Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna mai întâlniri ale cercurilor pastorale.
CERCUL PASTORAL NR. 1
„Sf. Mitropolit Dosoftei”
În seara zilei de 16 mai 2024, a avut loc o nouă întâlnire a preoților din cercul pastoral nr. 1, „Sf. Mitropolit Dosoftei”, Câmpulung Moldovenesc. Evenimentul a avut loc în capela cu hramul „Izvorul Tămăduirii”, din incinta Spitalului de Psihiatrie din Municipiul Câmpulung Moldovenesc.
Sub protia preotului Macar Ilie, coordonator al cercului pastoral zonal și paroh al bisericii „Sfântul Nicolae”, din municipiu, preoții au săvârșit slujba Acatistului Sfinților Cuvioși Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei. Au fost pomeniți în rugăciune și medicii și ostenitorii așezământului medical.
În continuare, părintele Mihăilescu Ionuț Cristian, a susținut referatul intitulat „Credința în suferință (Luca 8, 40-56) și mijloacele pentru păstrarea sau intensificarea acesteia”. Din cuprinsul referatului cităm următoarele:
Credința în suferință este un subiect complex și profund. Suferința este o realitate inerentă a vieții umane, iar modul în care o percepem și o gestionăm este influențat în mare măsură de credința noastră și de valorile personale. Mulți percep suferința ca pe o pedeapsă de la Dumnezeu, pentru a-l întoarce pe om la respactarea voinței divine, pentru a-i trezi pocăința. Dar nu întotdeauna boala trupească este în mod direct urmarea păcatelor, nici el nu a păcătuit, nici părinții lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu (Ioan 9, 3), ci ea poate fi o tainică pedagogie divină, un avertisment pentru cel care dorește să guste din dulceața păcatului, o certare îndreptătoare, un imbold spre desăvârșire, o chemare insistentă la înduhovnicire, la smerenie”.
„Pentru omul bolnav, sănătatea pierdută iremediasbil reprezintă bunul cel mai de preț pe care și-l dorește cel mai mult. De aceea, este firesc ca el să caute refacerea sănătății. Însă lucrarea mântuitoare a lui Hristos vizează în primul rând sănătatea sufletului care este nemuritor, spre deosebire de trup care este trecător și stricăcios”.
După expunere, părintele coordonator l-a felicitat pe părintele referent pentru materialul pregătit, legat de tema general a anului omagial, prin care suntem invitați să ne amintim de cei care îngrijesc pe cei bolnavi și să arătăm recunoștință, rugându-ne lui Dumnezeu pentru ajutorul acestora. Tema este actuală întrucât ne provoacă să găsim căi de întărire în credință, când suntem în suferință.
A luat cuvântul și medicul Alexandru Paziuc, cel care din anul 1993 se ocupă de modernizarea și perfecționarea serviciilor oferite de Spitalul de Psihiatrie din Câmpulung, cel care a avut inițiativa amenajării unei capele în spital, tocmai pentru că a înțeles importanța credincței și a rugăciunii către Dumnezeu pentru vindecarea omului. De altfel, în cuvântul său, a amintit despre începuturile capelei și binefacerile trăite și simțite în timp, datorită rugăciunilor săvârșite aici. A înțeles, în activitatea sa că nu doar medicina și știința medical pot ajuta, ci foarte mult ajută rugăciunea și credința în Dumnezeu. A amintit și faptul că unde se află acum Sfânta Masă și Altarul, înainte de Revoluție era masa de chirurgie.
La final, părintele Mihăilescu Ionuț Cristian, în calitate de gazdă, a mulțumit tuturor celor prezenți, preoților, domnului doctor dar și celorlalți angajați ai spitalului, pentru participarea la întâlnirea cercului pastoral, care s-a încheiat prin intonarea imnului liturgic „Îngerul a strigat”, dedicat Maicii Domnului.
CERCUL PASTORAL NR. 2
„Sfinții Români”
În seara zilei de luni, 27 mai 2024, Parohia „Sf. Ier. Nicolae”, Cojoci, a găzduit întâlnirea cercului pastoral nr. 2, „Sfinții Români” – Valea Bistriței.
