertfa mântuitoare, pe lângă drepturile dobândite prin înfiere și răscumpărare, are datorii în accord cu legea dumnezeiască, credința mărturisită și morala creștină”. „Criteriul eshatologic al Judecății universale va fi credința mărturisită (Matei 10, 32) și concretizată în faptele iubirii de aproapele, faptele milei creștine sau modul în care ne-am comportat față de acești frați mai mici ai lui Hristos. Această judecată va descoperi cu uimire atât drepților cât și păcătoșilor, că prezența tainică a lui Hristos în oamenii care au nevoie de ajutorul, afecțiunea, compasiunea și mărturia noastră nu depinde de perceperea sau interpretarea noastră (Matei 25, 37-40). Sfinții Părinți au exprimat cu tărie faptul că slujirea aproapelui aflat în suferință și lipsă face parte din sfințenia integral a vieții creștine .Sfântul Ioan Hrisostomul spune: Vrei să cinstești Trupul lui Hristos? Nu-l trece cu vederea când este dezbrăcat, flămând, bolnav, străin, în temniță, că cel ce a spus Acesta este trupul Meu, a spus și Întrucât nu ați făcut unuia dintre acești prea mici, nici Mie nu Mi-ați făcut”.
„În Biserică, în continuarea Liturghiei Euharistice, se săvârșește permanent și liturghia faptelor, fiecare putând fi primitor sau beneficiar dar și săvârșitor sau lucrător. Creștinul ortodox poate și trebuie să răspundă chemării la slujirea aproapelui, putând îngriji pe cel bolnav fie prin rugăciune împreună cu membrii familiei și ai comunității sau direct, prin îngrijirea unui bolnav la domiciliu, sau ca însoțitor în centre de specialitate sau spital, atunci când situația o impune și legislația permite”.
După expunere, părintele coordonator a mulțumit părintelui paroh și l-a felicitat pentru referatul elaborat cu multă implicare, părintele dând dovada mereu de multă responsabilitate. „Deja suntem la a treia temă dedicată îngrijirii celor bolnavi, abordări necesare care să ne ajute să înțelegem că slujirea celor în suferință este, pe de o parte o datorie, iar pe de altă parte, o mare binecuvântare deoarece tocmai faptele acestea sunt criterii la Judecată”. În continuare, arhidiaconul misionar protopopesc, Norocel Bogdan, a amintit tâlcuirea Sfântului Ioan Gură de Aur la versetele de la Matei 25, 34-46, mai ales ideea că Dumnezeu nu ne cere imposibilul, nu ne cere să-i vindecăm pe cei bolnavi, ci doar să-i cercetăm, să nu-i lăsăm singuri în suferința lor, pentru că Hristos Însuși se identifică cu cei care suferă.
Părintelui protopop, Goraș Aurel, i-a revenit sarcina de a formula concluziile întâlnirii pastorale. În primul rând, l-a felicitat pe părintele paroh, amintind și de faptul că acesta și-a asumat ascultarea de a se ocupa de problemele care țin de Situațiile de urgență și Medicina muncii, la nivelul protoieriei, responsabilitate pe care o împlinește cu toată seriozitatea. În ceea ce privește tema, aceasta este una delicată, deoarece este foarte ușor de teoretizat și mia greu de acționat. Persoanele bolnave au nevoie de înțelegere și de apropierea celor din jur. De aceea un titlu potrivit la referat era și „Taina fratelui”. Atunci când intri în contact și stai în preajma oamenilor bolnavi, care suferă, abia atunci aterizezi cu picioarele pe pământ și începi să înțelegi ce mare binecuvântare este sănătatea și ce greutate mare este nu atât durerea provocată de boală cât singurătatea. În Occident sunt mulți oameni care se implică în acțiuni de voluntariat, iar acest lucru este unul deosebit. Milostenia și grija față de ceilalți oameni se manifestă foarte bine prin dedicarea timpului și a atenției persoanelor care sunt încercate de suferință.
Un ultim aspect amintit de părintele protopop și suspus discuției a fost organizarea „Marșului pentru viață”, în ziua de duminică, 24 martie. În urma consultării, preoții prezenți au stabilit ca acest eveniment să se desfășoare în municipiul Câmpulung Moldovenesc, începând cu ora 13, pe traseul parcurs și anul trecut.
La final, părintele paroh, Luca Corneliu, a mulțumit tuturor pentru participarea la întâlnirea cercului pastoral, care s-a încheiat prin intonarea imnului liturgic „Cuvine-se cu adevărat”.
