Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat, cu respectarea tuturor măsurilor sanitare, în luna februarie întâlniri ale cercurilor pastorale.
Cercul Pastoral nr. 1 Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți
~ zona Rădăuți ~
Întâlnirile clericilor din cele cinci cercuri pastorale ale Protopopiatului Rădăuți s-au desfășurat și luna aceasta în format on-line, cu ajutorul programului Zoom Meeting. Astfel, luni, 28 Februarie 2022, s-a ținuț ședința membrilor Cercului Pastoral Misionar nr. 1, așezat sub patronajul Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuți și coordonat de către părintele Prelipcean Nelu-Angel. Ședința a fost precedată de rostirea rugăciunii Împărate Ceresc. A urmat apoi, meditația care poartă titlul: „Sfânta Liturghie. Importanța ei în actualitate și implicarea conștientă a preotului și a credincioșolor”, meditație susținută de către Părintele Paroh Babula Dumitru Mureș, Parohia Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (Cimitir) din Municipiul Rădăuți.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
Sfânta Liturghie este o rugăciune publică, comună, la care participă, sau cel puțin ar trebui să participe toți cei botezați. Ea îi unește pe credincioși cu Dumnezeu și pe oameni între ei. Acum când lumea e din ce în ce mai dezbinată, când oamenii se îndepărtează tot mai mult unul de celălalt, („distanțarea socială”), când lipsa dragostei dezumanizează, persoana umană ca chip al lui Dumnezeu este batjocorită mai mult ca oricând, iată, Creștinismul se distinge de orice religie și filosofie prin faptul că e trăirea dragostei. Cum spunea cândva domnul profesor Remus Rus: „creștinismul nu e o religie între celelalte religii, ci e viață”. La Sfântul Irineu de Lugdunum găsim imaginea în care credincioșii sunt puncte pe circumferința unui cerc. Mijlocul cercului este Hristos-Dumnezeu. Cu cât credincioșii se apropie mai mult de Dumnezeu, adică de centrul cercului, cu atât mai mult se apropie între ei.
Sfânta Liturghie înseamnă în grecește slujire comună. Ea îi adună pe oameni într-o slujire de multumire, comună, adusă lui Dumnezeu Cel în Treime, Care este Dumnezeul comuniunii. Liturghiea este deci puterea cea mai mare creatoare de comuniune în această lume dezbinată. Ea îi adună pe oameni tot mai mult în Împărăția veșnică a dragostei nesecate a Sfintei Treimi.
Atunci când Domnul ne-a predat această Sfântă Taină nu i-a dat un sens opțional: „Cine vrea să mănânce Trupul Meu”, ca în îndemnul: „Cine vrea să vină după Mine să se lepede de sine…” (Matei 16, 24) sau, „Dacă vrei să fii desăvârșit…” (Matei 19, 21), ci a rostit aceste cuvinte sub formă de poruncă: „Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu” și „Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu” (Matei 26, 26-27); prin aceste cuvinte Domnul a poruncit: trebuie să mâncați Trupul Meu și să beți Sângele Meu. Și iarăși zice: „Aceasta să faceți întru pomenirea Mea” (Luca 22, 19), adică: Această Taină v-o dau să o săvârșiți nu o dată sau de două trei ori pe an, ci mereu (cum explică dumnezeiescul Hrisostom în Omilia 3 la Efeseni), spre aducere aminte de Patimile Mele, de moartea și de întreaga Mea Iconomie. Se înțelege de aici că cei prezenți la Sfânta Jertfă sunt datori să se împărtășească. Așadar, este evident că cei care participă la Sfânta Liturghie trebuie să se și împărtășească, având datoria să facem aceasta, atât pentru ca să se arate că este o comuniune/comunicare, o adunare și o cină, cât și ca să nu ne arătăm călcători ai lucrurilor pe care le credem și le mărturisim prin cuvintele pe care le rostim. Iar dacă nu ne împărtășim, ne aflăm călcători a ceea ce credem și mărturisim.
Au urmat discuții pe marginea temei și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:
- Azi, când din ce în ce mai mulți credincioși se îndepărtează de Biserica Mamă, este necesar să cultivăm adevărata evlavie față de Sfintele Taine, aprinzând dorul în sufletele credincioșilor de a se împărtăși cu Sfântul Trup și Sânge al lui Hristos pentru ca ei să învețe și să ia putere să se iubească între ei până la jertfă și prin aceasta să înainteze spre învierea cu El în viața de veci.
