Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat, cu respectarea tuturor măsurilor sanitare, în luna iunie întâlniri ale cercurilor pastorale.
Cercul Pastoral nr. 1 Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți
~ zona Rădăuți ~
Întâlnirea membrilor Cercului Pastoral Misionar nr. 1, așezat sub patronajul Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuți și coordonat de părintele Prelipcean Nelu-Angel, s-a desfășurat marți, 14 Iunie 2022, la Capela Sfinții Doctori fără de arginți Cosma și Damian din cadrul Spitalului Municipal Rădăuți. Ședința a fost precedată de oficierea Acatistului Prea Sfântului Duh. După săvârșirea slujbei, a urmat meditația cu titlul: „Canonul de rugăciune al preotului și importanța acestuia”, care a fost susținută de către Părintele Negrea Bogdan Vasile. Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
Preoția este o mare vrednicie, așezată în lume de Hristos Însuși, Dumnezeu-Omul, ca oamenii să dobândească fericirea veșnică adică mântuirea. În Sfânta Scriptură găsim mai multe numiri, prin care cuvântul lui Dumnezeu, numește pe preoți: Îngerii Bisericii (Apocalipsa 1, 20), lumina lumii (Matei 5, 14), sarea pământului (Matei 5, 13), păstorii turmei lui Hristos (I Petru 5, 3), împreună lucrători cu Dumnezeu (I Corinteni 3, 9-10). Sfântul Ioan Hrisostom în cuvântul său despre preoție a zis: „preoția se săvârșește pe pământ dar este în rândul cetelor cerești și aceasta cu mare dreptate, că nu omul, nu îngerul, nu Arhanghelul, nu altă putere zidită, ci Însuși Mângâietorul a așezat această rânduială și ne-a încredințat-o, încă fiind cu trupul să ne închipuim slujba îngerilor”[1]. Din aceste cuvinte ale Sfântului Ioan avem certitudinea că preoților li s-a dat de către Dumnezeu o putere mult mai mare decât a îngerilor și au fost înălțați la o măreață slujire dumnezeiască. Astfel, slujitorii bisericești, printr-o bună pregătire teologică, bogată cultură generală, predispoziție permanentă spre slujire și înălțătoare formare duhovnicească, se pot ridica la vrednicia acestei chemări.
Viaţa de rugăciune a Mântuitorului constituie cel mai bun și mai motivant exemplu, atât pentru cler, cât şi pentru laici. Preotul care slăbeşte în rugăciune nu se va putea conforma deloc misiunii și slujirii preoţești, rugăciunea fiind, aşadar, un element fundamental al fiecărui om, pentru cleric constituind însă premiza, punctul de plecare în slujirea lui Dumnezeu. Fiecare preot ar trebui să ia aminte și să cunoască poruncile Domnului care pomenesc de rugăciune ca de o datorie preoțească. Rugăciunea nu trebuie să înceteze niciodată din viața preotului.
Au urmat discuții pe marginea temei și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:
- Preotul este dator să se roage cu timp și fără timp. Sfinții Apostoli, urmând exemplul Domnului, pomeneau de rugăciune ca de o datorie ce-i priveau în mod direct pe ei: „Iar noi vom stărui în rugăciune și în slujirea cuvântului”(Fapte 6, 4). Apostolul Pavel învăța pe ucenicul său, Timotei, episcopul Efesului și pe cei pe care-i păstorea: „Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceți cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii” (1 Timotei 2, 1), arătându-le că „aceasta este lucrul bun și primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru” (1 Timotei 2, 3).
- Preotul nu este „scutit” de canoane; el poate să nu-și facă pravila decât atunci când are de spovedit foarte mulți credincioși, dar și atunci rugăciunile pentru Sfânta Împărtășanie să le citească în mod obligatoriu[2].
