Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna februarie întâlniri ale cercurilor pastorale.
CERCUL PASTORAL NR. 1
„Sf. Mitropolit Dosoftei”
Întâlnirea pentru luna februarie a preoților din cercul pastoral nr. 1, „Sf. Mitropolit Dosoftei”, Câmpulung Moldovenesc, cerc coordonat de către preot doctor Macar Ilie, a avut loc în biserica Parohiei „Sf. Nicolae”, Sadova II, marți, 13 februarie.
Începând cu ora 16, preoții din cercul pastoral au săvârșit slujba Acatistului Sfântului Ierarh Nicolae, sub protia părintele protopop, Goraș Aurel.
În continuare, părintele Lehaci Vasile-Cristian, preot coslujitor la parohia gazdă, a susținut referatul intitulat „Bolile incurabile – șansă, binecuvântare sau posibilitate de întâlnire cu Dumnezeu? O perspectivă creștină asupra suferinței”. Din cuprinsul referatului cităm următoarele: „Boala servește de cele mai multe ori progresului spiritual al omului, dar și ca exemplu de viețuire creștină pentru cei încă neajunși la o treaptă duhovnicească asemănătoare. Exemplul lui Iov, care sporește duhovnicește prin boală, este cel mai grăitor în acest sens”.
„Suferința ar avea și rolul de a-l aduce pe om aproape de Dumnezeu, mai aproape de semenii săi. Dumnezeu îngăduie suferința pentru că este o stare în care omul se poate apropia și de semenii săi și de El. În suferință, omul este mult mai solidar și înțelegator cu ceilalți decât în confort. Din această perspectivă, asumarea suferinței fără prea mare supărare sau respingere este un factor care îl apropie pe om de Dumnezeu, îl face să se intoarcă cu fața spre El. În temeiul dreptății dumnezeiești, cine beneficiază de multă suferință este posibil să primească o plată pe măsură, în termenii veșniciei, dupa cum citim în parabola cu bogatul nemilostiv si săracul Lazar.
Boala o putem considera drept o cruce. Or Sfinții Părinți ne învață că fără o cruce nu vom reuși să dobândim mântuirea. Boala asumată creștinește reprezintă un fel de busolă, indicându-ne locul unde ne aflăm în drumul către cer”.
După expunere, părintele coordonator l-a felicitat pe părintele paroh pentru referatul elaborat cu multă implicare, prin care a oferit tuturor o meditație despre suferință și asumarea acesteia prin credință în Dumnezeu. Din păcate, curentul actual al lumii vede viața doar pe orizontală, ignorându-l pe Dumnezeu și viața veșnică oferită de El, de aceea mulți oameni capitulează în fața bolilor și a suferinței. Pentru oamenii credincioși însă, există credința și încredințarea că din moarte ne-a salvat Hristos, asumându-și Crucea. Ne invită și pe noi: cine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să vină după Mine. Boala este o astfel de cruce.
Au urmat luări de cuvânt ale preoților din cercul pastoral, care s-au referit la exemple cunoscute de ei în pastorație, de oameni care au trecut prin suferințe trupești grele, cu mulți ani de boală și durere, dar care au dovedit multă sănătate sufletească, răbdare și credință în Dumnezeu, fiind exemple de trăire în rugăciune și mulțumire. O problemă delicată adusă în discuție a fost și întrebarea: În ce măsură un tânăr poate mulțimi lui Dumnezeu atunci când află că suferă de o boală incurabilă? De asemenea, unul dintre vorbitori a lansat întrebarea: Cum reacționăm ca preoți atunci când primim un diagnostic necruțător? Până nu te doare, poți teoretiza foarte frumos. Abia când te confrunți cu durerea constați și câtă credință ai. Părinții au vorbit și despre experiențele lor de boală și internare, de-a lungul timpului, sau mai recent când unii dintre ei au fost internați în perioada pandemiei de covid, când au constatat cât de greu este să ai răbdare și chiar să te rogi, în condiții de incertitudine. Boala este și o probă a credinței.
Părintelui protopop, Goraș Aurel, i-a revenit sarcina de a formula concluziile întâlnirii pastorale. A vorbit despre greutatea gestionării problemei pastorale a deznădejdii, care însoțește suferința. Astfel, unii oameni bolnavi ajung să-și pună capăt zilelor. Alții însă, ancorați în credința în Dumnezeu, reușesc să poarte crucea bolii cu demnitate. În acest sens a povestit despre două cazuri întâlnite de-a lungul pastorației, care l-au marcat.
La final, părintele paroh, Mîndrilă Simion, a mulțumit tuturor pentru participarea la întâlnirea cercului pastoral, care s-a încheiat prin intonarea imnului „Cuvine-se cu adevărat”.