- Pentru o implicare conștientă a credincioșilor este necesară explicarea momentelor Sfintei Liturghii, stimularea credincioșilor în a participa la citirile și cântările ce se săvârșesc la strană. Adică, dacă sunt prezent în biserică și eu pot cânta și citi. Pentru că, din păcate, pentru mulți credincioși altcineva decât ei trebuie să cânte și să citească, ca și cum asta nu ar fi datoria lor.
- Implicarea conștientă a credincioșilor este de neconceput fară pregătirea duhovnicească atentă a preotului înainte de săvârșirea Dumnezeieștii Jertfe. Sfânta Liturghie, ca rugăciune a comunității creștinilor, este un dialog cu Dumnezeu. Intensitatea și veridicitatea acestui dialog depinde și de starea sufletească a liturghisitorilor și a credincioșilor. O bună așezare sufletească nu se poate realiza fără pregătire. Pregătirea începe, sau mai bine zis, continuă cu Vecernia de sâmbătă seara sau din ajunul sărbătorilor și continuă cu Rânduiala Sfintei Împrtășiri, lecturi duhovnicești și culcarea la ore decente. Iar duminica, după rugăciunea de dimineață pornim în pace la Biserică. Cu siguranță că gândurile ne luptă pe toți; nu contează când și cum. Cum poți să culegi altceva decât ceea ce ai semănat? Adică culegem din ceea ce am văzut, citit și trăit. Ca să poată birui măcar un pic gândurile, pustnicii au fugit în pustie, rupându-se de cele ale lumii. Noi unde vom fugi? Desigur nu pe internet, ci la rugăciune și la Sfânta Biserică, pregătindu-ne pentru Sfânta Împărtășire.
Discuțiile au fost dirijate de către părintele Angel Prelipcean, coordonatorul cercului, dimpreună cu părintele misionar protopopesc Ilie Molea. La final, părintele misionar a mulţumit părintelui Dumitru Babula pentru alcătuirea și susținerea referatului, precum și celorlalți preoți pentru participare.
Cercul Pastoral nr. 2 Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul
~ zona Arbore – Milișăuți ~
Preoții din Cercul Pastoral Misionar nr. 2, așezat sub patronajul Sfântului Cuvios Ioan Iacob Hozevitul, coordonat de părintele Lupăștean – Barfă Bogdan, s-au reunit miercuri, 23 Februarie, în format on-line. Părintele Paroh Belciug Mircea de la Parohia Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din comuna Satu Mare (I), a fost cel care a susținut meditația intitulată „Sfânta Liturghie. Importanța ei în actualitate și implicarea conștientă a preotului și a credincioșolor”. Înainte de începerea meditației, a fost rostită rugăciunea Împărate Ceresc, apoi Părintele Protopop Ionel – Constantin Maloș a ținut un scurt cuvânt introductiv prin care i-a îndemnat pe părinții prezenți la ședință să se implice fiecare în dezbaterile care se vor ivi pe marginea temei, amintind și câteva aspecte de ordin administrativ care vizează buna desfășurare a activității preotului în cadrul parohiei pe care o păstorește.
Din cuprinsul prelegerii cităm următoarele aspecte:
Sfânta Liturghie are rolul de a şterge distanţa dintre om şi Dumnezeu; de a ne reuni cu El. Pe parcursul acestei slujbe se petrece taina cuminecăturii, care este înfăptuită, conform doctrinei ortodoxe, de însuși Hristos, prin preot. Hristos pătrunde cu Sfinţenia Sa pâinea şi vinul – darurile Sale sfinte, care, la un moment dat, devin Trupul şi Sângele Lui – umplând cu prezenţa Sa fiecare credincios care se împărtăşeşte.