- Orice rugăciune trebuie să fie susținută de o trăire creștinească de zi cu zi, adică de o permanentă atenție la împlinirea poruncilor lui Hristos. Altfel, Domnul răspunde rugăciunii noastre cu aceste cuvinte: „Și pentru ce Mă chemați: «Doamne, Doamne», și nu faceți ce vă spun?” (Luca 6, 46). Dacă suntem atenți la noi înșine, vom fi siliți să admitem că nu îndeplinim nici măcar o mică parte din ceea ce se cuvine. Înțelegerea acestui fapt nu trebuie să ne ducă la descurajare, ci la o conștientizare smerită a neputinței noastre. Și acesta este cu adevărat principalul lucru în orice pravilă de rugăciune: pocăința sinceră, atenția în rugăciune și încredințarea noastră totală în mâinile lui Dumnezeu. Preotul trebuie să se roage cât mai mult fiindcă rugăciunea aduce multă iubire sfântă în inimă, ne unește cu Dumnezeu cel Milostiv, ne ajută să vedem în fiecare om un frate și în fiecare frumusețe a creației un dar de la Dumnezeu. Rugăciunea ne ajută să înfruntăm greutățile vieții și să pregustăm încă din lumea aceasta lumina și bucuria învierii și a vieții veșnice.
Discuțiile au fost dirijate de către părintele Angel Prelipcean, coordonatorul cercului, dimpreună cu părintele misionar protopopesc Ilie Molea. La final, părintele misionar a mulţumit părintelui Bogdan Negrea pentru susținerea referatului precum și celorlalți preoți pentru participare.
Cercul Pastoral nr. 2
Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul
File de jurnal…
(16-17 iunie 2022)
Zilele de 16, respectiv 17 iunie a.c. au constituit pentru părinții membri ai Cercului pastoral ,,Sfântul Ioan Iacob Hozevitul”, zona Milișăuți-Arbore, Protopopiatul Rădăuți, o adevărată ,,gură de oxigen” întru comuniunea mâinilor împreunate în rugăciune smerită, cuminte și discretă.
Cunoscând prea bine că anul 2022 a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept ,,an omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului și an comemorativ al sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț”, ne-am propus ca întrunirea cercului nostru pastoral din luna iunie să se desfășoare într-un mod cu totul inedit, în cadrul unui pelerinaj de 2 zile în Ardeal, incluzând aici și Maramureșul istorico-voievodal.
După ce intențiile noastre i-au fost aduse la cunoștință Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, acesta a binecuvântat inițiativa misionară și, în consecință, a dat arhierească binecuvântare.
Astfel, în prima zi, în drumul spre Gherla, județul Cluj, am poposit pentru o clipită în lumea câtorva însemnate vetre monahale: Mănăstirea Piatra-Fântânele, punte între Ardeal și Bucovina, Mănăstirea Strâmba, Mănăstirea Cormaia, Mănăstirea Parva, Mănăstirea Salva, salbă de nestemate duhovnicești ale trăirii vieții monastice de pe valea Ilvelor.
Ca un arc temporal peste Carpați, bucuria noastră a fost deplină prin acceptul PC Părinte Paul Isip, protoiereu al Protopopiatului Gherla, Mitropolia Clujului, de a prezida întrunirea, în cadrul unui binevenit schimb de experiență, dimpreună cu preoții aparținând unui Cerc pastoral din Protopopiatul sfinției sale.
Am considerat potrivit ca mai întâi să ne salutăm prietenește cu frații preoți din Ardeal, îmbrățișându-ne unii pe alții în rugăciune, prin citirea ,,Acatistului Sfinților 40 de mucenici”.
