Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, coordonat de Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat, cu respectarea tuturor măsurilor sanitare, în luna iulie întâlniri ale cercurilor pastorale.
CERCUL PASTORAL NR. 1
Ziua de prăznuire a Sfântului Marelui Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, hramul Parohiei Broșteni 2, a coincis cu întâlnirea pe luna iulie a preoților din cercul pastoral zonal.
Preoții de la parohiile învecinate, sub protia coordonatorului cercului pastoral, părintele Radu Ungurean, preot paroh la Parohia Crucea, au săvârșit slujba Utreniei, Acatistul Sfântului ocrotitor și Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. Din soborul de slujitori au făcut parte și preotul Aluculesei Alexandru de la Parohia Valea Moldovei, fiu al satului, preotul Șuiu Alexandru-Iulian, misionar protopopesc și arhidiaconul misionar Norocel Bogdan.
Sfânta Liturghie a fost urmată de susținerea referatului intitulat „Filantropia creștină – activitate esențială în viața Bisericii”, întocmit și susținut de către părintele paroh Sava Sergiu Vasile.
Din referat reținem că filantropia este „o formă de comportare și convingere care se manifestă prin credința în bunătatea oamenilor, dar și o formă de solidaritate umană care se bazează pe o doctrină religioasă, însă cu aplicarea moral-faptică a acelei doctrine”. În Vechiul Testament, pentru că Dumnezeu era numit Tată al orfanilor și judecătorul văduvelor (Ps. 68, 6), milostenia față de săraci și de cei în nevoi era o trăsătură fundamentală, care nu trebuia să lipsească din Israel, pentru că Dumnezeul lui este milostiv și blând (Ps. 37, 26); apare ca Tată al săracilor (Ps. 29, 16). Totuși, principiul dragostei și al ajutorării semenilor în Vechiul Testament era unul limitat și național. În schimb, Creștinismul, prin principiul dragostei universale, nu mai întreabă: „cine este aproapele meu”, ci fiecare om vede în celălalt pe aproapele său.
Sunt date exemple de manifestări ale filantropiei în perioada apostolică și în cea patristică: colecta, agapele, vasiliadele. „Motivația cea mai puternică a filantropiei, și astăzi ca și întotdeauna, a fost și este Hristos identificat în orice suferind. Adevărata filantropie nu poate exista în afara Evangheliei, pentru că numai prin Evanghelie îl găsim pe Hristos identificat cu orice om în suferință: Întrucât ați făcut acestea unuia dintre acești frați ai Mei, prea mici, Mie Mi-ați făcut (Mt. 25, 40).
La nivel parohial, „preotul este chemat să fie principalul filantrop, modelul iubirii față de aproapele, întâiul slujitor al săracilor și bolnavilor, cel care, dăruind o pâine sau un medicament, dăruiește simultan și un cuvânt de învățătură, așa cum a făcut Mântuitorul Iisus Hristos. În Ortodoxie, filantropia este strâns legată de Sfânta Liturghie. Biserica, ca organism viu, rămâne responsabilă nu numai față de progresul spiritual al fiilor ei, ci și față de nevoile și suferințele ei pământești pe care trebuie să le aline. Este spital în care oamenii primesc alinare și vindecare în suferințele lor. Este o scăldătoare Vitezda, actualizată prin jertfa permanentă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos”.
În continuare, părintele Radu Ungurean, și-a exprimat bucuria slujirii la slujba hramului din acest an și a felicitat pe părintele paroh pentru referat dar mai ales pentru toată activitatea pastoral-misionară și administrativă, desfășurată în parohie.
În final a luat cuvântul părintele misionar protopopesc, Șuiu Alexandru-Iulian, precizând că sfinții doctori fără de arginți în general, sunt modele de filantropie și milostivire, iar Sfântul Pantelimon, în special, prin viața și minunile sale, și-a manifestat această dragoste față de oamenii aflați în suferințe și boli. A încheiat prin sfatul de a chema pe sfinți în ajutor, de fiecare dată când trecem prin greutăți sau sănătatea ne este pusă în pericol.
Din partea părinților misionari din cadrul protopopiatului Câmpulung Moldovenesc, toți cei prezenți au primit iconițe cu Sfântul Pantelimon.
CERCUL PASTORAL NR. 2
Preoții din cercul pastoral „Sf. Mitropolit Dosoftei” – Câmpulung Moldovenesc, cerc coordonat de către PC Pr. Dr. Macar Ilie, s-au întâlnit joi, 15 iulie 2021, la biserica „Sf. Nicolae”, a Parohiei Pojorâta I, păstorită de PC preot paroh Fediuc George-Eugen.
