În volumul „Amintirile peregrinului apter”, scris de Bartolomeu Valeriu Anania, în istorisirea „Cele patru domnițe”, unul dintre personaje i se adresează autorului: „ascultă ce te rog , ascultă : să nu mă lași neînviat.”[1]
Astăzi, 18 martie, la ceas aniversar, la Centenarul Mitropolitului Bartolomeu Anania (18 martie 1921- 18 martie 2021), vă propunem pentru câteva clipe să nu-l lăsăm ,,neînviat” pe ,,peregrinul nostru apter” și să evocăm câteva crâmpeie care reliefează viața și opera marelui ierarh cărturar.
Se implinesc 100 de ani de la nașterea unuia dintre cei mai de seamă prelați ai Bisericii Ortodoxe Române dar și a omului de cultură, a ierarhului cărturar care întregește Medalionul numelor sonore din Biserica noastră. După Varlaam care ne-a lăsat ,,Cazania”, după Dosoftei care ne-a lăsat ,,Psaltirea în versuri” și nu numai, după Antim Ivireanul care ne-a lăsat „Didahiile”, a venit și rândul Mitropolitului Bartolomeu care ne-a lăsat ,,Biblia” diortosită și o întreagă operă teologică și literară.
Pornind de la cuvintele spuse de Înaltpreasfinția sa: „Pomul se cunoaște după roade și omul după fapte. Nu este un merit să trăiești mult, cel mult dacă ai ambiția să te înscrii cumva în cartea recordurilor. Important este să trăiești cu folos, iar pentru aceasta trebuie să ai o educație de la părinți, pe care eu am avut-o. De aceea, în ziua mea de naștere, mă rog întâi cu rugăciunea intimă de dimineață pentru părinții mei care mi-au dat viață, dar nu numai viață, că aceasta încă n-ar fi mare lucru, ci pentru că mi-au dat o educație. Mama mea avea un proverb moștenit ,,decât să întind în unt și să mă uit în pământ, mai bine întind în sare și mă uit la soare”[2], putem spune că Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Bartolomeu a fost Pomul care a rodit din plin în ogorul Bisericii și al neamului său, pe care le-a slujit și le-a iubit atât de mult deopotrivă.
Dramaturg, poet, eseist, publicist, teolog, predicator și orator de excepție, ierarh de anvergură, diortositor al Sfintei Scripturi și al câtorva dintre cărțile de cult, Bartolomeu Anania a fost un adevărat apologet al credinței, al valorilor neamului și al adevărului, fiind caracterizat de curaj și dârzenie, de tărie morală formidabilă și de un spirit dedicat slujirii oamenilor.
Arhiepiscopul și mitropolitul Bartolomeu a văzut lumina zilei la 18 martie 1921 în comuna Glăvile, jud. Vâlcea, la botez primind numele Valeriu. A urmat cursurile Seminarului Central din București (1933 – 1941), Facultatea de Medicină și Conservatorul de Muzică din Cluj (1944 – 1946, neîncheiate), Facultatea de Teologie din București, Academiile Teologice din Cluj și Sibiu (licențiat la Sibiu, în 1948). A debutat poetic, cu versurile ,,Pământ și cer „, în anul 1935 (la vârsta de 14 ani ), în revista teologică ,,Ortodoxia „; publicistic, cu articolul ,,Camaradul Anton”, în anul 1937 în revista „Vremea „; dramaturgic, cu scenariul radiofonic în versuri „Jocul fulgilor”, în anul 1938; editorial, cu poemul dramatic „Miorița” în anul 1966. La 2 februarie 1942 întră în monahism la Mănăstirea ,,Antim” din București, primind numele Bartolomeu. La 15 martie 1942 a fost hirotonit ierodiacon, mult mai târziu ieromonah (1967) și după foarte mulți ani, în 7 februarie 1993, a fost ales episcop. Ca student al Universității din Cluj și președinte al Centrului Studențesc „Petru Maior”, a condus greva studențească antirevizionistă și anticomunistă, acțiune care a fost urmată de un lung șir de arestări; în urma grevei, a fost expulzat din Cluj.
