Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna aprilie întâlniri ale cercurilor pastorale.
CERCUL PASTORAL NR. 1
„Sf. Mitropolit Dosoftei”
Întâlnirea pentru luna aprilie 2024, a preoților din cercul pastoral nr. 1, „Sf. Mitropolit Dosoftei”, Câmpulung Moldovenesc, a avut loc în biserica Parohiei „Sf. Nicolae” din Municipiul Câmpulung Moldovenesc, marți, 9 aprilie.
Începând cu ora 17, preoții din cercul pastoral au săvârșit slujba Acatistului Sfântului Ierarh Nicolae, ocrotitorul ceresc al bisericii parohiale. Rânduiala de rugăciune a fost săvârșită sub protia părintelui Goraș Aurel, protopop al Protopopiatului Câmpulung Moldovenesc.
În continuare, părintele Macar Ilie, parohul parohiei gazdă și coordonatorul cercului pastoral zonal, a rostit un cuvânt introductiv, urând bun venit părintelui protopop și preoților prezenți. În continuare, conform programului obișnuit deja, a susținut referatul intitulat „Importanța lucrării preotului în alinarea suferinței și în prevenirea dezdădejdii celui suferind”. Din cuprinsul referatului cităm următoarele: „În lucrare sa misionar – pastorală, preotul are o responsabilitate covârșitoare în ce privește încurajarea oamenilor de a urma calea crucii lui Hristos și a nu capitula în fața suferinței efemere. Bucuria învierii și a vieții veșnice pe care ne-o promite Hristos trebuie să o semene preotul în fiecare zi, prin continuă repetare, astfel încât cuvântul său să poată fi ținut minte de cei ce îl aud – spune Sfântul Ioan Gură de Aur.[1] Preotul trebuie să fie convins el însuși despre adevărul mântuitor și să înlăture din inima sa orice urmă de păcat pentru a da mărturie eficientă despre viața în Hristos într-o lume tot mai sceptică, mai confuză și mai alienată de valorile perene creștine. „Numai devotamentul și râvna mistuitoare îl fac pe preotul adevărat să rămână credincios slujirii sale în vremuri de grea încercare, momente dificile care nu au lipsit niciodată din frământata istorie a lumii și numai iubirea jertfelnică îl ține neclintit pe păstorul cel bun să nu fugă când vede lupul venind, salvându-și oile turmei sale iubite prin propria jertfire”[2] – spune un preot profesor de Teologie pastorală.
Pentru a alina oamenilor suferința în caz de boală, preotul trebuie să se roage pentru ei, desigur, dar trebuie să-i îndrume în același timp să meargă la medici, la cei care au studiat știința medicală cu multă sârguință și pasiune de a face bine oamenilor bolnavi, tratându-i și oferindu-le medicamente tămăduitoare pentru prelungirea vieții biologice. Slujitorul lui Hristos trebuie să le arate din Sfânta Scriptură care este atitudinea Bisericii față de actul medical: „Cinstește pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că și pe el l-a făcut Domnul. Că de la Cel Preaînalt este leacul și de la rege va lua dar. Știința doctorului va înălța capul lui și înaintea celor mari va fi minunat. Domnul a zidit din pământ leacurile, și omul înțelept nu se va scârbi de ele […] Și doctorului dă-i loc, că și pe el l-a făcut Domnul, și să nu se depărteze de la tine, că și de el ai trebuință. Că este vreme când și în mâinile lui este miros de bună mireasmă. Că și el se va ruga Domnului, ca să dea odihnă și sănătate spre viață. Cel care păcătuiește împotriva Ziditorului său, să cadă în mâinile doctorului” (Înțelepciunea lui Isus Sirah 38, 1-15)”. „ În activitatea sa pastorală și misionară în Transilvania secolului al 19-lea, Sfântul Ierarh Andrei Șaguna și-a îndreptat atenția spre preoții din Ardeal, îndemnându-i la rugăciune pentru bolnavi și la ajutorarea lor. În „Manual de studiu pastoral”, apărut la Sibiu în anul 1872, preoții aveau să găsească îndrumările sale pentru pastorația bolnavilor. Sfântul Andrei Șaguna subliniază nevoia ca preoții să arate față de bolnavi nu doar o atenție deosebită, ci sentimente de compasiune și iubire: „Duhovnicul are a se purta cu creștinul, care s-a îmbolnăvit spre moarte, cu cea mai mare iubire și compătimire către el și către casnicii lui. La asemenea întâmplări i se oferă duhovnicului prilejul cel mai bun a se arăta omenos și prietenos, căci de-o parte pe bolnav trebuie să-l pregătească către o moarte creștinească, iar de altă parte a mângâia pe soția și copiii muribundului.” [3] Credincioșii sunt îndemnați de ierarh să anunțe preoții din timp că au în familiile lor bolnavi, pentru ca boala lor să nu le afecteze starea mintală și dialogul cu preotul să nu poată fi posibil. Preoții sunt îndemnați de Sfântul Andrei Șaguna să viziteze bolnavii ori de câte ori este nevoie și să se roage pentru aceștia. De asemenea, în astfel de situații, preoții sunt îndemnați să nu aștepte plată de la familie, ci să arate milă și înțelegere față de necazurile păstoriților. Sfântul Ierarh ardelean îi îndemna pe preoții care slujeau Taina Sfântului Maslu celor suferinzi să le spună credincioșilor bolnavi că, prin credință puternică și rugăciune, această Sfântă Taină poate aduce vindecare.