Întâlnirea a debutat cu săvârșirea slujbei Acatistului Sfântului Ierarh Nicolae, ocrotitorul sfântului locaș. În continuare, părintele paroh a dat citire referatului în care a abordat tema: „Semnificația și importanța slujbei înmormântării și a parastaselor”.
După o prezentare a percepției morții și a practicilor funerare în diferite mitologii și religii, a urmat o parte consistentă de descriere a înțelegerii creștine în ceea ce privește înmormântarea și pomenirea celor adormiți. Astfel, „Biserica Ortodoxă este prezentă și asistă, cu harul și binecuvântarea ei, pe om, în toate momentele și împrejurările mai importante ale vieții lui, de la leagăn până la mormânt. Mai mult, această legătură se prelungește și dincolo de pragul mormântului: Ea nu dă uitării pe cei duși din această lume, ci păstrează legătura nevăzută, dar strânsă, care trebuie să existe între cei vii și cei morți (comuniunea sfinților), pomenind pe cei din urmă, rugându-se și mijlocind pentru iertarea păcatelor , pentru odihna și fericirea sufletelor lor în lumea cealaltă”.
De aceea, în viața religioasă a tuturor popoarelor ortodoxe, dar într-un mod cu totul aparte la poporul nostru, „cultul morților este foarte dezvoltat, constituind una dintre manifestările speciale, dar și esențiale ale vieții religioase ortodoxe. Pe lângă scopul lor principal – cel soteriologic – aceste slujbe au și un scop catehetic și pedagogic. Prin intermediul lor, Biserica nu urmărește doar să ajute sufletele celor morți, ci să și mângâie pe cei rămași în viață, să le ușureze durerea, să le amintească de nestatornicia lucrurilor pământești și să le întărească credința în nemurirea sufletului și în învierea morților, dogmele de căpetenie ale credinței creștine ortodoxe”.
În continuare, au fost descrise tipurile sau rânduielile de înmormântare întâlnite în cultul liturgic, cu specificitatea lor, abordându-se și sub-tema „Rânduiala înmormântării în timp de Pandemie”, bine venită în perioada traversată în ultimul timp, când „rânduiala Înmormântării a cunoscut o modificare practică, tocmai pentru a se evita răspândirea noului virus. Așadar, cei decedați din cauza acestui virus au avut parte de o slujbă de înmormântare oficiată în cel mai scurt timp posibil de la momentul decesului, slujbă oficiată la mormânt sau în incinta cimitirului, cu un număr restrâns de credincioși, respectându-se normele sanitare impuse de autoritățile în domeniu”.
În final, s-a acordat o atenție deosebită descrierii rânduielilor de pomenire, conform tradiției bisericești.
După susținerea referatului, coordonatorul cercului pastoral, a prezentat membrilor cercului pastoral două cărți ale Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, respectiv: a invitat pe cei prezenți să-și exprime un punct de vedere referitor la tema întâlnirii. Astfel, au fost abordate teme și subiecte de natură practică, dar și misionar-pastorală.
Concluziile întâlnirii au fost formulate de către părintele protopop Goraș Aurel, care a felicitat pe părintele paroh pentru lucrarea bine argumentată și temeinic documentată.
CERCUL PASTORAL NR. 3
Preoții din cercul pastoral „Sf. Cuv. Daniil Sihastru”, s-au întâlnit în ședință de lucru în data de 08.07.2021, începând cu ora 13, la parohia „Sf. Arh. Mihail și Gavriil”, satul Negrileasa, comuna Stulpicani, pentru a discuta despre rânduielile liturgice specifice cultului creștin în general și, în special, despre rânduielile legate de slujba înmormântării și pomenirii celor trecuți la Domnul.
Cu acest prilej, părintele paroh, Croitor Mihai Constantin, a susținut referatul intitulat „Importanța și semnificația slujbelor de înmormântare și a parastaselor”, din care cităm: „Încă din cele mai vechi timpuri, toate religiile lumii au avut și au credința că viața nu se termină cu venirea morții, ci, dimpotrivă, moartea deschide poarta unei alte vieți, superioare celei de pe pământ. Însă nicio religie nu are o învățătură atât de înaltă și curată despre suflet și învierea morților, răsplătirea faptelor în viața veșnică pentru omul înviat, așa cum o are religia creștină. Întruparea și Învierea Mântuitorului sunt evenimente de dimensiuni cosmice, pentru că prin venirea Răscumpărătorului, dușmanul creației lui Dumnezeu – moartea – a fost nimicit”. Pentru creștini, așteptarea învierii morților reprezintă temelia credinței lor. Sufletul, imediat după moarte, se află „într-o stare de pregustare a fericirii sau a nefericirii, în funcție de credința și faptele pe care le-a săvârșit omul pe pământ și în funcție de rugăciunile Bisericii, iar viața de dincolo de mormânt va fi trăită pe deplin numai după învierea morților, adică după ce sufletul se va uni din nou cu trupul, dar un trup duhovnicesc, mai presus de înțelegerea omenească”.
