Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, coordonat de Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat, cu respectarea tuturor măsurilor sanitare, în luna martie întâlniri ale cercurilor pastorale.
CERCUL PASTORAL NR. 1
În data de 05 martie 2021, la Parohia Sfânta Cuvioasă Parascheva, păstorită de către pr. Prelipcean Nelu-Angel din Protopopiatul Rădăuți, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 1, așezat sub patronajul Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuți, coordonat de părintele paroh sus-numit.
După săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, a urmat meditația cu titlul: „Râduieli liturgice – rânduială, tradiție și inovații”, care a fost susținută de către părintele Zapotoțchi Mihai-Alexandru, coslujitor al Parohiei Sfântul Dumitru din Municipiul Rădăuți.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte: „Rânduielile liturgice reprezintă totalitatea ordonării și desfășurării slujbelor bisericești din fiecare zi, acestea având la bază canoanele și scrierile bisericești stabilite de Sfinții Părinți, conform celor transmise de la Sfinții Apostoli și Sfânta Tradiție. La baza rânduielilor liturgice stă cartea de căpătâi a Bisericii noastre, și anume Tipicul Sfântului Sava, cel care conține toată rânduielile pentru fiecare perioada a anului bisericesc, de la Octoih la Triod și Penticostar, alături de mineiele lunare de peste an și de felul în care se postește, se dezleagă la anumite alimente, toate coroborate având semnificație liturgică și duhovnicească. Aceste rânduieli liturgice se extind și la Sfintele Taine săvârșite în biserică, de la mărturisirea si dezlegarea păcatelor până la Sfânta Împărtășanie, Sfântul Maslu, Taina Botezului, Taina Cununiei și a Hirotoniei. Pornind astfel de la semnificația titlului, rânduiala este „faptul de a rândui”, fel în care se desfășoară o acțiune, un sistem de organizare statornicit sau impus, datină, obicei, regulă și liturgică. De aceea, în materie de practică liturgică, inovația este o abatere de la Tipicul sau regula de slujbă consfințită de cărțile de cult și de tradiția unanimă a Bisericii, o schimbare în textul rugăciunilor ori în ritual. Structura, forma şi conţinutul slujbelor s-au dezvoltat în timp. Apariţia unor elemente noi s-a făcut din necesităţi pastoral-misionare şi duhovnicești. Slujbele ortodoxe trebuie studiate în toată complexitatea lor, pentru a înţelege când, cum şi de ce a apărut un anumit element în slujbă, care este sensul lui primar. Instinctul de conservare, specific Ortodoxiei şi ortodocşilor, trebuie să nu fie transformat în fanatism şi atașament față de literă în defavoarea duhului.”
Au urmat discuții pe marginea temei discutate și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:
1. săvârșirea proscomidiei în fața credincioșilor cu scop catehetic;
2. ectenia celor chemați să fie rostită în cadrul Sfintei Liturghii;
3. uniformizarea cultului.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Ilie Molea a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 2
În data de 02 martie 2021, la Parohia Sf. Dumitru din satul Călinești Vasilache, comuna Dărmănești, păstorită de către pr. Divisevici Orlando Horațiu, din Protopopiatul Rădăuți, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 2, așezat sub patronajul Sfântului Cuvios Ioan Iacob Hozevitul, coordonat de părintele Lupăștean – Barfă Bogdan.