Tema referatului, „Psalmul 142 în concepția stilistică a Mitropolitului Bartolomeu Anania”, susținut de Părintele Bogdan Lupaștean, Parohia Milișăuți, Protopopiatul Rădăuți, în incinta Memorialului Gherla (Mănăstirea Sfinții 40 de mucenici), edificat întru cinstirea martirilor din temnița comunistă, în după-amiaza zilei de 16 iunie, a fost menită să aducă în discuțiile și preocupările celor prezenți câteva puncte sinergico-edificatoare pentru relația graduală om – temniță – suferință – rugăciune – martiraj. Mai cu seamă că Omul despre care s-a făcut vorbire, Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania, al Clujului, cu toate că, smerit fiind, nu s-a socotit pe sine, stricto-sensu, un ,,om al rugăciunii”, a îndurat vreme de mai bine de 6 ani experiența traumatizantă a temniței, considerându-o un binecuvântat și îngăduit ,,pelerinaj” înspre piscurile rugăciunii și ale culturii. În continuarea alocuțiunii pr. Bogdan Lupaștean, pr. protosinghel Grigorie Benea, starețul sfântului locaș, un priceput martirolog, ne-a introdus, prin intermediul unui tur ghidat, în lumea plină de mister a temnițelor regimului trecut, de tristă amintire.
A doua zi a debutat la Mănăstirea Nicula, leagănul vieții monahale din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, unde am săvârșit dimpreună cu pr. protoiereu Paul Isip, slujba parastasului pentru vrednicii de pomenire arhierei: Înaltpreasfințitul Părinte Bartolomeu, Mitropolitul Clujului și Înalpreasfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților.
Dacă viața omului este cunoscută îndeoște ca un ,,pelerinaj” înțesat cu multe suișuri și coborâșuri, era musai a vizita și Mănăstirea Rohia, din țara Lăpușului, locașul sfânt unde celebrul convertit, părintele Nicolae Steinhardt a viețuit și unde Părintele Iustinian, Arhiepiscopul Maramureșului și Sătmarului își doarme somnul de veci, la poarta mănăstirii, așa cum și-a dorit, ca un câine credincios, ascultător și smerit.
Drumul a continuat sinuos printre munți până ce ne-am bucurat privirile cu imaginea somptuoasei Catedrale băimărene, veritabilă manifestare a credinței ortodoxe autentice din Maramureș. Cimitirul vesel din Săpânța, pe care l-am vizitat în continuare, oferă un posibil răspuns întrebărilor retorice ale Sfântului Apostol Pavel: ,,Unde-ți este, moarte, biruința? Moarte, unde-ți este boldul?…” (I Cor. 15, 55). Mănăstirea Săpânța-Peri, oază de liniște printre arbori seculari, a fost următorul nostru popas în drumul spre casă, care nu a putut să ocolească Mănăstirea Bârsana, de pe Valea Izei, o adevărată grădină a Raiului.
Cu nădejdea că aceste zile ne-au oferit ocazia de a ne cunoaște unul pe celălalt și împreună a-L descoperi pe Dumnezeu prin comuniunea rugăciunii trăite, a celor ce se întraripează cu ,,Dumnezeiescul dor”, încheiem prin intermediul unui cuvânt pedagogic al marelui Bartolomeu Valeriu Anania:
,,Dacă rugăciunea nu are o finalitate și nu se topește în această comuniune, nu este o rugăciune adevărată, ci e mai mult o convenție”[3].
Pr. Bogdan Lupaștean
Cercul Pastoral nr. 3
Sfântul Ierarh Petru Movilă
În data de 30 Iunie 2022, la Parohia Adormirea Maicii Domnului din satul Vășcăuți, comuna Mușenița,Protopopiatul Rădăuți, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 3, așezat sub patronajul Sfântului Ierarh Petru Movilă – Mitropolitul Kievului și coordonat de părintele Cosmin Cucu.
După săvârșirea Acatistului Adormirii Maicii Domnului, a urmat meditația cu titlul: „Canonul de rugăciune al preotului și importanța acestuia”, și a fost susținută de către Părintele Paroh Pînzaru Gheorghe Cristinel de la parohia sus-menționată.
Din cuprinsul acesteia cităm următoarele aspecte:
Se cuvine să ne apropiem de rugăciune așa cum face un copil – cu blândețe și fără răutate, iertându-i pe cei ce ne-au greșit și rugându-ne pentru cei care ne jignesc. Este clar că îndeplinirea acestei condiții este posibilă prin săvârșirea unui canon mai simplu de rugăciune. Experiența va veni cu timpul și apoi va fi posibil să adăugăm și alte rugăciuni. Rugăciunile de dimineață și de seară, pravila înainte de Împărtășanie, acatistele și paraclisele, precum și alte cărți de rugăciuni sunt compuse de oameni sfinți și cuprind unele cugetări și trăiri în care ar trebui să ne regăsim și noi. Prin urmare, nu putem a ne ruga ignorând rânduiala din cărțile de rugăciune.