Slujba de înmormântare, care se săvârșește pentru cei adormiți în Domnul, este dovada purtării de grijă a Bisericii față de cei care au fost în viață mădulare ale Trupului lui Hristos. In același timp, exprimă în continuare expresia comuniunii și a legăturii în rugăciune, între cei care fac parte din Biserica luptătoare și cea biruitoare.
Dar cei trecuți la Domnul nu sunt uitați după așezarea trupurilor în morminte. Biserica a rânduit rugăciuni și pomeniri pentru aceștia, ca o împlinire a rugăminții de la slujba înmormântării: „vă rog pe toți și cu stăruință cer vouă, să vă rugați neîncetat lui Hristos-Dumnezeu pentru mine, ca să nu fiu rânduit, după păcatele mele, la locul de pedeapsă, ci să mă așeze unde este lumina vieții”. Implinind această dorință a celor dragi, „creștinii nu-și uită morții după îngroparea lor, ci se preocupă de rugăciuni pentru ei (parastase). Soroacele de pomenire individuală a morților în Biserica Ortodoxă sunt următoarele: la trei zile după moarte (care coincide, de regulă, cu ziua înmormântării); la 9 zile după moarte, ca răposatul să se învrednicească de părtășia cu cele 9 cete îngerești; la 40 de zile, în amintirea Înălțării la cer a Domnului; la 3, 6 și 9 luni, în cinstea Sfintei Treimi; la un an, după exemplul primilor creștini, care în fiecare an prăznuiau ziua morții martirilor și sfinților, ca zi de naștere a lor pentru viața de dincolo”.
În continuare, părintele Ianovici Gheorghe, coordonatorul cercului pastoral zonal, a invitat preoții prezenți să discute pe marginea celor prezentate în mod teoretic, subliniindu-se necesitatea uniformizării liturgice în zonă și abordându-se subiecte de practică liturgică specifice.
La final, preotul misionar protopopesc, Șuiu Alexandru-Iulian, a mulțumit tuturor participanților pentru implicarea în discuții.
CERCUL PASTORAL NR. 4
În data de 26.07.2021, la biserica cu hramul „Sf. M. Mc. Gheorghe”, a Parohiei Iacobeni, a avut loc întâlnirea lunară a preoților care fac parte din cercul pastoral zonal, aflat sub ocrotirea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare. Coordonatorul cercului este preot doctor Rusu Ilie, parohul Parohiei Ciocănești.
În cadrul întâlnirii, părintele paroh, Argatu Mihail Iustin, a susținut referatul pregătit cu acest prilej, intitulat „Preoții mai tineri învățând de la preoții în vârstă”, în care a realizat o prezentare biblică și patristică a subiectului. În acest sens, a amintit de pilda de ascultare a lui Samuel față de preotul Eli, ca un model de paternitate duhovnicească (cf. I Reg. cap. 1-4). Iar în Noul Testament, referindu-se la tâlcuirea Sfântului Ioan Gură de Aur despre lista Apostolilor, notează faptul că „exegetul patristic nu vorbește despre vârstă ci vorbește despre vrednicie la Marcu și despre o listă aleatorie la Matei, în care Matei smerindu-se, îl trece pe Toma înaintea lui” (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia XXXII, „Omilii la Matei”, PSB 23, București, 1994).
După expunerea materialului, părintele Argatu Mihail Iustin a afirmat faptul că „nu bătrânețea sau tinerețea, nu elocința cărturărească sau inteligența lumească este principiul de învățare în cele duhovnicești ci experiența duhovnicească. Preoția nu are vârstă pentru că Hristos, ieri și azi și în veci este Același. Preoția este veșnică iar tinerețea sau bătrânețea sunt caracteristici lumești”.