CERCUL PASTORAL NR. 2
„Sfinții Români”
În seara zilei de joi, 14 martie 2024, Parohia „Sf. M. Mc. Pantelimon”, Broșteni II a găzduit întâlnirea cercului pastoral nr. 2, „Sfinții Români” – Valea Bistriței, cerc coordonat de către părintele Ungurean Radu, preot paroh al Parohiei Crucea.
Cu acest prilej, începând cu ora 17, preoții care fac parte din acest cerc pastoral, sub protia preotului misionar protopopesc, Șuiu Alexandru-Iulian, au săvârșit slujba Aghiezmei și Taina Sfântului Maslu de obște, în paraclisul amenajat lângă biserica parohială.
După rânduiala de rugăciune, părintele paroh la parohia gazdă, preotul Nisioi Vasile, a dat citire materialului pregătit pentru acest prilej, intitulat „Taina Sfântului Maslu și efectele acesteia în viața celor suferinzi”, în care a făcut câteva precizări referitoare la învățătura Bisericii despre om, privit integral, trup și suflet și grija față de integritatea persoanei umane. Astfel, „Taina Sfântului Maslu, este slujba prin care Biserica se roagă pentru cei bolnavi, dăruindu-le harul tămăduirii, al iertării păcatelor prin ungerea cu untdelemn sfinţit însoţită de rugăciunea preoţilor”. „Hristos tămăduiește de nenumărate ori pe cei aflați în neputință. De asemenea, și ucenicii Săi săvârșesc, în Numele Domnului, astfel de vindecări minunate. Dar niciodată nu este vorba doar de vindecarea trupului în sine, ci de cea a persoanei umane în întregul ei, suflet și trup. Biserica mai are însă în vedere și o altă perspectivă a bolii, anume și aceea a asumării ei. Societatea contemporană tinde spre un ideal al confortului absolut și are o adevărată fobie pentru orice fel de neputință, în timp ce Biserica, fără a idealiza durerea, nu se ferește să facă din ea un mijloc semnificativ pe calea care conduce la desăvârșire. Idealul Bisericii nu-l constituie dobândirea bunăstării în lumea aceasta, ci mântuirea sufletului. Iar la Tatăl nu se poate intra decât înstare de jertfă, spune Sf. Chiril al Alexandriei”.
Epistola Sfântului Apostol Iacob este cea care atestă originea practică a Tainei Sfântului Maslu, atunci când Apostolul vorbeşte de vindecarea celor bolnavi prin „rugăciunea credinţei”: De este cineva bolnav să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi-l va ridica pe el Domnul, iar de va fi făcut păcate se vor ierta lui (Iac. 5, 15). „Înţelegem prin aceste cuvinte că vindecarea bolnavului constă în credinţa sa în Dumnezeu, unită cu rugăciunea preoţilor şi chiar faptul că bolnavul cheamă preoţii să se roage pentru el implică credinţa lui în lucrarea lui Dumnezeu, Doctorul sufletelor și al trupurilor, prin aceasta făcând-o lucrare a Harului lui Dumnezeu cu scopul de a-l vindeca (sufletește și trupește) și întări pe om”.
După prezentarea referatului, a luat cuvântul preotul misionar protopopesc, Șuiu Alexandru-Iulian, de la Protopopiatul Câmpulung Moldovenesc, care a prezentat câteva concluzii, vorbind credincioșilor prezenți despre caracterul comunitar al Tainei Sfântului Maslu și despre importanța rugăciunii „unora pentru alții” și a tuturor împreună, ca dovadă a dragostei. La finalul predicii, a urat credincioșilor ca Postul Mare care începe să le fie, cu ajutorul lui Dumnezeu, o perioadă binecuvântată, cu mult folos pentru suflet.
De asemenea, și părintele coordonator, Ungurean Radu a luat cuvântul, felicitând pe cei prezenți pentru că astfel și-au putut aminti anumite informații pe care le știau deja, dar au avut șansă să asculte și altele noi, fiecare întâlnire de acest fel având un rol catehetic.
Un cuvânt de mulțumire a adresat apoi părintele paroh, Nisioi Vasile, iar credincioșii prezenți au fost miruiți cu untdelemn sfințit la Sfântul Maslu.
CERCUL PASTORAL NR. 3
„Sf. Cuv. Daniil Sihastru”
Preoții din cercul pastoral „Sf. Cuv. Daniil Sihastru”, s-au întâlnit miercuri, 27 martie 2024, începând cu ora 17, la biserica „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” a Parohiei Ostra. In prima parte a evenimentului, s-a săvârșit slujba Acatistului Mântuitorului nostru Iisus Hristos, sub protia părintelui Goraș Pavel, de la parohia Bucșoaia.