CERCUL PASTORAL NR. 2
„Sfinții Români”
În seara zilei de joi, 15 februarie 2024, la biserica „Sf. Nicolae” a Parohiei Broșteni I, s-a desfășurat o nouă întâlnire a cercului pastoral nr. 2, „Sfinții Români” – Valea Bistriței, cerc coordonat de către părintele Ungurean Radu, preot paroh al Parohiei Crucea.
Cu acest prilej, preoții care fac parte din acest cerc pastoral, sub protia preotului misionar protopopesc, Șuiu Alexandru-Iulian, au săvârșit Vecernia unită cu Litia, slujba Aghiezmei și Taina Sfântului Maslu de obște.
După rânduiala de rugăciune, părintele coslujitor la parohia gazdă, preotul Mandache Gabriel, a dat citire materialului pregătit pentru acest prilej, intitulat „Biserica – spital duhovnicesc – Rolul terapeutic al Bisericii în vindecarea omului de patimi”, în care a făcut o prezentare din punct de vedere istorit al implicării Bisericii în organizarea îngrijirii bolnavilor, după îndemnul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, amintind de formele dezvoltate de Biserică pentru tratarea bolnavilor, în primele spitale. În cea de-a doua parte a referatului a vorbit despre vindecarea omului de păcat, potrivit învățăturii Sfintei Scripturi și a gândirii Sfinților Părinți. Astfel, „când Sfinții Părinți vorbesc despre vindecarea omului, se referă la dobândirea Sfântului Duh, la comuniunea omului cu Dumnezeu, la mișcarea după fire și mai presus de fire a energiilor sufletului. Tema bolii însă trebuie văzută din perspectiva căderii protopărinților. Omul, înainte de cădere, trăia altfel decât acum. Mintea lui era în comuniune cu Dumnezeu, harul lui Dumnezeu îi lumina sufletul și trupul. Sfântul Ioan Hrisostom scrie că Adam și Eva înainte de a păcătui trăiau în paradis ca îngerii. După păcat însă a survenit moartea duhovnicească, adică ruperea legăturilor cu Dumnezeu, și a urmat moartea trupească. De atunci omul se naște în coruptibilitate și pătimire, așa cum se manifestă acestea în boli, patimi și moarte.
Vindecarea constă în transformarea iubirii de sine în iubire de Dumnezeu și de oameni cu ajutorul harului Duhului Sfânt. Împărtășirea Duhului Sfânt are loc în spațiul Bisericii prin Taine și viața de asceză. Astfel putem să înțelegem cuvântul Sfântului Serafim de Sarov că scopul omului este dobândirea Duhului Sfânt. Aceasta este lucrarea de bază a Bisericii”.
Biserica, potrivit învățăturii Sfântului Apostol Pavel, este Trupul lui Hristos și Hristos este capul Bisericii. „În acest sens spunem că Biserica este spital duhovnicesc, care vindecă bolile duhovnicești ale omului. Acest lucru îl întâlnim în pilda Samariteanului milostiv și în multe texte ale Sfântului Grigorie Teologul, ale Sfântului Grigorie Palama și ale multor altor Părinți Sfinți, ale căror opere sunt conținute în colecția Filocaliei. Iar de vreme ce Biserica este spital duhovnicesc, înseamnă că clericii sunt doctori duhovnicești”. „Părintele Ioannis Romanidis folosea exemplul spitalului ca să arate scopul și lucrarea Bisericii. Spunea că episcopul este directorul clinicii, clericii sunt medicii pe care îi conduce episcopul-director în scopul vindecării bolnavilor, colaboratorii clericilor care lucrează în biserică sunt personalul medical și, desigur, oamenii cu diferite patimi sunt bolnavii care urmăresc să găsească vindecare”.
După prezentarea referatului, a luat cuvântul arhidiaconul Norocel Bogdan, de la Protopopiatul Câmpulung Moldovenesc, care a prezentat câteva concluzii, vorbind credincioșilor prezenți despre învățătura creștină potrivit căreia Biserica este un spital duhovnicesc, iar Ortodoxia o terapie pentru om, având mijloace de vindecare sufletească și trupească, prin harul dumnezeiesc, revărsat prin Sfintele Taine.
Un cuvânt de mulțumire a adresat apoi părintele paroh, Dolgu Nicolae, iar credincioșii prezenți au fost miruiți cu untdelemn sfințit la Sfântul Maslu și au primit litie, ca binecuvântare.
CERCUL PASTORAL NR. 3
„Sf. Cuv. Daniil Sihastru”
Preoții din cercul pastoral „Sf. Cuv. Daniil Sihastru”, s-au întâlnit joi, 22 februarie 2024, începând cu ora 17, la biserica Parohiei Gemenea. În prima parte a evenimentului, s-a săvârșit slujba Acatistului Mântuitorului nostru Iisus Hristos, sub protia părintelui Ianovici Gheorghe, coordonatorul cercului pastoral zonal.
