Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat, cu respectarea tuturor măsurilor sanitare, în luna noiembrie întâlniri ale cercurilor pastorale.
Cercul Pastoral nr. 1
„Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți”
La sugestia și cu binecuvântarea Înaltpresfințitului Părinte CALINIC, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, întâlnirile clericilor din cele cinci cercuri pastorale ale Protopopiatului Rădăuți s-au desfășurat luna aceasta într-un mod mai deosebit față de celelalte de până acum și anume în sistem on-line, cu ajutorul serviciului de conferințe ZOOM – una dintre cele mai importante aplicații software de conferințe video de pe piață. Astfel, membrii Cercului Pastoral Misionar nr. 1, așezat sub patronajul Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuți și coordonat de către părintele Prelipcean Nelu-Angel, s-au alăturat discuției prin Zoom Meeting, luni, 15 Noiembrie. Ședința a fost precedată de rostirea rugăciunii Împărate Ceresc apoi a urmat meditația cu titlul „Sărbătorile religioase și patriotice – între trăire și formalism” și a fost susținută de către Părintele Vega Ioan Cătălin, coslujitor la Parohia Sf. Cuv. Parascheva din Rădăuți.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
Să vorbeşti despre impactul spiritual dăruit de o sărbatoare astăzi, este o mare provocare mai ales că prin trecerea timpului, sensul acestui cuvânt a suferit modificări şi goliri de conţinut. De aceea sărbătorile religioase şi patriotice pot fi văzute foarte diferit în funcţie de asumarea şi raportarea fiecăruia la acestea, printr-o trăire deosebită sau printr-un formalism făţarnic. Sărbătorile sunt practicate şi respectate în toate religiile şi am putea spune că ele apar odată cu manifestarea sentimentului religios. Ele au avut întotdeauna un rol important în viaţa oamenilor. Fiecare popor are cultura şi sărbătorile lui, determinate de istorie, filosofia de viaţă, credinţă, etc. În general, sărbătorile au un scop întreit, care motivează existenţa lor:
– sărbătorile dau viaţă trecutului, comemorând lucruri marcante ce au schimbat istoria persoanei sau a unei comunităţi şi de a aduce în prezent momentele glorioase petrecute cândva. Aşa se face că zilele în care au avut loc evenimente foarte importante în trecut, devin sărbători pentru prezent, încercând să recunoaştem în felul acesta importanţa acelor evenimente, dar şi să cinstim memoria lor. Ziua Independenţei, ziua nunţii, zilele de naştere ale copiilor, toate acestea redevin realităţi o dată pe an. În timpul sărbătorilor, oamenii trăiesc gloria unor evenimente conservate în memoria lor, încercând să le dea viaţă.
– sărbătorile dau frumuseţe prezentului, prin faptul că aduc o atmosferă în care adună oameni ce nu s-au văzut de mult, creeză emoţie, bucurie, aducând comuniune şi alinare în familie şi comunitate. Ele devin nişte puncte de reper pentru existenţa noastră, marcând în timp clipele de repaus şi bucurie.
– sărbătorile dau motivaţie viitorului, prin faptul că ne orientează viaţa şi ne-o aşează în normalitatea de a o trăi în funcţie de repetarea lor. Eroismul, sacrificiul, iubirea de aproapele manifestată cândva de generaţiile trecute, devin repere care obligă generaţia prezentă. De pildă, ziua independenţei unui popor îl motivează să păstreze acea independenţă în viitor, indiferent de preţul plătit. Sărbătorile pot fi naţionale, sociale, religioase, familiale, etnice, însă întotdeauna ele dau viaţă trecutului, bucurie prezentului şi motivaţie viitorului, a menționat părintele Ioan Cătălin Vega.
Au urmat discuții pe marginea temei și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:
- Cea mai grea parte a lucrării este aceea de a scoate la lumină intensitatea, trăirea atunci când participi la o sărbătoare religioasă sau închinată eroilor. Sfinţii Părinţi participanți la Sinodul I Ecumenic încă mai purtau pe trupuri rănile pricinuite de anii de persecuţii ce le-au îndurat. Cu ce dragoste, cu ce fermitate au apărat credinţa: ,,din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău”, (Luca 10, 27).