Cu acest prilej, începând cu ora 18, preoții care fac parte din acest cerc pastoral, sub protia părintelui Ungurean Radu, preot paroh la Parohia Crucea și coordonator al cercului pastoral zonal, au săvârșit slujba Aghiezmei și Taina Sfântului Maslu de obște, în biserica parohială.
După rânduiala de rugăciune, părintele paroh, preotul Scheuleac Nicolae, a dat citire materialului pregătit pentru acest prilej, intitulat „Conlucrarea dintre preot și medic în actul îngrijirii celor bolnavi”, din care cităm următoarele idei: „Dumnezeu lucrează la însănătoșirea oamenilor nu numai prin harismaticii Bisericii (cei dăruiți de Dumnezeu cu darul vindecării), ci și prin medici. Căci spune înțeleptul: Cinstește pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că și pe el l-a făcut Domnul (Isus Sirah 38, 1). Prin activitatea sa, medicul se apropie mult de preot, fiind martor la nașterea omului, la creșterea lui și, adesea, la moartea lui. Încercând mereu să diminueze suferința, să prelungească viața, să restaureze coordonatele ei, medicul are, la fel ca preotul, o situare privilegiată în câmpul vieții și al muncii, trăind mereu, chiar în activitatea de fiecare zi, misterul vieții și miracolul vindecării” (PF Patriarh Daniel).
Plecând de la aceste afirmații, reiese ca un fapt evident că este deosebit de importantă buna colaborare dintre medic și preot, în actul vindecării celor aflați în suferință. „Un medic creștin ar putea să apeleze la tratamentul pacientului său începând cu tratamentul sufletului, care este primordial. Să trimită, deci, bolnavul la preot sau să cheme preotul la bolnav. Putem spune că, o medicină integralistă, care se ocupă deopotrivă de trup și suflet, care urmează modelul lui Iisus, este o medicină hristică”.
Pe de altă parte, „preotul, înainte de a intra în spital și de a se întâlni cu bolnavul, trebuie să fie pregătit psihologic cu o mare capacitate de ascultare dar și cu multă căldură sufletească. Un alt aspect este acela că preotul trebuie să dea dovadă de foarte mult echilibru sau discernământ emotional față de bolnav, mai ales atunci când suferința lui se manifestă în faza ei apăsătoare și repetată”.
„Conlucrarea dintre Medicină și Biserică, dintre medici și preoți reprezintă astăzi un liant extrem de necesar și de viabil, deoarece și unii și alții întâlnesc zilnic în munca lor ființe umane, răvășite de boli trupești și sufletești, care încearcă să descopere căi de vindecare în actul medical, dar și în refacerea legăturii cu Dumnezeu, de la care așteaptă și primesc ajutor prin Biserică”.
După prezentarea referatului, a luat cuvântul arhidiaconul Norocel Bogdan, de la Protopopiatul Câmpulung Moldovenesc, care l-a felicitat pe părintele paroh pentru referatul pregătit. Adresându-se credincioșilor prezenți, le-a vorbit despre credința dovedită de slăbănogul de la Vitezda, care a avut răbdare 38 de ani și prin credință a purtat această suferință, iar atunci când Hristos – Doctorul cel desăvârșit a venit la el, a primit vindecare deplină: iertarea păcatelor și vindecarea trupului. De multe ori, atunci când suferim ne vine gândul că suntem părăsiți de Dumnezeu, că suntem lăsați singuri în durerea noastră. Dar evanghelia din duminica precedentă ne descoperă că Dumnezeu știe suferința noastră: Iisus, văzându-l pe acesta zăcând și știind că este așa încă de multă vreme, i-a zis: Voiești să te faci sănătos? (Ioan 5, 6). S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu tocmai ca nimeni să nu mai fie singur, El și-a asumat suferința noastră și este alături de noi în toate momentele vieții noastre. Știind aceasta, să fim tari în credință, chiar și atunci când viața ne este încercată. De altfel, viața aceasta este doar o pregătire pentru viața veșnică.
Un cuvânt de mulțumire a adresat apoi părintele paroh, Scheuleac Nicolae, care a mulțumit preoților prezenți și credincioșilor pentru faptul că au răspuns invitației de a se ruga împreună. La final, după obicei, credincioșii prezenți au fost miruiți cu untdelemn sfințit la Sfântul Maslu.