După rânduiala de rugăciune, părintele Ianovici Gheorghe, a rostit un scurt cuvânt introductiv, urând bun venit și părintelui protopop, Goraș Aurel. Totdată, l-a invitat pe părintele paroh să dea citire materialului pregătit.
În continuare, părintele paroh, Ordinschi Iulian, a susținut referatul intitulat „Suferința omului modern: adicțiile – consumul de droguri”, din care redăm următoarele idei: „Omul astăzi, pe lângă avantajele pe care le oferă așa zisa modernitate, este supus și ispitelor de multe feluri. În lucrarea de astăzi voi încerca să prezint în oarecare măsura, una din cele mai periculoase ispite care în ultimul timp a luat un avânt înfiorător și anume consumul de droguri”.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătații, „narcomania reprezintă o stare de intoxicație periodică sau cronică, dăunătoare pentru om și societate, provocată de consumul de substanțe narcotice (de proveniență naturală sau sintetică). Cuvântul narcomanie este alcătuit din două cuvinte grecești narche care înseamnă somn, amorțire, înțepenire și manie care înseamnă patimă, demență, nebunie, pasiune”.
„În România, populația cea mai expusă consumului de droguri este cea cu vârsta între 14 și 34 de ani, iar vârful se înregistrează în intervalul 15-24 de ani. Unul din motive este că tinerii acționează instinctiv iar un alt motiv major pentru care tinerii se apucă de droguri este să se poată integra într-un grup”.
În materialul său, a citat inclusiv mărturia a doi adolescenți, dependenți de droguri, care descriu suferința lor și neputința de a scăpa dintr-o problemă în care au intrat din curiozitate și la presiunea anturajului.
La finalul referatului, a vorbit despre combaterea consumului și vindecare: „Dependența de droguri, ca orice altă dependență, se rezolvă nu prin interdicție, ci prin alternativă, prin inlocuirea consumului cu altceva. Tânărul trebuie să-și umple viața cu ceva mai bun, să revină la familie, iar familia să fie deschisă față de el. Ca și la orice patimă, lupta se săvârșește cu Harul lui Dumnezeu. Dumnezeu îl întărește pe om, deoarece singur omul nu poate face față unor astfel de mari încercări sufletești și trupești. Prin patimile de orice fel și orice natură, Harul lui Dumnezeu se retrage, pentru a face vădită libertatea omului”. Potrivit Sfântului Siluan Atonitul Când pier harul, foarte mă întristez sufletește. Când, însă, omul se întoarce către Dumneze și îi cere iertare, îndată sufletul află pace”.
În continuare, mai mulți preoți prezenți au luat cuvântul, exprimându-și îngrijorarea cu privire la pericolele prezente în viața oamenilor, pericole care aduc suferință și degradare, atât în plan trupesc dar și sufletesc. Cu toate că Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul și asemănarea Sa, adică bun, omul prin păcat, adică printr-o folosire greșită a libertății, caută tot mai mult să se îndepărteze de voia lui Dumnezeu, caută să șteargă, să distrugă tocmai chipul și asemănarea cu Dumnezeu, Creatorul său, prin multe mijloace și forme. În prezent fenomenul consumului de droguri ia amploare și aduce suferință, punând în pericol viața multora, afectând nu doar pe cei care au fost prinși de acest păcat, dar și pe cei din jur. Părinții au adus în discuție exemple întâlnite de ei în pastorație, cu mame care vin plângând pentru neputința de a-și ajuta proprii copii să scape de dependență, dar și întâlnirea cu oameni dependenți și lupta pe care o duc pentru a se elibera. Copiii și tinerii sunt supuși astăzi la pericole, inexistente altă dată, și de cele mai multe ori sunt fără apărare, acționează la presiunea grupului sau a anturajului. De aceea este nevoie de multă rugăciune și de dragostea și implicarea familiei.
În numele preoților prezenți, părintele Ianovici Gheorghe, președintele cercului pastoral zonal, l-a felicitat pe părintele paroh pentru referatul redactat. Tema propusă era una mai vastă, dar este de apreciat faptul că părintele a ales să trateze un aspect, foarte actual și foarte dureros, acela al suferinței aduse de consumul și dependența de droguri. Din păcate, suferința omului modern este mult mai complexă. Există multe cazuri de depresie, o boală care reprezintă o abatere de la normalitate, când oamenii încearcă să găsească perfecțiunea departe de Dumnezeu. În acest caz suferința vine ca o stare de nemulțumire. Oamenii acum vor perfecțiune, toți ceilalți să fie perfecți, să se comporte frumos, să nu ne deranjeze, etc. atunci când aceste așteptări nu sunt împlinite, apare nemulțumirea și chiar deznădejdea, păcatul lui Iuda, adică lipsa de pocăință și întoarcere la Dumnezeu. Pentru suferințele actuale, pe lângă tratamentul medicamentos, este nevoie de leacurile duhovnicești propuse de Biserică: rugăciunea, răbdarea, pocăința, nădejdea în Dumnezeu, Cel care dă sens vieții și împărtășirea cu Sfintele Taine.