Iată cât de actuale sunt aceste îndrumări pastorale ale Sfântului Ierarh Andrei Șaguna și pentru noi, slujitorii de astăzi ai Bisericii Mântuitorului Hristos – Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre!”.
După expunere, părintele protopop, Goraș Aurel, l-a felicitat pe părintele referent pentru materialul pregătit cu multă seriozitate și prezentat la nivel academic. În continuare, a invitat preoții prezenți să ia cuvântul, mai ales pe cei care au avut sau au o experiență în acordarea asistenței spiritual în spitale sau centre de îngrijire a persoanelor vârstnice și în suferință. Astfel, mai mulți preoți au adus în atenția celor prezenți impactul trăit ca urmare a slujirii în spitale, vorbind despre nevoia de sensibilitate și implicare, resimțite de pacienți dar și de familiile acestora. Suferința și întâlnirea cu oamenii care o trăiesc schimbă percepția asupra vieții. Crucea suferinței este greu de purtat singur, de aceea oamenii bolnavi, dar și suferinzii de orice fel, au nevoie de ceilalți oameni, să-i înțeleagă, să-i asculte, să le acorde puțină atenție și empatie. Nu este necesară întotdeauna o intervenție material, care să se rezume la un sprijin financiar. Sunt oameni pentru care face mult bine o îmbrățișare sau o vorbă bună, se bucură dacă preotul atunci când vine la ei nu se grăbește și-i ascultă cu răbdare și atenție.
Concluziile întâlnirii au fost formulate de către părintele protopop, care a apreciat intervențiile preoților vorbitori, mai ales că trei dintre acestea au avut experința activării în spitale de psihiatrie, unde este multă suferință și oameni care caută alinare. Un ultim aspect amintit de părintele protopop și suspus discuției a fost organizarea „Pelerinajului de Florii”, în ziua de sâmbătă, 27 aprilie, cu stabilierea traseului și a programului.
La final, părintele paroh, Macar Ilie, a mulțumit tuturor pentru participarea la întâlnirea cercului pastoral, care s-a încheiat prin intonarea imnului liturgic „Cuvine-se cu adevărat”.
CERCUL PASTORAL NR. 2
„Sfinții Români”
În seara zilei de vineri, 19 aprilie 2024, Parohia „Sf. M. Mc. Gheorghe”, Cotârgași, a găzduit întâlnirea cercului pastoral nr. 2, „Sfinții Români” – Valea Bistriței.
Cu acest prilej, începând cu ora 17, preoții care fac parte din acest cerc pastoral, sub protia părintelui Ungurean Radu, preot paroh la Parohia Crucea și coordonator al cercului pastoral zonal, au săvârșit slujba Aghiezmei și Taina Sfântului Maslu de obște, în biserica parohială.
După rânduiala de rugăciune, părintele paroh la parohia gazdă, preotul Sava Sergiu Vasile, a dat citire materialului pregătit pentru acest prilej, intitulat „Conlucrarea dintre preot și medic în actul îngrijirii celor bolnavi”, din care cităm următoarele idei: „Dumnezeu lucrează la însănătoșirea oamenilor nu numai prin harismaticii Bisericii (cei dăruiți de Dumnezeu cu darul vindecării), ci și prin medici. Căci spune înțeleptul: Cinstește pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că și pe el l-a făcut Domnul (Isus Sirah 38, 1). Prin activitatea sa, medicul se apropie mult de preot, fiind martor la nașterea omului, la creșterea lui și, adesea, la moartea lui. Încercând mereu să diminueze suferința, să prelungească viața, să restaureze coordonatele ei, medicul are, la fel ca preotul, o situare privilegiată în câmpul vieții și al muncii, trăind mereu, chiar în activitatea de fiecare zi, misterul vieții și miracolul vindecării” (PF Patriarh Daniel).
Plecând de la aceste afirmații, reiese ca un fapt evident că este deosebit de importantă buna colaborare dintre medic și preot, în actul vindecării celor aflați în suferință. „Un medic creștin ar putea să apeleze la tratamentul pacientului său începând cu tratamentul sufletului, care este primordial. Să trimită, deci, bolnavul la preot sau să cheme preotul la bolnav. Putem spune că, o medicină integralistă, care se ocupă deopotrivă de trup și suflet, care urmează modelul lui Iisus, este o medicină hristică”.