După săvârșirea Acatistului Sfântului Cuv. Ioan Casian, a urmat meditația cu titlul: „Rânduială, tradiție și inovație în cultul Bisericii”, care a fost susținută de către părintele paroh de la parohia menționată.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte: „Cultul divin este o exteriorizare a credinței. Cuvântul cult este de origine latină și derivă din forma de supin („cultum”) a verbului „colo, – ere”, care înseamnă: „a cultiva”, „a îngrji”, „a respecta”, „a adora”. În creștinism, cultul înseamnă, în general, orice formă sau act religios, menit sa pună pe om în legătură cu Dumnezeu, exprimând pe de o parte cinstirea sau respectul față de Dumnezeu iar pe de alta, mijlocind sfințirea omului sau împărtășirea harului dumnezeiesc. Într-un cuvânt comuniunea cu Dumnezeu, scopul suprem al religiei este însăși rațiunea de a fi a cultului. Aceasta este frumusețea ortodoxiei revelată în cultul ei, este funcția principală a cultului divin în viața Bisericii, aceea de a actualiza și prelungi peste veacuri opera mântuitoare a lui Hristos. Între problemele de mare actualitate care au frământat și mai preocupă încă pe teologii ortodocși este și aceea a înnoirii cultului sau a adaptării lui la cerințele lumii contemporane. Cât privește problema acomodării cultului la cerințele lumii contemporane, trebuie sa spunem că în Biserica Ortodoxă Română nu au apărut stări de criză. Este un lucru binecunoscut că atât credincioșii cât și slujitorii Bisericii noastre sunt foarte atașați de cultul divin si de formele lui. Există la poporul român, datorită religiozității sale înnăscute, o dragoste de biserică și de slujbe. Pe lângă scopul religios de satisfacere a unei nevoi sufletești, cultul divin, slujba din biserică, a avut rolul de a păstra unitatea sufletească a românilor și credința cea adevărată. Uniformitatea eclesială se poate vătăma din cauze diverse şi subiective, printre care: diversitatea influenţelor eterodoxe, particularităţi, practici şi uzuri cutumiare, ignorarea, neconsultarea şi nerespectarea voită a prevederilor tipiconale, uzitarea excesivă şi abuzivă a pogorământului tipiconal – „precum va vrea cel mai mare” – confuzia între slujbele cu arhiereu sau/şi diacon şi cea a slujbelor în sobor sau obişnuite, neînţelegerea rânduielilor tipiconale datorită lacunelor, neconcordanţelor şi neactualizării textelor. Cu toate acestea, se poate vorbi și în Biserica noastră de necesitatea unei înnoiri liturgice, nu în sensul de reformă sau structurare și scurtare a cultului, ci de o încercare de a răspunde unor nevoi sau chiar crize spirituale, provocate de influențele secularizante ale timpului nostru, de educația ateistă și de prozelitismul sectar desfășurat cu persistență în ultimul timp.”
Au urmat discuții pe marginea temei discutate și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:
1. preotul „să pună suflet” în tot ceea ce face;
2. să rămânem în „Duhul Adevărului”;
3. reînviorarea vieții liturgice; intensificarea catehezei mistagogice; reactivarea practicii împărtășirii dese, cu pregătirea necesară și cu spovedania și dezlegarea de păcate.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Ilie Molea a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
Cercului Pastoral Nr. 3
În data de 23 martie 2021, la Parohia Sfinții Apostoli din comuna Grămești, păstorită de către părintele Tcaciuc Tiberiu din Protopopiatul Rădăuți, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 3, așezat sub patronajul Sfântului Ierarh Petru Movilă-Mitropolitul Kievului, coordonat de părintele Cucu Cosmin.
După săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, a urmat meditația cu titlul: „Împlinirea și formarea preotului astăzi”, care a fost susținută de către părintele paroh Tiberiu Tcaciuc de la parohia sus-menționată.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte: „Cuviosul Dionisie, starețul român de la Colciu din Sfântul Munte Athos fiind întrebat ce ar trebui să aibă mai mult în vedere preotul astăzi și la ce anume trebuie să fie mai atent, a răspuns, zicând: «Preotul trebuie să se considere pe dânsul sfânt. Și ca să te consideri sfânt, trebuie să urmezi Sfinților Părinți, ca sub nici un motiv vreun creștin să nu găsească o neorânduială în preot. Ș-atuncea, preotul are spor mare, că dacă ceilalți văd că părintele e în regulă, își zic: „Da, așa e cum ne-o spus părintele, Dumnezeu vorbește din gura lui”, după cum și este adevărul. Dar dacă ei văd o slăbiciune oarecare la preot… Așa-i omenirea, că fie cât de multă lume, dacă preotu-i în uniformă, numai pe preot îl vede, fiindcă lumea-i îmbrăcată în alt mod»” (Starețul Dionisie – duhovnicul de la Sfântul Munte Athos, prolog de Arhim. Efrem, egumenul Sfintei și Marii Mănăstiri Vatoped, Sfântul Munte Athos, Editura Prodromos, 2009, p. 139). După cum ne spun Sfinții Părinți, preoția este mare și grea, fără îndoială, dar ea dă singură puteri și îndemn celui care știe și vrea să o slujească cu credință și cu toată vrednicia. Caracterul ei sfânt, pilda Celui care a instituit-o, și în numele Căruia este slujită, imensa nevoie de luminare, de îndreptare și de întărire sufletească ce au oamenii, spre a fi mântuiți, așa cum vrea Marele Preot care este Mântuitorul, răspunderea de foc ce stă asupra capului preotului, acestea toate obligă, strigă,
răscolesc, biciuiesc sufletul preotului conștient, îl cheamă la vrednicia și datoria sa de părtaș la lucrarea lui Hristos, care l-a cinstit cu această misiune și cu dar dumnezeiesc și care nu a cruțat nimic pentru a face binele mântuitor pentru oameni.