Sfânta Liturghie reprezintă centrul cultului ortodox. În cadrul ei se actualizează Jertfa de pe cruce, care este cel mai de seamă moment din istoria mântuirii noastre. Aceasta vine în ajutorul preotului în lucrarea sa pastorală de instruire a credincioşilor în adevărurile de credinţă. Dar, Sfânta Liturghie nu este numai o şcoală de propovăduire a dreptei credinţe, ci şi o „pepinieră a virtuţilor creştine prin exemplele pe care le pune înaintea credincioşilor, în persoana Mântuitorului, a Prea Curatei Maicii Sale şi a Sfinţilor. Astfel, Sfânta Liturghie îndeamnă pe credincioşi la pace. Sfânta Liturghie mai cultivă spiritul de solidaritate prin aceea că ea este rugăciunea întregii Biserici, adică a tuturor credincioşilor. În cadrul ei, credincioşii se unesc într-o mare familie şi se roagă împreună în spirit de comuniune şi susţinere reciprocă. Sfânta Liturghie are o mare valoare educativ-socială. Ea este, deci: izvorul şi cadrul de desfăşurare al adevăratei vieţi spirituale” (Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, „Participarea la Sfânta Liturghie şi metodele pentru realizarea ei”, în Revista Studii Teologice, nr. 7-8, sept.-oct., 1949, p. 591).
Nu se poate imagina o renaştere duhovnicească a credinciosului şi a obştii bisericeşti decât pornind de la Sfânta Liturghie, care ne constituie în Trupul tainic al lui Iisus Hristos, făcându-ne deci mădularele Sale şi mădulare unii altora prin împărtăşirea din aceeaşi pâine (cf. 1 Cor. 10, 17). Numai uniţi cu Iisus Hristos, care ni se face mâncare şi băutură permanentă, şi uniţi unii cu alţii prin El, putem avansa pe drumul comuniunii tot mai desăvârşite cu Dumnezeu şi cu toţi oamenii, care este esenţa vieţii creştine. Şi cum de Iisus Hristos nu ne putem apropia oricum, ci numai cu conştiinţa curată, fiecare Dumnezeiască Liturghie ar însemna pentru noi, un urcuş duhovnicesc: pe de o parte prin pregătirea pentru primirea Sfintelor Taine, iar pe de alta, prin însăşi această primire, care se face în noi izvor de şi mai multă curăţie, de mai multă osteneală pentru o viaţă tot mai sfântă. Dar, dacă la Sfânta Liturghie participăm oricum, fără exigenţa pregătirii pe care o reclamă primirea Sfintelor Taine, este de înţeles că Sfânta Liturghie devine numai o slujbă oarecare printre altele, iar viaţa noastră duhovnicească va lâncezi.
Au urmat discuții pe marginea temei și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:
- Sfânta Liturghie ocupă un loc aparte în viaţa creştină. Ea este încununarea celorlalte Taine, care nu fac altceva decât să îndrume pe credincioşi spre participarea la săvârșirea ei. Primirea acestei taine necesită o lucrare specială din partea preotului, deoarece, credinciosul urmează să se unească cu Însuşi Hristos, prin împărtăşirea cu Sfântul Trup şi Sânge. Prin această lucrare, preotul va învăţa pe credincioşi să se apropie de sfântul potir, plini de toată evlavia, conform îndemnului: „Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi!”.
- Scopul principal al Sfintei Liturghii şi al Sfintelor Taine în cultul ortodox este cel harismatic, adică, ele sunt în primul rând, mijloace de transmitere al harului dumnezeiesc. Ele sunt însă şi însemnate mijloace pastorale la îndemâna preotului, constând din lucrarea personală de îndrumare duhovnicească, pe care acesta o desfăşoară cu ocazia săvârşirii lor. Preotul este dator să nu se mărginească numai la o lucrare personală de neîncetată îndrumare a credincioşilor săi pe cale mântuirii, cunoscând că rolul său de păstor de suflete este nedezlipit de acela de iconom al tainelor dumnezeieşti.
- Nu avem nevoie doar de teorie despre Dumnezeu sau despre Iisus Hristos, ci, mai ales, de o întâlnire vie cu Acesta şi trăire întru El, cunoscând că „toate sunt de la El, prin El şi pentru El” (Romani 11, 36). Realitatea acestei întâlniri şi trăiri ne este oferită – în dar – în Biserica Ortodoxă, în Sfânta Liturghie prin Taina Sfintei Euharistii.