După rânduiala de rugăciune, părintele Calenciuc Constantin Sorin, preot coslujitor la parohia gazdă, a susținutreferatul intitulat „Repere scripturistice și patristice pentru asumarea suferinței și pentru îngrijirea celor bolnavi”, din care redăm următoarele idei: „Potrivit Sfintei Scripturi, Dumnezeu îngăduie suferința adusă de boli, într-un mod pedagogic, pentru încercarea credinței și a răbdării, cu scopul vindecării sufletului. Sfântul Apostol Pavel zice: Prin multe suferințe ni se cade nouă să intrăm întru Împărăția lui Dumnezeu (F.A. 14, 22) și Răbdați spre înțelepțire, Dumnezeu se poartă cu voi ca față de fii. Căci care este fiul pe care tatăl său nu-l pedepsește? (Evrei 12, 7). Sfântul Apostol Petru ne învață: Așadar, fiindcă Hristos a pătimit cu trupul, înarmați-vă și voi cu gândul acesta: că cine a suferit cu trupul, a isprăvit cu păcatul (I Petru 4, 1)”.
„Pentru Sfinții Apostoli și pentru Sfinții Părinți ai Bisericii, slujirea aproapelui, deci și îngrijirea bolnavilor, se întemeiază pe taina prieteniei sau a dragostei față de oameni descoperită în Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Sfântul Grigorie de Nyssa ne povățuiește: Fiecare să poarte de grijă de cei din apropierea lui. Nu lăsa pe cei din apropierea ta să fie îngrijiți de altcineva să nu cumva să ia altul comoara care se află lângă tine! Imbrățișează pe cel căzut în suferință ca și cum ai prețui aurul. Iubește pe cel împovărat ca și cum îți iubești propria sănătate. Ne avertizează: Nu-i disprețuiți pe cei bătrâni și neputincioși. Intrebați-vă cine sunt ei și veți descoperi măreția lor: ei au chipul Domnului, ei sunt iconomii nădejdii noastre, portarii Împărăției, care deschid ușa drepților și o închid celor răi și egoiști (zgârciți), sunt acuzatori aspri și avocați puternici”.
În continuare, mai mulți preoți prezenți au luat cuvântul, felicitându-l pe părintele Calenciuc pentru materialul susținut. De asemenea, au vorbit despre faptul că din Sfânta Scriptură și din învățătura Sfinților Părinți se cuvine să ne luăm puterea de a purta propriile boli și suferințe, după modelul sfinților, dar și să încurajăm pe cei care suferă în parohiile noastre, întărindu-i sufletește, aducându-le aminte mai ales de pilda dreptului Iov, din Vechiul Testament, dar și exemplul sfinților, de la începuturile Bisericii până în vremurile noastre: Sfinții Luca al Crimeii, Porfirie și Paisie Aghioritul, dar și cuvioși români, precum Părinții Cleopa și Iustin Pârvu, care au dus crucea bolii cu multă răbdare și nădejde în purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
Concluziile au fost formulate de către părintele Șuiu Alexandru-Iulian, preot misionar protopopesc, care a vorbit despre Mântuitorul nostru Iisus Hristos ca exemplul desăvârșit al asumării suferinței și al răbdării în suferință, spre Care au privit și Sfinții Apostoli cu multă nedejde. Din bogăția de mărturii patristice, a citat două referințe, care vin să îmbărbăteze pe fiecare om care se îmbolnăvește. Astfel, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: Dumnezeu îngăduie boala trupului, ca să se vindece sufletul iar Sfântul Efrem Sirul sfătuiește: În suferință fiți răbdători, pentru a dobândi mulțime de daruri.
Cuvântul de final a revenit părintelui paroh, Dumbravă Gavril, care l-a felicitat pe părintele coslujitor pentru referatul pregătit și a mulțumit preoților pentru răspunsul la invitația de a se ruga împreună.
Intâlnirea s-a încheiat prin intonarea imnului dedicat Maicii Domnului, „Cuvine-se cu adevărat”.
CERCUL PASTORAL NR. 4
„Mărturisitorii dreptei credințe”
Întâlnirea membrilor Cercului Pastoral Misionar nr. 4, denumit „Mărturisitorii dreptei credințe” s-a desfășurat marți, 26 martie 2024, la biserica Parohiei „Nașterea Maicii Domnului”, Vatra Dornei, preot paroh fiind părintele Vîrlan Constantin. Cercul pastoral este coordonat de către preot doctor Valică Mihai de la Catedrala „Sfânta Treime”, Vatra Dornei. Ședința a fost precedată de săvârșirea slujbei Acatistului Bunei Vestiri, începând cu ora 17:30.