Pe de altă parte, „preotul, înainte de a intra în spital și de a se întâlni cu bolnavul, trebuie să fie pregătit psihologic cu o mare capacitate de ascultare dar și cu multă căldură sufletească. Un alt aspect este acela că preotul trebuie să dea dovadă de foarte mult echilibru sau discernământ emotional față de bolnav, mai ales atunci când suferința lui se manifestă în faza ei apăsătoare și repetată”.
„Conlucrarea dintre Medicină și Biserică, dintre medici și preoți reprezintă astăzi un liant extrem de necesar și de viabil, deoarece și unii și alții întâlnesc zilnic în munca lor ființe umane, răvășite de boli trupești și sufletești, care încearcă să descopere căi de vindecare în actul medical, dar și în refacerea legăturii cu Dumnezeu, de la care așteaptă și primesc ajutor prin Biserică”.
După prezentarea referatului, a luat cuvântul părintele coordonator, Ungurean Radu, care a vorbit despre responsabilitatea care ne revine ca și creștini, de a ajuta și de a fi alături de cei aflați în sufeință, făcând referire la cuvintele apostolului care se citește mereu la Sfântul Maslu: Purtați-vă sarcinile unii altora, că așa veți împlini legea lui Hristos (Galateni 6, 2).
Un cuvânt de mulțumire a adresat apoi părintele paroh, Sava Sergiu Vasile, care a mulțumit preoților prezenți și credincioșilor pentru faptul că au răspuns pozitiv invitației de a participa la momentele de rugăciune organizate de parohie, în fiecare vineri din Postul Mare, amintitnd despre evenimentul pastoral care a avut loc cu o săptămână înainte, atunci când Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților a slujit Taina Sfântului Maslu și a împărtășit cuvântul său de învățătură și întărire duhovnicească. La final, după obicei, credincioșii prezenți au fost miruiți cu untdelemn sfințit la Sfântul Maslu și au primit pâine sfințită la Litie.
CERCUL PASTORAL NR. 3
„Sf. Cuv. Daniil Sihastru”
Preoții din cercul pastoral „Sf. Cuv. Daniil Sihastru”, s-au întâlnit miercuri, 24 aprilie 2024, începând cu ora 17, la biserica „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” a Parohiei Vadu Negrilesei, comuna Stulpicani. In prima parte a evenimentului, s-a săvârșit slujba Sfântului Maslu de obște, sub protia părintelui Șuiu Alexandru-Iulian, misionar protopopesc.
După rânduiala de rugăciune, părintele Ianovici Gheorghe, de la Parohia Frasin, coordonatorul cercului pastoral zonal, a adresat credincioșilor prezenți un cuvânt de învățătură, în care a vorbit despre Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ca Doctor al sufletelor și trupurilor noastre, Cel care a venit în lume ca să ne vindece de boala păcatului, dar și de bolile trupești, care sunt urmări tot ale păcatului. Lucrarea de vindecare în Biserică se manifestă și prin Taina Sfântului Maslu, o lucrare văzută, prin care coboară asupra oamenilor lucrarea nevăzută a Duhului Sfânt. De asemenea, a vorbit despre importanța pocăinței, ca întoarcere de pe calea păcatului la împlinirea voii lui Dumnezeu și despre rolul vindecător al spovedaniei. În cuvântul său a apreciat și felicitat prezența credicioșilor la slujbă, chiar dacă este o zi de lucru de peste săptămână, au răspuns chemării preotului paroh.
După miruirea credincioșilor, părintele Drelciuc Marius, preot coslujitor la parohia gazdă, a susținut referatul intitulat „Îngrijirea bolnavilor ca datorie morală și ca binecuvântare (Matei 25, 34-46”, din care redăm următoarele idei: „Mântuitorul nostru Iisus Hristos a petrecut mult timp în mijlocul celor bolnavi și marginalizați, aducând vindecare și speranță acolo unde exista suferință și durere. Astfel, îngrijirea celor bolnavi devine o modalitate esențială prin care putem să ne manifestăm credința noastră și să aducem lumina și iubirea lui Dumnezeu în lumea noastră. Aceste cuvinte nu sunt doar învățături, ci chemări ale iubirii lui Hristos către noi”. „În învățăturile teologice ortodoxe, îngrijirea bolnavilor este considerată o datorie morală fundamentală, derivată din poruncile iubirii și milostivirii promovate de Hristos. Mântuitorul Însuși a enunțat în Evanghelia după Matei că, în ziua Judecății de Apoi, oamenii vor fi judecați în funcție de modul în care au îngrijit pe cei în suferință (Matei 25, 34-46), sugerând astfel importanța acestei fapte morale. In plus, îngrijirea bolnavilor este văzută ca o formă de părtășie la lucrarea de vindecare a lui Hristos, o modalitate de a aduce pace și alinare în lumea plină de suferință. Prin slujirea față de cei aflați în suferință, credincioșii experimentează apropierea de Dumnezeu și își îmbogățesc viața spirituală. In conformitate cu cuvintele Mântuitorului, întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei preamici, Mie Mi-ați făcut (Matei 25, 40), îngrijirea bolnavilor devine o modalitate de a-L întâlni pe Hristos în cei aflați în suferință. Sfântul Vasile cel Mare ne spune: dacă ai primit pe străini și ai ajutat pe săraci și ai mângâiat pe cei în suferință și ai dat celor aflați în stare de nevoie și calamitate și ai servit pe cei bolnavi, toate acestea, Hristos le primește ca făcute Lui Însuși”.