- Modelul de jerfă al lui Hristos s-a perindat prin veacuri prin fiecare martir, prin fiecare sfânt, schimbând răutatea acestei lumi. De la Crucea lui Constantin cel Mare, semnul prin care el a învins întunericul păgânismului şi cei ce au murit pentru apărarea ţării, în lagăre şi în închisori şi-au dat viaţa pentru aproapele şi pentru neam. „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi”, (Ioan 15, 12-13).
- Cine trăieşte Sfânta Liturghie ca o bucurie a Împărtăşirii cu Hristos, îşi asumă şi Jertfa lui Hristos, prin iubirea şi jertfa faţă de aproapele şi de neam, trăieşte sărbătorile naţionale ca o extensie a celor religioase – nu doar comemorează şi îşi aduce aminte – simte dragostea Lui Hristos, Cel ce şi-a dat viaţa pentru păcatele noastre şi cea a înaintaşilor noștri.
În cadrul discuțiior, părintele protoiereu Ionel Constantin Maloș l-a prezentat pe noul membru al cercului pastoral – părintele Neștian Adi Andrei, fost slujitor în Germania, în prezent coslujitor la Parohia Sf. Proroc Ilie Tesviteanul din Rădăuți. La final, părintele misionar protopopesc Ilie Molea a mulţumit părintelui Ioan Vega pentru susținerea referatului precum și celorlalți preoți pentru participare.
Cercul Pastoral nr. 2
„Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul”
Preoții din Cercul Pastoral Misionar nr. 2, așezat sub patronajul Sfântului Cuvios Ioan Iacob Hozevitul, coordonat de părintele Lupăștean – Barfă Bogdan, s-au reunit vineri, 12 noiembrie, în format on-line, cu ajutorul platformei de conectare ZOOM. Părintele Ilincăi Ioan Eugen de la Parohia Sf. Nicolae din comuna Iaslovăț a fost cel care a susținut meditația intitulată „Sărbătorile religioase și patriotice – între trăire și formalism”. Înainte de prezentarea meditației, părinții au rostit rugăciunea „Împărate Ceresc”.
Din cuprinsul prelegerii cităm următoarele aspecte:
Sărbătorile sunt zile anumite din cursul anului bisericesc, închinate fie amintirii unor fapte din istoria sfântă, fie cinstirii lui Dumnezeu sau a unora dintre sfinţi. Ele se deosebesc de celelalte zile prin aceea că noi, creştinii, încetăm ocupaţiile obişnuite şi mergem la biserică pentru a lua parte la slujba dumnezeiască prin care prăznuim sărbătorile. În calendarul bisericesc de perete, pe care fiecare creştin îl are în casa sa, zilele de sărbătoare se cunosc pentru că sunt scrise cu roşu şi sunt însemnate cu o cruce roşie înainte. Sărbătorile sunt orânduite pentru ca să dăm odihna trupului şi totodată să ne îngrijim în chip deosebit de cele ale sufletului.
În fiecare comunitate creştină zilele de sărbătoare au ocupat şi ocupă un loc important în ierarhia vieţii duhovniceşti, pentru că acestea sunt zile închinate pomenirii evenimentelor iconomiei dumnezeieşti şi a sfinţilor săi. Orice creştin este gata să respecte aceste sărbători cu nelucrarea, pentru a avea timp a se ruga acasă şi la biserică, a citi cărţi bisericeşti, a face fapte bune etc., iar nu să lenevească şi să se dedea la păcate.
În experiența lor, pustnicii ne dau mărturie despre faptul cum ar trebui să cinstim zilele de sărbătoare. Ei spun că trebuie să ieșim din captivitatea lumii, pentru a ne bucura de înțelesurile cele dumnezeiești. Doar părăsind experiența plăcerilor senzoriale, ne adecvăm sensurilor mai înalte ale vieții și înțelesurilor lor mai cuprinzătoare: „Pe măsură ce gândurile lumii ți se împuținează în minte, scrie Sfântul Isaac Sirul, ți se deschide o ușă care duce la bucuria în Domnul”. „Fără liniştea interioară, scrie Petru Damaschinul, nu putem cunoaşte, din cele cântate şi citite, puterea şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu”. Întrevedem aici de ce înțelesurile înalte legate de viață și de lume, de sensul existenței, de incredibilul adevăr de credință, de eroi, de neam și de țară sunt receptate cu greu. Ele au nevoie de o dispoziție specială, de o stare mai puțin tulburată, de îndepărtarea de vârtejul senzorial al lumii.