În continuare, părintele Ștefănel Valentin, preot coslujitor la parohia gazdă, a dat citire referatului pregătit pentru această întâlnire, intitulat „Îngrijirea bolnavilor, datorie morală și binecuvântare”. Din cuprinsul lucrării, care a avut ca surse de inspirație două cărți, respectiv „Taina Sfântului Maslu: Ungerea celor bolnavi”, a teologului Paul Meyendorff și „Teologia bolii” a teologului Jean-Claude Larchet. Din cuprinsul lucrării notăm următoarele idei: „Toți cei care au o boală serioasă, dureroasă sau îndelungată pătrund într-o anumită criză, o criză ce are multiple dimensiuni, care îl schimbă pe suferind în mai multe moduri, aducându-l față în față cu realitatea fragilității sănătății și cu cea a morții. Boala este izolatoare, chiar dacă cel suferind trăiește într-o casă cu mai multe persoane”. Această situație de criză cheamă pe cei din jur la atenție și empatie. „În capitolul 25 al Evangheliei după Matei, creștinilor li se spune că unul din criteriile judecății lor finale va fi modul în care s-au raportat și au tratat pe cei bolnavi. Mai mult decât atât, Sf. Ap Iacob, în epistola sa, spune: Este vreunul dintre voi bolnav? Să cheme preoții Bisericii (Iacob 5, 13). Meyendorff interpretează aceste pasaje, spunând că este datoria întregii Biserici, a întregului corp, să aibă grijă de membrele ei bolnave. Faptele cele bune de milă întotdeauna au cuprins și vizitarea celor bolnavi și îngrijirea lor în diferite moduri. De aceea, este de datoria Bisericii să aibă grijă de cei bolnavi și bătrâni, căci aceasta va ajuta în împlinirea uneia din chemările fundamentale ale vieții creștine”.
Părintele coordonator l-a felicitat pe părintele paroh pentru referatul pregătit. În ceea ce privește tema, preacucernicia sa a afirmat că nu Dumnezeu trimite boala. O permite spre folosul omului. Boala este și un moment care duce la schimbări duhovnicești. Pe de altă parte, omul se autopedepsește când păcătuiește. Omul care se dedă patimilor neglijează chipul lui Dumnezeu din el. De aceea, pentru vindecare, este necesară pocăința și primirea iertării păcatelor prin Taina Spovedaniei.
Preotul misionar protopopesc, Șuiu Alexandru-Iulian, a vorbit despre Mântuitorul Iisus Hristos ca model de răbdare în suferință, dar și ca model de doctor sau vindecător, fiind pildă în îngrijirea bolnavilor, ca Cel care a vindecat integral, sufletește și trupește, fiind alături și în prezent de cei care suferă cu răbdare și credință. Au luat cuvântul și alți preoți prezenți, aducând în discuție propriile experiențe de trecere prin boală sau exemplele de răbdare în suferință întâlnite la credincioși pe care i-au cunoscut de-a lungul timpului. De asemenea, au vorbit și despre situațiile în care pe unii oameni boala i-a făcut să se îndepărteze de Dumnezeu, răzvrătindu-se și neînțelegând încercarea venită în viața lor, fapt greu de gestionat și din punct de vedere pastoral.
La final, părintele Ștefănel Valentin, a mulțumit tuturor pentru împreuna rugăciune și interesul arătat față de prezentarea făcută. Întâlnirea s-a încheiat prin intonarea imnului „Cuvine-se cu adevărat”, dedicat Maicii Domnului, părinții cântând înaintea icoanei Maicii Domnului care a supraviețuit unui incendiu, în anul 1954.
CERCUL PASTORAL NR. 5
„Sfântului Voievod Ștefan cel Mare”
Marți, 12 martie 2024, s-a desfășurat întâlnirea lunară a preoților care fac parte din cercul pastoral nr. 5, aflat sub ocrotirea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și coordonat de preot doctor Rusu Ilie, de la Parohia Ciocănești. Evenimentul a avut loc în biserica de iarnă, cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, a Parohiei Ortodoxe Cârlibaba, parohie păstorită de preotul Roșu Alexandru Ioachim.
Pentru început, s-a săvârșit slujba Acatistului Sfântului Ierarh Nectarie, Vindecătorul de boli.