A urmat intervenția părintelui misionar, care în numele celor prezenți a apreciat lucrarea prezentată, în care autorul a reușit, într-o formă comprimată, să atingă punctele estențiale ale temei. A vorbit și despre criteriul Judecății universale, care cuprinde principiul evanghelic: Milă voiesc, iar nu jertfă (Matei, 9, 13). Mai ales oamenii din vremea noastră au nevoie de milă, pentru că este multă suferință, mai ales de natură sufletească. În continuare, mai mulți preoți prezenți au luat cuvântul, referindu-se la situații pastorale întâlnite în slujire.
Concluziile au fost formulate de către părintele Gheorghe Ianovici, care a vorbit despre Mântuitorul nostru Iisus Hristos, exemplul de milă față de cei în suferință, fiind Samarineanul milostiv, în același timp Doctor desăvârșit dar și Medicamentul mântuitor. De aceea, avem datoria de a ajuta și de a învăța credincioșii care trec prin boală să-și pună nedejdea în Dumnezeu, apelând la mijloacele puse la dispoziție de Biserică: post, rugăciune, spovedanie, împărtășanie.
Intâlnirea s-a încheiat prin intonarea imnului dedicat Maicii Domnului, „Cuvine-se cu adevărat”.
CERCUL PASTORAL NR. 4
„Mărturisitorii dreptei credințe”
Întâlnirea membrilor Cercului Pastoral Misionar nr. 4, denumit „Mărturisitorii dreptei credințe” s-a desfășurat marți, 16 martie 2024, la biserica Parohiei „Sf. Ioachim și Ana”, Roșu – Vatra Dornei, preot paroh fiind părintele Latiș Doru. Cercul pastoral este coordonat de către preot doctor Valică Mihai de la Catedrala „Sfânta Treime”, Vatra Dornei. Ședința a fost precedată de săvârșirea slujbei Acatistului Mântuitorului nostru Iisus Hristos, începând cu ora 17:30.
În continuare, părintele paroh Latiș Doru, a dat citire referatului pregătit pentru această întâlnire, intitulat „Importanța lucrării preotului în alinarea suferinței și în prevenirea deznădejdii”. Din cuprinsul lucrării, notăm următoarele idei: „Într-un anumit moment al vieții, omul este chemat să facă față suferinței. Neliniștea, teama și dezamăgirea asediază bolnavul care, în focul durerii, este încercat din greu, suferă nespus și are nevoie de ajutor, nu doar de cel medical, cât mai ales de cel duhovnicesc. Și asta pentru că tristețea exagerată dezarmează sufletul, starea de sănătate a omului înrăutățindu-se tot mai mult. Astfel, omul caută mângâiere, întărire și dragoste adevărată”. În această situație, lucrarea preotului devine una extrem de important, el fiind chemat să fie prezent, să ajute și să întărească sufletește. „Cu ajutorul rugăciunii, al cuvântului lui Dumnezeu și al Sfintelor Taine, pe care Biserica i le pune la dispoziție, preotul trudește pentru a-i ajuta pe cei suferinzi să simtă prezența și dragostea lui Dumnezeu, pentru a renaște duhovnicește. Nevoințele celor aflați pe patul de suferință, care își asumă această cruce, sunt comparate cu nevoințele mucenicilor, iar grija arătată față de cei bolnavi este o jertfă bineplăcută lui Dumnezeu. În acest context, lucrarea preotului în alinarea suferinței celor bolnavi este o lucrare sfântă și necesară”. Biserica se roagă constant pentru sănătatea și mântuirea oamenilor. În aceste sens, pastorația celor bolnavi urmărește, pe lângă sporirea credinței în Mântuitorul Iisus Hrsitos – Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, și dobândirea cunoștinței că mântuirea sufletului și trăirea în comuniune cu Dumnezeu reprezintă țelul vieții omului, potrivit cuvintelor Domnului: Căutați mai întâi Împărăția Cerurilor și toate celelalte se vor adăuga vouă (Matei 6, 33)”.