Au urmat discuții pe marginea temei discutate și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:
- Prin faptul că Îl sărbătorim pe Dumnezeu, în cele din urmă ajungem şi noi să fim buni. Nu poate să existe fericire duhovnicească acolo unde nu este bunătate. Acest lucru ne spune că nu avem cum să ne bucurăm şi să fim fericiţi de sărbători dacă nu ajungem la bunătatea duhovnicească.
- Bunătatea est e un lucru pe care îl sărbătorim în orice sărbătoare creştin- ortodoxă şi trebuie să ştim că într-un anume sens bunătatea este un lucru care defineşte viaţa noastră şi tot ceea ce însemnă ea. Trebuie să fim buni şi acest lucru nu numai accidental ci trebuie ca firea noastră să devină bună. Acest lucru este fără nici o îndoială o etapă superioară la care poate ajunge un om. Trebuie să dorim să fim oamenii duhovniceşti fiindcă numai în acest fel vom putea ajunge să permanentizăm ceea ce este şi modul în care se manifestă viaţa duhovnicească în noi.
- Preotul creştin ortodox trebuie să dea dovadă de foarte mult tact duhovnicesc atunci când vine vorba de sărbătorile creştin-ortodoxe. El trebuie să ştie cum să îi atragă pe oameni la viaţa duhovnicească şi să le explice de ce sărbătoarea creştin-ortodoxă poate să devină un timp al fericirii duhovniceşti.
În cadrul discuțiilor purtate pe marginea temei, părintele coordonator Bogdan Lupăștean a precizat câteva aspecte legate de modul creștinesc de cinstire a sărbătorilor religioase și a celor civile. În încheiere, părintele misionar protopopesc Ilie Molea a adus mulțumiri și aprecieri verbale părintelui Eugen Ilincăi pentru susținerea meditației, totodată mulțumind și celorlalți preoți pentru participare.
Cercul Pastoral nr. 3
„Sfântul Ierarh Petru Movilă”
În data de 11 noiembrie, a avut loc întâlnirea on-line a preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 3 din Protopopiatul Rădăuți, așezat sub patronajul Sfântului Ierarh Petru Movilă – Mitropolitul Kievului și coordonat de părintele Cosmin Cucu.
După rostirea rugăciunii începătoare „Împărate Ceresc”, a urmat meditația cu titlul: „Sărbătorile religioase și patriotice – între trăire și formalism”, care a fost susținută de către părintele Cîrstean Ioan Petru, parohul bisericii Nașterea Maicii Domnului din satul Gropeni, comuna Bălcăuți. În prelegerea sa, părintele a subliniat faptul că tema analizată are un mesaj implicit: formalismul este o deformare, o alterare subtilă și de nedorit a Adevărului, o îndepărtare de Adevăr și de Cale. Ținând cont de acest aspect, părintele s-a străduit, și spunem noi că a și reușit, să facă o expunere cât mai puțin formală, bazată pe sistematizarea și analiza conceptelor de trăire și de formalism, la nivelul pe care situația îl permite, desigur.
Din cuprinsul meditației, cităm următoarele aspecte:
„Primul gen de trăire a fost cel de obște. Lângă Hristos, trăirea momentului era în esență o stare de comuniune desăvârșită. Aceasta este, de fapt, și reperul nostru interior. Conștient sau inconștient, când ne analizăm intensitatea bucuriei unei sărbători o facem în lumina stării de comuniune. Dacă acest aspect este imperfect, însuși sentimentul de sărbătoare este compromis. Aici putem încadra și emoțiile profunde, emanații ale istoriei neamului nostru, respirări ale părinților, bunicilor și strămoșilor noștri. Fac referire în mod special la bunici și la părinții noștrii pentru că ei sunt cei care ne-au transmis inimă la inimă frânturi cutremurătoare ale vieții de dinaintea noastră. Ei, învăluiți în aura iubirii de țară, a experiențelor – nu întotdeauna eroice și care pot fi povestite în public – au înțeles și ne-au mărturisit singura modalitate de a rezista presiunii vremurilor: sentimentul patriotic și credința ortodoxă. Ei sunt cei care au făcut ca sărbătoarea neamului și a Bisericii să fie esențială pentru noi”, a menționat părintele Ioan Petru Cîrstean.