În continuare, părintele paroh, Roșu Alexandru Ioachim, a susținut referatul intitulat „Sfinții Doctori fără de arginți”. Având ca sursă de inspirație mai multe articole, menționăm câteva idei preluate de la părintele Liviu Petcu: „Biserica i-a numit Sfinți doctori fără de arginți pe fericiții, bineplăcuții lui Dumnezeu și făcătorii de minuni Cosma și Damian din Arabia, Cosma și Damian din Asia Mică, Chir și Ioan, Talaleu, Cosma și Damian din Roma, Ermolae, Pantelimon, Anichit și Fotie, Diomid, Luca, Arhiepiscopul Crimeii etc. Din viețile lor citim că, după porunca Evangheliei, unii dintre acești mari sfinți au cutreierat orașele și satele, propovăduind pe Hristos și vindecând pe cei bolnavi. Din iubire fierbinte faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni, ei nu luau niciodată plată pentru serviciile lor, respectând porunca Mântuitorului Hristos Care a spus: În dar aţi luat, în dar să daţi (Matei 10, 8).
Pentru credința puternică și smerenia lor adâncă, dar și pentru modul în care au înțeles, au trăit și au transpus în fapte învățătura evanghelică, Dumnezeu i-a învrednicit de darul de a face minuni. Cei ce-i întâlneau pe sfinții lui Dumnezeu se converteau la creștinism, primind și tămăduirea sufletului, alături de cea trupului.
În timpul tratamentului, unii dintre acești sfinți tămăduitori îi primeau pe cei atinși de felurite boli în casa lor, cu toată dragostea, iar pe cei imobilizați la pat, ei înșiși îi purtau pe umerii lor, căutând să le vindece toată neputința și durerea.
Alături de tratamentul și îngrijirea medicală, Sfinții Doctori fără de arginți recomandau bolnavilor să se nevoiască în rugăciune și în pocăință. Pe lângă consultațiile medicale, feluritele vindecări și izgoniri de duhuri necurate, ei răspândeau mai ales învățătura lui Hristos și vegheau necontenit ca toți creștinii convertiți să calce drept, după cuvântul Evangheliei și să nu apostazieze. Această misiune le-a adus în cele din urmă și moarte martirică”.
După susținerea referatului, preotul coordonator, în numele preoților membri, l-a felicitat pe părintele paroh pentru referatul alcătuit. O parte din preoții prezenți au luat cuvântul, aducând diferite completări la referat sau vorbind despre propriile experiențe, în care au simțit ajutorul Sfinților, atunci când ei sau alți membri din familie au trecut prin perioade de boală. Dumnezeu se arată minunat întru sfinții Săi, mai ales acum când este multă suferință și multe cazuri de boli grave, iar Sfinții Nectarie, Efrem cel Nou, Ioan Rusul dar și alții se dovedesc a fi alături de cei în suferință, mijlocind pentru vindecare.
La final, gazda întâlnirii, părintele Roșu Alexandru Ioachim, a mulțumit tuturor pentru prezență. Intâlnirea s-a încheiat prin intonarea imnului dedicat Maicii Domnului, „Cuvine-se cu adevărat”.
CERCUL PASTORAL NR. 6
„Sf. Ap. Andrei”
În după amiaza zile de luni, 4 martie 2024 preoții membri ai Cercului Pastoral Misionar nr. 6, ocrotit de Sfântul Apostol Andrei, sub protia părintelui Goraș Aurel, protopop al Protopopiatului Câmpulung Moldovenesc, au săvârșit slujba Acatistului Maicii Domnului Pantanassa.
După rânduiala de rugăciune, părintele Petrovici Ovidiu, parohul bisericii gazdă și coordonatorul cercului pastoral zonal, a susținut referatul „Bolile incurabile – șansă, binecuvântare sau posibilitate de întâlnire cu Dumnezeu? O perspectivă creștină asupra suferinței”, din care notăm următoarele idei: „Din interpretarea literaturii patristice știm că suferința însoțește în mod inseparabil existența umană datorită consecințelor păcatului primordial produse în firea umană și apoi în întreaga natură creată. Cunoaștem că Dumnezeu nu este caua relelor și a suferințelor noastre dar, cu siguranță, ele sunt îngăduite de Proniator”. „Suferința pe care orice om o încearcă provoacă și pune la încercare în mod direct libertatea, și deci virtuțile, în mod special nădejdea, răbdarea și credința. Sfinții Părinți țin să sublinieze că atât suferințele trupești cât și cele sufletești, aduc deopotrivă câștig omului atunci când omul le rabdă cu mulțumire. Iată ce îi recomandă Sfântul Ioan Gură de Aur diaconiței Olimpiada: Nu-ți pierde, dar, nădejdea! Numai un singur lucru este înfricoșător, Olimpiado, numai de o singură tulburare trebuie să ne temem: de păcat!, și continuă într-o următoare scrisoare: Cugetă la acestea necontenit și tu! Și cu cât viața este mai plină de dureri, cu atât vei avea mai mult de câștigat dacă o înduri cu mulțumire. După cum ai primi mari răsplăți dacă spre slava lui Dumnezeu ai suferi cu curaj biciuirea și sfâșierea trupului, tot așa așteaptă mari răsplăți și pentru suferințele sufletești ce le înduri acum. Că suferirea bolii este cel mai înalt chip de răbdare.