Sensul canonului de rugăciune al preotului nu constă doar în citirea unor texte sfinte, ci și în dobândirea unei stări de rugăciune, a unui duh de comuniune cu Dumnezeu. Canonul de rugăciune este doar un mijloc ce are ca scop dobândirea harului lui Dumnezeu și a harismelor de care se bucură cel ce se roagă.
Preotul, atunci când săvârșește canonul sau pravila zilnică de rugăciune, trebuie să trăiască sentimentul că Dumnezeu este prezent, este de față și-l ascultă. Un canon de rugăciune îndeplinit cu sârguință, cu atenție și cu pocăință, deschide inima pentru primirea Harului Divin, iar harul va aduce liniște peste năzuințele noaste. Veșnicia noastră depinde de sentimentul și atenția cu care împlinim pravila.
Au urmat discuții pe marginea temei și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care amintim:
- Rugăciunea personală a liturghisitorului constă în săvârșirea sau citirea Pravilei de rugăciuni, prin care preotul se pune în legătură cu Dumnezeu. Este foarte important ca preotul să țină cont de cele șapte Laude, citirea canoanelor de pocăință către Mântuitorul, către îngerul păzitor sau către puterile cerești, Paraclisul Maicii Domnului, un acatist, și negreșit Rânduiala Sfintei Împărtășanii, conform povățuirilor din Liturghier.
- Slujitorul bisericesc nu trebuie să uite să citească, atent și smerit, rugăciunile de dimineață și de seară. Apoi, după posibilități, să citească zilnic un capitol din Sfânta Scriptură și o catismă, sau mai multe, din Psaltire. Cu siguranță, nu trebuie uitate rugăciunile înainte și după masă, înainte de orice lucrare și de mulțumire la sfârșitul zilei de lucru. Un alt aspect foarte important legat de canonul de rugăciune al preotului este și deprinderea cu Rugăciunea lui Iisus sau Rugăciunea inimii sau a minții. Bineînțeles că se pot adăuga și alte rugăciuni sau canoane la sfatul și binecuvântarea duhovnicului. În orice caz, trebuie să luăm aminte ca „mica pravilă” să nu degenereze niciodată într-o simplă formalitate, căreia i ne supunem cu conștiința datoriei, însă fără participare lăuntrică.
- Întreaga viață a preotului ar trebui să fie o continuă pregătire şi mulțumire pentru Sfânta Liturghie, a cărei săvârșire constituie cea mai înaltă vrednicie cu care Dumnezeu a cinstit pe oameni și pe care nici îngerii din ceruri n-o pot săvârși.
Ședința cercului pastoral-misionar nr. 3 s-a finalizat cu mulțumiri și felicitări adresate de către părintele misionar Ilie Molea, părintelui Gheorghe Pînzaru pentru organizarea cercului pastoral precum și celorlalți preoți pentru participare.
Cercul Pastoral nr. 4
Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul
În data de 21 Iunie 2022, la Parohia Sfântul Mare Mucenic Dimitrie din satul Iaz, comuna Dornești, păstorită de către Părintele Rădășan Adrian Emanuel din Protopopiatul Rădăuți, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 4, așezat sub patronajul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul și coordonat de părintele Traian Molea.
Întâlnirea a debutat cu oficierea Acatistului Sfântului Mucenic Dimitrie, ocrotitorul parohiei, apoi a urmat meditația intitulată „Canonul de rugăciune al preotului și importanța acestuia” și a fost susținută de către părintele paroh Emanuel Rădășan.