În cadrul discuțiilor purtate pe marginea temei, părintele coordonator Bogdan Lupăștean a evidențiat câteva aspecte pozitive ale înființării unui cor parohial, (acolo unde există potențial) care să fie foarte bine organizat și foarte bine dirijat. Părintele misionar protopopesc Ilie Molea, la rândul său, a precizat câteva aspecte legate de anumite inovații în cadrul Sfintei Liturghii care, din nefericire, se mai întâlnesc pe alocuri, și cum pot fi suprimate acestea. Întâlnirea s-a încheiat cu mulțumiri și aprecieri verbale adresate părintelui Mircea Belciug pentru susținerea meditației, precum și celorlalți preoți pentru participare.
Cercul Pastoral nr. 3 Sfântul Ierarh Petru Movilă
~ zona Siret – Zamostea ~
În data de 24 februarie, a avut loc întâlnirea on-line a preoților care alcătuiesc Cercul Pastoral Misionar nr. 3 din Protopopiatul Rădăuți, așezat sub patronajul Sfântului Ierarh Petru Movilă – Mitropolitul Kievului și coordonat de către părintele Cosmin Cucu.
După rostirea rugăciunii începătoare Împărate Ceresc, a urmat meditația cu titlul: „Sfânta Liturghie. Importanța ei în actualitate și implicarea conștientă a preotului și a credincioșolor”, care a fost susținută de către părintele Diacon Dumitru, parohul bisericii Nașterea Maicii Domnului din satul Botoșanița Mare, comuna Calafindești.
Din cuprinsul meditației, cităm următoarele aspecte: Cuvântul liturghie este de origine greacă și este tradus ca o cauză comună sau un serviciu public. Sfânta Liturghie este slujba principală și centrală a Bisericii Ortodoxe, fiind în același timp și slujbă euharistică. Este compusă din trei părți: Proscomidia (sau Prothesis), slujba de pregătire a Sfintelor Daruri; Liturghia catehumenilor, numită și Liturghia Cuvântului, în timpul căreia sunt prezentate și explicate fragmente din Sfânta Scriptură, urmată de Liturghia credincioșilor, uneori numită și Liturghia euharistică, pe parcursul căreia Darurile de pâine și vin sunt aduse și sfințite devenind cu adevărat Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos. Sfânta Liturghie are un caracter de jertfă şi de cină. Prin jertfa liturgică se spală păcatele celor ce se pomenesc şi li se scot părticele şi, totodată, prin această jertfă dumnezeiască ni se oferă în dar cina Domnului, adică Trupul şi Sângele lui Hristos.
Părintele Dumitru Diacon, în cadrul prelegerii, atrage atenția asupra deosebirii verbelor „a asista” și „a participa” la Sfânta Jertă: „Asişti la reprezentarea unei piese de teatru, dar tu nu eşti actor; asişti la un concert, dar tu nu eşti muzicant; asişti la o întrecere atletică, dar tu nu eşti sportiv. Participi însă la o masă, tu fiind unul dintre meseni; participi la o excursie, tu fiind unul dintre călători; participi la viaţa familiei, tu fiind unul din membrii acesteia. Ei bine, la Liturghie nu se asistă, ci se participă. Dacă doar asişti, te-ai situat în afară ei, eşti un simplu spectator, ca şi cum ai vedea-o la televizor. Dacă însă ţi-ai asumat şi îţi iei în serios calitatea de membru al Bisericii, dar şi de părtaş al preoţiei universale, prezenţa ta la Liturghie nu poate fi decât participare. Un exemplu demn de remarcat este scuza unor enoriași de a absenta de la Sfânta Liturghie pe motiv că o văd la televizor. Aceasta nu poate fi considerată o participare, ci doar o asistare sau chiar vizionare.”
Au urmat discuții pe marginea temei și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care amintim:
- Dialogul liturgic e un parteneriat duhovnicesc, ceea ce înseamnă că preotul şi mirenii sunt împreună-slujitori ai aceleaşi Liturghii. Preotul, în nici un caz şi niciodată, nu poate oficia Sfânta Liturghie de unul singur. El trebuie să aibă, neapărat, un partener de dialog, iar acesta, în absenţa sau prin ignorarea poporului, este cântăreţul.