Suferința „poate provoca în suflet grozave pustiiri. Dar nu ea este cauza acestora, ci modul în care noi privim realitatea și o percepem ca atare. În suferință, conștiința este pusă să privească la un dincolo. Durerea și suferința pot crea premisele deschiderii unei uși către o lume pe care noi nu o vedem. Suferința, boala, necazurile pot devein o adevărată cale de cunoaștere a lui Dumnezeu atunci când omul recunoaște dimensiunea spirituală a existenței sale”. „Există o pedagogie divină, în baza căreia încercările sunt necesare tuturor, spre exersare duhovnicească. Spune Sfântul Isaac Sirul: Încercarea este de folos fiecărui om. Cei ce se nevoiesc sunt încercați, ca să sporească în bogăția lor; cei leneși, ca să se păzească de cele ce-i vatămă; cei somnoroși, ca să se îndemne la trezire; cei ce se află departe, ca să se apropie de Dumnezeu; casnicii, ca să intre în casă cu îndrăzneală”. Suferința are această putere terapeutică de a-l departa pe cel păcătos de cee ace este trecător și lipsit de valoare în lume, îl dezleagă de pământ și-l face matur pentru a căuta patria cerească.
După susținerea referatului, au luat cuvântul mai mulți preoți prezenți, felicitându-l pe părintele coordonator pentru materialul pregătit cu multă responsabilitate. Din cuprinsul dezbaterilor, sintetizăm următoarele idei: Orice om care suferă, are un adevărat roman de scris, suferința fiind o experiență care transformă, maturizează și pune omul în situația de a se gândi la Dumnezeu și viața viitoare; păcatele cronicizate atrag boli incurabile, dar bolile pot fi și încercări îngăduite. Și sfinții au trecut prin suferința bolii. Au adus în discuție și exemple de răbdare și acceptare a bolilor, întâlnite la credincioșii din parohii, care primesc cu multă credință această cruce. Totuși, din punct de vedere pastoral, se întâlnesc și situații greu de abordat, când suferința nu este înțeleasă duhovnicește, iar cei în suferință cad în deznădejde și se revoltă. S-a discutat și despre suferința omului modern, complexă și interiară, fiecare având de dus o anumită greutate.
Concluziile întâlnirii au fost formulate de către părintele protopop, Goraș Aurel, care și-a exprimat bucuria de a fi prezent în mijlocul preoților din această zonă, pe care i-a felicitat pentru unitatea și buna colaborare de care dau dovadă. În ceea ce privește subiectul întâlnirii, l-a felicitat pe părintele paroh pentru referatul foarte bine documentat și redactat, ce tentă filozofică și patristică. Suferinața este o taină a lui Dumnezeu, o pedagogie și o încercare, trimise în trup pentru curățirea sufletului. Nu este ceva ușor de purtat, atunci când vine în viața noastră. Putem constata că poți cumpăra medicamente, dar nu și sănătate. De aceea, nădejdea rămâne doar în ajutorul lui Dumnezeu.
La final, preotul paroh a mulțumit părintelui protopop și celorlalți preoți prezenți, pentru participarea la întâlnirea pastorală găzduită la Panaci, întâlnire care s-a încheiat prin intonarea imnului „Cuvine-se cu adevărat”, dedicat Maicii Domnului.
CERCUL PASTORAL NR. 7
„Sf. Cuv. Vasile de la Moldoviţa”
În seara zilei de vineri, 22 martie 2024, a avut loc o nouă întâlnire a membrilor Cercului Misionar-Pastoral „Sf. Cuv. Vasile de la Moldoviţa”, cerc coordonat de către părintele Negură Dan Dumitru. Activitatea a debutat, conform programului anunţat, cu săvârşirea Tainei Sfântului Maslu de obște, sub protia părintelui protopop, Goraș Aurel, în biserica „Înălțarea Domnului”, a Parohiei Vama I, parohie păstorită de părintele Gavra Vasile Laurențiu.