Cuvântul de final a revenit părintelui protopop, care l-a felicitat pe părintele paroh pentru absolvirea cursurilor de doctorat și primirea titlului de doctor în teologie, în anul 2023. De asemenea, pentru referatul pregătit. În ceea ce privește tema, a adus în discuție propria experiență pastorală cu două persoane dependente de droguri, conștiente de problema lor, care au venit pentru a cere ajutor duhovnicesc prin spovedanei și făgăduința înaintea lui Dumnezeu de a nu mai greși. Din păcate, cei mai mulți oameni care au probleme, nici nu le conștientizează și nici nu cer ajutor de la Dumnezeu, cu toate că lupta este foarte grea și nu se pot vindeca singuri. Mai mult, interesul material al unora îi face să nu se gândească deloc la consecințe și să caute mereu noi victime. Toate problemele noi cu care se confruntă societatea afectează și Biserica, iar acest lucru se observă în numărul redus de tineri care participă la slujbe.
Întâlnirea s-a încheiat prin intonarea imnului dedicat Maicii Domnului, „Cuvine-se cu adevărat”.
CERCUL PASTORAL NR. 4
„Mărturisitorii dreptei credințe”
Întâlnirea membrilor Cercului Pastoral Misionar nr. 4, denumit „Mărturisitorii dreptei credințe” s-a desfășurat marți, 20 februarie 2024, la biserica Parohiei „Sf. Gheorghe”, Vatra Dornei. Cercul pastoral este coordonat de către preot doctor Valică Mihai de la Catedrala „Sfânta Treime”, Vatra Dornei. Ședința a fost precedată de săvârșirea slujbei Acatistului Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul, începând cu ora 17:30.
În continuare, părintele paroh, Ganță Bogdan, a dat citire referatului pregătit pentru această întâlnire, intitulat „Bolile incurabile: șansă, binecuvântare și cale rapidă de întâlnire cu Dumnezeu. O perspectivă creștină asupra suferinței”. În referat s-au adus în discuție aspecte medicale, având ca arie de descriere bolile incurabile și o definire a acestora, precum și o prezentare a eforturilor care se fac în prezent pentru a se descoperi metode și remedii pentru ameliorarea suferințelor și pentru vindecare. Din punct de vedere duhovnicesc, „Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că Dumnezeu îngăduie boala nu ca să ne înjosească ci pentru a ne face mai buni, mai înțelepți și deplin supuși voii Sale, căci acestea sunt temeiurile mântuirii noastre. În neputința și suferința trupului, omului i se fac simțite și vădite slăbiciunea făpturii sale pământești, caracterul efemer al existenței sale în această lume și, în general, fragilitatea, relativitatea, limitele și întreaga sa nevolnicie. Astfel boala și suferința devin leacuri ale mândriei și prilej de smerire. În orice boală, Dumnezeu îi vorbește omului despre mântuirea sa și-Și arată voia de a-l ajuta s-o dobândească. Pedagogia dumnezeiască se manifestă în boală. Boala trupului devine, prin Pronia dumnezeiască, un remediu pentru tămăduirea sufletului, căci bolile le aduce Dumnezeu pentru sănătatea sufletului, spune Sfântul Isaac Sirul”.
Părintele coordonator l-a felicitat pe părintele paroh pentru referatul pregătit, dar și pentru exemplele inserate în expunere, prin care a dat dovadă că stăpânește bine domeniul medical, mai ales că are și studii în acest sens. În continuare a vorbit despre propria experință în domeniul medical, despre colaborarea cu medicul Pavel Chirilă și proiectele realizate în ultimii 34 de ani, prin publicarea mai multor volume și studii științifice interdisciplinare, privind atitudinea Bisericii față de boală, vindecare și darul vieții. Un alt aspect adus în discuție a vizat credința și încredințarea că totul se întâmplă în viața oamenilor potrivit rânduielii și purtării de grijă a lui Dumnezeu.
Preotul misionar protopopesc, Șuiu Alexandru-Iulian, a amintit învățătura Sfântului Ioan Gură de Aur potrivit căreia vindecarea ne este de folos, dacă ne îndreptăm viața. Dacă sănătatea este folosită pentru păcate, atunci nu este de folos.
La final, părintele Ganță Bogdan, a mulțumit tuturor pentru împreuna rugăciune și interesul arătat față de prezentarea făcută. Întâlnirea s-a încheiat prin intonarea imnului „Cuvine-se cu adevărat”, dedicat Maicii Domnului.