În continuare, preotul misionar protopopesc, Șuiu Alexandru-Iulian, l-a felicitat pe părintele paroh, în numele celor prezenți, pentru referat. Apoi a vorbit despre faptul că, în general, suferința este privită ca o pedeapsă. Dar în înțelegerea Sfinților Părinți, ea are un rol pedagogic, să ne îndepărteze de păcat și să ne îndrepte spre Dumnezeu. Desigur, atunci când omul nu are credință, boala îi afestează și sufletul, ducându-l la deznădejde.
Discuțiile ulterioare, la care s-a înscris majoritatea celor prezenți, a abordat subiecte precum necesitatea prezenței preotului în centrele de îngrijiri paleative (fapt constatat și în străinătate, în medii mai secularizate, dar unde medicii au înțeles beneficiile unei colaborări și cu alți factori), dar și marea problem a depresiei, suferință din ce în ce mai întâlnită. Oamenii cu depresie au mare nevoie de ajutorul celorlalți, nu se pot ridica singuri.
La final, preotul misionar protopopesc a prezentat câteva detalii organizatorice, privitoare la Procesiunea de Florii, care va avea loc și în orașul Vatra Dornei.
În calitate de gazdă, părintele Latiș Doru, a mulțumit tuturor pentru împreuna rugăciune și interesul arătat față de prezentarea făcută. Întâlnirea s-a încheiat prin intonarea imnului „Cuvine-se cu adevărat”, dedicat Maicii Domnului.
CERCUL PASTORAL NR. 5
„Sfântului Voievod Ștefan cel Mare”
Joi, 18 aprilie 2024, s-a desfășurat întâlnirea lunară a preoților care fac parte din cercul pastoral nr. 5, aflat sub ocrotirea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și coordonat de preot doctor Rusu Ilie, de la Parohia Ciocănești. Evenimentul a avut loc în biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, a Parohiei Poiana Stampei I, parohie păstorită de preotul Cormoș Sorin Ilie.
Evenimentul a început cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu de obște, fiind prezenți mulți credincioși din comună, adunați pentru a se ruga și a primi binecuvântare.
În continuare, părintele Rusu Ilie, adresându-se credincioșilor, a rostit un cuvânt de învățătură, despre importanța postului unit cu rugăciunea, ca mijloace de apropiere de Dumnezeu dar și de vindecarea trupească și sufletească. De asemenea, a vorbit despre valoarea rugăciunii comunitare, după cuvântul Mântuitorului care ne spune: Unde sunt doi sau trei, adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu, în mijlocul lor (Matei 18, 20).
Programul a continuat cu susținerea referatului cu titlul „Taina Sfântului Maslu și efectele acesteia în viața celor suferinzi. Mărturii”, pregătit de părintele Jbanca Constantin Dragomir, preot paroh al Parohiei Poiana Stampei II, din cuprinsul căruia redăm câteva idei: În Sfânta Scriptură avem dovezi clare că Sfinții Apostoli au primit de la Mântuitorul Iisus Hristos puterea de a vindeca pe cei bolnavi și au fost trimiși să împlinească această lucrare: Și ieșind ei (Apostolii) au propovăduit tuturor să se pocăiască. Și scoteau afară demoni mulți și ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi și-i vindecau (Marcu 6, 12-13). Așadar, practicau ungerea cu untdelemn spre vindecare, cu puterea primită de la Hristos, Care i-a trimis să tămăduiască orice boală și orice neputință (Matei 10, 1), când le-a spus: Tămăduiți pe cei neputincioși, înviați pe cei morți, curățiți pe cei leproși, pe demoni scoateți-i; în dar ați luat, în dar să dați (Matei 10, 7-8). Din relatările Noului Testament învățăm că Mântuitorul a cerut credință de la cei pe care ulterior i-a vindecat. Așadar, „condiția oricărei vindecări minunate în Biserica lui Hristos este credința tare și statornică în harul și mila lui Dumnezeu. Fără aceasta, Sfântul Maslu nu vindecă deplin. Sfântul Iacob ne oferă o veritabilă descriere a acestei Sfinte Taine: Este bolnav cineva între voi? Să cheme preoții Bisericii și să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului. Și rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav și-l va ridica pe el Domnul; și de va fi făcut păcate, se vor ierta lui (Iacob 5, 14-15)”.
După susținerea referatului, a urmat binecuvântarea credincioșilor cu untdelemn sfințit.
La final, preotul coordonator, în numele preoților membri, l-a felicitat pe părintele paroh pentru referatul alcătuit. O parte din preoții prezenți au luat cuvântul, aducând diferite completări la referat sau vorbind despre propriile experiențe.
Părintele Jbanca Constantin Dragomir, a mulțumit tuturor pentru prezență și împreună slujire. Intâlnirea s-a încheiat prin intonarea imnului dedicat Maicii Domnului, „Cuvine-se cu adevărat”.