Din cuprinsul referatului, cităm următoarele aspecte:
Deși pare un subiect ce nu necesită precizări suplimentare, pravila preoțească a constituit întotdeauna o temă delicată de discuție și dezbatere, întrucât ea vizează nu atât împlinirea unor rânduieli bine stabilite, ci mai ales crearea unei stări duhovnicești interioare, absolut necesară în săvârșirea Sfintelor Taine și a rânduielilor bisericești. De aceea, se cuvine să precizăm de la bun început că această pravilă nu presupune doar citirea rugăciunilor și canoanelor de rugăciune prevăzute tipiconal, ci vizează întreaga persoană a slujitorului, fie el episcop, preot sau diacon, acest lucru presupunând asumarea conștientă și împlinirea unor norme de conduită morală, respectarea riguroasă a indicațiilor tipiconale și, mai presus de toate, o interiorizare permanentă a învățăturii de credință și a rugăciunii Bisericii. Toate acestea, împreună, formează pravila preoțească, element liturgic – duhovnicesc esențial în viața și lucrarea oricărui slujitor al Sfântului Altar.
Originea pravilei preoțești trebuie căutată în textul Sfintei Scripturi. Cel mai cunoscut reper îl reprezintă portretul pe care Sfântul Apostol Pavel îl face episcopului creștin, indicând o serie de calități indispensabile acestuia: fără prihană, bărbat al unei singure femei, veghetor, înțelept, cuviincios, iubitor de străini, destoinic să învețe și pe alții, nebețiv, nedeprins să bată, neagonisitor de câștig urât, ci blând, pașnic, neiubitor de argint, bine chivernisind casa lui, având copii ascultători, cu toată buna-cuviință (I Tim. 3, 2-4). Toate aceste trăsături vizează în primul rând ținuta morală a slujitorului, fără a pomeni însă nimic de vreo rânduială de rugăciune anume. Răspunsul îl aflăm în același text paulin, în I Tim. 2, 1-10, unde întreaga comunitate este îndemnată să se roage pentru toți oamenii (v.1): bărbații să se roage în tot locul, ridicând mâini sfinte, fără mânie și fără șovăire (v. 8). Dacă vom corobora povățuirile din I Tim. 2 și 3 cu cele din I Tes. 5, 14-23, înțelegem că rugăciunea nu doar a preotului, ci a tuturor celor ce-L mărturisesc pe Hristos trebuie să fie o lucrare neîntreruptă (I Tes. 5, 17), unită cu buna cuviință, cu dreptatea și cu păstrarea nealterată a legăturii lucrătoare cu harul Duhului Sfânt. Cât privește lucrarea predilectă a episcopilor și preoților, îndemnul pe care Sfântul Apostol Pavel îl dă preoților din Efes este paradigmatic: „luați aminte de voi înșivă și de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstrați Biserica lui Dumnezeu pe care a câștigat-o cu însuși sângele său…Drept aceea privegheați, aducându-vă aminte că timp de trei ani, n-am încetat noaptea și ziua să vă îndemn cu lacrimi pe fiecare dintre voi” (FA. 20, 28 și 31).
Didahia celor doisprezece apostoli prevede ca fiecare creștin, inclusiv clericii, să rostească Tatăl nostru de trei ori în zi[4]. Prima rânduială despre pravila episcopului și, implicit, a preotului o găsim însă într-un document mult mai târziu, cu origini în secolul al II-lea: Testamentul Domnului prin Clement Romanul. Acesta prevede privegherea episcopului ziua și noaptea, dar mai cu seamă în ceasurile rânduite ale nopții, adică la ceasul întâi, la miezul nopții și la ceasul primei aurore…la ceasul al treilea, la ceasul al șaselea, la ceasul al doisprezecelea și la ceasul aprinderii sfeșnicului. De asemenea, este îndemnat să postească de trei ori pe săptămână, lunea miercurea și vinerea, precum și în toate posturile de peste an. În afara acestor zile de post, i se recomandă să nu consume carne și vin[5].