Abordând problema formalismului, autorul a evidențiat câteva aspecte care îl apropie de noțiunea de formă-structură, ceea ce îl face oarecum scuzabil în anumite conjuncturi: „Într-adevăr, definiția formalismului ne spune că reprezintă o atitudine care acordă importanță exagerată formei în detrimentul conținutului. Printr-o analogie un pic forțată, ar fi lucrarea Martei care înlătură lucrarea Mariei. Formalismul la care suntem obișnuiți să ne gândim exclusiv ca la o dâră a relației noastre cu aproapele și deci cu Dumnezeu, asimilându-l cu forme golite de sens, sau mai rău, așa cum spunea Mântuitorul – morminte vopsite pe dinafară și înăuntru pline cu necurății – ar putea avea și o conotație să zicem… de neevitat… în condițiile vieții secularizate. Acest aspect, pe care numai sfinții și trăitorii veritabili îl pot depăși, avem noi menirea și dorința de a-l aduce în zona folositoare, de creștere și luminare sufletească”, a mai punctat părintele Ioan.
Au urmat discuții pe marginea temei și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care amintim:
- Bucuria învierii copilei lui Iair, aceasta este sărbătoarea ortodoxă. Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, arhiepiscopul nostru are o definiție minunată a sărbătorilor: DARURI ALE ÎNVIERII. Sărbătorile noastre izvorăsc din Înviere și apoi ne dau să mâncăm după ce am înviat din morți. Toți suntem copii la sărbătorile Bisericii. Avem bucuria copilăriei, ne întoarcem în copilărie.
- Biserica Ortodoxă Română este totuna cu viața neamului nostru. Nici chiar regimul comunist nu a putut demola suflul creștin, aici în patria noastră. Părintele Dumitru Stăniloae, în opera Ortodoxie și naționalism (pag. 59) scrie: „Ortodoxia nu e făcută să strălucească în vidul absolut sau să se odihnească veșnic în sine, ci, cu toată neschimbarea dogmelor sale, ea inundă în suflete și lumina ei produce în mintea și în inima credincioșilor anumite efecte care se răsfrâng în manifestările de cultură, de muncă, de raporturi sociale ale grupului etnic care îi aderă”.
- Bunul-simț, echilibrul, adierea Tainei sunt prezente și caracterizează bucuria sărbătorii naționale. Prin filtrul Bisericii, forma sprijină trăirea. Formalismul care este un pericol real, în lipsa adierii Duhului Sfânt, se estompează, devenind un cadru de susținere a trăirii, devine un element al rânduielii, al așezării.
Părintele Constantin Galeriu afirmă: „Odrăslită prin și din sângele lui Hristos pe cruce, Biserica se naște din Duhul Sfânt la Cincizecime și intră vizibil în istorie”. În urma acestui citat am putea spune că sărbătorile Bisericii sunt picături transfigurate din acest Scump Sânge, icoane ale Cincizecimii, iar sărbătorile naționale, anamneze ale marilor momente ale României, sunt aceleași picături de Sfânt Sânge vizibil intrate în istoria neamului nostru.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Ilie Molea, a mulţumit părintelui Ioan Petru Cîrstean pentru susținerea meditației, apreciind verbal efortul și studiul amănunțit al întocmirii referatului, precum și celorlalți preoți pentru participare.
Cercul Pastoral nr. 4
„Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul”
În data de 10 noiembrie 2021 a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 4, în format on-line, așezat sub patronajul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul, coordonat de părintele Traian Molea.