- Sfântul Sinod a hotărât reintroducerea cântării omofone în toate bisericile care nu o au (cu excepţia catedralelor eparhiale şi a bisericilor cu formaţii corale de veche tradiţie şi atestare canonică). Predarea şi conducerea cântării omofone îi revine cântăreţului, care îşi recapătă astfel şi numele de dascăl, adică de învăţător, sub îndrumarea preotului paroh. Acest mod de cântare poate fi, printre altele, şi o sfânta mărturie a unităţii noastre spirituale.
- Astăzi, când în regula generală la Liturghie se împărtășesc numai liturghisitorii, împărtăsirea credinciosilor nu mai constituie un scop permanent, ci unul ocazional, si deci secundar, al Liturghiei. La originea și instituția ei insă, Liturghia nu se poate concepe fără împărtășirea credinciosilor, bineînțeles a celor pregătiți si vrednici. Taina era adică organic si inseparabil legată de jertfă; împărtășirea credincioșilor constituia deci o parte integrantă si esențială din rânduiala Dumnezeieștii Liturghii.
La ședință a participat și Părintele Protoiereu Maloș Ionel – Constantin. În cadrul discuțiilor, acesta i-a anunțat pe părinții prezenți faptul că vor trebui să fie solidari (și nu numai ei, ci fiecare dintre noi în parte) cu refugiații din Ucraina, mai ales pentru motivul că parohiile din acest cerc pastoral nr. 3 se întind pe o zonă aproape de punctul vamal al orașului Siret.
Părintele misionar protopopesc Ilie Molea, în încheiere, l-a felicitat pe părintele Dumitru Diacon pentru alcătuirea și susținerea meditației, apoi a mulțumit și celorlalți preoți pentru participare.
Cercul Pastoral nr. 4 Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul
~ zona Frătăuți – Dornești – Sucevița ~
În data de 24 februarie s-a desfășurat în format on-line întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 4, așezat sub patronajul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul și coordonat de către părintele Traian Molea.
Întâlnirea a debutat cu rugăciunea „Împărate Ceresc” apoi s-a ținut meditația cu titlul „Sfânta Liturghie. Importanța ei în actualitate și implicarea conștientă a preotului și a credincioșolor”, și a fost prezentată de către părintele Colban Ioan, parohul bisericii cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena din orașul Siret.
Din cuprinsul referatului, cităm următoarele aspecte:
A defini Sfânta Liturghie şi a explica semnificaţia ei nu este o sarcină deloc uşoară. Tradiţia patristică o vede a fi spaţiul privilegiat al Parusiei liturgic-sacramentale a Mântuitorului Iisus Hristos, cerul pe pământ, bucuria creaţiei de Creator, transfigurarea lumii prin om, arvuna vieţii viitoare, icoana Împărăţiei cerurilor, rugăciune a comunităţii, actualizare a Jertfei Mântuitorului, reprezentare simbolică a întregii iconomii a mântuirii. Sfânta Liturghie uneşte într-o singură realitate prezentul şi trecutul şi viitorul, vizibilul cu invizibilul, reliefând într-un mod unic diversitatea armonică a planului divin de îndumnezeire a omului.
În Biserica Ortodoxă, săvârşirea Sfintei Taine a Euharistiei este desemnată sub numele de Dumnezeiasca Liturghie. Săvârşirea acestei Taine are în primul rând un caracter duminical, căci, pe de-o parte, în Biserica Ortodoxă duminica şi-a păstrat caracterul de celebrare săptămânală a Învierii, iar, pe de altă parte, Dumnezeiasca Liturghie nu este centrată numai pe moartea jertfelnică a lui Hristos pe Cruce, ci şi asupra reactualizării sacramentale a întregii Taine a mântuirii şi in chip deosebit, asupra Învierii.
Jertfa euharistică dezvoltă nu numai viața duhovnicească a comunității, ci și a persoanelor din ea, având ca și consecință realitatea că Hristos, prin împărtășirea euharistică se sălășluiește în interiorul cel mai intim al persoanei, ca un arhiereu în interiorul unui altar: „În acest interior – arată părintele Dumitru Stăniloae – se află Hristos ca Arhiereu al bisericii noastre intime și împreună cu El suntem și noi preoți în ea”, (Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2003). Liturghia comunității se prelungeste în acest fel într-o liturghie personală. Referindu-se la realitatea acestei liturghii sau jertfiri interioare, Sfântul Marcu Ascetul declară că „noi oferim lui Hristos, aflat în interiorul inimii noastre ca într-un altar, toate gândurile noastre din primul moment al apariției lor, înainte de a fi mușcate de fiara poftei sau a mâniei. Gândurile acestea traduc viața interioară închinată lui Hristos, aflată în legătură cu lumea din afară și având un efect sfinților asupra ei”, (Filocalia, vol. I, Editura Humanitas, București, 2008).