Nu avem mărturii precise despre rugăciunile pe care episcopii, preoții și diaconii le rosteau în cadrul pravilei personale, însă putem presupune că acestea constau în mare majoritate din psalmi și din rugăciuni scurte, însoțite de îngenuncheri și de ridicarea mâinilor. Acum este posibil să fie alcătuite primele forme ale rugăciunilor ce vor compune canonul preoțesc de mai târziu. Sfântul Grigorie Teologul, Sfântul Ioan Gură de Aur și mai ales Sfântul Vasile cel Mare realizează o operă de sintetizare a vieții liturgice și a lucrării misionare de o covârșitoare importanță. Sfaturile pe care cei trei mari Dascăli ai Bisericii le oferă preoților nu trebuie înțelese însă în sens legalist, ca simple norme de comportament, ci ca repere duhovnicești esențiale în lucrarea preoțească, valabile până astăzi[6].
Discuțiile au fost dirijate de către părintele coordonator al cercului pastoral și de părintele misionar protopopesc. Pe marginea temei discutate, s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:
- Împlinirea pravilei nu este însă un act ușor de pus în practică. Pe lângă neputințele inerente firii omenești, lucrarea celui rău se face simțită mai ales în aceste momente în care nevoia de atenție și de liniște este mai mare. Soluția este stăruința în rugăciune, râvna constantă în împlinirea acesteia, pe care Sfântul Ioan Hrisostom și, împreună cu el, întreaga Biserică, o vede drept temelia întregii slujiri: „Se cade să punem rugăciunea aceasta în sufletele noastre ca o rădăcină și temelie și apoi să zidim și curăție și bunătate și blândețe și dreptate și grijă pentru săraci și toată legea lui Hristos. Căci necurăția și viața ce este afară din poruncile lui Hristos se cheamă moarte a sufletului. Pentru aceea dar, închinăciunea lui Dumnezeu și poruncile Lui sunt viață sufletului; iar închinăciunea lui Dumnezeu și paza poruncilor și viața cea dreaptă tot rugăciunea ni le adună minunat și le țintuiește în sufletul nostru” (Mărgăritare. Cuvinte ale Sfântului Ioan Gură de Aur și ale multor sfinți și dascăli, ediție îngrijită de Florin Stuparu, Ed. Sophia – Cartea Ortodoxă, București, 2010, p. 159).
- În fixarea pravilei pe care preotul trebuie să o urmeze în întreaga sa viață, Sfântul Vasile cel Mare oferă o prezentare sintetică a unor povățuiri pe care le regăsim în Regulile morale LXXI. Ele sunt valabile pentru toate treptele clerului și de împlinirea lor depinde întreaga activitate a acestuia: „Cel ce propovăduiește cuvântul Domnului trebuie să fie prudent și să se cerceteze pe sine, în ceea ce face și zice, conform menirii sale de a-i bineplăcea lui Dumnezeu, pentru că se cuvine să fie pus la încercare și să fie adusă mărturie în favoarea sa și de către cei ce i-au fost încredințați” (Reguli morale LXX, 37, p. 182).
- Starea actuală a lucrurilor ne obligă la o intensificare a misiunii preoțești. Nu putem invoca modelul de viață al Bisericii într-o societate ce-i este tot mai ostilă, în condițiile în care noi înșine nu ne facem pildă pentru aceasta, începând cu propria formare și întărire duhovnicească. Acum, în anul omagial dedicat isihasmului și rugăciunii neîncetate, necesitatea întăririi vieții de rugăciune a preotului este prioritară pentru noi toți.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Ilie Molea a mulţumit părintelui Emanuel Rădășanu pentru organizarea cercului pastoral precum și celorlalți preoți pentru participare.
Cercul Pastoral nr. 5
Sfântul Voievod Ștefan cel Mare
În data de 15 Iunie 2022, la Parohia Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din satul Sadău, comuna Brodina, Protopopiatul Rădăuți, păstorită de către Părintele Gorban Dumitru, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 5, așezat sub patronajul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și coordonat de către Părintele Mihalescu Florin.