CERCUL PASTORAL NR. 3
„Sf. Cuv. Daniil Sihastru”
Preoții din cercul pastoral „Sf. Cuv. Daniil Sihastru”, s-au întâlnit luni, 27 mai 2024, la biserica „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” a Parohiei Negrileasa, comuna Stulpicani. In prima parte a evenimentului, s-a săvârșit slujba Acatistului Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, sub protia părintelui Ianovici Gheorghe, de la Parohia Frasin, coordonatorul cercului pastoral zonal.
În continuare, părintele Croitor Mihai Constantin, preot paroh la parohia gazdă, a susținut referatul intitulat „Îngrijirea bolnavilor ca datorie morală și ca binecuvântare (Matei 25, 34-46)”, din care redăm următoarele idei: „Mântuitorul nostru Iisus Hristos a petrecut mult timp în mijlocul celor bolnavi și marginalizați, aducând vindecare și speranță acolo unde exista suferință și durere. Astfel, îngrijirea celor bolnavi devine o modalitate esențială prin care putem să ne manifestăm credința noastră și să aducem lumina și iubirea lui Dumnezeu în lumea noastră. Aceste cuvinte nu sunt doar învățături, ci chemări ale iubirii lui Hristos către noi”. „În învățăturile teologice ortodoxe, îngrijirea bolnavilor este considerată o datorie morală fundamentală, derivată din poruncile iubirii și milostivirii promovate de Hristos. Mântuitorul Însuși a enunțat în Evanghelia după Matei că, în ziua Judecății de Apoi, oamenii vor fi judecați în funcție de modul în care au îngrijit pe cei în suferință (Matei 25, 34-46), sugerând astfel importanța acestei fapte morale. In plus, îngrijirea bolnavilor este văzută ca o formă de părtășie la lucrarea de vindecare a lui Hristos, o modalitate de a aduce pace și alinare în lumea plină de suferință. Prin slujirea față de cei aflați în suferință, credincioșii experimentează apropierea de Dumnezeu și își îmbogățesc viața spirituală. In conformitate cu cuvintele Mântuitorului, întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei preamici, Mie Mi-ați făcut (Matei 25, 40), îngrijirea bolnavilor devine o modalitate de a-L întâlni pe Hristos în cei aflați în suferință. Sfântul Vasile cel Mare ne spune: dacă ai primit pe străini și ai ajutat pe săraci și ai mângâiat pe cei în suferință și ai dat celor aflați în stare de nevoie și calamitate și ai servit pe cei bolnavi, toate acestea, Hristos le primește ca făcute Lui Însuși”.
A urmat intervenția părintelui Gheorghe Ianovici, care l-a felicitat pe părintele paroh pentru materiolul pregătit și a vorbit despre Mântuitorul nostru Iisus Hristos, exemplul de milă față de cei în suferință, dar și Cel care se identifică cu fiecare om aflat în suferință. Tocmai de aceea așteaptă ca ceilalți să jertfească din timpul și priceperea lor pentru a ajuta, Dumnezeu Însuși fiind Cel care va răsplăti. De aceea, îngrijirea celor bolnavi apare în învățătura creștină ca o binecuvântare.
Întâlnirea s-a încheiat prin intonarea imnului dedicat Maicii Domnului, „Îngerul a strigat”.
CERCUL PASTORAL NR. 4
„Mărturisitorii dreptei credințe”
Întâlnirea membrilor Cercului Pastoral Misionar nr. 4, denumit „Mărturisitorii dreptei credințe” s-a desfășurat marți, 14 mai 2024, la biserica Parohiei „Sf. Prooroc Ilie” – Vatra Dornei, preot paroh fiind părintele Cîrceie Victor, iar coordonator al Cercului, preotul doctor Valică Mihai de la Catedrala „Sfânta Treime”, Vatra Dornei. Ședința a fost precedată de săvârșirea slujbei Acatistului Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, începând cu ora 17:30.