Întâlnirea a debutat cu rugăciunea „Împărate Ceresc” apoi a urmat meditația intitulată „Sărbătorile religioase și patriotice – între trăire și formalism” și a fost susținută de către părintele Botezat Daniel, coslujitor la Parohia Naștrea Maicii Domnului din comuna Frătăuții Noi.
Din cuprinsul referatului, cităm următoarele aspecte:
Sărbătorile religioase nu sunt doar momente de comemorare, ci și zile de sfințire a sufletelor si trupurilor noastre prin participarea creștinilor la Sfanta și Dumnezeiasca Liturghie: „Cel ce trăiește întru dreptate și în lucruri bune, cu toate că nu va fi sărbătoare, dar el sărbătorește, dobândind dulceața cea curată de la conștiința sa. Iar cel ce se hrănește cu păcatul și cu răutatea și știe întru sine multe rele, cu toate că va fi praznic, este lipsit de praznic mai mult decât toti. De aceea, ne este cu putință să prăznuim în toate zilele, de vom voi, de ne vom sili la fapta bună și de ne vom curăți conștiința noastră”, ne îndeamnă Sfântul Ioan Gură de Aur.
Trăind într-o lume din ce în ce mai secularizată, se pot observa cu ușurință derapajele periculoase pe care le suferă credința noastră: de la trăirea autentică duhovnicească pe care trebuie să o simțim la orice sărbătoare se alunecă foarte insesizabil spre un formalism religios. Cu multă durere în suflet, noi slujitorii Bisericii, observăm cum Sfintele Sărbători (Praznice Împărătești, hramuri, Sfinți, Sărbători naționale libere) sunt folosite de mulți dintre credincioșii ortodocși ca un prilej aproape numai pentru distracție: îmbuibarea pântecelui cu multă mâncare și băutură în exces, chefuri, bâlciuri, concerte de muzică, city-break-uri peste mări și țări exotice, etc. În toate cele de mai sus enumerate, problema în sine nu o constituie întâlnirea cu membrii familiei, mâncarea sau băutura, ci transformarea acestora într-un soi de idol.
Lipsa lui Dumnezeu din formalismul religios al sărbătorilor este demonstrat prin faptul că oamenii nu sunt cu adevărat fericiți și impăcați, deși, ca un paradox, din punct de vedere trupesc, ar avea toate motivele. De exemplu, aceeași oameni care așteptau cu nerăbdare sărbătorile se plâng de banii cheltuiți, de oboseală, de indigestie, etc. Știm că mai ales în perioada marilor sărbători, UPU este plin de oameni – confrați de-ai noștri care au facut abuz de mâncare, băutură, supradoze, victime ale diferitelor tipuri de agresiuni casnice sau, și mai rău, de tentative de suicid din cauza singurătății care degenerează în depresie. Toate aceste consecințe nefericite dovedesc încă o dată veridicitatea spuselor Mantuitorului: „cine nu adună cu Mine risipește și cine nu este cu Mine este împotriva Mea”, (Matei 12, 30) și că omul este o ființă duală, nu este numai trup ci este și suflet, nu numai trupul are nevoie de hrană ca să nu moară, ci și sufletul, iar hrana acestuia este Hristos prin Sfanta Împărtășanie, rugăciunea, postul, metaniile, privegherea, milostenia.
Adevărata prăznuire a sărbătorilor religioase izvorăște dintr-o relație vie și personală cu Dumnezeu și cu aproapele, având în centru Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie – taina care aduce bucuria și pacea cea adevărată si nu cea mincinoasă de la oameni sau lucruri omenești.
Discuțiile au fost dirijate de către părintele protoiereu Ionel-Constantin Maloș, secondat de misionarii protopopești și de coordonatorul cercului pastoral. Pe marginea temei discutate, s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:
- Cântecele și poeziile patriotice, frumoasele haine tradiționale cu care creștinii se împodobesc la sfintele sărbători, scenetele teatrale cu caracter religios, diferitele festivaluri de datini și obiceiuri strămoșești, pelerinajele și vizitele pe la mănăstiri, biserici vechi și muzeele acestora, drapelul național, etc., ar putea aprinde și reaprinde dragostea de Dumnezeu și de țară în inimile copiilor și ale noastre, ale tuturor.