După săvârșirea Acatistului Sfinților Arhangheli – ocrotitorii parohiei – s-a ținut meditația cu titlul: „Canonul de rugăciune al preotului și importanța acestuia” și a fost susținută de către Părintele Coslujitor Andronic Iosif Mircea.
Din cuprinsul meditației, cităm următoarele aspecte:
Una dintre sarcinile cele mai importante și mai vizibile din viața preotului este rugăciunea – calea prin care acesta îi învață pe credincioși să comunice mai ușor și mai eficient cu Dumnezeu, fără ca să uite, că el este primul care trebuie să fie pildă de urmat în acest sens. Nu se poate concepe o trăire duhovnicească deplină a preotului fără o pravilă de rugăciune zilnică. Fiecare preot, de altfel și fiecare credincios, trebuie să aibă un duhovnic, și cu sfatul și binecuvântarea duhovnicului, el trebuie să-și stabilească un program de rugăciune zilnică.
Atunci când ne referim la canonul de rugăciune al preotului, este bine să ținem cont de trei principii: cantitatea, perseverența și calitatea.
Cantitatea. Orice lucru făcut cu măsură înfrumusețează pe om, atât în activitatea pământească, cât și în cea duhovnicească. Găsirea „căii de mijloc” este foarte importantă. În împlinirea pravilei de rugăciune, această „cale împărătească” este importantă și relevantă. Este nevoie, pe de o parte, să ne silim a ne ruga, pe de altă parte să ne temperăm habotnicia. Lenea este dăunătoare, exagerarea este periculoasă. Învățăm de la Sfinții Părinți că rugăciunea scurtă este fără de preț[7].
Perseverența. Să fim stăruitori în rugăciune. Aceasta este porunca apostolului Pavel: „Rugați-vă neîncetat” (1 Tesaloniceni 5, 17). Succesul oricărei lucrări depinde de râvna și stăruința noastră, dar nu numai. Trebuie să ne amintim că suntem doar împreună lucrători cu Dumnezeu. „Astfel nici cel ce sădește nu e ceva, nici cel ce udă, ci numai Dumnezeu care face să crească” (1 Corinteni. 3, 7). Statornicia este importantă în practicarea unui canon de rugăciune. Dacă un canon nu are o practică regulată, atunci acesta încetează să mai fie o pravilă. Va fi un fel de hobby spiritual de week-end, când iei o carte de rugăciuni pentru că nu ai ce face zicând: ei bine…, ia să citesc ceva! Indiferent de starea de sănătate sau de dispoziție, se cuvine să ne rugăm. Și se întâmplă și minuni – poți începe canonul plictisit, obosit, iar la final ieși vesel și puternic, renăscut din interior. Pentru că rugăciunea dă putere sufletului[8].
Calitatea. Mai puțin, dar mai bine. De acest lucru ar trebui să ne amintim toți atunci când ne angajăm la o anumită rânduială de rugăciune. Conform Sfinților Părinți, două indicii condiționează calitatea rugăciunii: atenția minții și zdrobirea inimii. Să coborâm mintea în cuvintele rugăciunii. La început, toată lumea o face greșit, dar nu trebuie dat înapoi și nici renunța. De aceea, după spusele Părinților asceți, mai întâi ne rugăm cum putem, ca mai apoi să ne rugăm cum trebuie. Acest „cum trebuie” este de la Duhul Sfânt, nu este o lucrare a sinelui nostru, a omului, ci a lui Dumnezeu.
Au urmat discuții pe marginea temei și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:
- Rânduiala primită de la marii rugători ai Ortodoxiei, organizează sufletul, îl pregătește pentru rugăciune. Ei ne învață să facem câteva metanii înainte de Rugăciunile de dimineațăși de seară; să nu neglijăm pravila înainte de Împărtășanie, acatistele și paraclisele, cărțile de rugăciuni. Prin urmare, nu putem să ne rugăm ignorând rânduiala din cărțile sfinte.