La finalul slujbei, părintele protopop, Goraș Aurel, a rostit un cuvânt de învățătură credincioșilor prezenți în număr mare, în care a vorbit despre încărcătura liturgică special a primei săptămâni a Postului Mare, amintind și de semnificația Canonului celui Mare al Sfântului Andrei Criteanul, săvârșit în biserici în primele patru zile din post, care este destinat să trezească sufletul și conștiința fiecărui creștin, pentru a trăi vremea postului cât mai folositor, ca o perioadă de curățire sufletească prin mărturisirea păcatelor și primirea iertării în Taina Spovedaniei. A vorbit și despre canonul primit de la preotul duhovnic și importanța acestuia pentru desăvârșirea vieții noastre duhovnicești.
În continuare a luat cuvântul părintele paroh, în calitate de gazdă, care a adresat un cuvânt de mulțumire tuturor celor prezenți, preoți și credincioși, pentru că au răspuns invitației de a se ruga împreună la început de post.
După miruirea credincioșilor, a urmat a doua parte a întâlnirii, părintele paroh, preotul Gavra Vasile Laurențiu, dând citire materialului pregătit cu acest prilej, intitulat „Conlucrarea dintre preot și medic în actul îngrijirii celor bolnavi”, din care cităm: „Conlucrarea dintre medicină şi Biserică, dintre medici şi preoţi reprezintă astăzi un liant extrem de necesar şi de viabil, deoarece şi unii şi alţii întâlnesc zilnic în munca lor fiinţe umane, răvăşite de boli trupeşti şi sufleteşti, care încearcă să descopere căi de vindecare în actul medical, dar şi în refacerea legăturii cu Dumnezeu, de la Care aşteaptă şi primesc ajutor prin preot și Sfânta Biserică.
Vine pacientul şi spune: mă dor toate!. Această localizare imprecisă a durerii poate avea rădăcini spirituale, sociale sau psihologice. Dacă nu le identificăm corect, ajungem să tratăm suferinţele spirituale cu morfină sau alte medicamente.
Atât vocaţia medicală, cât şi cea preoţească sunt daruri divine, cultivate, de cei care au simţit aceste vocaţii deosebite, cu mult efort. Prefericitul Părinte Patriarh Daniel, în lucrarea sa „Iisus Hristos-Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre” spune că: Medicul este, ca şi preotul, slujitor al lui Dumnezeu. De aceea, Sfânta Scriptură îl compară pe Mântuitorul cu medicul, iar noi, în rugăciunile noastre pentru cei bolnavi, Îl numim «Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre»”.
„La primul simpozion Medicii şi Biserica, vrednicul de pomenire Mitropolit Bartolomeu Anania a spus o frază memorabilă: Noi credem în minuni, dar aşa cum credem în ungerea cu untdelemn sfinţit, credem şi în medicamente.Miracolul dumnezeiesc nu este prezent doar în vindecările minunate, ci se vădeşte în orice act de vindecare, constatat prin evoluţia spontană a bolii sau prin efortul conjugat al corpului medical. Fără îndoială, credinţa bolnavului în ajutorul pe care-l va primi de la Dumnezeu pentru a se însănătoşi şi apoi încrederea lui în medic reprezintă primii paşi decisivi spre vindecare”.
„Preotul nu are rolul de concurent al medicului, ci de împreună lucrător cu acesta în salvarea ființei omenești de la durere. Cel chemat la slujirea preoțească caută vindecarea bolii spirituale prin restabilirea legăturii dintre om și Dumnezeu. Nu întâmplător în Epistola Sfântului Iacov se spune: Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoții Bisericii și să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Și rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va ridica, și de va fi făcut păcate se vor ierta lui (Iacov 5, 14-15). Pe de altă parte să nu uităm că o mare parte a suferințelor sufletești are o origine și cauzalitate genetică, organică, hormonală, efect al unor disfuncții somatice. In astfel de situatți este nevoie și de medic. Așadar, atât preotul cât și medicul caută cu mijloace specifice și de eficiențe diferite să ridice omul din durere. Preotul și medicul trebuie priviți ca niște slujitori sau ucenici ai Domnului, care împărtașesc în lume iubirea Sa”.
Expunerea a fost urmată de luări de cuvânt ale preoților prezenți, care au apreciat materialul pregătit, felicitându-l pe părintele paroh. De asemenea, au adus în discuție mai multe aspecte întâlnite în pastorație. Ca o concluzie, s-a amintit afirmația Patriarhului Daniel: Sănătatea omului nu este un drept, este un dar. La aceasta se cuvine să medităm mai mult, pentru a putea fi recunoscători lui Dumnezeu și tot de la El să cerem și ajutorul în toate.