CERCUL PASTORAL NR. 5
„Sfântului Voievod Ștefan cel Mare”
Miercuri, 21 februarie 2024, Parohia „Adormirea Maicii Domnului”, Dorna Candreni, a fost gazda întâlnirii lunare a preoților care fac parte din cercul pastoral nr. 5, aflat sub ocrotirea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și coordonat de preot doctor Rusu Ilie, de la Parohia Ciocănești.
Întâlnirea a avut loc în sala Casei sociale, din apropierea bisericii parohiale. După rostirea rugăciunilor începătoare, părintele Doroftiesei Gabriel, preot paroh al parohiei gazdă, a susținut referatul intitulat „Conlucrarea dintre preot și medic în actul îngrijirii celor bolnavi”, din care cităm: „E necesară legătura dintre Biserică și Medicină? Poate această simbioză să aducă beneficii bolnavilor? Mulți medici se exprimă azi pozitiv și cer sprijinul preotului, înțelegând că bolnavul nu este doar un individ care poate fi tratat organic, ci trebuie văzut în complexitatea sa ființială”.
„Conlucrarea dintre Medicină și Biserică, dintre medici și preoți reprezintă astăzi un liant extrem de necesar și de viabil, deoarece și unii și alții întâlnesc zilnic în munca lor ființe umane, răvășite de boli trupești și sufletești, care încearcă să descopere căi de vindecare în actul medical, dar și în refacerea legăturii cu Dumnezeu, de la Care așteaptă și primesc ajutor prin Biserică. Din acest unghi, spitalul, ca instituție, devine spațiul interrelaționării medicinei cu credința, iar vindecarea bolnavului dintr-o perspectivă bipolară, realizată prin administrarea tratamentului și prin activarea lucrării energiilor dumnezeiești necreate, care fortifică trupul și sufletul, devine scopul principal și punctul de interferență al celor două mâini pe care Dumnezeu le pune în slujba alinării suferinței celor bolnavi”.
Ca un exemplu grăitor privind conlucrarea dintre medicină și credința în Dumnezeu, părintele a prezentat câteva date din viața Sfântului Ierarh Luca al Crimeii, medic chirurg, care a ajuns episcop al Bisericii.
După susținerea referatului, preotul coordonator, în numele preoților membri, l-a felicitat pe părintele paroh pentru referatul alcătuit, dar și pentru modul de prezentare, în care a făcut mai multe destăinuiri personale, referindu-se la suferința părinților săi, preotul Toma și preoteasa Aurica, trecuți la Domnul după traversarea unor perioadă de boală, amintind și de întâlnirea cu unii medici și eforturile depuse pentru îngrijirea părinților.
În cuvântul său, coordonatorul de cerc a precizat faptul că anul acesta omagial vine în mod firesc în continuarea celui de anul trecut. De data aceasta însă, ne privește pe toți. Toți am trecut pe la medic, iar dacă ne-a păzit pe unii Dumnezeu până acum să suferim de boli mai grave, asta nu înseamnă că nu avem propriile boli sau nu vom ajunge niciodată pe la medic. Cândva medicul, asemenea preotului și învățătorului, era foarte respectat în societate, toți trei îndeplinind niște roluri foarte importante, potrivit unor vocații esențiale bunei desfășurări a vieții. Acum lucrurile s-au mai schimbat. Însă rămâne esențial să se păstreze un dialog și o bună înțelegere între preot și medic.
A luat cuvântul și părintele Rusu Mihai, de la Parohia Ciocănești, absolvent al Facultății de Medicină din Iași, în prezent medic rezident, care a adus în discuție un studiu, având ca bază un sondaj, în care se precizează că pacienții se bucură când un medic stă de vorbă cu ei, ca o dovadă de empatie. Acest lucru face ca medicii să fie categorisiți nu atât de mult după profesionalism, cât după implicarea personală și disponibilitatea de a le asculta problemele. Din păcate, vremurile „modern” au schimbat mult și comportamentul oamenilor. În actul medical se întâmplă să dispară empatia, din cauza mulțimii procedurilor și a documentelor de completat. Dar același lucru se întâmplă uneori și în pastorație, când mulțimea grijilor și a obligațiilor administrative fură din timpul necesar dedicării convorbirii cu enoriașii. O altă problemă este adusă și de progresul tehnologiei și a impactului asupra relațiilor dintre oameni, care merge până la robotizare. De aceea, dacă nu ne vom întoarce, ca societate în ansamblu, la principiile morale ale Evangheliei, riscăm să ne pierdem caracterul uman, iar acest lucru afectează și relațiile personale și conlucrarea.
La final, gazda întâlnirii, părintele Doroftiesei Gabriel, a mulțumit tuturor pentru prezență. Intâlnirea s-a încheiat prin intonarea imnului dedicat Maicii Domnului, „Cuvine-se cu adevărat”.