CERCUL PASTORAL NR. 6
„Sf. Ap. Andrei”
În după amiaza zile de luni, 4 martie 2024 preoții membri ai Cercului Pastoral Misionar nr. 6, ocrotit de Sfântul Apostol Andrei, sub protia părintelui Goraș Aurel, protopop al Protopopiatului Câmpulung Moldovenesc, au săvârșit slujba Acatistului Maicii Domnului Pantanassa.
După rânduiala de rugăciune, părintele Petrovici Ovidiu, parohul bisericii gazdă și coordonatorul cercului pastoral zonal, a susținut referatul „Bolile incurabile – șansă, binecuvântare sau posibilitate de întâlnire cu Dumnezeu? O perspectivă creștină asupra suferinței”, din care notăm următoarele idei: „Din interpretarea literaturii patristice știm că suferința însoțește în mod inseparabil existența umană datorită consecințelor păcatului primordial produse în firea umană și apoi în întreaga natură creată. Cunoaștem că Dumnezeu nu este caua relelor și a suferințelor noastre dar, cu siguranță, ele sunt îngăduite de Proniator”. „Suferința pe care orice om o încearcă provoacă și pune la încercare în mod direct libertatea, și deci virtuțile, în mod special nădejdea, răbdarea și credința. Sfinții Părinți țin să sublinieze că atât suferințele trupești cât și cele sufletești, aduc deopotrivă câștig omului atunci când omul le rabdă cu mulțumire. Iată ce îi recomandă Sfântul Ioan Gură de Aur diaconiței Olimpiada: Nu-ți pierde, dar, nădejdea! Numai un singur lucru este înfricoșător, Olimpiado, numai de o singură tulburare trebuie să ne temem: de păcat!, și continuă într-o următoare scrisoare: Cugetă la acestea necontenit și tu! Și cu cât viața este mai plină de dureri, cu atât vei avea mai mult de câștigat dacă o înduri cu mulțumire. După cum ai primi mari răsplăți dacă spre slava lui Dumnezeu ai suferi cu curaj biciuirea și sfâșierea trupului, tot așa așteaptă mari răsplăți și pentru suferințele sufletești ce le înduri acum. Că suferirea bolii este cel mai înalt chip de răbdare.
Suferința „poate provoca în suflet grozave pustiiri. Dar nu ea este cauza acestora, ci modul în care noi privim realitatea și o percepem ca atare. În suferință, conștiința este pusă să privească la un dincolo. Durerea și suferința pot crea premisele deschiderii unei uși către o lume pe care noi nu o vedem. Suferința, boala, necazurile pot devein o adevărată cale de cunoaștere a lui Dumnezeu atunci când omul recunoaște dimensiunea spirituală a existenței sale”. „Există o pedagogie divină, în baza căreia încercările sunt necesare tuturor, spre exersare duhovnicească. Spune Sfântul Isaac Sirul: Încercarea este de folos fiecărui om. Cei ce se nevoiesc sunt încercați, ca să sporească în bogăția lor; cei leneși, ca să se păzească de cele ce-i vatămă; cei somnoroși, ca să se îndemne la trezire; cei ce se află departe, ca să se apropie de Dumnezeu; casnicii, ca să intre în casă cu îndrăzneală”. Suferința are această putere terapeutică de a-l departa pe cel păcătos de cee ace este trecător și lipsit de valoare în lume, îl dezleagă de pământ și-l face matur pentru a căuta patria cerească.
După susținerea referatului, au luat cuvântul mai mulți preoți prezenți, felicitându-l pe părintele coordonator pentru materialul pregătit cu multă responsabilitate. Din cuprinsul dezbaterilor, sintetizăm următoarele idei: Orice om care suferă, are un adevărat roman de scris, suferința fiind o experiență care transformă, maturizează și pune omul în situația de a se gândi la Dumnezeu și viața viitoare; păcatele cronicizate atrag boli incurabile, dar bolile pot fi și încercări îngăduite. Și sfinții au trecut prin suferința bolii. Au adus în discuție și exemple de răbdare și acceptare a bolilor, întâlnite la credincioșii din parohii, care primesc cu multă credință această cruce. Totuși, din punct de vedere pastoral, se întâlnesc și situații greu de abordat, când suferința nu este înțeleasă duhovnicește, iar cei în suferință cad în deznădejde și se revoltă. S-a discutat și despre suferința omului modern, complexă și interiară, fiecare având de dus o anumită greutate.
Concluziile întâlnirii au fost formulate de către părintele protopop, Goraș Aurel, care și-a exprimat bucuria de a fi prezent în mijlocul preoților din această zonă, pe care i-a felicitat pentru unitatea și buna colaborare de care dau dovadă. În ceea ce privește subiectul întâlnirii, l-a felicitat pe părintele paroh pentru referatul foarte bine documentat și redactat, ce tentă filozofică și patristică. Suferinața este o taină a lui Dumnezeu, o pedagogie și o încercare, trimise în trup pentru curățirea sufletului. Nu este ceva ușor de purtat, atunci când vine în viața noastră. Putem constata că poți cumpăra medicamente, dar nu și sănătate. De aceea, nădejdea rămâne doar în ajutorul lui Dumnezeu.