Discuțiile au fost dirijate de către Părintele misionar protopopesc Ilie Molea. Printre subiectele discutate s-au numărat și acestea: inovații cu privire la săvârșirea Sfintei Liturghii; alcătuirea predicii; slujirea Sfintei Liturghii în sobor, împărtășirea preoților și a credincioșilor, participarea unor preoți din alte eparhii la slujire, și altele. Un accent deosebit s-a pus pe pastorația în vremurile actuale – războiul din Ucraina.
Pe marginea temei discutate, s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:
- Un rol important îl are faptul că preotul, înainte de fiecare Sfântă Liturghie își cere iertare de la credincioși pentru a putea sluji cu adevărat, în pace, lui Dumnezeu. Contează și modul cum slujește, cu responsabilitate, cu credință, cu smerenie, neuitând nici un moment că este mijlocitor pentru oameni în fața lui Dumnezeu.
- Preotul trebuie să explice credincioșilor și ceea ce înseamnă Proscomidia, făcând de câteva ori rânduiala acesteia în fața credincioșilor, pentru a vedea și a înțelege faptul că pomenirea în taină la Proscomidie este mai de folos decât pomenirea cu glas tare în cadrul Sfintei Liturghii. Modul în care preotul face Proscomidia arată implicarea totală a preotului pentru a prezenta ceea ce este mai frumos lui Dumnezeu.
- Trebuie încurajată cântarea omofonă în biserică pentru ca implicarea credincioșilor sa fie activă, să simtă că participă și cu sufletul și cu mintea, nu doar cu trupul, la Sfânta Liturghie. De asemenea, trebuie avut în vedere că scopul final al Liturghiei este Împărtășirea, atât a preotului cât și a credincioșilor încât la sfârșitul slujbei să simțim acea mulțumire în suflet ca o legătură între noi și Dumnezeu.
- S-a propus în unanimitate ca ședințele viitoare ale cercului pastoral să se țină în format fizic.
La finalul discuțiilor, părintele misionar protopopesc a mulţumit părintelui paroh Ioan Colban pentru alcătuirea și susținerea meditației, dar și celorlalți preoților care au fost prezenți la întrunire.
Cercul Pastoral nr. 5 Sfântul Voievod Ștefan cel Mare
~ zona Vicov – Straja – Ulma ~
Ședința preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 5 din Protopopiatul Rădăuți, aflat sub patronajul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și coordonat de părintele Mihalescu Florin, s-a ținut în format on-line, în data de 21 februarie 2022.
După rostirea rugăciunii Împărate Ceresc, părintele Croitoru Constantin, parohul Bisericii Nașterea Maicii Domnului din comuna Putna, a susținut meditația cu același titlul ca și a celorlalte cercuri pastorale din protopopiatul nostru și anume „Sfânta Liturghie. Importanța ei în actualitate și implicarea conștientă a preotului și a credincioșolor”. În cuprinsul referatului, părintele paroh a evidențiat trei structuri importante ale Sfintei Liturghii:
- Ce este Sfânta Liturghie?
- Care este minunea și taina ei?
- Ce lucrare duhovnicească se săvârșește în cuprinsul ei?
Negreșit răspunsul la aceste întrebări l-au dat înainte de noi miile și milioanele de credincioși, care de la începutul creștinismului, iau parte cu evlavie deosebită la săvârșirea acestei dumnezeiești slujbe.
Sfânta Liturghie este principala slujbă religioasă a creștinilor, oficiată de către preot în zilele de Duminică și Sărbători. Cei care participă la săvârșirea ei mărturisesc că această slujbă este o arteră principală prin care se comunică vieții însuși Hristos. Ea este lucrarea de obște în care pe aripile rugăciunii se înalță sufletele către Dumnezeu și în care Hristos se jertfește, în mod tainic și ni se împărtășește prin Sfânta Cuminicătură.