CERCUL PASTORAL NR. 6
„Sf. Ap. Andrei”
În după amiaza zile de luni, 19 februarie 2024 preoții membri ai Cercului Pastoral Misionar nr. 6, ocrotit de Sfântul Apostol Andrei, coordonatorul cercului pastoral zonal fiind părintele Petrovici Ovidiu, de la Parohia Panaci, sub protia părintelui misionar protopopesc, Șuiu Alexandru-Iulian, au slujit slujba de sfințire a apei și Taina Sfântului Maslu de obște, în biserica Parohiei Șaru Bucovinei.
După rânduiala de rugăciune, părintele Petrovici Ovidiu a ținut un cuvânt de învățătură, prezentând credincioșilor activitatea cercului pastoral zonal și vorbind despre tematica anului omagial și comemorativ în curs, care vizează îngrijirea bolnavilor și nevoia de intensificare a rugăciunii unora pentru ceilalți, în Biserică, la care cerem ajutorul Maicii Domnului dar și al Sfinților tămăduitori.
În continuare, părintele Buzilă Florin Constantin, parohul bisericii gazdă, a susținut referatul „Suferința omului modern: depresia – boala secolului XXI”, din care notăm următoarele idei: „depresia a ajuns una din cele mai grave, mai mari (dacă ne gândim la consecințele infricoșătoare) și mai dificile probleme cu care se confruntă omul contemporan in ansamblul său, așa zis omul civilizat și evoluat.
Depresia apare când Dumnezeu lipsește, adică atunci când este dat la o parte, când este ignorat. În depresie substanțele din creierul nostru se modifică. Depresia este o boală ca rezultat al unor păcate din viața noastră. Depresia devine nevrotică și apoi psihotică”.
„Dacă este să vorbim despre tratamentul depresiei, este logic ca depresia nevrotică – problemă a personalitații – să fie tratată preponderent prin mijloace duhovnicești și psihologice. Pentru creștinul ortodox, este vorba aici de lupta cu patimile. Bineînțeles, sunt importante și scurtele momente de odihnă, de destindere, activitate fizică, dar și curele de fortificare generală a organismului, aerul curat, somnul suficient. Depresia endogenă nu poate fi vindecată, de regulă, fără prescrierea medicamentelor necesare de către medicul psihiatru. Într-o serie de cazuri se impune spitalizare și terapia intensivă. Depresiile ascunse și somatice cer, de asemenea, tratament medicamentos”.
„În ceea ce ne privește pe noi ca preoți, avem o mare importanță în tratamentul depresiei, în special al depresiei nevrotice, depresie ce apare ca urmare a modului păcatos de viață, a influenței păcatului asupra sufletului omenesc. Aceste depresii sunt înrudite cu patimile și se dezvoltă din patimile care l-au înrobit pe om.
Când vorbim de terapie, nu avem în vedere simpla vindecare trupească, nici una exterioară, de suprafață ci înțelegem îndeosebi tămăduirea săvârsită în adâncul inimii omului. Nu este vorba despre o simplă îndreptare morală, ci de tămăduirea lăuntrică”.
După susținerea referatului, a luat cuvântul preotul misionar Șuiu Alexandru-Iulian, de la Protopopiatul Câmpulung Moldovenesc, care a vorbit credincioșilor prezenți despre înțelegerea creștină a problemei depresiei. Astfel, scriitorul filocalic Evagrie Ponticul spune că akedia sau lâncezeala, împreună cu dorința de slavă deșartă, fac ca inima omului să deznădăjduiască. Cei cuprinși de depresie sau deznădejde, nu mai au poftă de viață, dar nici dorință de muncă, nici de rugăciune sau dorința de a interacționa cu aproapele. Cele două gânduri ale răutății, lâncezeala și slava deșartă se vindecă prin muncă și rugăciune, respectiv prin smerenie.
La final, preotul paroh a mulțumit preoților pentru binecuvântarea adusă comunității prin rugăciunea comună. A mulțumit și credincioșilor pentru că au răspuns chemării și au venit la Taina Sfântului Maslu, lăsând alte preocupări și unindu-se în rugăciune. Credincioșii prezenți au fost binecuvântați prin ungerea cu untdelemn sfințit la Taina Sfântului Maslu și au primit câte o iconiță din partea părinților misionari.
CERCUL PASTORAL NR. 7
„Sf. Cuv. Vasile de la Moldoviţa”
În seara zilei de duminică, 25 februarie 2024, a avut loc o nouă întâlnire a membrilor Cercului Misionar-Pastoral „Sf. Cuv. Vasile de la Moldoviţa”, cerc coordonat de către părintele Negură Dan Dumitru. Activitatea a debutat, conform programului anunţat, cu săvârşirea Tainei Sfântului Maslu de obște, sub protia părintelui protopop, Goraș Aurel, în biserica „Adormirea Maicii Domnului”, a Parohiei Moldovița, parohie păstorită de părintele Goraș Adrian Daniel.
