În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.  Înaltpreasfințite Părinte Arhiepiscop Calinic, preacuvioși și preacucernici părinți,iubiți credincioși, Istorisirea evenimentului – împlinirea făgăduinței lui Iisus Hristos – Rusaliu continuu Sfânta noastră Biserică serbează astăzi, cu multă bucurie duhovnicească, momentul istoric al pogorârii Sfântului Duh, întemeierea Bisericii lui Hristos, în chip văzut, precum și...Citește mai departe

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi, Iubiţi credincioşi şi credincioase, cititori şi cititoare, În primele secole, Pogorârea Sfântului Duh sau Cincizecimea se sărbătorea în aceeaşi zi cu Înălţarea Domnului; abia începând cu secolul al V-lea cele două praznice au fost sărbătorite separat. Menţiuni despre sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh  găsim la părinţii şi scriitorii bisericeşti Irineu († 202),...Citește mai departe

Începutul vieţii veşnice se pune de aici de pe pământ; dacă nu punem – prin strădania credinţei şi a faptelor bune – început vieţii celei veşnice încă de aici, Hristos ne rămâne un necunoscut. Or, cunoaşterea lui Dumnezeu nu ar putea fi posibilă dacă nu ne-ar fi mijlocită de cunoaşterea unicului Fiu al Tatălui şi...Citește mai departe

Înălţarea Domnului este dovada că oamenii sunt creaţi pentru a moşteni viaţa veşnică; nu pentru a moşteni pământul, ci pentru a se înălţa la cer; nu pentru mormânt ori putreziciune, ci pentru slavă. De aceea, Înălţarea Domnului este mărturia că Fiul lui Dumnezeu nu a părăsit lumea, ci a păstrat o legătură necontenită cu oamenii,...Citește mai departe

Auzind Iisus că l-au dat afară pe cel vindecat, L-a găsit și L-a întrebat: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?” Întrebarea lui Hristos viza mărturisirea lui de credinţă. Atunci, fostul orb L-a întrebat: „Dar cine este, Doamne, ca să cred în El?” Iisus i-a răspuns: „L-ai şi văzut! Și Cel ce vorbeşte cu tine, Acela...Citește mai departe

Interesant este faptul că paraliticul în discuţie nu-şi deplângea atât suferinţa, cât durerea sufletească a singurătăţii, a faptului că nu avea om. Dar de ce era singur?! Pentru că era păcătos. Păcatul te înstrăinează de Dumnezeu. Singurătatea este expresia păcatului. Afirmaţia: „singurătatea ucide” nu este o simplă metaforă. Hristos şi sfinţii Lui pot alunga singurătatea. În...Citește mai departe

Interesant este faptul că paraliticul în discuţie nu-şi deplângea atât suferinţa, cât durerea sufletească a singurătăţii, a faptului că nu avea om. Dar de ce era singur?! Pentru că era păcătos. Păcatul te înstrăinează de Dumnezeu. Singurătatea este expresia păcatului. Afirmaţia: „singurătatea ucide” nu este o simplă metaforă. Hristos şi sfinţii Lui pot alunga singurătatea. În...Citește mai departe

Interesant este faptul că paraliticul în discuţie nu-şi deplângea atât suferinţa, cât durerea sufletească a singurătăţii, a faptului că nu avea om. Dar de ce era singur?! Pentru că era păcătos. Păcatul te înstrăinează de Dumnezeu. Singurătatea este expresia păcatului. Afirmaţia: „singurătatea ucide” nu este o simplă metaforă. Hristos şi sfinţii Lui pot alunga singurătatea. În...Citește mai departe

Interesant este faptul că paraliticul în discuţie nu-şi deplângea atât suferinţa, cât durerea sufletească a singurătăţii, a faptului că nu avea om. Dar de ce era singur?! Pentru că era păcătos. Păcatul te înstrăinează de Dumnezeu. Singurătatea este expresia păcatului. Afirmaţia: „singurătatea ucide” nu este o simplă metaforă. Hristos şi sfinţii Lui pot alunga singurătatea. În...Citește mai departe

Împăratul Constantin cel Mare a intervenit în dreptul penal, înlăturând dintre legi dispozițiile și pedepsele contrare spiritului creștin, precum răstignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea (arderea cu fierul roșu). S-a îmbunătățit tratamentul din închisori. S-au pus restricții luptelor de gladiatori și s-au trimis condamnații în mine, în loc să fie puși să se ucidă în lupte. A îngreunat...Citește mai departe