În continuare, părintele paroh Cîrceie Victor, a dat citire referatului pregătit pentru această întâlnire, intitulat „Credința în suferință”. Din cuprinsul lucrării, notăm următoarele idei: „ Mântuitorul Hristos pune accent pe o realitate dincolo de logică: Crezi tu că pot Eu să fac aceasta?; Crede numai şi se va mântui, credinţa ta te-a mânuit, celui ce crede toate îi sunt cu putinţă. Sfântul Apostol Pavel defineşte credinţa astfel: Credinţa este încredinţarea despre lucrurile nădăjduite şi adeverirea celor nevăzute (Evrei 11, 1). Ea ar fi, cu alte cuvinte, intrarea în contact cu o realitate de dincolo de noi şi recunoaşterea acestei realităţi. Intrarea într-un astfel de contact te transformă, îţi creşte dimensiunile, îţi prelungeşte fiinţa, ţi-o scoate din limitare şi ţi-o încarcă din afara ta cu o energie suplimentară. În învăţătura Bisericii Ortodoxe credinţa şi suferinţa sunt trăiri nedespărţite în viaţa creştinului. Virtutea credinţei, în viziunea biblică, este precum legătura căsătoriei. Aşa precum căsătoria uneşte doi oameni într-o uniune reală şi personală, tot astfel, a fi creştin înseamnă aţi fi unit sufletul cu Hristos Cel înviat şi înălţat la ceruri. A concepe credinţa ca o căsătorie între sufletul celui credincios şi Hristos subliniază natura reală şi personală a uniunii dintre ei”.
Cuviosul Paisie Aghioritul remarcă faptul că viaţa aceasta nu este locul nostru de sălăşluire. Are bucurii, dar şi tristeţi. Loviturile încercărilor şi ale strâmtorărilor sunt indispensabile pentru curăţia sufletului nostru. Orice încercare şi mâhnire s-o răbdaţi cu bucurie! Învierea este precedată de răstignire. Fără nădejdea în viaţa veşnică nu putem îndura încercările acestei vieţi. Nu vom putea suporta usturătoarele dureri ale bolii sau marile ispite şi încercări ale vieţii de acum dacă nu vom avea gândul la cele cereşti. Vestea bună este că, pentru cei care cred, Biblia are o soluţie care depășește orice scenariu imaginat de om: Vrăjmașul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea (1 Corinteni 15, 26).
„Suferinţa şi boala fac parte din viaţa creştinului mărturisitor. Iar tratamentul pentru acestea îl găsim în Ortodoxie, care este ramura medicinei care se ocupă cu tratarea sufletului. Este ştiinţa medicală curată care are ca scop vindecarea sufletului, ajungerea la statura bărbatului desăvârşit, la fericirea veşnică, la îndumnezeire, adică la Înviere”.
În continuare, preotul coordonator l-a felicitat pe părintele paroh, în numele celor prezenți, pentru lucrarea prezentată, în care a vorbit atât de documentat despre suferința cu Hristos, după voia lui Dumnezeu. Apoi a vorbit despre faptul că, Dumnezeu știe cui să dea suferința, când să o dea și de ce o îngăduie, iar credința îl ajută pe om, este suportul vieții noastre, conștiința că cee ace facem nu facem singuri, ci doar cu ajutorul lui Dumnezeu. Credința este darul Lui (I Petru 3, 12-14).
Preotul Magherca Marius a vorbit despre credința lui Iov, făcând referire și la alte exemple din Vechiul Testament.
Un alt subiect adus în discuție a fost cel al comemorării Martirilor și mărturisitorilor care au pătimit pe nedrept în închisorile comuniste, ziua de 14 mai fiind dedicată lor. În acest sens, avem obligația morală de a nu-i uita și de a nu trece cu vederea pe cei care și-au asumat cu credință suferința, mulți dintre ei erau foarte tineri, știau ce-i așteaptă dar nu s-au dat înapoi ci au răbdat toate pentru Hristos și dragostea lor față de credință și Țară.
În calitate de gazdă, la final, părintele Cîrceie Victor, a mulțumit tuturor pentru împreuna rugăciune și interesul arătat față de prezentarea făcută. Întâlnirea s-a încheiat prin intonarea imnului „Îngerul a strigat”, dedicat Maicii Domnului.
CERCUL PASTORAL NR. 5
„Sfântului Voievod Ștefan cel Mare”
Marți, 28 mai 2024, s-a desfășurat întâlnirea lunară a preoților care fac parte din cercul pastoral nr. 5, aflat sub ocrotirea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și coordonat de preot doctor Rusu Ilie, de la Parohia Ciocănești. Evenimentul a avut loc în biserica „Sf. Gheorghe”, a Parohiei Iacobeni, parohie păstorită de preotul Argatu Iustin Mihail.