Au urmat discuții pe marginea temei discutate și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:
1. actul de frunte al slujirii preoțești este dragostea;
2. soția preotului – preoteasa – este și ea, la rândul ei, împreună-slujitoare cu Hristos, „jumătatea misionară” a preotului în parohie;
3. copiii care alcătuiesc familia preotului reprezintă „oglinda familiei” enoriașilor;
4. importanța modelelor în formarea preotului; sfințenia vieții preotului; dragostea preotului față de păstoriți; duhul rugăciunii care ar trebui să caracterizeze viața preotului.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Ilie Molea a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 4
În data de 25 martie 2021, la Parohia Nașterea Maicii Domnului din satul Costișa, comuna Frătăuții Noi, păstorită de către părintele Prelipcean Petru din Protopopiatul Rădăuți, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 4, așezat sub patronajul Sfântului Cuvios Daniil Sihastru, coordonat de părintele Molea Traian.
După săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, a urmat meditația cu titlul: „Rânduieli liturgice (rânduială/tradiție/inovație)”, care a fost susținută de către părintele paroh Petru Prelipcean.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte: „Slujiți Domnului cu frică și vă bucurați de El cu cutremur. Luați învățătură, ca nu cumva să se mânie Domnul și să pieriți din calea cea dreaptă…” (Psalm 2, 11-12). Mare este harul preoției. Mare, dar și înfricoșătoare este răspunderea preotului pentru împlinirea misiunii sale. Preotul lucrează taine pe care nici îngerii din cer nu le pot face: iartă păcatele oamenilor și îi împacă, pe aceștia, cu Dumnezeu, scăpându-i de chinurile iadului. Așadar, preotul trebuie să fie omul prin care vorbește Dumnezeu, iubește Dumnezeu, iartă Dumnezeu. Să fie omul lui Dumnezeu. Oficiul de liturghisitor al preotului este latura cea mai importantă a misiunii sale. Cred că se greșește atunci când preotului i se administrează mai multe sarcini administrative și sociale. Preoția nu este o slujbă de birou care se termină la capătul orarului zilnic. Preotul este un liturghisitor, un străjer credincios pentru păstrarea nealterată și neștirbită a credinței. Acest lucru ne obligă să înțelegem că rânduiala cultului divin public nu este un câmp de experiență pentru fiecare preot. Formele noastre de cult nu sunt rezultatul unor capricii trecătoare și nici efectul unor practici personale. Ele sunt moștenirea unor tradiții, aproape tot atât de vechi, cât și Biserica. De aceea, formele noastre de cult trebuie păstrate cu sfințenie. Orice inovație personală nu este altceva decât o profanare a cultului nostru ortodox. Inovațiile în cultul nostru ortodox și practicile necanonice, este de preferat să fie înlăturate cu desăvârșire, ca ceva cu totul nedemn de Sfintele Taine și de slujitorii conștienți ai lucrurilor sfinte. Creștinătatea ortodoxă are nevoie de slujitori credincioși, erudiți și nefățarnici, conștienți de faptul că eternul compromis „merge și așa” nu face altceva decât să altereze și cele ale credinței.”