La final, coordonatorul cercului zonal părintele Negură Dan Dumitru a concluzionat întâlnirea, mulțumind tuturor celor prezenți pentru participare și interesul arătat față de activitatea lunară a cercului pastoral.
CERCUL PASTORAL NR. 8
„Sf. Ier. Spiridon”
Întâlnirea cercului pastoral „Sf. Ierarh Spiridon”, din zona Fundu Moldovei – Izvoarele Sucevei, cerc coordonat de părintele Horga Alexandru, preot paroh la parohia Breaza II, a avut loc joi, 28 martie 2024, în biserica „Nașterea Maicii Domnului”, din satul Bobeica, Parohia Izvoarele Sucevei II. Conform programului anunțat, începând cu ora 14, preoții din cercul pastoral zonal au săvârșit Taina Sfântului Maslu, sub protia părintelui Șuiu Alexandru-Iulian. După săvârșirea Sfintei Taine, părintele coordonator, preot Horga Alexandru, a rostit un cuvânt de învățătură, în care a vorbit despre. În cuvântul său, părintele a felicitat pe toți cei prezenți pentru că au venit în număr mare într-o zi de lucru, arătând dragostea lor față de Biserică și dorința de a se ruga împreună pentru a primi binecuvântare de la Dumnezeu, mai ales în această perioadă a Postului Mare.
A luat apoi cuvântul părintele paroh, Mechno Tiberiu Mihăiță, care a mulțumit celor prezenți, preoți și credincioși, pentru că au răspuns invitației. Totodată, a anunțat și programul liturgic pentru următoarele zile. A urmat binecuvântarea credincioșilor cu untdelemn sfințit.
În a doua parte a întâlnirii, părintele paroh a susținut referatul intitulat „Repere scripturistice și patristice pentru asumarea suferinței și pentru îngrijirea bolnavilor”, din care cităm următoarele idei: „Ne este greu să ni-L închipuim pe Dumnezeu, Care este – așa cum susțin Părinții Bisericii – mai presus de bunătate, că îngăduie bolile și suferința provocată de ele. Însă aceste boli nu sunt o finalitate, ci o unealtă pentru a ne îndepărta de adevărata durere. Dumnezeu acționează ca un Părinte și Medic: Căci pe cine îl iubește Domnul îl ceartă, și biciuiește pe tot fiul pe care îl primește (Evrei 12, 6). Tot Sfântul Pavel ne recomandă: Răbdați spre înțelepțire, Dumnezeu se poartă cu voi ca față de fii. Căci care este fiul pe care tatăl său nu-l pedepsește? (Evrei 12, 6-7)”. Cartea din Vechiul Testament care poartă numele lui Iov are ca temă una din cele mai chinuitoare probleme din viața omului: de ce suferă omul drept pe pământ. „Substratul logic al acestei cărți pare a fi dezlegarea problemei suferinței, iar pentru a expune aceasta este prezentat Iov, ca un minunat exemplu de răbdare și suferință. Cartea Iov prezintă un înțeles nou asupra suferinței, care răstoarnă logica veche, deoarece prin suferință omul nu mai trebuie să privească spre trecut, spre păcatul lui Adam, care este izvorul suferinței, ci spre viitor, spre viața veșnică. Scopul prezentării scripturistice este de a arăta că Dumnezeu răsplătește pe cei care în această viață se pun în slujba Lui. Iov a intuit aceasta și a primit cu recunoștință, a suportat greutățile, le-a învins și a primit îndoită slavă de la Dumnezeu”.
După expenerea referatului părintele coordonator al cercului zonal, l-a felicitat pe părintele paroh, în numele membrilor cercului pastoral zonal, pentru materialul pregătit, în care a menționat principalele referințe biblice și patristice ale tematicii alese. Au urmat luări de cuvânt, la care s-au înscris majoritatea preoților prezenți, aducând în discuție diferite aspecte întâlnite în pastorație, referitoare la suferința adusă de boală, subiectul transplantului de organe, dar și alte aspecte de ordin misionar, mai ales cele cu privire la istoricul și dezvoltarea comunităților neoprotestante din această zonă și situația actuală.
Întâlnirea s-a încheiat prin intonarea imnului „Cuvine-se cu adevărat”, dedicat Maicii Domnului.
A consemnat, arhid. Norocel Bogdan