- Sensul pravilei nu constă în citirea textelor în sine, ci în dobândirea unui mod de viață în fața lui Dumnezeu, dobândirea unei stări de rugăciune, a unui duh de comuniune cu Dumnezeu. Canonul de rugăciune este doar un mijloc, iar scopul este harul lui Dumnezeu, de care se bucură cel ce se roagă. Pravila de rugăciune trebuie îndeplinită de fiecare dată cu sentimentul că Domnul este de față. Un canon de rugăciune îndeplinit cu sârguință, cu atenție și cu pocăință, deschide inima pentru primirea Harului Divin, iar harul va aduce liniște peste năzuințele noaste.
- Pentru a trăi o viață bună, evlavioasă, plăcută lui Dumneze, este necesar să citim cu atenție și smerenie (măcar) rugăciunile de dimineață și de seară. Apoi, dacă este posibil, să citim zilnic un capitol din Sfânta Scriptură, o catismă, sau mai multe din Psaltire. Cu siguranță putem adăuga aici rugăciunile înainte și după masă, înainte de orice lucrare și de mulțumire, la sfârșitul zilei de lucru și, foarte important, deprinderea cu Rugăciunea lui Iisus. Restul de rugăciuni se pot adăuga la sfatul duhovnicului. În orice caz, trebuie să luăm aminte ca „mica pravilă” să nu degenereze niciodată într-o simplă formalitate, căreia i ne supunem cu conștiința datoriei, însă fără participare lăuntrică.
Cercul s-a încheiat cu mulțumirea părintelui misionar protopopesc Ilie Molea adresată slujitorilor Parohiei Sadău pentru organizare și susținerea referatului, precum și celorlalți preoți pentru participare, apoi s-a făcut rugăciunea de final și o fotografie de grup.
[1] Datoriile preoților compuse din Cuvântul lui Dumnezeu, din Canoanele Sinoadelor și de la Învățătorii Bisericii, traducere de C. Mavrula, Editura Bizantină, București, 2011, p. 24.
[2] Vrednicul de pomenire, Preasfințitul Părinte Episcop Gherasim Putneanul, unul dintre cei mai buni cunoscători ai Tipicului Bisericesc, îi îndemna pe preoți să participe, înainte de a sluji Sfânta Liturghie, la Vecernie și Utrenie sau să le săvârșească la parohie, apoi să-și facă rânduiala-canonul după cum este menționat în Liturghier. A se vedea, Gherasim Putneanul Episcop Vicar Precizări tipiconale, Suceava, 2002, pp. 57-58.
[3] †Bartolomeu Anania, Rugăciunea, izvor de putere în încercările vieții, Doxologia, Iași, 2013, p. 5.
[4] Didahia celor doisprezece apostoli, VIII, traducere diac. Ioan I. Ică Jr., în: Canonul Ortodoxiei, vol. I, Ed. Deisis / Stavropoleos, Sibiu – București, 2008, p. 568.
[5] Testamentul Domnului prin Clement Romanul, ucenicul lui Petru, XXII, traducere diac. Ioan I. Ică Jr., în: Canonul Ortodoxiei, vol. I, p. 794.
[6] A se vedea Sf. Grigorie de Nazianz, Cuvânt de apărare pentru fuga din Pont, VIII, traducere pr. Dumitru Fecioru, Ed. Sophia, București, 2004, pp. 216 – 217; Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt despre preoție, IV, 3 – 9, traducere pr. Dumitru Fecioru, Ed. Sophia, București, 2004, pp. 130 – 148; Sf. Vasile cel Mare, Reguli morale LXXI, traducere Isabela Alina Panaite, în Scrieri morale și ascetice, coll. „Părinți și Scriitori Bisericești”, serie nouă, vol. 5, Editura Basilica, București, 2013, p. 183.
[7] Preot Lupu Vasile https://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/canonul-de-rugăciune-a-preotului-și-importanța-acestuia-160832.html
[8] Gurie Georgiu Vocația preoțească în contextul postmodern, Editura Episcopiei Devei și Hunedoarei, Deva 2014, p. 9.
A consemnat, Arhidiacon George Mironescu