- „Un popor care nu își cunoaște istoria și eroii, e ca un copil care nu își cunoaște părinții”, spune Nicolae Iorga. În privința trăirii autentice a sărbătorilor religioase și patriotice, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul afirma la Mănăstirea Putna, cu prilejul comemorării a 150 de ani de la Prima serbare a românilor de pretutindeni, urmatoarele: „O unitate națională nu se decretează, ci se cultivă și se constată, apoi, într-un firesc al lucrurilor. Nu se impune de sus, ci se construiește de jos și întreolaltă. Nu se proclamă festiv, demagogic și politicianist, ci se zidește cu sinceritate, jertfă de sine, curaj și credință. Le avem pe acestea din urmă? Atunci suntem pe drum bun. Ne lipsesc ori de abia pâlpâie în noi credința, curajul, altruismul și sinceritatea? Atunci mai avem de lucrat în duhul și inima de unde purcede lucrarea unității. Căci la ce unitate la scară largă mai pot visa dacă dezbinarea e aici, lângă mine, între vecini, între rude?”.
- Sfântul Tihon din Zadonsk afirmă: „Creştinul despărţit de Hristos pierde trăirea duhovnicească şi sufletul lui secătuieşte”. Din spusele acestea învățăm că pe cei pe care îi vrem mâine să fie vrednici trăitori ai unei vieți duhovnicești autentice și cu dragoste față de neam și țară, trebuie să-i aducem începand de azi la Hristos și să-i creștem în Biserica noastră strămoșească.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Ilie Molea a mulţumit părintelui Daniel Botezat pentru alcătuirea și susținerea meditației precum și celorlalți preoți pentru participare, totodată anunțând și tema următoarei ședințe a cercului pastoral.
Cercul Pastoral nr. 5
„Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”
Ședința preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 5 din Protopopiatul Rădăuți, așezat sub patronajul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și coordonat de părintele Mihalescu Florin, a avut loc în data de 09 noiembrie 2021, în format virtual, cu ajutorul rețelei de conectare Zoom.
Părinții care alcătuiesc acest Cerc Pastoral s-au bucurat de prezența Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților – cel care a binecuvântat întâlnirea, în urma rugăciunii „Împărate Ceresc”. După cuvântul de început al Preasfințitului, s-a ținut meditația cu același titlul ca și a celorlalte cercuri pastorale din protopopiatul nostru și anume „Sărbătorile religioase și patriotice – între trăire și formalism”, meditație susținută de către părintele Cucerca Ștefan, parohul Bisericii Sfinții Apostoli Petru și Pavel din satul Gura Putnei, comuna Putna.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
Sărbătorile au un rost comemorativ sau aniversar. Ele sunt destinate să întrețină de-a lungul vremii, în conștiința generalităților de credincioși, amintirea momentelor sau faptelor memorabile și a persoanelor sfinte, vrednice de aducere aminte și de cinstire, din istoria sfântă a mântuirii, pentru ca ele să nu fie date uitării. Unele dintre sărbători ne duc însă cu gândul nu numai la fapte din trecut, ci și la cele ce vor fi în viitorul îndepărtat, cum este Duminica Înfricoșătoarei Judecăți. Sărbătorile au și un sens eshatologic, ele reprezentând nu numai memoria Bisericii, ci și așteptarea ei, nădejdea și anticiparea împlinirii făgăduinței divine. Dar amintirea sfintelor persoane și evenimente este pentru noi și un prilej de a ne exprima, totodată, sentimentele de bucurie sau de întristare, pe care ni le prilejuiesc, și de recunoștință, de admirație, de respect și de cinstire, pe care le nutrim pentru ele; sărbătorile au deci un rost latreutic, fiind și prilejuri și forme de expresie ale cultului de adorație și de venerație sau mijloace de a preamări pe Dumnezeu și pe sfinți.