După susținerea referatului, părintele protopop, Goraș Aurel, a felicitat pe părintele referent pentru modul de realizare și prezentare a materialului, bine argumentat biblic și patristic. De asemenea, a invitat pe cei prezenți să-și exprime un punct de vedere pe marginea subiectului. Astfel, toți preoții prezenți au luat cuvântul, aducând mărturii din experiența personală, amintind de părinții profesori, care au avut un rol decisiv în formarea lor, precum și de alți preoți slujitori care au avut o influență benefică asupra devenirii lor pastorale ulterioare, prin exemplul oferit. Din aceste discuții, concluzionăm afirmând că preoția se învață iar ucenicia este esențială.
CERCUL PASTORAL NR. 6
Marți, 27.07.2021, în biserica „Sf. Împ. Constantin și Elena”, a Parohiei Dârmoxa, oraș Broșteni, a avut loc întâlnirea lunară a membrilor cercului pastoral zonal.
Soborul părinților, sub protia părintelui protopop Goraș Aurel și în prezența credincioșilor, a săvârșit o slujbă de parastas pentru toți slujitorii și ctitorii sfântului locaș, trecuți la cele veșnice, precum și a tuturor enoriașilor care odihnesc în cimitirul parohial și pretutindeni, știuți sau a căror nume s-a uitat sau nu mai are cine să-i pomenească. După rânduiala de rugăciune și pomenire, părintele protopop a adresat celor prezenți un cuvânt de învățătură, în care a făcut referire la bunul obicei și grija permanentă a credincioșilor ortodocși de a se ruga pentru înaintașii trecuți la Domnul, rugăciunea fiind cea mai potrivită formă de aducere aminte dar și manifestarea recunoștinței și a prețuirii rudeniilor adormite. De asemenea, a făcut referire la tipurile de înmormântare întâlnite în cultul Bisericii Ortodoxe, realizând astfel o introducere în tema pe care, în continuare, a prezentat-o părintele paroh, Verdeșescu-Buzilă Sandu.
Întrucât anul 2021 a fost declarat de către Sfântul Sinod drept „Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea culturală și liturgică a cimitirelor”, părintele paroh a ales să vorbească despre „Semnificația și importanța slujbei de înmormântare și a parastaselor”.
În prologul referatului, părintele a făcut o prezentare a evenimentului morții. Astfel, „moartea, după păcatul adamic, este o lege generală, căreia i se supune tot ceea ce este viu, în afară de Dumnezeu, Cel ce este deasupra timpului, nemuritor, fără început și fără sfârșit”. Totuși, Dumnezeu n-a făcut moartea și nu Se bucură de pieirea celor vii (Înț. Sol. 1, 13); căci El nu este un Dumnezeu al morților, ci al celor vii (Mt. 22, 32; Lc. 20, 38). Prin păcatul neascultării de porunca lui Dumnezeu, primii oameni și urmașii lor au fost pedepsiți cu moartea (Fc. 2, 17), fiind izgoniți din Rai.
Pentru creștini însă, „moartea nu este sfârșitul vieții, ci trecerea în Împărăția cea veșnică, momentul pentru care se pregătesc pe parcursul vieții pământești și pe care îl așteaptă cu nădejdea Învierii. Slujba înmormântării reflectă în același timp tristețea și solemnitatea despărțirii sufletului de trup și nădejdea creștinilor în Hristos și așteptarea întâlnirii cu El. Există variații în slujba înmormântării, în funcție de vârsta și situația/ treapta creștinului în Biserică, precum și în funcție de perioada liturgică. Slujba de înmormântare a mirenilor diferă de cea a clericilor și de cea a monahilor, având o specificitate aparte; pentru copii de până la șapte ani există o rânduială specială a înmormântării. În zilele de Paști și în Săptămâna Luminată slujba înmormântării este diferită de cea din restul anului: în perioada pascală rugăciunile și cântările înmormântării sunt împrumutate din imnografia sărbătorească a praznicului”.
Pe de altă parte, „pomenirile și rugăciunile pentru cei adormiți, ca părți integrante ale cultului morților, au un rol deosebit de important în spiritualitatea ortodoxă și în viața ei liturgică. Ele au la bază învățătura creștină despre nemurirea sufletului, despre comuniunea celor vii cu cei morți, ca mădulare ale aceluiași Trup tainic, care este Biserica lui Hristos”.
În spiritul nădejdii creștine, „asociem moartea și înmormântarea cu nașterea și botezul: prin moarte noi experiem nașterea spre o nouă viață (o închidere ce se deschide – spune C. Noica), iar slujba prohodului descrie liturgic moartea și îngroparea împreună cu Hristos, cu credința și nădejdea învierii cu El, exact ceea ce simbolizează botezul în cristelniță. mormântul devine, astfel, o nouă cristelniță”.
