Nicolae Iorga a sintetizat viața mitropolitului Iosif Naniescu în cuvinte de o aleasă sensibilitate şi frumuseţe literară: „Ales Mitropolit al Moldovei la 1875, acest Basarabean, care a trăit până la adânci bătrâneţe în chiliile sărăcăcioase de lângă măreaţa mitropolie a lui Veniamin Costachi, zidită după planurile lui Gheorghe Asachi însuşi şi sfinţită în prezenţa unui...Citește mai departe
Sfântul Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, i-a trimis Sfântul Bretanion al Tomisului două scrisori. Din prima scrisoare reiese că Bretanion provenea dintr-o familie creştină (nobilă) originară din Capadocia – Asia Mică; din acest motiv, îl considera a fi o „mlădiţă cu care patria mamă se poate mândri pe drept, deoarece a reuşit în luptele pentru...Citește mai departe
Poezia a fost pentru Sfântul Grigorie Teologul un alt mod de a transmite dogmele şi de a combate învăţăturile ereticilor, de a revela poporului puterea şi slava divină. Din acest punct de vedere, putem spune că Sfântul Grigorie Teologul este creatorul poeziei creştine, dar şi că a făcut din poezie una din cele mai pătrunzătoare...Citește mai departe
Credinţa puternică şi rugăciunea stăruitoare au fost factorii hotărâtori în dobândirea vederii orbului. Şi când i s-au deschis ochii, primul pe care L-a văzut a fost Iisus, Care a luat act de credinţa lui în El. Mila lui Dumnezeu a trebuit să fie însoţită de credinţa orbului. Puterea lui Dumnezeu s-a manifestat în funcţie de...Citește mai departe
De numele Sfântului Antonie se leagă primele reguli ale vieţii monahale, care vor fi aprofundate mai târziu de Sfântul Pahomie şi de Sfântul Vasile cel Mare. Totodată, Sfântului Antonie cel Mare i se atribuie 7 scrisori (epistole), scrise în limba coptă. Ele se păstrează în colecţia Migne. Patrologia Graeca (Tomul 40). Alte învăţături ale sfântului, păstrate...Citește mai departe
În general, binefacerea şi recunoştinţa sunt două virtuţi care nu se întâlnesc şi nici nu se cunosc. De remarcat este faptul că cel care s-a întors din drum era „samarinean” (Luca 17, 16). Anterior, doar suferinţa îi înfrăţise pe cei zece. Deosebirile etnice şi religioase nu mai contau. Este bine știut că între samarineni şi...Citește mai departe
Şaptesprezece ani s-a nevoit ieroschimonahul Antipa în Schitul Tuturor Sfinților al Mănăstirii Valaam, arătând fapte minunate de trăire duhovnicească, în post îndelungat, în rugăciune şi priveghere de toată noaptea, prin intermediul cărora gusta din bucuriile cele negrăite ale Duhului Sfânt, în desăvârşită sărăcie şi în alte multe şi neştiute osteneli. În ziua de 10 ianuarie...Citește mai departe
Predica Mântuitorului a debutat cu acelaşi conţinut cu care Sfântul Ioan Botezătorul şi-a pregătit auditoriul pentru botezul pocăinţei: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia cerurilor” (Matei 3, 2). Interesant este faptul că Mântuitorul nu a fracturat mesajul lui Ioan, ci l-a continuat, desăvârşindu-l. Sigur, spun exegeţii, îndemnul „pocăiţi-vă” al lui Ioan se referea la păcatele săvârşite,...Citește mai departe
Sfântul Ioan Botezătorul a fost puntea de legătură între două lumi sau „pecetea celor două Testamente”, cum se menţionează în acatistul sfântului. El reprezintă zbuciumul, durerea unei lumi care se stingea şi al cărei ultim reprezentant era, anunţând – în cuvinte aspre, dar precise – apropierea unei noi lumi, renăscută în Hristos. Şi după ce...Citește mai departe
Iisus Se supune botezului nu pentru Sine, ci pentru noi, mai ales că botezul lui Ioan nu era suficient pentru iertarea păcatelor (Faptele Apostolilor 19, 2-6); era nevoie de un botez care să îşi tragă seva din viaţa, Jertfa, Învierea şi Înălţarea lui Hristos. Un astfel de botez vor practica mai târziu Apostolii. Ei vor boteza...Citește mai departe
Comentarii recente