Au urmat discuții pe marginea temei discutate și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:
1. inovațiile în cult pot fi înlăturate în timp, cu foarte mult tact pastoral;
2. preotul nu are autoritatea și binecuvântarea Sfinților Părinți să schimbe rânduiala slujbelor;
3. este foarte important ca la Sfintele Taine să se țină și un cuvânt de folos, inclusiv la slujba înmormântării; preoții să fie foarte atenți pentru a nu folosi dezacorduri în cadrul slujbei și a predicii; uniformizarea cultului.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Ilie Molea a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral precum și celorlalți preoți pentru participare, menționând și prezența în mijlocul nostru a Părintelui Lavric Florin – slujitor misionar la Capela Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din cadrul Serviciului Teritorial al Poliției de Frontieră Rădăuți.
CERCUL PASTORAL NR. 5
În data de 09 martie 2021, la Parohia Adormirea Maicii Domnului din comuna Bilca, păstorită de către părintele Calancea Ciprian Casian din Protopopiatul Rădăuți, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 5, așezat sub patronajul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, coordonat de părintele Mihalescu Florin.
După săvârșirea Acatistului Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia, a urmat meditația cu titlul: „Rânduieli liturgice (rânduială, tradiție, inovație)”, care a fost susținută de către părintele Ciprian Calancea de la parohia menționată anterior.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarelea specte: „Înainte de a vorbi despre rânduielile liturgice actuale este necesar să aprofundăm și să înțelegem principiile de evoluție ale cultului și mai ales sensul ortodox al noțiunilor de „rânduială”, „tradiție” și „inovație”. Fără o înțelegere dinamică și duhovnicească a acestor noțiuni, cultul riscă să fie perceput ca o sumă de rânduieli și texte liturgice «căzute din cer», iar ortodoxia – ca o fidelitate rigidă față de un trecut învăluit în mister. Rânduiala înseamnă faptul de a rândui, fel în care se desfășoară o acțiune, un sistem de organizare statornicit sau impus, datină, obicei, regulă liturgică. Perspectiva istorică, în pofida aparențelor moderne, prezintă inovația ca principiu fundamental al cultului, nu în sensul negativ, ci în sensul de creativitate și contextualizare orientată pe necesitățile pastoral-misionare ale prezentului având ca fundament tradițiile Bisericii. Structura, forma şi conţinutul slujbelor s-au dezvoltat în timp. Apariţia unor elemente noi şi dispariţia celor vechi s-a făcut din necesităţi pastoral-misionare şi duhovnicești, dar din totdeauna au existat şi încă există elemente care se săvârşesc în virtutea unei inerţii, fără ca sensul originar să fie cunoscut sau luat în seamă. Slujbele ortodoxe trebuie studiate în toată complexitatea lor, iar concluziile acestor studii, făcute cunoscute prin diferite cateheze şi metode de popularizare, pentru a înţelege când, cum şi de ce a apărut un anumit element în slujbă, care-i sensul lui primar şi, eventual, care au fost cauzele care au dus la deplasarea unor accente. Să învăţăm poporul, monahii şi clerul să aibă încredere în ierarhie, fără a critica sau „a se sminti” de orice diferență liturgică neconformă cu propriile obişnuinţe sau prejudecăţi. A face modificări sau adaptări în slujbe nu înseamnă în mod automat a trăda Ortodoxia, a fi „ecumenist” sau „protestant”, ci, în măsura în care urmăm vechilor principii ale reformelor liturgice, acestea înseamnă de fapt urmarea şi perpetuarea Tradiției vii a Bisericii, care nu este tot una cu tradiționalismul încremenit şi amorf al unora.”
Au urmat discuții pe marginea temei discutate și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, din care reținem:
1. preotul să nu modifice rânduiala slujbei;
2. să ținem rânduiala Sfinților Părinți; să nu cădem din rânduială;
3. înainte de Taina Mărturisirii, preoții să consulte Îndreptarul de Spovedanie pentru clerici.
La finalul ședinței, părintele misionar protopopesc Ilie Molea a stabilit de comun acord cu cei prezenți tema, data și locația următoarei ședințe a cercului pastoral-misionar, încheind cu mulţumirea adresată părintelui paroh pentru organizare și celorlalți preoți pentru participare.
A consemnat,
Diacon Misionar Protopopesc
Mironescu George