După intonarea imnului liturgic „Hristos a înviat” și rostirea rugăciunilor începătoare, părintele paroh a susținut referatul cu titlul „Repere scripturistice și patristice pentru asumarea suferinței și pentru îngrijirea celor bolnavi”, din cuprinsul căruia redăm câteva idei: „Prin crucea Mântuitorului, durerea, boala, grija față de bolnavi capătă un sens mai presus de lume și de creație. Doar prin asumarea crucii putem transfigura blestemul lui Adam (Fa. 3, 17-19) în binecuvântare și sudoarea prin care trebuia să-și câștige pâinea, în apă sfințitoare a muncii pusă în slujba aproapelui- îngrijirea bolnavilor în cazul nostru”.
„Hristos este deopotrivă modelul suferinței celei mai adânci, om al durerilor, cunoscător al suferinței, unul înaintea căruia să-ți acoperi fața; disprețuit și nebăgat în seamă, zdrobit prin suferință (Isaia 53, 4, 10) și model de Doctor suprem, iar în ceea ce privește ultimul apelativ, Noul Testament este plin de mărturii. Modelul jertfei Sale devine pentru noi mod de a ne duce bolile și suferințele, iar vindecările pe care le-a făcut devine mod de a ne ajuta semenii. În fiecare dintre cele două stări ne asemănăm cu Hristos.
În ceea ce privește câteva moduri specifice de a ne raporta la asumarea bolilor și la îngrijirea semenilor culese din paginile Sfintei Scripturi și din Sfinții părinți putem să specificăm următoarele:
- Boala este un accident în firea umană, la fel ca moartea;
Odată cu căderea primilor oameni au intrat în lume necazurile, suferința, durerea, osteneala pentru nevoile de bază ale trupului și moartea Fa. 3. 16-17.
Sfântul Isaac Sirul cu privire la sănătatea trupească și sufletească ne spune următoarele: ,,e limpede deci că sănătatea era înainte de boală, cea accidentală, în fire. La fel și la suflet, virtutea e în el în chip firesc, iar cele care vin ca ceva deosebit, accidentele sunt afară de fire”[1]. Pentru Sfinții Părinți, ca exemplu Evagrie Ponticul în Tratatul Practic, Sf. Maxim Mărturisitorul în Răspunsuri către Talasie, Sfântul Ioan Casian în Convorbiri duhovnicești, Sf. Isaac Sirul, etimologia disfuncționalității sufletești adică a patimilor este denumită cu termenul de boală, datorită faptului că atât boala sufletească cât și cea trupească au o etiologie comună păcatul, fie al primilor oameni, fie păcatele noastre pe care le-am hrănit devenindu-ne o a doua natură sau fire[2]. În această logică Părinții se inspiră din terminologia bolilor trupești pentru a descrie simptomele, gravitatea și interconexiunea patimilor care biruie pe om după următorul exemplu: ,,Precum nu se poate să stea alături în același trup sănătatea și boala fără să se nimicească una pe alta, la fel nu se poate să stea alături dragostea și banul în aceeași casă fără să se nimicească.”[3]
În ceea ce privește asumarea suferinței și a bolii, Părinții în unanimitate privesc acest fapt ca cercetare a lui Dumnezeu, ispitire prin îngăduința lui Dumnezeu. De fapt, cele spuse în debutul acestei lucrări din teologia părintelui Stăniloae, sunt culese de la Părinții Bisericii și în special de la scriitorii de sinteză, ca exemplu: Sf. Maxim Mărturisitorul, Sf. Ioan Damaschin, Sf. Simeon Noul Teolog, Sf. Grigorie Palama. Sf. Isaac Sirul ne vorbește despre faptul că încercarea trebuie primită de cei credincioși cu bucurie și cu mulțumire: ,,Să-I mulțumească încă și pentru că a căzut în această încercare pentru dragostea Lui și că s-a făcut părtaș pătimirilor proorocilor, Apostolilor și tuturor Sfinților, care au îndurat necazurile fără să părăsească calea lui Dumnezeu, fie că au venit ispite de la oameni, fie de la trup, fie de la demoni. Căci fără îngăduința lui Dumnezeu nu este cu putință să se găsească ispita, care se face pentru noi pricină de a trăi potrivit voii dumnezeiești…. Calea lui Dumnezeu este crucea de fiecare zi. Nimeni nu a urcat la Cer prin odihnă.”[4] (s.n. ci prin cruce).