La final, preotul paroh a mulțumit părintelui protopop și celorlalți preoți prezenți, pentru participarea la întâlnirea pastorală găzduită la Panaci, întâlnire care s-a încheiat prin intonarea imnului „Cuvine-se cu adevărat”, dedicat Maicii Domnului.
CERCUL PASTORAL NR. 7
„Sf. Cuv. Vasile de la Moldoviţa”
În seara zilei de vineri, 22 martie 2024, a avut loc o nouă întâlnire a membrilor Cercului Misionar-Pastoral „Sf. Cuv. Vasile de la Moldoviţa”, cerc coordonat de către părintele Negură Dan Dumitru. Activitatea a debutat, conform programului anunţat, cu săvârşirea Tainei Sfântului Maslu de obște, sub protia părintelui Șuiu Alexandru-Iulian, preot misionar protopopesc, în biserica „Sf. Nicolae”, a Parohiei Vama II, parohie păstorită de părintele Moroșan Dumitru.
La finalul slujbei, părintele misionar, a rostit un cuvânt de învățătură credincioșilor prezenți în număr mare, în care a vorbit despre luarea crucii, potrivit îndemnului Mântuitorului din Evanghelia citită în duminica precedent. Fără cruce nu este mântuire, dar omul nu-și poartă crucea singur, ci este ajutat de Dumnezeu, iar ajutorul se obține prin credință, așa cum vom învăța din Evanghelia duminicii care urmează, când vom învăța să ne rugăm cu cuvintele tatălui copilului bolnav: Cred Doamne, ajută necredinței mele (Marcu 9, 34).
În continuare a luat cuvântul părintele paroh, în calitate de gazdă, care a adresat un cuvânt de mulțumire tuturor celor prezenți, preoți și credincioși, pentru că au răspuns invitației de a se ruga împreună la început de post.
După miruirea credincioșilor, a urmat a doua parte a întâlnirii, la care a luat parte și părintele Goraș Aurel, protopop al Protopopiatului Câmpulung Moldovenesc. Părintele paroh, preotul Moroșan Dumitru, a dat citire materialului pregătit cu acest prilej, intitulat „Îngrijirea bolnavilor, datorie morală și binecuvântare (Matei 25, 34-46)”, din care cităm: „Noi, creștinii, purtăm numele lui Hristos. Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune imperativ: Tu ești creștin spre a imita pe Hristos și a te supune poruncilor Lui. Privește, deci, ce a făcut acest model divin… Fă și tu asemenea, după puterea ta. Domnul Hristos ne îndeamnă nu numai cu cuvântul, ci și cu fapta: A străbătut Iisus toată Galileea învățând în sinagogile lor și propovăduind Evanghelia Împărăției și tămăduind toată boala și toată neputința în popor (Matei 4, 23). Cu atât mai mult noi, preoții, dar și toți credincioșii ortodocși, avem obligația de a cerceta pe cei bolnavi, ori de câte ori este cazul”. „Mila, ca expresie concretă a filantropiei, reprezintă mijlocul prin care Dumnezeu preface egoismul din om, în iubire față de aproapele, pentru ca acesta să poată intra în Împărăția Cerurilor. Aceasta cu atât mai mult cu cât, la Judecata din urmă, dobândirea Împărăției este condiționată de atitudinea celor aflați în suferință. La această Judecat, ne arată Sfântul Vasile cel Mare: nu este osândit tâlharul, ci cel care nu și-a împărțit averile, adică nu și-a manifestat mila față de cei în nevoie”.
Expunerea a fost urmată de luări de cuvânt ale preoților prezenți, care au apreciat materialul pregătit, felicitându-l pe părintele paroh. De asemenea, au adus în discuție mai multe aspecte întâlnite în pastorație, mai ales prezența multor feluri de boli și suferințe, în rândul oamenilor contemporani, suferințe de care mulți oameni nici nu vorbesc, ducându-și crucea în taină. Alții dimpotrivă, sunt greu încercați și sufletește, nu mai au răbdare. Este o cruce grea și să fi bolnav, dar și să lucrezi în domeniul îngrijirii celor bolnavi. Concluziile au fost formulate de părintele protopop, care a vorbit despre nevoia de implicare comunitară la ameliorarea suferinței celor bolnavi. Suferința se amplifică atunci când este însoțită de singurătate și de sentimental de abandonare. Atunci însă când cei bolnavi au alături pe cei din familie, sau alți cunoscuți care fac eforturi în actul de îngrijire, și suferința este piurtată mai ușor, ca o sarcină a cărei greutate se împarte la mai mulți.