Ea este slujba de laudă, de mulțumire și de cerere, pe care o aduce Sfânta Biserică Lui Dumnezeu. În acest chip Liturgic asigură credincioșilor din toate timpurile și locurile comuniunea cu Dumnezeu. Putem spune astel că Sfânta Liturghie este cea mai importantă slujbă bisericească creștină, în cadrul căreia are loc prefacerea cinstitelor daruri în Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos, adică săvârșirea Euharistiei și împărtășirea credincioșilor. Liturghia este forma cea mai desăvârșită de prezență a Lui Hristos în lume. Prin unirea lor Euharistică cu Hristos, credincioșii trăiesc comuniunea cu Sfânta Treime, devenind părtași la Ea. Deci, Sfânta Liturghie este prin excelență trăirea cu Hristos cel jertfit și Înviat, ca să întărim în noi duhul dragostei până la jertfa contrară egoismului și să înaintăm astfel spre Înviere.
Când în „memorialul” său Euharistic Biserica își amintește de tot ceea ce a fost făcut pentru noi „cruce, mormânt, învierea cea de a treia zi, înălțarea la cer, șederea de-a dreapta și venirea întru slavă”, ea actualizează realitățile acestea ale trecutului și viitorului, le face prezente în acțiunea Liturgică dincolo de timp și spațiu. Așadar Liturghia rămâne terenul și cadrul perfect pentru revărsarea și exprimarea credinței noastre Ortodoxe. Ea trebuie să rămână temelia și centrul cultului divin public, cel dintâi mijloc de sfințire și de mântuire a credincioșilor; trebuie să rămână și să fie mijlocul cel mai important pentru păstrarea și apărarea dreptei credințe, pentru menținerea unității religioase și pentru creșterea duhovnicească a credincioșilor.
Au urmat discuții pe marginea temei și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:
- Sfânta Liturghie ne oferă bogate prilejuri de întâlnire duhovnicească cu Mântuitorul. Este greșit a crede cineva că, credința este doar în suflet și nu este necesară participarea la Sfintele slujbe ale Bisericii, mai ales la Sfânta Liturghie din zilele de Duminică și sărbători. Credința trebuie trăită, realmente.
- Credincioșii trebuie să rămână în biserică până la finalul slujbei. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur zice: „a ieși din biserică înainte de terminarea Sfintei Liturghii înseamnă a face, ceea ce a făcut Iuda la Cina cea de Taină. Tocmai când Mântuitorul a frânt pâinea și a dat-o ucenicilor, Iuda a ieșit de la masă și s-a dus să-l vândă și să-l dea în mâinile fariseilor și cărturarilor” (Omilii la Matei, EIBMBOR, București, 1994). Drept aceea să nu fie nimeni păgubit, să fie un trădător a Lui Hristos, ci fiecare să asculte cu evlavie Sfânta Liturghie până când se termină, primind binecuvântare, ieșind cu pace să poarte darurile ei în viața lor spirituală de toate zilele.
- Sfânta Liturghie este inima cultului Ortodox care comunică și cu inima noastră. Inima cultului Ortodox este „focul”, iar inima omului este „scânteia”. Pentru a înțelege mai bine lucrarea aceasta, trebuie multă trăire. Preoții ar trebui să mai recitească periodic îndrumările din Liturghier.
Discuțiile au fost dirijate de către părintele coordonator Florin Mihalescu. În cadrul acestora, un rol deosebit l-a avut Împărtășania clerului și a credincioșilor. Cu privire la acest aspect, s-a menționat faptul că harul Duhului Sfânt nu îl face vrednic pe preot de primirea Sfintei Împărtășanii ci doar de slujire; vrednicia împărtășirii depinde de faptele și viețuirea în duhul Adevărului a preotului. Credincioșii, asemenea, să se împărtășească mai des, dar nu „oricum” ci cu pregătire aferentă.
Cercul pastoral se bucură de prezența unui nou membru: Părintele Coca Filip – coslujitor al Parohiei Nașterea Maicii Domnului, Putna.
La finalul ședinței, părintele misionar protopopesc Ilie Molea a mulţumit părintelui Croitoru pentru alcătuirea meditației precum și celorlalți preoți pentru participare.
A consemnat,
Arhidiacon Misionar Protopopesc
George Mironescu