După susținerea referatului preotul coordonator, în numele preoților membri, l-a felicitat pe părintele paroh pentru referatul alcătuit cu multă implicare și profesionalism, fapt care arată seriozitatea și studierea temeinică.
La final, părintele Argatu Iustin Mihail, a mulțumit tuturor pentru prezență și interesul arătat față de tema adusă în discuție. Intâlnirea s-a încheiat prin intonarea imnului dedicat Maicii Domnului, „Cuvine-se cu adevărat”.
CERCUL PASTORAL NR. 6
„Sf. Ap. Andrei”
În după amiaza zile de joi, 23 mai 2024 preoții membri ai Cercului Pastoral Misionar nr. 6, ocrotit de Sfântul Apostol Andrei, au avut o nouă întâlnire pastoral-liturgică. Evenimentul a avut loc în biserica „Sf. Arh. Mihail și Gavriil”, a parohiei Drăgoiasa, comuna Panaci. Cu acest prilej, preoții au săvârșit Taina Sfântului Maslu, sub protia părintelui misionar protopopesc, Șuiu Alexandru-Iulian, cel care a rostit și un cuvânt de învățătură.
După rânduiala de rugăciune, părintele Țehanciuc Ștefan Nicolae, parohul bisericii gazdă, a susținut referatul „Biserica – spital duhovnicesc. Rolul terapeutic al Bisericii în vindecarea omului de patimi”. Învățătura patristică și înțelegerea creștină de-a lungul secolelor a văzut Biserica drept un spital duhovnicesc, spațiu al vindecării sufletești. Episcopul Ieremia Zăvorâtul, avea să afirme: „Biserica este pentru creștinii bolnavi duhovnicește ceea ce este spitalul pentru cei ce suferă de boli ale trupului. În spital există doctori, care îi vizitează pe cei bolnavi, îi examinează și îi tratează; în Biserică este Sfântul Doctor, Hristos, care îi cercetează și-i lecuiește pe creștinii bolnavi cu duhul. În spital, doctorul le interzice bolnavilor tot ce poate împiedica lucrarea medicamentelor pe care el le prescrie; în Sfânta Biserică, Hristos le poruncește creștinilor să se înfrâneze de la tot ce împiedică vindecarea lor duhovnicească și primirea veșnicei mântuiri.
În spital, bolnavii îi povestesc doctorului bolile de care suferă; și creștinii trebuie să-și vestească bolile lui Hristos, Doctorul ceresc. În spital, nu orice boală se vindecă, pentru că sunt și boli de nevindecat; în Sfânta Biserică lucrurile stau altfel. Nu este boală a sufletului pe care Hristos să nu vrea și să nu o poată tămădui, cu singura condiție ca și bolnavul să vrea aceasta, și s-o dorească și să o caute de la Hristos, fiindcă toate sunt cu putință Celui la ale cărui cuvânt și poruncă toate se supun și ale Cărui voie și cuvânt sunt faptă”[5].
După susținerea referatului, au luat cuvântul mai mulți preoți prezenți, felicitându-l pe părintele pentru materialul pregătit.
La final, preotul paroh a mulțumit părintelui misionar și celorlalți preoți prezenți, pentru participarea la întâlnirea pastorală găzduită la Panaci, întâlnire care s-a încheiat prin intonarea imnului „Îngerul a strigat”, dedicat Maicii Domnului.