La final, coordonatorul cercului zonal părintele Negură Dan Dumitru a concluzionat întâlnirea, mulțumind tuturor celor prezenți pentru participare și interesul arătat față de activitatea lunară a cercului pastoral.
CERCUL PASTORAL NR. 8
„Sf. Ier. Spiridon”
Vineri, 26 aprilie, Parohia „Sf. Ilie”, Izvoarele Sucevei I, a fost gazda unei noi întâlniri a cercului pastoral „Sf. Ierarh Spiridon”, din zona Fundu Moldovei – Izvoarele Sucevei, cerc coordonat de părintele Horga Alexandru, preot paroh la parohia Breaza II. De dimineață, părintele paroh, Ardelean Valentin Petru, a săvârșit Liturghia Darurilor Înaintesfințite, la care au participat numeroși credincioși din parohie, împărtășindu-se cu Sfintele Taine. În continuare, de la ora 12, conform programului anunțat, s-au alăturat preoții din cercul pastoral zonal, care au săvârșit Taina Sfântului Maslu, sub protia părintelui protopop, Goraș Aurel. După săvârșirea Sfintei Taine, părintele protopop, a rostit un cuvânt de învățătură, în care a vorbit despre importanța comuniunii credincioșilor, potrivit cuvintelor Mântuitorului: Unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu, în mijlocul lor (Matei, 18, 20). Rugăciunea împreună este important și pentru vindecarea de boli, după cum auzim la Sfântul Maslu: Rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va ridica (Iacob 5, 15). În cuvântul său, părintele a felicitat pe toți cei prezenți pentru că au venit în număr mare într-o zi de lucru, arătând dragostea lor față de Biserică și dorința de a se ruga împreună pentru a primi binecuvântare de la Dumnezeu, mai ales în această perioadă a Postului Mare.
A luat apoi cuvântul părintele paroh, Ardelean Valentin Petru, care a mulțumit celor prezenți, preoți și credincioși, pentru că au răspuns invitației. Totodată, a anunțat și programul liturgic pentru următoarele zile. A urmat binecuvântarea credincioșilor cu untdelemn sfințit.
În a doua parte a întâlnirii, părintele paroh a susținut referatul intitulat „Suferința omului modern (depresie, deznădejde, adicții, avariție, etc) și mijloacele necesare pentru tratarea acestuia”, din care cităm următoarele idei: „Având în vedere egocentrismul care adeseori îl caracterizează, omul modern tinde să se îndepărteze de semeni, axat fiind pe propriile dureri și nevoi. Iar însingurarea este o cauză (pe lângă mândrie) a bolilor sufletului, declanșând o reacție în lanț, descrisă astfel de Dostoievski: Astăzi, fiecare om tinde să se întristeze tot mai mult de cei din preajmă, căutând în sine tot ce-i poate da viața din plin și, cu toate strădaniile lui, nu numai că nu izbutește să priceapă sensul adevărat al vieții, dar până la urmă ajunge la un fel de sinucidere. În loc să se cunoască pe sine și să deslușească rostul său pe lume, rămâne un izolat. Iar această izolare nu se limitează doar la semeni, ci se extinde de multe ori și în relația cu Dumnezeu. Chemarea supremă a omului este să ajungă la semănarea cu Creatorul său, iar îndepărtarea de Acesta duce, cu siguranță, la un dezechilibru interior. Împărăția lui Dumnezeu este în noi (Luca 17, 21) și, prin urmare, conform Sfântului Sofronie Saharov, cauza suferinței sufletești și esența păcatului nu constă în încălcarea unor norme etice, ci în întristarea de la veșnica dumnezeiasca viață, ce apentru care omul a fost făcut, și către care este chemat în chip firesc sau, altfel spus, prin însăși firea sa”.
După expenerea referatului, părintele coordonator al cercului zonal, l-a felicitat pe părintele paroh, în numele membrilor cercului pastoral zonal, pentru materialul pregătit cu multă seriozitate, prin care cei prezenți au primit multe subiecte de reflecție, necesare mai bunei cunoașteri interioare, pentru vindecare sufletească.
Concluziile întâlnirii au fost formulate de către părintele protopop.
Intâlnirea s-a încheiat prin intonarea imnului „Cuvine-se cu adevărat”, dedicat Maicii Domnului.
A consemnat, arhid. Norocel Bogdan
[1] Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre preoție, EIBMBOR, București, 1987, p. 126.
[2] Pr. Prof. Ioan Buga, Pastorala, Editura Internațional Scorpion, București, 1992, p. 47.
[3] Ștefan Mărculeț, „Îndrumările Sfântului Andrei Șaguna privind pastorația bolnavilor”, în ZIARUL LUMINA, miercuri, 21 februarie, 2024, p. 9.
