Pescuirea minunată s-a petrecut pe Lacul Ghenizaret, pe fondul colaborării şi ascultării apostolilor faţă de Hristos (Luca 5, 5-6). După ce Hristos a adresat cuvânt mulţimilor, mai întâi de pe ţărmul mării, iar mai apoi din corăbioara-amvon a lui Petru şi a lui Andrei, – semn că după ce ne hrănim sufletul cu rugăciune, trebuie...Citește mai departe

Urmarea lui Hristos presupune o maximă dăruire de sine. Deci, fără o renunţare liber consimţită la hedonismele sinelui, aşa încât în sinele nostru să vieţuiască Hristos (Efeseni 3, 17), şi fără o asumare a responsabilităţii Crucii cu tot ceea ce implică ea, nu poţi să devii ucenicul lui Hristos, nu poţi să-L urmezi pe Hristos. Drumul...Citește mai departe

Ca mitropolit al Banatului, în cei trei ani de păstorire, deşi pe atunci partea de apus a Banatului era sub dominaţie otomană (1552-1718), a hirotonit preoţi, întărindu-i astfel pe credincioşii bănăţeni în cele ale credinţei. Însă vârsta înaintată l-a determinat să se retragă din scaunul mitropolitan la Mănăstirea Partoş, ridicată prin secolul al XV-lea şi...Citește mai departe

Sfinţii Părinţi consideră Crucea singurul mijloc prin care ne putem mântui; ieromonahul Makarios Simonopetritul o numeşte plastic „pana cu care Hristos a semnat actul eliberării noastre” din robia păcatului. Cine priveşte Crucea, acest martor al pogorârii lui Hristos la noi şi preţul răscumpărării noastre, cu dispreţ, arată că nu crede în ea şi, implicit, în...Citește mai departe

Cuviosul Ioan Sihastrul, care „în peşteră s-a nevoit, cu răceala pietrei s-a împrietenit şi podoaba pustniciei a dobândit”, rămâne o pildă vie de sfinţenie, nu doar pentru credincioşii din Ţara Haţegului, ci chiar şi pentru toţi credincioşii ortodocşi din ţară şi din străinătate. Mulţi dintre credincioşii din părţile Haţegului, plecând în străinătate, au făcut cunoscut...Citește mai departe

Duhul Sfânt nu se manifestă în viaţa noastră împotriva sau în lipsa materiei, ci prin mijlocirea materiei. Cel care se naşte din trup este supus coruperii şi morţii, adică este trupesc, pe când cel „ce este născut din Duh, duh este” (Ioan 3, 6), pentru că Duhul face trupul viu în mod real, pregătindu-l pentru Împărăţia cerurilor. Preacuvioşi şi...Citește mai departe

Cuvios Chiriac de la Tazlău, ajungând mare duhovnic şi iscusit dascăl al rugăciunii, era mereu căutat de călugări, dar şi de mulţi credincioşi pentru rugăciunile sale tămăduitoare şi pentru cuvintele ziditoare de suflet, prin care îi întărea pe toţi în credinţă, în nădejde şi în dragoste de Dumnezeu şi de oameni. La fel, Cuviosul Onufrie...Citește mai departe

Pe fondul promisiunii că, dacă vor dobândi rod minunat la bătrâneţe, îl vor dărui Templului şi, implicit, lui Dumnezeu, însoţite de asceză, post şi rugăciune, Ioachim şi Ana au primit de la Dumnezeu, prin Arhanghelul Gavriil, vestea că o vor naşte pe Maria, care va deveni un vas ales a lui Dumnezeu. Deci, prin rugăciune, firea îşi...Citește mai departe

Cuviosul Simeon s-a născut pe la începutul secolului al XV-lea, într-un sat din apropierea târgului – astăzi oraşul – Piatra Neamţ și s-a închinoviat în obştea Mănăstirii Bistriţa. Auzind despre ostenelile duhovnicești ale Cuviosului Iosif de la Bisericani, care se nevoia cu ucenicii săi în Muntele Bisericanilor, s-a hotărât să-i urmeze modelul de asceză într-o poiană a...Citește mai departe