CERCUL PASTORAL NR. 7
„Sf. Cuv. Vasile de la Moldoviţa”
În după amiaza zilei de marți, 21 mai, la prăznuirea Sfinților Împărați Constantin și Elena, Parohia „Sf. M. Mc. Dimitrie”, Paltinu, a fost gazda unei noi întâlniri a preoților care fac parte din Cercului Misionar-Pastoral „Sf. Cuv. Vasile de la Moldoviţa”, cerc coordonat de către părintele Negură Dan Dumitru. Activitatea a debutat, conform programului anunţat, cu săvârşirea Tainei Sfântului Maslu de obște, sub protia părintelui coordonator, care la finalul slujbei a rostit un cuvânt de învățătură credincioșilor prezenți în număr mare, în care a vorbit despre rolul împăratului Constantin cel Mare și a mamei sale Elena, în acordarea libertății creștinilor, care înainte erau persecutați pentru credința lor. Având libertate și sprijin din partea împăratului, creștinii au putut construi biserici, iar pe lângă biserici și așezăminte de îngrijire a celor aflați în suferință.
În continuare a luat cuvântul părintele paroh, în calitate de gazdă, care a adresat un cuvânt de mulțumire tuturor celor prezenți, preoți și credincioși, pentru că au răspuns invitației de a se ruga împreună.
După miruirea credincioșilor, părintele paroh, preotul Coca H. Victor, a dat citire materialului pregătit cu acest prilej, intitulat „Sfinții tămăduitori, ca model al preoților de caritate și prieteni ai celor aflați în suferință”, din care cităm: „După cum Tatăl L-a trimis pe Fiul în lume să mântuiască poporul căzut, tot așa și Fiul i-a trimis pe apostolii și ucenicii Săi, ca în numele Său să tămăduiască toată neputința: Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i; în dar aţi luat, în dar să daţi (Matei 10, 8). În acest fel putem înțelege lucrarea terapeutică a Sfinților lui Dumnezeu doctori fără de arginți. Din prea plinul vieții lor îmbunătățite, inundate de iubirea lui Hristos, Dumnezeu Își revărsa darul peste toți cei care veneau la ei să afle tămăduirea. Cum Mântuitorul Hristos îi îndemna pe cei vindecați prin puterea Sa să nu mai păcătuiască (cf. Ioan 5, 14), Sfinții Doctori Fără de Arginți, ca ucenici ai Lui, le recomandau celor cuprinși de boli să accepte botezul, să se ferească de toate patimile, să fie curați înaintea lui Dumnezeu. Îi învățau pe toți ceea ce ei practicau. Slăveau pe Dumnezeu cu fiecare vindecare spre încredințarea interlocutorilor că de la El vin toate darurile. Prin activitatea lor ei mărturiseau cu tărie că vindecarea trupească este precedată de vindecarea sufletească”.
„În rugăciunea de sfințire a apei de la sfeștanie îi pomenim pe cei mai cunoscuți dintre sfinții doctori fără de arginți: Pantelimon și Ermolae, Cosma și Damian, Chir și Ioan, Samson și Diomid, Mochie și Anichit, Talaleu și Trifon. Pe care îi chemăm să ne aline suferințele, deși ei și-au sfârșit viața în suferințele martirajului și ale răutății oamenilor – din invidia acelor medici păgâni care-și vedeau câștigurile financiare puse în pericol pentru că sfinții primesc răsplată de la Dumnezeu”.
Expunerea a fost urmată de luări de cuvânt ale preoților prezenți, care au apreciat materialul pregătit, felicitându-l pe părintele paroh. De asemenea, au adus în discuție mai multe aspecte întâlnite în pastorație, mai ales în ceea ce privește lucrarea și ajutorul Sfinților în viața celor aflați în suferință. Omul bolnav nu-și poate duce suferința și durerea singur, are mare nevoie de ajutor, vrea prieteni alături. De aceea, în foarte multe situații, cei bolnavi se împrietenesc cu Sfinții lui Dumnezeu, le citesc zilnic Acatistul, stabilesc o legătură zilnică, trainică prin care le cer ajutorul și mijlocirea. Foarte mulți dintre credincioșii din parohii depun mărturi despre sprijinul primit din partea Sfinților, care se dovedesc și acum adevărați doctori fără de arginți.
La final, coordonatorul cercului zonal părintele Negură Dan Dumitru a concluzionat întâlnirea, mulțumind tuturor celor prezenți pentru participare și interesul arătat față de activitatea lunară a cercului pastoral.