Patriotism înseamnă dragostea faţă de ţară/popor. Pentru unii patriotismul este totul. Pentru alţii este ceva desuet. Patriotismul ar trebui să facă parte din cultura fiecărui om; el trebuie însă înţeles şi exprimat corect, pentru a nu aluneca nici în fundamentalism şi obsesie, nici în desuetudine. La o analiză atentă se poate observa că patriotismul este legat de o stare emoţională, şi anume dragostea. O stare emoţională are mai multe componente: trăirea subiectivă; cogniţiile asociate; comportamentele efectuate şi posibilele reacţii psihofiziologice. Trăirea subiectivă se referă la ceea ce simţim emoţional. Acestă simţire provine adesea din gândurile, comportamentele şi reacţiile noastre psihofiziologice. Gândurile patriotice trebuie să exprime valorile unui popor şi grija faţă de acesta. Într-un patriotism modern, gândurile patriotice trebuie să fie raţionale, exprimând flexibil, dar ferm, valorile unui popor, fără a ofensa însă valorile altor popoare. Atunci când valorile sunt exprimate iraţional, rigid, şi ofensator la adresa altor popoare, vorbim de fundamentalism, nu de patriotism. Comportamentul patriotic trebuie, de asemenea, să fie unul congruent cu valorile unui popor. Aşadar, comportamentul de care dăm dovadă trebuie să exprime valorile noastre, fără însă a afecta valorile altor popoare.
Au urmat discuții pe marginea temei discutate și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:
- Persoanele sfinte pe care le sărbătorim sunt pentru noi pilde, modele sau exemple și imbolduri spre virtute și spre desăvârșirea noastră în viața religios- morală. Cu alte cuvinte, sărbătorile au și un rost pedagogic, instructiv sau educativ; ele constituie o școală a vieții creștine, un mijloc de cultivare și promovare, a virtuților morale, a evlaviei și a iubiri de Dumnezeu și de oameni, pe care sfinții au întruchipat-o în gradul cel mai înalt.
- Fiecare, acolo unde suntem, prin gesturi simple, putem fi patrioţi, să ne facem bine treaba acolo unde suntem şi să ne asumăm ceea ce suntem, cu bune – pe care trebuie să le dezvoltăm – şi cu rele – cu care trebuie să luptăm. Aşadar, patrioţii adevăraţi din această lume, dedicaţi ţărilor lor, nu sunt inamici, ci trăiesc diversitatea în unitatea care îi leagă. Iar în această schemă, patriotismul modern nu este nici fundamentalism periculos, nici desuetudine. Este ceva care îţi dă sens şi semnificaţie, contribuind astfel la o viaţă bine trăită.
- Formalismul apare atunci când se pune accent mai mult pe „partea dinafară” în detrimentul celei interioare. Când trăirea credinței se rezumă la formalism, acea trăire constă în jaf și răutate. Astfel, în locul dragostei apare ura, în locul iertării răzbunarea, în locul rugăciunii bârfa, ș.a. Atunci când un lucru este pornit din interior, din inimă, din pasiune, toate vor fi curate, toate acțiunile noastre vor fi bine intenționate, pentru că în interiorul unui creștin autentic locuiește Dumnezeirea în toată plinătatea prin Duhul Sfânt.
Discuțiile au fost dirijate de către Preasfințitul Părinte Damaschin. Printre altele, Preasfinția Sa i-a îndemnat pe preoții prezenți la ședință să acorde o deosebită atenție cuvântului pe care îl rostesc cu ocazia zilelor festive, mai ales că la astfel de momente participă diferite oficialități. Cuvântul să fie foarte bine alcătuit/documentat și să fim atenți să nu cădem în pericolul filetismului. De asemenea, părintele protopop Ionel-Constantin Maloș, a menționat câteva aspecte legate de modul de cinstire a sărbătorilor, aducând ca exemple unele activități desfășurate la nivelul parohiilor cu ocazia diferitelor zile comemorative din cursul anului: Ziua Eroilor, Ziua Bucovinei, Ziua Națională a României și altele.
La finalul ședinței, părintele misionar protopopesc Ilie Molea a anunțat faptul că următoarea ședință a cercului pastoral se va ține tot în sistem on-line, apoi a stabilit tema și data meeting-ului, încheind cu mulţumirea adresată părintelui Ștefan Cucerca pentru alcătuirea meditației și celorlalți preoți pentru participare.
A consemnat,
Arhidiacon Misionar Protopopesc
George Mironescu