A îndeplinit funcțiile de stareț la Mănăstirea Toplița (1947), intendent al Palatului patriarhal (1948 – 1949), inspector patriarhal pentru învățământul bisericesc (1949 – 1950), asistent la disciplina Istorie bisericească universală din cadrul Institutului Teologic Universitar din București (1950 – 1951), decan al Centrului de Îndrumare misionară și socială a clerului de la Curtea de Argeș (1951-1952).
În anul 1958 este condamnat politic la 25 de ani de muncă silnică, pentru ,,crimă de uneltire contra ordinei sociale „. Închis la Securitate, Jilava, Pitești și Aiud, a fost eliberat după șase ani și două luni, la 1 august 1964, prin decret general de grațiere. La reședința Înaltpreasfinției sale, de la Mănăstirea Nicula, se mai păstrază și astăzi, lângă altarul unde își făcea pravila zilnică de rugăciune, pantofii micșorați și uscați de vreme, cu care încălțat fiind, a fost bătut și torturat în închisoare. Acești pantofi, alături de suferințele Înaltpreasfinției sale, i-a așezat la picioarele Dreptului Judecător.
În detenție, la Aiud, a ,,scris” pe creier și fixat în memorie piesele de teatru ,,Steaua Zimbrului ” și ,,Meșterul Manole „, precum și numeroase poezii, toate însumând peste zece mii de versuri.
Între anii 1965 și 1976 a îndeplinit mai multe funcții în cadrul Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Române din America și Canada. În 1976 este numit director al Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, funcție deținută până în anul 1982, când se pensionează și se retrage la Mănăstirea Văratec.
La 21 ianuarie 1993 este ales arhiepiscop al Vadului Feleacului și Clujului și a fost hirotonit arhiereu la 7 februarie 1993 în Catedrala arhiepiscopală din Cluj – Napoca. În urma înființării Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului , a fost instalat ca primul mitropolit al acesteia, la 25 martie 2006.
Dumnezeu i-a dăruit sănătate, putere și har să conducă Eparhia Clujului timp de 18 ani. Ca arhiepiscop și mitropolit a luptat pentru dinamizarea activității pastorale a clerului și pentru diversificarea ei în funcție de cerințele actuale ale societății, pentru implicarea Bisericii în acțiunile de asistență socială organizate, pentru refacerea legăturilor dintre Biserică și Cultură, pentru îndrumarea expresă a tineretului, pentru dezvoltarea relațiilor ecumenice practice prin păstrarea identității proprii, pentru o mai concretă prezență a Bisericii în societate, pentru asumarea răspunderii Bisericii față de destinul neamului.
A publicat câteva sute de lucrări literare și teologice, studii, articole, predici, note, comentarii, în volume, în reviste de cultură și în reviste bisericești din țară și străinătate. Întreaga sa operă de tinerețe și maturitate, potrivit afirmațiilor proprii, nu au fost decât o pregătire pentru cea mai importantă lucrare a vieții sale: diortosirea textului Bibliei în limba română. Biblia în versiunea revizuită de Bartolomeu al Clujului este efortul unei munci de 11 ani.
În anul 2008 a înființat din economiile proprii Fundația ,,Mitropolitul Bartolomeu”, căreia i-a lăsat toate drepturile de autor. Această fundație oferă anual burse tinerilor merituoși, dar lipsiți de posibilități materiale.
La 31 ianuarie 2011, a trecut la Domnul, și s-a adăugat neamului său fiind înmormântat în cripta ierarhilor de sub altarul Catedralei mitropolitane din Cluj – Napoca.