CERCUL PASTORAL NR. 8
„Sf. Ier. Spiridon”
Joi, 30 mai, Parohia „Sf. M. Mc. Dimitrie”, Fundu Moldovei, a fost gazda unei noi întâlniri a cercului pastoral „Sf. Ierarh Spiridon”, din zona Fundu Moldovei – Izvoarele Sucevei, cerc coordonat de părintele Horga Alexandru, preot paroh la parohia Breaza II. De la ora 16, preoții din cercul pastoral zonal, au săvârșit Taina Sfântului Maslu, sub protia părintelui protopop, Goraș Aurel. După săvârșirea Sfintei Taine, părintele protopop, a rostit un cuvânt de învățătură, în care a vorbit despre Mântuitorul Iisus Hristos, ca Doctor desăvârșit, atât al trupurilor, cât și al sufletelor, după cum am auzit din Evanghelia duminicii precedente, când l-a vindecat pe slăbănogul de la scăldătoarea Vitezda.
A luat apoi cuvântul părintele Babici Modest, fost paroh al bisericii, mulțumind celor prezenți, preoți și credincioși, pentru răspunsul la invitația de a se aduna pentru a se ruga împreună. A urmat binecuvântarea credincioșilor cu untdelemn sfințit, după care, părintele paroh, Babici Marian, a susținut referatul intitulat „Biserica – spital duhovnicesc terapeutic”, din care cităm următoarele idei: „Primirea de către oameni a sănătății depline aduse de Hristos în lume se realizează în Biserica sa. Încorporarea noastră în Trupul tainic al lui Hristos și unirea noastră cu El au loc în Sfintele Taine. Primind Sfintele Taine, mai întâi de toate suntem curățiți; această finalitate, care stă pe primul loc în cazul Spovedaniei și al Sfântului Maslu, având o funcție reparatoare, este afirmată în toate celelalte Taine. Biserica are părinți duhovnicești și Taina Pocăinței, care constituie elemente esențiale în terapie”.
„Liturghia îi face pe cei împrăștiați în lume să fie în același loc, în comuniune. Pentru realizarea unei comuniuni terapeutice, fiecare persoană evoluează străduindu-se și dialogând. Marea chemare care ne stă înainte pentru o terapie reală este trecerea de la existența umană la coexistență” (Protos. Teofan Mada). Așadar, vindecarea omului în Biserică ține de comuniune, de iubire de Dumnezeu și semeni.
După expenerea referatului, părintele coordonator al cercului zonal, l-a felicitat pe părintele paroh, în numele membrilor cercului pastoral zonal, pentru materialul pregătit
Concluziile întâlnirii au fost formulate de către părintele protopop, apreciind ideea din referat care a precizat că Sfintele Taine sunt mijloacele terapeutice prin care Dumnezeu, prin Biserica Sa, întemeiată ca un spital duhovnicesc, vindecă sufletele oamenilor. De aceea este foarte important ca oamenii să fie în comuniune cu Biserica, să fie mădulare vii, prezente la viața liturgică a Bisericii, pentru a putea beneficia și de harul și binecuvântarea care se revarsă prin Biserică. In acest sens avem și cuvintele Mântuitorului despre Viță și mlădițele care aduc roadă doar dacă rămân împreună cu Vița (Ioan 15, 4-6).
Întâlnirea s-a încheiat prin intonarea imnului „Îngerul a strigat”, dedicat Maicii Domnului.
A consemnat, arhid. Norocel Bogdan
[1] Sf. Isac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p.355.
[2] Sfântul Macarie Egipteanul, Omilia IV,, ,8 , în Omilii Duhovnicești, coll. Părinți și Scriitori Bisericești, Sfântul Macarie Egipteanul, Scrieri, carte tipărită cu binecuvîntarea Preafericitului Părinte Teoctist, traducere de Pr. Prof. Constantin Cornițescu, introducere, indici și note de Prof. Dr. N Chițescu, Editura Institutului Biblic și de misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1992, p.101.
[3] Sf. Isac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, p.311.
[4] Sf. Isaac Sirul, Despre ispite, întristări, dureri și răbdare, traducere din limba greacă de Ieroschimonah Stefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2012, p. 13-14.
[5] Preasfințitul Ieremia Zăvorâtul, Rețetar duhovnicesc sau Doctorie duhovnicească adunată din lume, Editura Sophia, București, 2013, p. 49.