La finalul slujbei, arhidiaconul misionar protopopesc, Norocel Bogdan, a rostit un cuvânt de învățătură credincioșilor prezenți în număr mare, în care a vorbit despre exemplul cel bun oferit de vameșul care s-a rugat înaintea lui Dumnezeu cu umilință și smerenie, iar rugăciunea sa a fost primită și a primit îndreptare, așa cum primește tratament și vindecare orice bolnav care nu ascunde de doctor durerile și suferința sa, ci le arată în toată profunzimea lor. De asemenea, a vorbit despre exemplul pe care ni-l oferă Sfântul rege David, de la care învățăm să ne spovedim păcatele pentru a primi iertare de la Dumnezeu. Psalmistul spune: Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea (Ps. 50, 4) și Fărădelegea mea eu o voi vesti și mă voi îngriji pentru păcatul meu (Ps. 37, 18).
În continuare a luat cuvântul părintele protopop, Goraș Aurel, în calitate de gazdă, care a adresat un cuvânt de mulțumire tuturor celor prezenți, preoți și credincioși. De asemenea, a vorbit despre activitatea cercului pastoral, amintind și componența acestuia.
După miruirea credincioșilor, a urmat a doua parte a întâlnirii, părintele paroh, preotul Goraș Adrian Daniel, dând citire materialului pregătit cu acest prilej, intitulat „Taina Sfântului Maslu și efectele acesteia în viața celor suferinzi”, din care cităm: „Întrucât prin Taina Sfântului Maslu se dobândește nu numai tămăduire de bolile trupului ci și iertarea păcatelor, se poate face maslu nu numai pentru cei bolnavi, ci și pentru cei sănătoși și nu numai o singură dată, ci de mai multe ori. Sfântul Simeon al Tesalonicului îndeamnă pe fiecare creștin să se nevoiască a-și face Sfântul Maslu. Deci taina Sf. Maslu vindecă atât trupul de boli, cât și sufletul de păcate, prin ungerea cu untdelemn sfințit. Alte efecte harice ale Sfântului Maslu sunt și acestea: întărește credința în Dumnezeu și nădejdea mântuirii, aduce pace și smerenie în inimă, pregătește sufletul pentru primirea Sfintei Împărtășanii și marea călătorie spre cer și alungă frica de moarte, unește și împacă pe credincioși prin Harul Duhului Sfânt și ne învrednicește pe toți de sfârșit creștinesc. Iar dacă cel bolnav moare după Sfântul Maslu sau chiar în timpul slujbei, avem nădejdea că el este întru totul ușurat, scăpat de suferință și iertat de Dumnezeu”.
„În afara importanţei sale practice de vindecare, Maslul are în mod clar o componentă de pastoraţie. Preotul se poate apropia extrem de mult de persoana bolnavă şi o poate îndruma din multe puncte de vedere pe calea mântuirii. Nu trebuie să uităm că orice vindecare vine, în primul rând, prin intermediul unei familii iubitoare, iar familia iubitoare a unui creştin este întotdeauna Biserica”.
Expunerea a fost urmată de luări de cuvânt ale preoților prezenți, care au apreciat materialul pregătit. De asemenea, au adus în discuție mai multe aspecte întâlnite în pastorație, cum ar fi nevoia de catehizare, pentru că mulți enoriași nu cunosc importanța Sfântului Maslu, care trebuie însoțită de spovedanie.
La final, coordonatorul cercului zonal părintele Negură Dan Dumitru a concluzionat întâlnirea, mulțumind tuturor celor prezenți pentru participare și interesul arătat față de activitatea lunară a cercului pastoral.
CERCUL PASTORAL NR. 8
„Sf. Ier. Spiridon”
Întâlnirea cercului pastoral „Sf. Ierarh Spiridon”, din zona Fundu Moldovei – Izvoarele Sucevei, cerc coordonat de părintele Horga Alexandru, preot paroh la parohia Breaza II, a avut loc marți, 6 februarie 2024, la parohia „Sf. Nicolae, Moldova Sulița.