Una dintre dorințele Înaltpreasfinției sale, lăsate prin testament, a fost și aceea de a-i fi dusă memoria mai departe. Cu acest gând, din anul 2014 s-a desfășurat în fiecare an la Suceava, Simpozionul național dedicat Mitropolitului Bartolomeu, ,,Valori naționale în creația Mitropolitului Bartolomeu Valeriu Anania”. Acest simpozion, organizat de Asociația Școlară Suceveană pentru Educație și Dezvoltare și Fundația ,,Mitropolitul Bartolomeu” din Cluj-Napoca, a început cu binecuvântarea Părintelui Arhiepiscop Pimen și se va desfășura în continuare cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților. Evenimentul este organizat în fiecare an la Universitatea ,,Ștefan cel Mare”, Suceava, în parteneriat cu Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, Inspectoratul Școlar Județean Suceava, Fundația Social Culturală Victoria, Seminarul Teologic Liceal Ortodox ,,Mitropolitul Dosoftei”, Suceava, Mănăstirea Dragomirna și Parohia Șcheia I din Suceava. Ne-am bucurat de prezența distinșilor oaspeți din toată țara, din marile centre universitare. Preoți, profesori universitari și scriitori au dorit să-l ,,reînvie” pe Părintele Mitropolit Bartolomeu, aici în Cetatea Sucevei. Anul acesta, evenimentul se va desfășura, cu ajutorul lui Dumnezeu și binecuvântarea Părintelui Arhiepiscop Calinic, în data de 11iunie, de ziua pomenirii Sfântului Apostol Bartolomeu.
În încheiere, să ne amintim câteva din cuvintele de folos ale Înaltpreasfinției sale:
„Dragii mei, de-a lungul vieții mele am avut o singură rugăciune: Doamne, dacă Tu crezi că mai poți face ceva cu mine și dacă Tu crezi că eu mai sunt de trebuință pentru Biserica mea, pentru neamul meu și pentru semenii mei, atunci Tu ai să mă salvezi, ai să mă lași în viață și nu mă vei lăsa să fiu ucis, nici de foame, nici de sete, nici de frig, nici de schingiuiri, nici de gloanțele oamenilor și nici de dinții lupilor. Dacă vei socoti că n-o să mai fiu bun de nimic și nu-ți mai trebuiesc Ție, o să mă chemi la Tine și voi vedea ce vei face cu mine. Dar dacă tu socotești că voi mai fi de folos, mă vei lăsa în viață, pentru că eu știu că religia creștină este eminamente pragmatică. „ (Bartolomeu Valeriu Anania)
„Cred în scânteia divină a omului și în capacitatea lui de a înfrânge răul din lume, cred în libertatea, în forța creatoare în iubirea, lacrima și bucuriile lui. Cred în vigoarea și trăinicia neamului meu, în ascendentul său spiritual asupra istoriei, cred într-o pace finală a omenirii. Mai cred în omenia lui Dumnezeu și în talentul greierilor de a-mi inspira duioșii natale.” (Bartolomeu Valeriu Anania )
„Sunt om ca voi, dar om încuvântat.
Miracolul e fapta mea cea bună.
De-acum nicio durere n-o să spună
că mi-a cerut un leac și nu i -am dat.” (Bartolomeu Valeriu Anania )
„Viața te împovărează oricum și totul este dacă povara ei, acceptată cu umilință sau purtată ca un blestem, îți proiectează în veșnicie un grumaz de zimbru sau o cocoașă de cămilă.” (Bartolomeu Valeriu Anania)
„Adevărata sensibilitate are o forță a ei, nedefinită și necuprinsă. Un om sensibil se poate simți neînțeles, singur, părăsit, dar niciodată învins. Atunci când simte că nu mai poate, când simte că singurătatea îl doboară, forța sensibilității naște grăuntele unei opere, de cele mai multe ori mărețe. Odată născut acest grăunte, îl face pe omul sensibil să renască, poate chiar ca Pasărea Phoenix, din propria cenușă.” (Bartolomeu Valeriu Anania )
„Dorul este un sentiment. Poate cel mai frumos sentiment care poate să îl aibă cineva. Dacă cel mai frumos sentiment și dumnezeiesc este iubirea, iubirea presupune neapărat sentimentul dorului.” (Bartolomeu Valeriu Anania )
„Hrăniți speranța cu fapte bune !” (Bartolomeu Valeriu Anania )
prof. Oana Onesim
Colegiul Tehnic ,,Petru Mușat ”, Suceava
pr. Cezar Onesim
Parohia Șcheia I