La final, părintele protopop, Goraș Aurel, a felicitat pe părintele referent pentru lucrarea pregătită și susținută cu acest prilej, lucrare din care cei prezenți, preoți și enoriași, au avut de învățat.
Din partea părinților misionari din cadrul protopopiatului Câmpulung Moldovenesc, toți cei prezenți au primit iconițe cu Sfântul Pantelimon.
CERCUL PASTORAL NR. 7
Joi 22 iulie 2021, Parohia Ciumârna, comuna Vatra Moldoviței, a fost gazda întâlnirii lunare a cercului pastoral zonal, aflat sub ocrotirea Sfântului Cuvios Vasile de la Moldovița. Începând cu ora 16, conform programului anunțat în prealabil, în curtea bisericii „Sf. Ier. Nicolae”, soborul preoților de la parohiile învecinate a săvârșit Taina Sfântului Maslu de obște. La eveniment au luat parte numeroși credincioși din comunitate și împrejurimi.
La finalul slujbei, părintele Mihai Botezat, preot slujitor la Mănăstirea Moldovița, a rostit un cuvânt de învățătură, despre importanța credinței și a rugăciunii (personale și colective) pentru păstrarea sănătății dar mai ales pentru vindecarea din bolile sufletești și trupești.
După miruirea credincioșilor, a urmat a doua parte a întâlnirii, care a avut loc în biserica parohială, cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae. Aici, părintele paroh, preot Dan Ceredeev, a anunțat că tema întâlnirii este „Cuminecare din comunicare”, și își dorește ca întâlnirea să fie una interactivă, o dezbatere liberă asupra subiectului, în vederea unei „cuminecări” din experiența pastorală și personală a fiecăruia, pentru o mai bună cunoaștere, în vederea unei mai bune comunicări.
Pentru început, a precizat că termenul „cuminecare”, conform dicționarelor consultate, are nu mai puțin de 10 sensuri, dintre care a amintit următoarele: a primi (sau a da) cuminecătură; a (se) împărtăși, a (se) griji; a se face părtaș; a avea parte de…; a fi inițiat într-o credință; a aparține unei biserici; a fi (sau a se pune) de acord; a se uni și a avea legături cu cineva.
Pornind de la aceste precizări, a invitat pe cei prezenți la „a se cumineca”, adică la stabilirea unei legături, prin comunicare.
Pentru aceasta a apelat la niște metode de lucru, inedite. Mai întâi, a oferit tuturor participanților câte o listă cu versete din Noul Testament, și o altă listă, cu trimiterile, pentru stabilirea legăturilor corespunzătoare. Acest exercițiu a fost oferit ca un exemplu util de implementat în activități catehetice cu tinerii din parohie.
La a doua activitate, preoții au fost invitați să scrie, pe foile de hârtie oferite: numele și anul hirotoniei, 3 realizări și 3 provocări din viața de preot. Strânse una în alta, foile au fost puse într-un coș din care, ulterior, părintele Ceredeev a scos și a citit, mai întâi provocările, apoi realizările și a invitat la identificarea „autorului”. S-a constatat, ca un fapt pozitiv, faptul că preoții din cercul pastoral zonal se cunosc foarte bine, au reușit de-a lungul timpului să fie într-o frumoasă comuniune și să comunice în mod eficient. În continuare, tot pe foi de hârtie, participanții au fost invitați să scrie 3 obiective, dorințe sau aspirații, personale sau profesionale, iar foile, transformate în avioane de hârtie.
Pentru ultima activitate, gazda întâlnirii a folosit un ghem de ață, iar preoții, așezați în cerc, au aruncat ghemul de la unul la altul, realizând astfel o interconectare, ca o metaforă sau imagine a „cuminecării”, a părtășiei și a legăturii în care se află.
La final, părintele protopop, Aurel Goraș, a felicitat pe părintele Dan Ceredeev pentru modalitatea inedită de a organiza întâlnirea cercului pastoral, prin propunerea și experimentarea unor metode interactive. A apreciat faptul că o astfel de activitate este necesară și constructivă, benefică pentru împrospătarea energiilor. De asemenea, a precizat faptul că fiecare pleacă având convingerea că a învățat ceva util și folositor, despre sine și despre ceilalți.
A consemnat arhid. Norocel Bogdan, Misionar Protopopesc