Conform programului anunțat, începând cu ora 14, preoții din cercul pastoral zonal au săvârșit Taina Sfântului Maslu, sub protia părintelui Șuiu Alexandru-Iulian. După săvârșirea Sfintei Taine, părintele coordonator, preot Horga Alexandru, a rostit un cuvânt de învățătură, în care a vorbit despre fundamentele biblice ale Tainei Sfântului Maslu, amintind că Apostolii au primit de la Mântuitorul nostru Iisus Hristos puterea de a vindeca pe cei bolnavi scoteau mulți demoni și pe mulți bolnavi îi ungeau cu untdelemn și îi vindecau (Marcu 6, 13). În prima lectură din Apostol, care se citește de fiecare data la Sfântul Masu, auzim și aceste cuvinte ale Sfântului Apostol Iacob: Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoții Bisericii și să se roage pentru el ungându-l cu untdelemn în numele Domnului; și rugăciunea credinței îl va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va ridica; și de va fi tăcut păcate, se vor ierta lui (Iac. 5, 14-15). Rugăciunea făcută cu credință, pe lângă vindecare trupească, aduce și iertare de păcate. În cuvântul său, părintele a felicitat pe toți cei prezenți pentru că au venit în număr mare într-o zi de lucru, arătând dragostea lor față de Biserică și dorința de a se ruga împreună pentru a primi binecuvântare de la Dumnezeu. În continuare, a invitat pe toți cei prezenți să cânte urarea La mulți ani! pentru părintele paroh, care își serbează ziua de naștere, dar și pentru părintele Mechno Tiberiu Mihăiță, de la parohia Izvoarele Sucevei, care, de asemenea, este născut în aceeași zi.
Emoționat, părintele paroh, Corlațan Ștefan, a mulțumit părintelui coordonator dar și celorlalți preoți pentru că au răspuns invitației și au bucurat comunitatea parohială prin rugăciunea săvârșită. A mulțumit și credincioșilor prezenți, care îi sunt alături și-l înconjoară de fiecare dată cu dragoste și prețuire.
A urmat binecuvântarea credincioșilor cu untdelemn sfințit.
În a doua parte a întâlnirii, după obicei, părintele paroh a susținut referatul intitulat „Îngrijirea bolnavilor ca datorie morală și ca binecuvântare”, din care cităm următoarele idei: „Biserica Ortodoxă nu a încercat niciodată să neglijeze trupul și nici nu a considerat trupul un rău în sine (Efes. 6, 12), ba, chiar mai mult, trupul este (și a fost întotdeauna) considerat de către ea templu al Duhului Sfânt (I Cor. 6, 19). Dumnezeu trebuie să fie slăvit în duhul, dar și în trupul nostru (I Cor. 6, 20). Mântuitorul Însuși Se întrupează în chip real, învie cu trupul, Se înalță cu trupul la ceruri și stă cu trupul de-a dreapta Tatălui; din toate acestea putem deduce cinstirea deosebită pe care o are trupul omenesc. Hristos tămăduiește de nenumărate ori pe cei aflați în neputință. De asemenea, și ucenicii Săi săvârșesc, în Numele Domnului, astfel de vindecări minunate. Dar niciodată nu este vorba doar de vindecarea trupului în sine, ci de cea a persoanei umane în întregul ei, suflet și trup”.
„Slujirea sacerdotală a cuprins dintotdeauna și datoria clericilor de a se îngriji de cei bolnavi, ca o împlinire a poruncii Domnului Iisus Hristos, dată ucenicilor Săi trimiși la propovaduire: Tămăduiți pe cei neputincioși, înviați pe cei morți, curățiți pe cei leproși, pe demoni scoateți-i; în dar ați luat, în dar să dați (Matei 10, 8). Slujitorii Bisericii au misiunea de a prelungi în spațiu și timp lucrarea Domnului Iisus Hristos: Și Iisus străbătea toate cetățile și satele, învățând în sinagocile lor, propovăduind Evanghelia Împărăției și vindecând toată boala și toată neputința în popor(Matei 9, 35)”.
„Sprijinul emotional, compasiunea, înțelegerea și comunicarea eficientă între bolnav, familia acestuia și personalul medical sunt condițiile principale pentru a spori vindecarea celor suferinzi. Ceea ce astăzi oferă tot mai puțin familia și instituțiile statului trebuie oferit de slujitorii Bisericii, deoarece vindecarea sufletului facilitează vindecarea trupului. Ajutorul cel mai mare pe care preotul îl poate face bolnavului este ca el să-l poarte pe brațele rugăciunii sale până în fața Tămăduitorului de trupuri și suflete, care este Domnul Hristos, atât prin rugăciunea liturgică, comună, cât și prin rugăciunea sa particulară”.
După expenerea referatului părintele coordonator al cercului zonal, l-a felicitat pe părintele paroh, în numele membrilor cercului pastoral zonal, pentru materialul pregătit.
Au urmat luări de cuvânt, la care s-au înscris majoritatea preoților prezenți, aducând în discuție diferite aspecte întâlnite în pastorație, cazuri de oameni care au suferit foarte mult, ducând cu demnitate și asumare crucea bolii, părinți care și-au dedicat viața îngrijirii copiilor bolnavi, dovedind dragoste jertfelnică și credință pilduitoare. S-a discutat și despre înmormântarea sinucigașilor dar și despre situațiile de boli psihice și apordarea pastorală în astfel de cazuri.
Întâlnirea s-a încheiat prin intonarea imnului „Cuvine-se cu adevărat”, dedicat Maicii Domnului.
A consemnat, arhid. Norocel Bogdan
